Motto: Lucrurile care se află în aceeaşi lume nu sunt nici

împărţite nici separate unul de celălalt cu securea.

Anaxagora
Curs 1 Macroeconomia

Marea Criză: 25 octombrie 1929- Istoria care se repetă în zilele noastre

Macroeconomy - 1933 R. K. A. Frischi

Alternative teoretice în abordarea Macroeconomiei:

I. Sistem General de Pieţe – Exhilibrul General al Pieţelor, Leon Walras →

Noua Economie Clasică

II. Sistem de Pieţe Integrate (teritorial) – Echilibrul teritorial al preţurilor→

Modelul Arrow - Koopmans, Reţele de pieţe – Model Enke - Samuelson

III. O zonă a Spaţiului Economic relativ independentă de zona

microeconomică, cu fenomene şi legităţi specifice. Modelul Keynesian. →
Economia Neokeynesiană.

I. Sistem General de Pieţe: factori de blocaj ca potenţiali factori de risc:

externalităţile şi bunurile publice.

Echilibrul general al pieţelor

Analizând legăturile dintre pieţe economiştii neoclasici au încercat să

depăşească nivelul de cercetare al optimului pieţei individuale. Astfel Leon
Walras, Stanley Jevons, Antoine Cournot, Alfred Marshall şi alţii au cercetat
condiţiile necesare stabilirii unui echilibru general al unui sistem format din n
pieţe.
Ţinând cont de interdependenţele dintre aceste pieţe cererea şi oferta de
pe o anumită piaţă i sunt definite astfel:
Ci = C(p1, p2, …, pn)
Oi = O(p1, p2, …, pn)
Echilibrul de pe piaţa i este dat de relaţia:
 Motto: Lucrurile care se află în aceeaşi lume nu sunt nici
împărţite nici separate unul de celălalt cu securea.
Anaxagora
Oi = Ci
Condiţia existenţei echilibrului general este ca suma cantităţilor oferite să
fie egală cu suma cantităţilor cerute:
ΣCiPi = ΣOiPi

Întrucât există n pieţe şi n preţuri, identificarea echilibrului general al pieţelor

se reducea la rezolvarea unui sistem de n ecuaţii cu n necunoscute care descriu
acest echilibrele de pe fiecare piaţă (cu i = 1, 2, …, n). Dificultăţile de
formalizare matematică2 au făcut imposibilă determinarea unei soluţii pentru
problema echilibrului general al pieţelor, Walras mulţumindu-se cu statuarea
unei condiţii de suficienţă a echilibrului general:

Eşec, datorită mai multor obstacole:

1. Matematic:
 Condiţia de nenegativitate a preţurilor într-un sistem de pieţe – 1933
Abraham Wald;
 Programarea liniară – 1951 G. Danzingii & T. Koopmans;
 Condiţiile deducerii unor variabile macroeconomice din baze
microeconomice – 1969 F.P. Ramsey
2. Filosofic:
 „Pentru a obţine o soluţie completă şi precisă a problemelor parţiale
ale sistemului economic, trebuie să luăm în considerare sistemul în
ansamblu” – A. Cournot
 Teoria Generală a Sistemelor – 1947-1948 Ludwig von
Bertalanffyiii: orice sisatem are unele proprietăţi ireductibile la
elementele sale (este mai mult decât suma elementelor sale).
3. Eşecul Pieţelor
4. Bunuri Publice

II. Sistem de Pieţe Integrate (teritorial) – Echilibrul teritorial al preţurilor→

Modelul Arrow - Koopmans, Reţele de pieţe – Model Enke - Samuelson
Probleme
 Motto: Lucrurile care se află în aceeaşi lume nu sunt nici
împărţite nici separate unul de celălalt cu securea.
Anaxagora
 Substituirea spaţială a factorilor de producţie;
 Externalităţile;
 Preţurile terenurilor;
 Tipul de concurenţă.

III. O zonă a Spaţiului Economic relativ independentă de zona

microeconomică
Echilibrul General al Pieţelor – soluţia Nodului Gordian - 1936 J. M. Keynesiv

Axioma de bază: Macroeconomia este relativ independentă de Microeconomie

Avantaje: se pun bazele analizei fenomenelor din economiile naţionale şi a

relaţiilor dintre aceste economii.
Dezavantaje: Ruptura epistemologică Micro-Macro Economie →Teoria
Dezechilibrelorv

Macroeconomie: abordare teoretică ce censită în analiza economiei unei ţări

din punvt de vedere de anasamblu, utilizând mărimi agregate de genul PIB,
nivelul general al preţurilor, ocuparea forţei de muncă, masa monetară etc.

Dezavantaje: Ruptura epistemologică Micro-Macro Economie →Teoria

Dezechilibrelorvi

Teoria dezechilibrului

Teoria dezechilibrului a fost fondată de către economiştii francezi Jean

Pierrre Bénnassy, Jacques Drêze şi Edmond Malinvaux, la începutul anilor
´70, ca o încercare de fundamentare microeconomică a teoriei keynesiene.
Analizând sistemul macroeconomic într-o manieră relativ independentă
faţă de microeconomie, abordarea keynesiană era acuzată induce o ruptură
paradigmatică între cele două părţi principale ale ştiinţei economice. Noii
economişti clasici reuşiseră să continue analiza walrasiană fundamentând
microeconomic variabilele şi fenomenele macroeconomice. În aceste condiţii,
 Motto: Lucrurile care se află în aceeaşi lume nu sunt nici
împărţite nici separate unul de celălalt cu securea.
Anaxagora
adepţii lui Keynes au încercat şi ei să reconstruiască bazele microeconomice
ale modelului keynesian.
Teoria dezechilibrului are ca punct de plecare modelul concurenţei
perfecte. Ipoteza de bază a acestei teorii este că pot exista schimburi pe pieţe
la preţuri diferite de preţul de echilibru (de unde şi denumirea de teoria
dezechilibrului). Aceasta face să nu mai existe egalitate între cererea totală şi
oferta totală pentru anumite bunuri. Unii agenţi economici vor fi nevoiţi să
adopte anumite reguli de raţionament pentru a se adapteze restricţiilor impuse
cantităţilor. Problema care apare constă în faptul că restricţiile impuse
ofertelor acestor agenţi economici vor afecta şi cererile lor şi implicit situaţia
de pe pieţe. Altfel spus, restricţiile impuse unor agenţi economici se vor
propaga în întreaga economie. Pentru a evita apariţia unor complicaţii în
model, teoreticienii dezechilibrului introduc o ipoteză suplimentară – a
pieţelor eficiente.
Conform acestei ipoteze, la un anumit nivel de preţ nu pot exista simultan,
pentru acelaşi bun, ofertă excedentară şi cerere excedentară (ipoteza rezultă
direct din principiul perfectei informări al modelului concurenţei perfecte).
Teoria dezechilibrului presupune existenţa unui comisar preluator (comissaire
priseur) care afişează preţurile, centralizează cantităţile cerute şi oferite şi
caută preţurile la care s-ar putea restabili echilibrul pentru fiecare bun,
propunând reguli de raţionament. De aici, se induce ideea unei viziuni
centralizate asupra schimburilor, chiar dacă acest comisar preluator este de
natură abstractă.
Modalităţile de ajustare impuse agenţilor economici depind de tipul de
dezechilibru care apare: exces de cerere pe piaţa bunurilor şi exces de ofertă
pe
piaţa muncii; exces de cerere pe piaţa bunurilor şi pe piaţa muncii; exces de
ofertă pe piaţa bunurilor şi de cerere pe piaţa muncii.
Presupunând anumite preţuri de afişare pentru tranzacţii şi căutarea
anumitor preţuri pentru restabilirea echilibrului, teoria
dezechilibrului face apele la teorema punctului fix, iar cadrul de
lucru nu diferă fundamental de cel al modelului de echilibru
macroeconomic Arrow-Debreu. Mai mult, în pofida numelui său,
 Motto: Lucrurile care se află în aceeaşi lume nu sunt nici
împărţite nici separate unul de celălalt cu securea.
Anaxagora
această teorie se ocupă tot de condiţiile necesare pentru restabilirea
echilibrului pieţelor (nu neagă posibilitatea acestui echilibru).
Deşi încearcă să găsească fundamente microeconomice pentru modelul
keynesian, teoria dezechilibrului are câteva diferenţe notabile faţă de
acest model. Mai întâi, face abstracţie de monedă şi de proprietatea
de bază a acesteia, lichiditatea. În plus, ipoteza preţurilor fixe poate
intra în contradicţie cu conceptul de şomaj keynesian, deoarece s-ar
putea trage concluzia că rigiditatea salariilor este cauza şomajului,
ipoteză combătută de Keynes.
În prezent această teorie a fost abandonată, fiind considerată depăşită în
raport cu evoluţiile economiilor moderne.

Cu toate acestea, există şi alte direcţii prin care se încearcă relansarea

paradigmei dezechilibrelor economice: abordare inspirată de biologie –
bioeconomics; modele economice bazate pe teoria structurilor disipative, pe
teoria bifurcaţiei, pe teoria catastrofelor, sau pe teoria haosului.
Motto: Lucrurile care se află în aceeaşi lume nu sunt nici
împărţite nici separate unul de celălalt cu securea.
Anaxagora

MACROECONOMIE
 Motto: Lucrurile care se află în aceeaşi lume nu sunt nici
împărţite nici separate unul de celălalt cu securea.
Anaxagora

HOLIAM KEYNES

ACCELERATOR Funcţia de MONEDĂ Q - TOBIN AGREGARE

CONSUM

Efectul de FUNDAMENTE
LEVIER MICROECONOMICE

SAMUELSON INFLAŢIE
OSCILATORUL ROBINSON AGENT GENERAŢII
REPREZEN SUCCESIVE
TATIV

Curba EFECTUL FUNCȚIA DE PRODUCŢIE

PHILLIPS ÎNCASĂRILOR NEOCLASICĂ
REALE

IS-LM NEOCLASICI
CVASIOFERTĂ CREȘTERE CICLU
AGREGATĂ REAL

CVASICERERE RATA
AGREGATĂ NATURALĂ
A ŞOMAJULUI

SINTEZA
NEOCLASICĂ

ECHILIBRUL
GENERAL

Bibliografie:
 Motto: Lucrurile care se află în aceeaşi lume nu sunt nici
împărţite nici separate unul de celălalt cu securea.
Anaxagora

1. Baxter M., King, R. (1993); Fiscal Policy in General Equilibrium,

American Economic Review.83
2. Blanchard, O., Macroeconomics, Prentice Hall, 2006
3. Campbell J. Y. (1994), Inspecting the Mechanism : An Analytical Approach
to the Stochastic Growth Model, Journal of Monetary Economics
4. Christiano L. J., Eichenbaum, M. (1992); Liquidity Effects, Monetary Policy
and Business Cycle, American Economic Review.
5. Hicks, J.R., 1950, A contribution to the theory of Trade Cycle, Calendon,
Oxford.
6. Dobrescu, E., Tranziţia în Romania. Abordări econometrice, Editura
Economică, 2002
7. Dornbusch, R., Fischer, S. şi Startz, R. – Macroeconomie, Editura
Economică, 2007
8. Klein, L. R., Welle, A., Welle, W., Principiile modelării macroecomice,
Editura Economică, 2003
9. Lipsey, R. şi Chrystal, A., Economia pozitivă, Editura Economică, 1999
10. Lipsey, R. şi Chrystal, A. - Principiile economiei, Economică, Bucureşti,
2002
11. Mankiw, G. – Macroeconomics, Worth Publishers, New York, 2004
12. Mundell, R.A., 1968, International Economics, New York, Macmillan.
13. Prescott, E., (1986), Theory Ahead of Business Cycle Measuremnt,
Federal Reserve Bank of Minneapolis Quartely Review.
14. Romer, D. – Advanced macroeconomics, editia a treia, McGraw Hill,
New York, 2005
15. Samuelson, P., 1939, Interaction between Multiplier Analysis and
Principle of Acceleration, Review of Economic and Statistics,
16. Snowdon, B., Vane H.R., Modern Macroeconomics, Edwaed Ekgar
Publishing Inc., 2006
17. Stiglitz, J. şi Walsh, C. – Economie, Economică, Bucureşti, 2005
18. Welfens, P.J., Innovations inMacroeconomcs, Springer, 2008
i
Ragnar K. A..Frisch, Econometrria, 1933
ii
G. Danzing, Linear Programming and Extension, Pricenton University Press, 1963
iii
Ludwig von Bertalanffy, General Theory of Szstems, New York, 1968
iv
John Maznard Keynes, The General Theory of Employment, Interest and Money, 1936
v
Jean Pierre Benassy, Macroéconomie ettheorie u deséchilibres, Dunot, Paris, 1984
vi
Jean Pierre Benassy, Macroéconomie ettheorie u deséchilibres, Dunot, Paris, 1984