* Incidenta lui K si C in aceeasi interpretare

6. Modurile de aperceptie a imaginii

* Problemele care se pun
* Determinarea modurilor de aperceptie
* Numarul de G, D, Dd, Dbl si Do
* Tipurile de aperceptie
* Succesiunea tipurilor de aperceptie

7. Continutul material al interpretarilor. Procentajul de raspunsuri cu animale

8. Raspunsurile originale
9. Privire de ansamblu

III. Observatii suplimentare asupra metodei

1. Conditiile specifice ale planselor testului

2. Seriile paralele
3. Probele de control
4. Modul de intocmire a protocolului

IV. Rezultate

1. Inteligenta
2. Influenta vointei asupra factorilor
3. Influenta dispozitiei asupra componentelor inteligentei
4. Raportul reciproc dintre raspunsurile miscare si raspunsurile culoare
5. Tipul trairii si viata
6. Tipul trairii si componentele inteligentei
7. Tipul trairii si variatiile de dispozitie
8. Variatiile temporare ale tipului trairii
9. Modificarile tipului trairii in cursul vietii
10. Studii comparative ale tipului trairii
11. Afectivitatea, caracterul
12. Imaginatia
13. Tipul trairii si tipul de reprezentare
14. Tipul trairii si tipul de halucinatii
15. Tipul trairii si talentele
16. Variatii si comparatii ale talentelor
17. Tipul trairii, talent si instinct
18. Tipul trairii, caracter si talent
19. Tipul trairii si boala psihica
20. Problema evolutiei tipului trairii

V. Aplicarea testului de interpretare a formelor in practica diagnostica

1. Aplicabilitatea
2. Obiectii
3. Analiza diagnostica
4. Continutul interpretarilor
5. Testul si psihanaliza

EXEMPLE

Indivizii normali

1. Media normala
2. Corespunzator categoriei de subiecti aflati cu putin peste medie
3. Corespunzator categoriei de subiecti aflati cu putin sub medie
4. Oligofrenie
5. Variatie hipomaniacala a dispozitiei
6. Individ cu o tendinta introversiva si o profesie extratensiva
7. Subiecti dotati cu imaginatie
8. Meticulosii
9. Varsta avansata

Nevroze

10. Isterie
11. Neurastenie
12. Nevroza obsesionala
13. Epuizare nervoasa

Psihoze

I. Schizofrenie
14. Dementa simpla 227 15. Hebefrenie
16. Catatonie abulica, hebefrenoida, saraca in simptome
17. Catatonie incoerenta cu excitatie motrica
18. Catatonie rigida
19. Schizofrenie paranoida

II. Psihoza maniaco depresiva

20. Melancolie 241 21. Manie

III. Epilepsie

22. Dementa tipic epileptica instalata rapid

23. Epileptoid

IV. Psihoze organice

24. Depresie in cadrul unei demente arteriosclerotice
25. Psihoza Korsakov
26. Paralizie generala
27. Dementa senila
28. Encefalita letargica
VI. Recapitulare

VII. A. Contributie la utilizarea testului de interpretare a formelor

Introducere
1. Protocolul testului
2. Interpretarea
3. Rezultatul si analiza
* Interpretarile K
* Interpretarile culoare
* Abstractiunile
* Interpretarile forma
Recapitulare

VII. B. Introducere in tehnica psihodiagnosticului lui Rorschach, de Dr. W.

Morgenthaler

Considerente generale

I. Pregatirea
A) Materialul
B) Pregatirea psihologica
II. Testarea
III. Protocolul
IV. Sinteza
V. Utilizarea
Diagnosticul orb
Medicii si ne medicii practicanti ai testului Rorschach

Apendice

VIII. Tabele

IX. Tabele sinoptice (alcatuite de Ewald Bohm)

Fragmente din carte

Capitolul V. Aplicarea testului de interpretare a formelor in practica diagnostica

1. Aplicabilitatea

Metoda noastra de studiu este legata numai la un prim nivel de problemele teoretice.
Numai empiric, fara o investigare sistematica, am observat ca rezultatele testului sunt
aplicabile in diagnostic. Numai atunci "experimentul de cautare" a devenit un test-examen.
Au urmat apoi incercari de a pune diagnostice pe protocoalele furnizate de colegii mei,
asupra unor subiecti pe care nu ii cunosteam personal. Aici sunt recunoscator cu deosebire
prietenului meu, dr. E. Oberholzer, pentru colaborarea sa.

Cu cat diagnosticul astfel obtinut fara date prealabile referitoare la varsta, sexul, starea
normala, psihotica sau nevrotica a subiectului - este mai just, cu atat metoda se dovedeste
a fi mai corecta. Au existat adesea si mai exista inca si diagnostice gresite. Totusi, erorile de
diagnostic proveneau cel mai frecvent din faptul ca, desi erau surprinse majoritatea
simptomelor, sinteza lor diagnostica era ingreunata si chiar alterata de slaba manifestare a
unui simptom clinic principal si de aparitia pregnanta a vreunui simptom secundar.

Acest test este "in primul rand un instrument calitativ. El arata calitatea simptomelor, dar el
indica numai cu aproximatie gradual lor cantitativ si, din acest motiv, proportia simptomelor
este problematica. Experienta si practica au o foarte mare importanta, dar ar trebui sa
crestem precizia examenului normal prin probe de control pentru fiecare simptom si astfel
sa alcatuim un instrument compatibil cu metodele psihologilor.

Testul ar permite poate cu timpul sa aflam mai precis daca un subiect este sanatos sau
nevrotic, schizofrenic sau atins de o maladie organica. In majoritatea cazurilor, este deja
posibil astazi sa punem un diagnostic foarte diferentiat unor boli si un diagnostic nu mai
putin exact personalitatii subiectilor sanatosi si nevrotici.

Un avantaj important al testului este ca depisteaza foarte frecvent schizofreniile latente,

nevrozele practic putin manifeste, variatiile constitutionale ale dispozitiei. Aici, incapacitatea
testului de a surprinde reactiile cantitative se poate datora faptului ca diferenta dintre ceea
ce este manifest si ceea ce este latent nu este in general perceptibila.

Uneori nu putem decide dupa protocol daca schizofrenia este latenta, manifesta sau in
remisie. Catatonicii aproape vindecati pot obtine rezultate mai proaste decat catatonicii
manifesti si, frecvent, rezultatul indica o schizofrenie la indivizi care nu dadeau catusi de
putin de banuit ca ar suferi de asa ceva, dar care aveau parinti sau frati si surori
schizofreni.

Invers, am gasit rezultate normale sau mai frecvent nevrotice la subiecti carora le era
teama de o psihoza din cauza prezentei bolii respective in familie. Aceste lucruri trebuie
clarificate in publicatiile ulterioare.

2. Obiectii

Utilizarea in scop diagnostic poate trezi anumite obiectii. S-ar putea crede ca, odata cu
testul nostru, arta dificila a diagnosticului a devenit o simpla tehnica si ca orice laborant cu
pregatirea necesara ar fi capabil sa fabrice psihograme la fel de usor cum coloreaza bacilii
tuberculozei

Aceasta obiectie nu este valabila. Este necesara o anumita practica a gandirii psihologice
pentru a trage concluzii corecte din analiza marelui numar de factori ai testului. De
asemenea, este necesara o experienta destul de lunga. Pentru a dobandi o asemenea
experienta, este nevoie de un mare material comparativ, pe care fiecare trebuie sa si-l
procure singur. Numai aplicarea testului pe un material uman foarte variat poate forma
aceasta baza comparativa.

Diagnosticele psihiatrice nu pot fi formulate cu ajutorul testului decat de cel care a strans un
material comparativ psihopatologic. De exemplu, pedagogul care aplica testul ar putea
stabili diagnostice utilizabile asupra caracterului, asupra aptitudinilor, asupra unor elemente
caracteristice ale individului etc., plecand de la un material comparativ constituit din subiecti
de varste diferite, dar nu se va putea lansa in diagnostice psihiatrice avand la dispozitie
numai aceasta baza.

Acest examen trebuie, evident, sa fie in primul rand un auxiliar al diagnosticului

clinic. Diagnosticele oarbe sunt utile ca teste de control pentru antrenamentul
experimentatorului.

O obiectie mai serioasa ar fi ca mintim subiectul. El se pregateste pentru un examen

inofensiv de imaginatie, in timp ce rezultatul are niste implicatii mult mai largi. Dar pentru a
lamuri subiectul asupra adevaratei naturi a testului ar trebui sa-i tinem un fel de conferinta
foarte lunga, care ar modifica in intregime atitudinea individului, iar rezultatul ar fi grav
afectat. Se intelege ca fiecare trebuie sa infrunte cu propria sa constiinta aceasta obiectie.
Bine ar fi ca prin test sa descoperim mai multe talente decat deficiente si iluzii, sa eliminam
de mai multe ori decat sa confirmam suspiciunea de psihoza, sa aducem mai multa usurare
decat suferinta!

3. Analiza diagnostica

Este imposibil sa dam niste instructiuni propriu-zise pentru analiza rezultatelor sau macar sa
furnizam vreo descriere a demersului cercetarii. Tipul trairii, caracteristicile variatiilor
dispozitiei, componentele inteligentei, numarul de raspunsuri, bunavointa sau lipsa ei la
subiect, timpul aproximativ de reactie etc., de toate acestea trebuie tinut cont in acelasi
timp, luand ca punct de plecare cand un factor, cand altul, pana vom obtine un tablou de
ansamblu.
Modul de a reactiona al unui mare numar de subiecti comporta, printre altele, anumite
particularitati care nu au putut fi toate mentionate. In exemplele urmatoare, vom arata
cateva dintre ele, restul fiind usor de depistat.

4. Continutul interpretarilor

Numai din momentul in care am stabilit psihograma - masura in care putem numi
psihograma rezultatul acestui test in scopul descoperirii tiparelor gandirii - vom putea in
anumite cazuri, sa extragem din continutul interpretarilor indicatii asupra continutului psihic.
Daca un tehnician mentioneaza in mai multe raspunsuri piese de masina, o casnica, modele
de broderie etc., asemenea raspunsuri pot, comparate cu rezultatul global si cu atitudinea
subiectului in cursul acestor interpretari, sa ne lamureasca despre energia si placerea cu
care subiectul adera la ocupatiile sale, despre masura capacitatii sale de adaptare la
conditille de munca si despre alte lucruri asemanatoare.

Mai importante sunt "interpretarile complex", care corespund asociatiilor complex ale
testului de asociatie Jung-Riklin. Dar asemenea interpretari care aduc la lumina zilei
continuturi inconstiente a caror origine se afla intr-un complex refulat, tensionat afectiv,
sunt extrem de rare. Le vom gasi cel mai frecvent la nevrotic, dar nici la el nu apar in
numar prea mare decat atunci cand inconstientul este deja suficient "explorat", in special in
cursul unei psihanalize. Si la schizofreni se pot obtine cateodata raspunsuri care, daca le
cunoastem complexele, pot fi definite ca raspunsuri complex, dar si aici ele sunt de regula
rare, mai rare chiar decat in cazul nevrozelor. Numai in catatoniile grave apar mai multe
astfel de raspunsuri.

Deci nu se pune problema de a considera acest test drept o metoda de sondare a

inconstientului, sau cel putin ea ramane mult in urma celorlalte metode mai profunde de
analiza psihologica: interpretarea viselor, testul de asociatie etc. Acest lucru se datoreaza
faptului ca testul nu suscita o creatie libera avand un punct de plecare in inconstient, ci
reclama o adaptare la niste stimuli exteriori, o interventie a "functiei realulu"

Numai compararea continuturilor interpretarilor cu rezultatul total poate revela ici si colo
anumite tendinte ale inconstientului.

Dam exemplul a doi subiecti, ambii foarte introversivi. Unul dintre ei interpreteaza un mare
numar de kinestezii de extensie (cf. p. 36), celalalt aproape exclusiv kinestezii de flexiune.
Acest lucru arata ca primul "incearca sa se agate"de introversitate, in timp ce celalalt se
lasa in voia imaginatiei. Daca adaugam si faptul ca primul subiect vede in planse lupte
pasionate, al doilea, imagini ale lui Hristos, aureole de sfinti si martiri, si daca ambii prezinta
in plus soc la culoare, putem conchide ca primul sufera de inhibitii nevrotice si de
sentimente de insuficienta impotriva carora se revolta, in timp ce al doilea se adora pe sine
ca pe un sfant si nu se impotriveste mersului firesc ai lucrurilor.

Bineinteles, concluziile noastre admit mai multe variante, dar acest lucru nu este posibil
decat in cazul subiectilor care dau multe raspunsuri si mai ales multe raspunsuri originale.
Extratensivul abordeaza plansele cu un spirit pragmatic si i se intampla rareori - cu exceptia
istericilor - sa regaseasca in ele imagini din visele sale, de exemplu. Sfera psihica in care el
interpreteaza imaginile este foarte separata de cea in care se situeaza continutul viselor.