SISTEMUL EXCRETOR

Sistemul urinar – sau excretor- este format dintr-un organ principal pereche, rinichiul si din
caile urinare: bazinet, ureter, vezica urinara si uretra.

Rinichiul = organ parenchimantos, situat in regiunea lombara retroperitoneal, corespunzand

vertebrelor T12-L2, rinichiul drept fiind putin mai coborat fata de cel stang, din cauza ficatului.

Este asezat in loja renala, delimitate anterior de fascia prerenala, iar posterior de fasacia
retrorenala.

Intre rinichi si fascii- capsula perirenala.

Rinichiul deplasat in jos din loja lui este un rinichi ptozat ( cazut ). Unirea celor 2 rinichi prin
polii lor superiori sau mai frecvent, prin cei inferiori, realizeaza “rinichiul in potcoava” (se
realizeaza in decursul dezvoltarii embriologice => asa se naste, nu apare dupa!).
Sa prezentam rinichiul:

Are forma de boaba de fasole .

Rinichiul prezinta o fata anterioara, o fata posterioara, o margine laterala convexa si o margine
mediala concava la nivelul careia se afla o scobitura (sinusul renal) care contine bazinetul si
hilul cu vasele renale.
Ca structura rinichiul prezinta la exterior o capsula fibroasa, dedesubtul careia se afla substanta
corticala mai inchisa la culoare si in interior , substanta medulara mai palida. Substanta
medulara prezinta niste formatiuni de aspect triunghiular : piramidele renale in numar de 9-15 ,
cu baza spre periferie si varful spre hil.

Piramidele renale sunt alcatuite din anse Henle si tubi renali drepti ai lui Bellini, care se
deschid in varful papilei renale prin 15-20 de orificii formand area cribrosa, in calicele mici.
Piramidele sunt separate intre ele de prelungiri ale substantei corticale.

Nefronul, care reprezinta unitatea morfologica si functionala a rinichiului , este format din
glomerulul lui Malpighi (arteriola aferenta, ghem vascular si arteriola eferenta) si caile urinare,
care incep cu capsula lui Bowmann- unde se face filtrarea urinei primare- tubul contort
proximal, ansa lui Henle si tubul contort distal, unde se concentreaza urina finala.
Rinichiul- structura histologica (“trandafirasi in orez cu lapte”).

Urina este colectata mai departe de tubul collector (Bellini) care se continua cu tubii drepti care
se deschid prin papila in calicele mici. Mai multe calice mici se deschid intr-un calice mare
(principal), de obicei 2-3 in fiecare rinichi, calicele superior mijlociu si inferior, iar acestea, prin
confluent lor, formeaza pelvisul renal (bazinetul), cu o capacitate de 10-12 ml.

Referinte clinice: hidronefroza = dilatare acuta sau cronica a calicelor si a bazinetului. Cauza:
litiaza urinara sau ingustarea ureterului.
Pelvisul renal se continua cu ureterul, pana la vezica. Structura ureterului consta in 3 straturi:
exterior- adventicea, continuare a capsulei fibroase a rinichiului, mediu o tunica musculara
foarte dezvoltata, cu straturi circulare si longitudinale, si una interna, mucoasa.

Vezica urinara este un organ cavitar muscular, cu o capacitate de 200-300 ml, situate inapoia
simfizei pubiene*. Prezinta un corp si un varf (vertex) situat superior. Inferior se afla fundul
vezicii cu cele 3 orificii : doua situate posterior , ale ureterelor, si unul anterior al uretrei, care
corespunde colului vezical, formand impreuna trigonul vezical.
Recoltarea urinei la sugari se face fie cu pungi colectoare speciale, fie (mai adecvat) prin
punctie vezicala, copilul fiind plasat in decubit dorsal, in “pozitia broastei”.

Structura vezicii urinare:

-tunica seroasa –peritoneul, inveleste complet vezica;

-tunica fibroasa= tesut conjunctiv

-tunica musculara = 3 straturi de muschi netezi: extern- longitudinal, mediu- circular, intern-
plexiform.

[in teorie – in practica ei se continua unul cu altul, formand un muschi unic – muschiul
evacuator vezical].

Uretra este ultimul segment al cailor urinare, care la femeie este scurta, 4-5 cm, iar la barbat
reprezinta si calea spermatica; la barbat prezinta 3 segmente : prostatica, membranoasa si
peniana. Uretra masculina - cele 3 segmente: prostatica, membranoasa

si peniana.
In portiunea prostatica, strabate prostata, iar in cea peniana strabate corpul spongios al
penisului. Se dechide la exterior prin meatul urinar.

Structura uretrei masculine: prezinta inspre lumenul sau o tunica mucoasa, inconjurata de o
tunica musculara. La iesirea din prostata tunica musculara e mai dezvoltata, prezentand fibre
striate, aflate sub control voluntar, ce alcatuiesc sfincterul extern, care strange uretra in
portiunea membranoasa.

La femei uretra serveste doar la eliminarea urinei, si e mai scurta (3-5 cm). Are o portiune
pelviana si una perineala. In portiunea pelviana este inconjurata de sfincterul extern, striat.
Structura e asemanatoare cu a uretrei masculine.

Fiziologia sistemului excretor:

Rinichii =organe care realizează filtrarea plasmei sanguine, eliminând selectiv prin urina

substanțele toxice, reținându-le în același timp pe cele utile .

Rolul rinichilor :

1. menținerea homeostaziei :

-reglarea volumului și compoziției fluidelor extracelulare conservarea apei, sărurilor,

substanțelor nutritive, adică mențin osmolidarea lichidelor);

-excreția apei și a unor substanțe hidrosolubile (majoritatea produșilor de catabolism , cu

excepția CO₂ care este eliminate prin plămâni).

2. Secretor- secreta °renina (enzima ce catalizează formarea angiotesinei, implicata in creșterea

tensiunii arteriale);

°factorul erotropoietic renal (eritropoietina sau eritrogenina, care intervine în formarea

eritrocitelor);

3. Activarea vitaminei D₃;

4. Gluconeogeneza.

Nefronul = unitatea morfo-funcțională a rinichiului. Fiecare rinichi conține circa 1-1,2 milioane
de nefroni.

Un nefron = din corpusculul renal Malpighi + tubul urinifer. Corpusculul renal. Are diametrul
de 200 μm, se află în corticala renală și este format din glomerulul renal și capsula lui Bowman.

Glomerulul renal = 10-50 anse capilare care se formează între o arteriolă aferentă (care vine la
glomerul) și una eferentă (care pleacă de la glomerul).
Din capilarele glomerulare circa 20% din plasma sanguină trece în capsula lui Bowman. Este o
plasmă deprotenizată, numită urină primară –proteinele nu ies din capilare!

Capsula Bowman = porțiunea initiala, dilatată a tubului urinar. In

spatiul capsular se gaseste urina primara, diluata.

Tubii uriniferi= 3 segmente: tubul contort proximal, ansa Henle, tubul contort distal.Tubii
distali ai mai multor nefroni se colectează în tubii colectori.

La nivelul tubilor uriniferi se realizeaza absorbtia unor substante din urina primara, secretia
altora, si concentrarea urinei primare, rezultand urina secundara.

Reabsorbtia tubulara si secretia se realizeaza prin mecanisme active si pasive.

Reabsorbtia tubulara

Glucoza si aminoacizii sunt reabsorbiti in tubul contort proximal.

Prag renal al glucozei = concentratia plasmatica peste care glucoza se va elimina prin urina –
300 mg/100 ml.

Peste acest nivel rezulta glicozurie.

Secretia tubulara:

- Se secreta H (+) ceea ce determina acidifierea urinei.

- K (potasiu) – se secreta 90- 95% renal. De aceea dializa nu se impaca cu bananele sau

strugurii!

- Se secreta unele toxice.

EXPLORAREA FUNCTIILOR RENALE

APZ = ALBUMINA, PUROI, ZAHAR = EXAMENUL SUMAR DE URINA!

Cantitatea.

La o persoana sanatoasa, este de 1- 1,5l/24 h. In cazul in care aceasta cantitate scade

la 400 ml/24 ore, = oligurie, daca scade sub 100 ml/24 ore se numeste anurie. Eliminarea unei
cantitati de urina mai mari de 2l/24 ore se numeste poliurie.

Culoarea si turbiditatea

In mod normal urina are o culoare galben-clara. In infectiile urinare, urina are un aspect galben-
tulbure. In cazul eliminarii crescute de saruri, aspectul urinii este tot galbentulbure. Culoarea
rosie indica o hematurie –pierdere de hematii prin urina. In ictere urina are o culoare bruna.
Hematuria apare in urma sangerarii parenchimului renal sau a cailor urinare.

Piuria (eliminarea de puroi prin urina) apare in infectiile urinare(rinichi sau caile urinare).

Ureea in conditii normale este de 26 mg/100 ml sange. In conditii patologice (in insuficienta
renala) poate ajunge mai mare de 300 mg/100 ml sange. Tot in insuficienta renala mai creste si
creatinina (care este in mod normal de 1,3 mg/ 100 ml sange). Cresterea ureei in sange se
numeste uremie. Aceasta se manifesta prin anorexie, greata, varsaturi, contractii musculare,
convulsii, stare de cofuzie mintala si coma. In asemenea situatii trebuie efectuata dializa
renala. Diagnostic orientativ- cristale de uree tegumentare – ten “fainos”.

Fiziologia ureterelor

In musculatura ureterelor au loc contractii peristaltice ritmice (3- 6/minut) care determina
deplasarea urinii din basinet spre vezica urinara. In cazul in care are loc o obstructive a
ureterelor printr-un calcul renal,impulsurile dureroase transmise prin fibrele nervoase simpatice
declanseaza un reflex uretero-renal care determina scaderea sau chiar oprirea formarii de urina
si astfel este prevenita acumularea urinii in pelvisul renal in cazul in care ureterul este obstruat.

Vezica urinara este un organ musculo-cavitar in care se acumuleaza urina intre mictiuni. Este
formata in cea mai mare parte din tesut muscular. Fibrele musculare sunt dispuse in toate
directiile, fiind impletite intre ele.

Acumularea treptata a urinii in vezica (pana la anumite limite) nu determina o crestere

importanta a presiunii intravezicale. Umplerea brusca a vezicii urinare determina o crestere
importanta a presiunii intravezicale, care va scadea treptat. Cand volumul de urina din vezica
este mai mare de 400 ml, este depasita capacitatea de adaptare (relaxare) a muschiului vezical si
presiunea intravezicala creste rapid.

Mictiunea este un act reflex medular controlat cortical, prin care urina este evacuata la exterior.
Dupa ce incepe evacuarea urinei, reflexul de mictiune se autointretine. Se descarca impulsuri
nervoase, care determina contractia tot mai puternica a musculaturii vezicii –corelata cu
relaxare sfincteriana. Urina ajunsa in uretra, la femei este evacuate datorita gravitatiei (uretra
feminina este mai scurta si mai larga), iar la barbati este evacuata prin contractia muschiului
bulbocavernos.