Sunteți pe pagina 1din 4

LIMBA ROMÂNĂ

O APLICAŢIE LA PROBLEMA POSESIVELOR

Asist. univ. drd. MARIA PETRESCU


Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia

Dans l’article ci-dessous nous avons présenté le statut confus de al et de meu à partir de
l’expression unei colege de-a mea ou unei colege de-a mele. Notre conclusion est que l’indécision
entre les deux formes (faute d’ indications normatives précises) est le résultat d’une insuffisance
dans la définition des deux éléments discutés.

0. După apariţia ultimei ediţii a Gramaticii Academiei considerăm cu folos o reevaluare a


problemei posesivelor încercând să găsim soluţii pentru expresiile: unei colege de-a mea sau unei
colege de-a mele. Această discuţie priveşte (1) statutul lui de, (2) al lui a (al), (3) al lui mea, (4) al
lui a mea.

1. GLR impunea formula de partitiv (= „dintre”) + ale mele (pronume posesiv, întotdeauna
la plural) . GALR în schimb spune răspicat că în construcţia de mai sus de „nu indică relaţia parte –
întreg dintre cele două nominale” 1, deci că nu e partitiv, „ci contribuie la exprimarea unei calificări
a referentului prin apartenenţă şi întăreşte faptul că obiectul indicat prin nominalul din poziţia întâi
nu este unic.”2 GALR nu face precizări cu caracter normativ, dar specifică faptul că formelor cu
pluralul (un prieten de-ai mei3) le sunt preferate în limba actuală cele cu singularul: un coleg de-al
meu, o colegă de-a mea.
Nicio precizare privind statutul strict morfologic al lui de, ceea ce ne face să credem că nu se
pune sub semnul îndoielii rolul său de prepoziţie. DOOM2 lămureşte şi faptul că de este prepoziţie,
şi aspectul normativ: „În construcţia cu prepoziţia de (care şi-a pierdut sensul partitiv, dobândind
sensul «de felul») + pronume posesiv, norma actuala admite atât pluralul, cât şi singularul: un
prieten de-ai mei / de-al meu, o prietenă de-ale mele / de-a mea.”4 Este important să ştim dacă de
şi-a păstrat calitatea de prepoziţie sau nu, întrucât în funcţie de aceasta după regentul în G-D (unei
prietene) este impus ori nu un Ac (deşi problema tot nu-şi găseşte rezolvare până la lămurirea
structurii lui a mea – vezi mai jos).
G. G. Neamţu, bunăoară, ia în calcul ambele variante: (a) de prepoziţie, impunând Ac, (b) de
„cuvânt de umplutură” care şi-a pierdut calitatea de element relaţional 5. În a doua situaţie (b)
raporturile din expresia discutată au loc peste capul lui de, ca şi când acesta nu ar exista, ceea ce
înseamnă că după el nu e obligatoriu să avem un Ac.

2. Al apare în GALR sub două ipostaze:


(a) formant în structura posesivului, fără funcţie sintactică.
Ex.: Cartea aceasta a mea., unde
o este flexibil: al, a ai ale (dar nu alor);
o se acordă numai în gen şi număr (fără morfeme de caz: unor caiete ale băiatului).
(b) pronume demonstrativ semiindependent.
Ex.: A mea este nouă., unde
o are funcţia sintactică a substantivului substituit;

17
ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

o reprezintă exprimarea (recuperarea) obiectului posedat printr-un mecanism anaforic ori


deictic.
Pentru D. D. Draşoveanu al este totdeauna pronume posesiv, tot aşa cum meu este
întotdeauna adjectiv posesiv, iar G. G. Neamţu merge pe aceeaşi linie, excepţie făcând construcţia
unei colege (de-) a mele, unde a este simplu reluant, fără valoare de pronume, iar mea se acordă cu
colegă făcând abstracţie de a (ca şi de cuvântul de).

3. Meu, mea… este considerat întotdeauna adjectiv posesiv. Ca interpretare o alternativă în


GALR apare şi interpretarea ca pronume personal în G a lui meu, tău, său, nostru, vostru (nu ştim
dacă aici se includ şi variantele cu formantul al). Din perspectivă didactică, găsim că această
interpretare e binevenita pe de o parte. Totuşi, cum vom explica forma colegei sale faţă de colega
sa, unde se vede că avem un acord pe care nu-l mai putem numi paradigmatic, întrucât împlineşte
condiţiile unui acord sintagmatic: termenul regent impune unui termen subordonat toate categoriile
gramaticale pe care le are în comun cu acesta 6. Dacă sa este pronume personal în G, atunci sale este
de două ori mai genitiv? Formele de feminin singular creează opoziţia G-D (mele, tale, sale,
noastre, voastre) – N-Ac (mea, ta, sa, noastră, voastră), ceea ce împiedică analiza lui mea ca formă
de G a pronumelui personal.

4. Dacă este să discutăm despre al meu, avem două opinii clare:


o D. D. Draşoveanu: al întotdeauna pronume posesiv, meu întotdeauna adjectiv posesiv, se
acordă cu al;
o G. G. Neamţu: al pronume posesiv sau simplu reluant, meu întotdeauna adjectiv posesiv;
o şi un punct de vedere mai puţin limpede: GALR nu prezintă, după părerea noastră,
paradigma completă a posesivelor. Reiese că prin posesiv GALR înţelege doar adjectiv
posesiv, nu şi pronume posesiv, căci ceea ce tradiţional ar fi fost pronume posesiv, acum este
pronume demonstrativ semiindependent (al) + adjectiv posesiv (meu).
Exemple: (a) Ai noştri se întorc. (b) I-am văzut pe ai tăi. (c) Unul dintre ai noştri. (d) Casa alor
săi este aici. (e) Dă-le alor tăi ceva.
Interpretări:
- GLR (tradiţional)
(a) ai noştri = pronume posesiv, N / subiect;
(b) pe ai tăi = pronume posesiv, Ac / complement direct;
(c) dintre ai noştri = pronume posesiv, Ac / atribut pronominal prepoziţional;
(d) alor săi = pronume posesiv, G / atribut pronominal genitival;
(e) alor tăi = pronume posesiv, D / complement indirect.
- GALR:
(a) ai = pronume demonstrativ semiindependent, N / subiect;
noştri = adjectiv posesiv, N / atribut adjectival;
(b) pe ai = pronume demonstrativ semiindependent, Ac / complement indirect;
tăi = adjectiv posesiv, Ac / atribut adjectival;
(c) dintre ai = pronume demonstrativ semiindependent, Ac / atribut pronominal prepoziţional;
noştri = adjectiv posesiv, Ac / atribut adjectival;
(d) alor = pronume demonstrativ semiindepend, G / atribut pronominal genitival;
săi = adjectiv posesiv, G / atribut adjectival;
(e) alor = pronume demonstrativ semiindependent, D / complement indirect;
tăi = adjectiv posesiv, D / atribut adjectival.
Paradigma posesivelor (a adjectivelor posesive după cum s-a văzut) este prezentată în
GALR sub forma:
meu, mea, mei, mele

18
LIMBA ROMÂNĂ

tău, ta, tăi, tale


său, sa, săi, sale
nostru, noastră, noştri, noastre
vostru, voastră, voştri, voastre.
Totuşi, atunci când se spune că, în structura Cartea aceasta a mea, a este formant în structura
posesivului, se înţelege că a mea este posesiv (adjectiv). Deci paradigma completă a
adjectivelor posesive ar trebui să includă, pe lângă formele de mai sus, şi pe acelea cu „formant”
(al, a…). Din aceasta perspectivă, construcţia unei colege a mele se justifică prin faptul că două
elemente cu paradigmă distinctă (al fără formă de G-D la singular şi mea cu forma de G-D
mele) sunt obligate să funcţioneze împreună în cadrul adjectivului posesiv a mele, unde
adjectivul se acordă în caz, „formantul” nu.
Considerarea lui al ca pronume, regent fie al unui G, fie al unui adjectiv posesiv, şi când ţine
locul unui substantiv, şi când îl reia 7, ar simplifica problema: am putea considera fiind corectă
construcţia unei colege a mea (a pronume posesiv reluant, N1; mea adjectiv posesiv, N2), unde ar fi
evitată şi omonimia (supărătoare cel puţin în vorbire) cu forma de plural a lui mele.

5. Sintetizând, vom avea următoarele soluţii pentru unei colege de-a mea sau unei colege
de-a mele:
(1) de nu este prepoziţie, ci un simplu cuvânt „de umplutură” (soluţiile vor fi aceleaşi ca şi
pentru unei colege a mea / a mele):
(a) al = pronume posesiv (reluant) (N1),
mea = adjectiv posesiv (N2),
soluţie: unei colege de-a mea8.
(b) al = reluant fără valoare de pronume şi fără rol în relaţiile sintactice,
mea = adjectiv posesiv (G2 sau D2) care se acordă cu regentul colegă ca şi cum de şi al nu ar
exista,
soluţie: unei colege de-a mele9.
(2) de este prepoziţie, urmată de un nominal în Ac:
(a) a mea = pronume posesiv (variantă tradiţională, prezentată în DOOM2), Ac,
soluţie: unei colege de-a mea
(b) a = pronume demonstrativ semiindependent, Ac,
mea = adjectiv posesiv, Ac,
soluţie: unei colege de-a mea
(c) a = pronume posesiv, Ac
mea = adjectiv posesiv, Ac,
soluţie: unei colege de-a mea.
O ultimă variantă ar fi considerarea lui a mele ca adjectiv posesiv care se acordă peste limita
prepoziţiei (cu soluţia unei colege de-a mele), la fel cum douăzeci şi două de (fete) este considerat
atribut adjectival10 şi având în vedere specificarea de ordin semantic că de, nefiind partitiv,
contribuie la exprimarea unei calificări a referentului. Varianta aceasta rămâne totuşi doar o
speculaţie, întrucât DOOM2 precizează, aşa cum am citat mai sus, că în aceste structuri de este
urmat de pronume posesiv (deşi am văzut că în GALR posesivul nu mai apare deloc ca pronume),
iar GALR pomeneşte întotdeauna de un nominal după prepoziţia de. În spiritul GALR am avea deci
construcţia unei colege de-a mea (de = nominal), şi nu unei colege de-a mele (cu adjectiv posesiv
în G-D).

6. În ceea ce priveşte uzul, la căutarea pe internet s-au evidenţiat mai multe rezultate pentru
varianta regent în G-D + de + a mele („mama unei prietene de-a mele”, „i-am cerut unei prietene
de-a mele”, „apariţia unei cărţi de-a mele”) decât pentru regent în G-D + de + a mea (din 741 de
rezultate pentru „de-a mea” doar cinci sunt în contextul căutat: „o rudă destul de apropiată de-a
19
ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

mea”, „unei prietene de-a mea”, „a unei foste prietene de-a mea”, „prin intermediul unei prietene
bune de-a mea”, „i s-a întâmplat unei prietene de-a mea”). De-a mele se mai combină cu un regent
la plural: incorect (şi destul de frecvent) în expresii de tipul: „nişte poezii de-a mele”, „2 site-uri
de-a mele”, „trei lucrări de-a mele” sau în varianta populară ori învechită: „scumpăr de-a mele
greşele”, „scrisă cu lacrimi de-a mele”. În privinţa lui de-a mea, sunt preferate, cum era şi de
aşteptat, combinaţiile lui cu un regent în N-Ac: (cu) o prietenă de-a mea (majoritatea din cele 741
de rezultate).
Chiar dacă expresiile de tipul unei colege de-a mea / de-a mele pot fi (sau chiar sunt) evitate
în uz, fenomenul ne-a interesat pentru că el este de fapt rezultatul unor insuficienţe ori ambiguităţi
în definirea lui al şi a lui meu, mea… Considerăm că interpretarea lui al întotdeauna pronume şi a
lui meu ca întotdeauna adjectiv (conform lui D. D. Draşoveanu) ar unifica soluţiile şi ar regla mai
eficient relaţia sintactică între ele şi cu contextul.

NOTE

1. GALR I, p. 622.
2. Ibidem.
3. Remarcăm aici (GALR I, p. 622) o greşeală care va fi (fost) înlăturată, de bună seamă, într-o ediţie revizuită: o
elevă de-ale ei este forma cu pluralul, nu o elevă de-a ei, aşa cum apare în ediţia consultată.
4. DOOM2, p. XCIII.
5. G. G. Neamţu, Teoria şi practica analizei gramaticale. Distincţii şi… distincţii, Cluj-Napoca, Editura
EXCELSIOR, 1999, p. 82-83.
6. D. D. Draşoveanu, Teze şi antiteze în sintaxa limbii române, Cluj-Napoca, CLUSIUM, 1997, p. 104.
7. Ibidem, p.106.
8. Aceasta este una din cele două variante propuse de G. G. Neamţu. Numai că practic (ca expresie) nu dă decât o
soluţie: unei prietene de-a mele, ceea ce ar fi o contradicţie - dacă al este pronume, el este fie în N 1, fie în Ac3, iar
adjectivul se acordă cu el, deci nu poate avea decât forma mea.
9. Soluţia lui G. G. Neamţu.
10. Pană Dindelegan, Elemente de gramatică. Dificultăţi, controverse, noi interpretări, Bucureşti, HUMANITAS
EDUCAŢIONAL, 2003, p. 79 – 81.

BIBLIOGRAFIE

DOOM2 = Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Academia Română, Institutul
de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Univers
Enciclopedic, 2005
Draşoveanu, D. D., Teze şi antiteze în sintaxa limbii române, Cluj-Napoca, CLUSIUM, 1997
GALR = Gramatica limbii române, vol. I, II, coordonator Valeria Guţu Romalo, Academia Română,
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti, 2005
GLR = Gramatica limbii române, vol. I, II, Academia Română, 1963
Neamţu, Teoria şi practica analizei gramaticale. Distincţii şi… distincţii, Cluj-Napoca, Editura
EXCELSIOR, 1999
Pană Dindelegan, Gabriela, Elemente de gramatică. Dificultăţi, controverse, noi interpretări, Bucureşti,
HUMANITAS EDUCAŢIONAL, 2003

20