Sunteți pe pagina 1din 12

B. XVII.

MEDICAŢIA CITOSTATICĂ

Chimioterapicele anticanceroase, cunoscute şi sub denumirea de


medicamente antineoplazice, antitumorale, citotoxice, citostatice sunt
substanţe capabile să blocheze proliferarea celulară în procese proliferative
maligne; efectul citotoxic înseamnă omorârea celulei maligne. Principala
acţiune a acestor substanţe este cea antitumorală. Însă, în organism pot
interfera şi procese fiziologice (cu oprirea acestora), ceea ce determină
apariţia efectelor secundare. Zona terapeutică a acestor medicamente este
îngustă. La acţiunea citotoxică a citostaicelor sunt expuse nu numai celulele
17
FARMACOLOGIE

canceroase, ci şi ţesuturile normale care proliferează rapid (măduva


hematopoietică, sistemul limfatic, epiteliul digestiv, foliculii piloşi, epiteliul
germinativ al gonadelor, structurile embrionare), de aici rezultând şi o
multitudine de efecte secundare, care se pot manifesta ca o boală a întregului
organism-boala citostatică:
 mielosupresia cu apariţia de leucopenie, trombocitopenie, anemie;de
aceea, curele cu anticanceroase se fac intermitent cu doze mari o
perioadă de timp după care este necesară o pauză ce permite procesul de
 refacere a unor celule normale şi a apărării imunologice;
 căderea părului (alopecia);
 inhibarea proliferării mucoasei digestive (a stratului germinativ), cu
 apariţia de ulceraţii, stomatite, enterite;
 greaţă, vomă;
 spermatogeneza şi ovogeneza pot fi perturbate atât cantitativ cât şi prin
producere de mutaţii (malformaţii). În graviditate au efect teratogen.
 Prin acţiunea mutagenă au efect cancerigen în anumite condiţii;
 efecte metabolice: hiperuricemia, uricozuria, datorită omorârii masive a
 celulelor;
 efectul imunodepresiv poate fi atât nedorit, cu scăderea capacităţii de
apărare antitumorală (favorizând astfel proliferarea celulelor maligne şi
metastazarea), cu apariţia de infecţii (în special virotice, dar şi
bacteriene, micotice sau parazitare) dar poate fi şi dorit (alături de
corticosteroizi putând fi utili pentru menţinerea homogrefelor şi a altor
ţesuturi transplantate, precum şi în unele boli autoimune).

B.XVII.1.ANTIMETABOLIŢI

Această grupă cuprinde substanţe ce interferează în special cu sinteza


ADN, acţiunea lor citotoxică se produce în faza S a ciclului celular (fază de
sinteză a ADN). Se împart în 3 subgrupe:
a. Antagonişti ai acidului folic
Metotrexatul (Antifolan) este un analog al acidului folic, care
inhibă enzima dihidrofolatreductaza. Administrarea se face oral sau
parenteral (injecţii i.m., perfuzii i.v., i-arterial). Se indică în: leucemii
limfatice acute; coriocarcinom; alte tumori solide, în asociere cu alte
citostatice; ca imunodepresiv la bolnavii cu transplant de măduvă, în diferite
boli autoimune. Efecte adverse:scade hematopoieza; ulceraţii
digestive;hepatotoxic mai ales la administrarea orală. Toxicitatea acută a
metotrexatului poate fi combătută prin leucovorină.

17
FARMACOLOGIE

b. Analogi ai bazelor purinice, pirimidinice inhibă sinteza


nucleotizilor fiziologici, respectiv a acizilor nucleici prin încorporarea în
structura acizilor nucleici în locul bazelor naturale, producând denaturarea
informaţiei genetice. Mercaptopurina (Purinethol) este o substanţă
stabilă, care se administrează oral. Acţionează ca antimetabolit al adeninei,
inhibând formarea de adenilat, guanilat din acidul inozitinic. Se indică
în:leucemii limfatice acute; coriocarcinom, ca medicaţie de întreţinere; ca
imunodepresor. Azatioprina (Imuran) este un derivat al mercaptopurinei,
folosit mai ales ca imunodepresor. 5-Fluoruracil are toxicitate mare. Se
foloseşte ca adjuvant (în asocieri). Se indică în cancere solide (gastric,
colorectal, hepatic, de sân, ovarian, al vezicii urinare, pancreatic, de col
uterin). Este greu suportat. Citarabina (Citozin Arabinozid) se indică în
leucemii mieloide acute.
c.Compuşi asemănători antimetaboliţilor. Hidroxicarbamida
(hidroxiureea) se foloseşte în leucemia granulocitară cronică. L-
Asparaginaza este o enzimă care descompune L-asparagina în acid
aspartic şi amoniac. Consecutiv, unele celule neoplazice, îndeosebi
limfoblaştii leucemiei acute a copiilor, incapabile să sintetizeze L-asparagina,
prezintă fenomene toxice şi mor datorită deficitului acestui aminoacid
constituent esenţial al proteinelor.

B.XVII.2. SUBSTANŢE ALCHILANTE

Agenţii alchilanţi sunt compuşi care cuprind grupări alchil foarte


reactive. Radicalii alchil se pot lega covalent de atomii de azot aparţinând
bazelor purinice şi pirimidinice. Acest fapt poate determina lezarea acizilor
nucleici, cu tulburarea mesajului genetic şi apariţia de mutaţii. Efectul
acestor agenţi seamănă cu cel al substanţelor radiante, de aceea se mai
numesc radiomimetice, pot provoca greaţă, vomă, precum radiaţiile.
a. Beta cloretilamine sau derivaţi de azotiperite Clormetina
sau azotiperita este primul medicament citostatic
sintetizat.Are efect toxic local puternic, distruge ţesuturile, de aceea se
administrează numai pe cale i.v. Se foloseşte în boala Hodgkin, în asocieri.
Efecte adverse: reacţii acute de greaţă şi vomă; administrată incorect poate
provoca tromboflebită, iar injectată paravenos determină o inflamaţie locală
severă; este iritantă pentru ţesuturi; hipotensiune arterială.
Melfalan (Levofalan) se utilizează larg terapeutic în mielomul
multiplu, sarcoame.
Clorambucil (Leukeran) este stabil, mai puţin toxic, ceea ce îl face
avantajos în folosirea pe cale orală, în condiţii cronice. Indicaţiile majore
sunt: leucemia limfatică cronică, boala Hodgkin şi limfoamele
nehodgkiniene.
Ciclofosfamida este agentul alchilant cel mai folosit terapeutic,
administrându-se unic sau în asociaţii polichimioterapice. Se poate
administra oral sau parenteral. Pe lângă efectele secundare ca greaţă, vomă,
toxicitate mieloidă, are şi un efect secundar caracteristic şi anume cistita
hemoragică. Indicaţiile principale sunt limfoamele nehodgkiniene şi boala

17
FARMACOLOGIE

Hodgkin, mielomul multiplu, carcinoame (pulmonar microcelular, de col


uterin, mamar), tumori solide, etc. Se poate folosi şi imunosupresor.
b. Etilenimine: Thio-Tepa (Girostan) se administrează injectabil
(i.v. sau intracavitar- în pleură, pericard, peritoneu). Este folosită în cancerul
de ovar, de vezică, de sân şi boala Hodgkin. Are toxicitate medulară mare
(deprimă puternic hematopoeza).
c. Sulfonoxizi: Busulfan (Citosulfan) este un compus stabil ce se
administrează oral. Este de elecţie în leucemia granulocitară cronică.
d. Derivaţi de nitrozouree
Lomustin (Nipalkin) este un compus cu liposolubilitate marcată,
indicat îndeosebi pentru tratamentul tumorilor cerebrale.
Streptozocina este un antibiotic cu oarecare selectivitate pe celulele
normale şi tumorale de la nivelul insulelor Langerhans. Se indică în
tratamentul insulinoamelor.
e. Derivaţi triazenici
Dacarbazina se indică în tratamentul tumorilor solide: sarcoame,
melanom malign.
Procarbazina (Natulan), derivat de hidrazină asemănător se indică
în boala Hodgkin, mai ales în scheme polichimioterapeutice.
f. Compuşii de platină - cisplatin se poate folosi ca medicaţie
unică sau în combinaţii în tumori solide(ovar, testicul, vezică urinară, ORL).

B.XVII.3. ANTIBIOTICE ANTICANCEROASE

Sunt compuşi naturali, cu afinitate pentru ADN, realizând intercalări


între spiralele de ADN, complexe cu ADN, modificând structura ADN
preformat, devenind astfel imposibilă replicarea şi transcripţia.
a. Antraciclinele sunt cele mai importante antibiotice
anticanceroase, au culoare roşie.
Doxorubicina (Adriamycin, Adriblastin) cu toxicitate mare, se
foloseşte larg. Epirubicina (Farmorubicina) se foloseşte injectabil (i.v.,
perfuzii). Se leagă de ADN, formând radicali liberi cu efect citotoxic. Se
foloseşte în hemoblastoze, leucemii, tumori solide ca agent unic sau în
asocieri. Efecte adverse: deprimă hematopoieza, cardiotoxic (efect advers
caracteristic); dacă doza ajunge la un anumit nivel apar aritmii, scăderea
contractilităţii şi insuficienţă cardiacă ireversibilă.
b. Bleomicina se indică în cancere cutanate, de căi urinare (datorită
acţiunii pe celulele scuamoase). Nu determină scăderea hematopoiezei.
Principalul efect secundar este fibroza pulmonară.
c.Actinomicine: dactinomicina se indică în cancere
testiculare(seminom), unde poate avea rezultate bune.
d. Inhibitorii topoizomerazelor: etopozida poate fi utilă în
cancerul pulmonar cu celule mici, în cancerul testicular, de sân, boala
Hodgkin, hemoblastoze. Tenipozida se indică în limfoamele maligne,
tumorile cerebrale maligne, cancerul de vezică urinară.

B.XVII.4. ALCALOIZI ANTIMITOTICI


17
FARMACOLOGIE

Sunt o grupă de chimioterapice anticanceroase care îşi datoresc


efectul fixării de tubulină, blocând formarea fusului mitotic şi, astfel, mitoza
este blocată în metafază. Colchicina, datorită toxicităţii nu se mai foloseşte.
Alcaloizii din Vinca rosea - vincristin se indică în leucemii limfatice
acute, boala Hodgkin, limfoame nehodgkiniene, tumori solide (în asociere).
Este mai puţin toxică pentru măduva hematopoietică.Vinblastin se indică
mai ales în boala Hodgkin, limfoame nehodgkiniene. Produce deprimarea
măduvei hematopoetice.

B.XVII.5. HORMONI ŞI ANTAGONIŞTI HORMONALI

Sunt utili în tumori hormonodependente, având acţiune selectivă


asupra acestora, fără afectarea hematopoiezei.
a.Glucocorticoizii - se pot utiliza în diferite cancere limfatice.
Astfel, prednisonul se poate folosi în leucemia acută limfoblastică,
leucemia limfatică cronică.
b. Estrogenii (de sinteză) sunt utili în cancerul de prostată avansat.
Exemple: dietilstibestrol (Distilben), clanisen.
c. Antiestrogenii se indică în cancerul mamar ce conţine receptori
de estrogeni ce stimulează proliferarea (în special sunt eficace în perioada
post-menopauză când 75% din tumori conţin receptori estrogenici).
Tamoxifenul se administrează oral. Aminoglutetimida are o eficacitate
asemănătoare tamoxifenului în cancerul mamar metastatic la femeie în post-
menopauză, mai ales în caz de metastaze osoase.
d. Androgenii în doze mari pot fi utili în cancerul mamar la femei,
cu metastaze.
e. Antiandrogenii (ciproteron şi flutamid) sunt indicaţi pentru
tratamentul cancerului de prostată metastatic.
f. Progestativele (hidroxiprogesteron, medroxiprogesteron)
în doze mari pot fi eficace în cancerul endometrial avansat.
g. Analogii agonişti ai gonadorelinei (goserelin, leuprorelin,
triptorelin) se utilizează în cancerul de prostată metastatic.

B.XVII.6. IZOTOPII RADIOACTIVI

I131 are o perioadă de înjumătăţire de 8 zile, administrat oral în doze


foarte mici se acumulează în tiroidă unde emite radiaţii beta şi gama.
Radiaţiile beta, puţin penetrabile realizează iradierea locală utilă în
hipertiroidie şi unele forme de cancer tiroidian. Se administrează oral, în
doză unică sub formă de iodură de potasiu.Utilizarea radioiodului implică
riscuri, incidenţa hipofuncţiei fiind de cca 30%.
P32 se utilizează sistemic, ca fosfat. Se depune în oase. Iradiază
ţesutul osos şi măduva hematopoietică, fiind util în mieloame, policitemie
(poliglobulie).

17
FARMACOLOGIE

B.XVIII. IMUNOSUPRESOARE ŞI IMUNOMODULATOARE

Imunofarmacologia studiază utilizarea medicamentelor ca


modulatori ai răspunsului imun. Principala aplicaţie este folosirea agenţilor
imunosupresori şi imunostimulatori. Cele 3 indicaţii majore ale
imunoterapiei sunt: tratamentul bolilor autoimune, a imunodeficienţelor
primare şi a transplantelor de organ.

B.XVIII.1.IMUNOSUPRESOARELE

I.AGENŢI IMUNOSUPRESORI NESPECIFICI


Glucocorticoizii sunt agenţi imunosupresori nespecifici. Acţiunea
imunosupresivă se realizează mai ales prin interferarea răspunsului imun
celular. Ei blochează diferite răspunsuri imune mediate de limfocitele T,
induc apoptoza limfocitelor, reduc conţinutul limfoid al ganglionilor limfatici
şi al splinei, dar nu au efecte toxice pe celulele stem din măduva osoasă. Se
folosesc în combinaţie cu alte imunosupresive în prevenirea şi tratamentul
rejetului organului transplantat (de măduvă hematogenă, de cord). Se mai
indică în boli autoimune, în special pentru efectul imunosupresiv, dar şi
pentru cel antiinflamator: poliartrită reumatoidă, lupus eritematos,
polimiozita, dermatomiozita, vasculitele sistemice, boala Crohn, afecţiuni
autoimune oculare, scleroza multiplă, miastenia gravis. Se pot administra
sistemic sau topic. Corticoterapia sistemică se poate face i.v. de ex.
pulsterapia prin administrarea de metilprednisolon i.v. în doze mari câteva
zile (1 g pe priză 3-4 zile succesive), care se repetă după o săptămână.
Minipulsterapia presupune administrarea metilprednisolonului 250 mg pe
zi, câteva zile succesiv. Se monitorizează greutatea corporală, excreţia de
lichide, TA, potasemia, glicemia, coagulabilitatea sângelui. Se administrează
dimineaţa. Tratamentul nu se întrerupe brusc, dozele se reduc treptat cu
10%.
II.AGENŢI CARE BLOCHEAZĂ SPECIFIC FUNCŢIA
LIMFOCITELOR T
Ciclosporina (Sandimun) un produs de metabolism al ciupercii
Tolypocladium inflatum. Are proprietăţi imunosupresoare, fără să fie un
citotoxic din categoria anticanceroaselor. Efectul imunosupresiv se exercită
asupra imunităţii celulare, suprimând reacţiile imune mediate celular. Este
eficace numai dacă se administrează în momentul imunizării. Se indică în
prevenirea rejetului organelor transplantate, prevenirea reacţiei grefă contra
gazdă în cadrul trasplantului de măduvă şi în unele boli autoimune
(poliartrită reumatoidă, glomerulonefrită, boala Crohn, uveită, psoriazis). Se
administrează oral sub formă de capsule gelatinoase, microemulsii sau în
perfuzie intravenoasă. Este greu de mânuit terapeutic: produce
nefrotoxicitate dependent de doză, hepatotoxicitate, tremor, convulsii, HTA,
hirsutism. Frecvenţa infecţiilor este crescută, creşte riscul limfoamelor
maligne şi a leucemiei.

17
FARMACOLOGIE

Tacrolimus (Prograf) este un antibiotic macrolidic produs de


Streptomyces tzukubaensis. Deprimă imunitatea celulară. Se foloseşte
pentru prevenirea sau împiedicarea rejetului organelor transplantate şi în
afecţiuni autoimune refractare. Se dă oral şi în perfuzie intravenoasă. Este
nefrotoxic, produce cefalee, fortofobie, tremor, parestezii, tulburări
gastrointestinale, afectare heaptică, scăderea toleranţei la glucoză. Nu se
asociază cu ciclosporina datorită riscului mare al nefrotoxicităţii.
Sirolimus (Rapamune) sau rapamicina, un analog structural al
tacrolimusului se foloseşte în asociere cu ciclosporina pentru prevenirea
rejetului alogrefei renale. Efecte adverse: hipercolesterolemie,
hipertrigliceridemie, creşte riscul de penumonie interstiţială.
Acidul micofenolic, produs de Penicillium stoloniferum, inhibă
proliferarea limfocitelor T şi producerea de anticorpi de către limfocitele B,
de asemenea inhibă aglomerarea leucocitelor în ţesutul inflamat. Se foloseşte
sub formă de micofenolat mofetil (Celcept), care în organism eliberează
acid micofenolic. Se dă oral singur sau în asociere cu alte imunosupresive
pentru prevenirea şi tratamentul rejetului în transplantul de rinichi.
Leflunomida blochează proliferarea celulelor T. Secundar
împiedică şi producţia de anticorpi. Are efect bun în poliartrita reumatoidă,
ameliorând funcţionalitatea articulară. Este bine tolerată, dar poate produce
creşterea tensiunii, rash, ulceraţii bucale, dureri abdominale, afectare
hepatică, leucopenie, alopecie. Se contraindică în caz de imunodepresie
severă, infecţii grave, insuficienţă renală, hepatică, sarcină, alăptare.
III.Analogi structurali, antimetaboliţi şi alţi agenţi
imunosupresori citotoxici
Azatioprina (Imuran) este un agent citotoxic din grupa
antimetaboliţilor. Se foloseşte pentru efectul imunosupresiv intens şi
prelungit. Se indică pentru prevenirea rejetului organelor transplantate -
renale, grefă de măduvă osoasă, cardiace; în boli autoimune: lupus sistemic,
poliartrită reumatoidă severă, hepatită cronică activă, sclerodermie,
dermatomiozită, anemie hemolitică autoimună, pemfigus, sindrom nefrotic.
Se alege în formele grave care nu răspund la glucocorticoizi. Reacţiile
adverse: toxicitate medulară, leucopenie, trombocitopenie, scăderea
toleranţei la infecţii virale, tulburări gastrointestinale, hepatotoxicitate.
Dozele se reduc la cei cu insuficienţă renală.
6-mercaptopurina se foloseşte în anemia hemolitică autoimună,
glomerulonefrite, purpură trombocitopenică idiopatică, forme
corticodependente ale bolii Crohn. Produce depresie medulară, necroză
hepatică, tulburări digestive.
Ciclofosfamida este un agent alchilant, care inhibă proliferarea
celulelor limfoide şi chiar distruge celulele limfoide proliferante. Se foloseşte
în sindromul nefrotic la copil, lupus eritematos sistemic sever, vasculite
sistemice, transplanturi de măduvă osoasă. Efecte adverse: leucopenie,
cistită hemoragică, cardiotoxicitate.
Metotrexatul este un inhibitor al sintezei nucleotizilor pirimidinici,
analog al acidului folic. Se dă la bolnavii cu transplant de măduvă osoasă,
poliartrită reumatoidă, dermatomiozită, psoriazis şi artrită psoriazică.

17
FARMACOLOGIE

IV.Imunosupresie specifică
Medicamente proteine - ţintesc specific receptorii membranari ai
celulei sau liganzii lor sunt şi sunt anticorpi tipici sau derivaţi din molecula
de anticorp.
Anticorpi împotriva proteinelor imune
Anticorpii policlonali sunt preparaţi prin imunizarea animalelor
cu limfocite umane. Dacă sunt utilizate celule din timus se numesc globuline
antimiocite, iar dacă sunt utilizate limfocite din sânge se obţin globuline
antilimfocite. Se utilizează în inducerea imunosupresiei şi tratamentul
rejetului acut al transplantului de organ. Efecte adverse: febră, guturai,
hipotensiune, glomerulonefrită, eritem la locul injectării.
Anticorpi monoclonali murini antilimfocitari induc o stare
corespunzătoare unei lipse selective de răspuns imun sau toleranţe
imunologice, fără a distruge nediferenţiat toate celulele proliferative, aşa
cum acţionează citotoxicele. Muromonab este un anticorp monoclonal
murin anti CD3, folosit în episoadele acute de rejet rezistente la
glucocorticoizi din transplantul renal. În primele zile poate apare sindromul
eliberării de citokine proinflamatorii manifestată prin febră înaltă, guturai,
tremor, greaţă, dureri abdominale. Rar produce meningită aseptică, edem
pulmonar sever sau cerebral. Poate creşte incidenţa infecţiilor şi a
neoplasmelor limfoproliferative.
Anticorpi monoclonali murini umanizaţi şi himerici - prin
inginerie genetică anticorpii monoclonali murini au fost umanizaţi ori s-au
creat anticorpi monoclonali himerici. Înlocuirea din anticorpul monoclonal
murin a unui fragment care conţine regiuni care leagă antigenul de şoarece
cu un alt fragment cu structură Ig G umană şi păstrarea fragmentului de
anticorp care are acţiune pe receptorii celulelor T, a dus la crearea
anticorpilor monoclonali himerici. Aceste preparate nu induc anticorpi de
neutralizare şi deci utilizarea lor nu este limitată în timp. Ei determină
imunomodulare, fără toxicitatea întâlnită la anticorpii monoclonali anti CD3
convenţionali. Anticorpii umanizaţi reprezintă o etapă superioară deoarece
doar zona de fixare din anticorp a antigenului este de origine murină, tot
restul moleculei fiind de origine umană. Rituximab este un anticorp
monoclonal himeric murin/uman care se leagă de limfocite pre B- şi B
normale şi maligne. Se foloseşte în tratamentul limfoamelor foliculare
avansate rezistente la chimioterapie şi al limfoamelor nehodgkiniene difuze
cu celule mari B. Alemtuzumab este un anticorp monoclonal indicat în
leucemia limfocitară cronică cu celule B. Infliximab este un anticorp
monoclonal himeric al TNF-alfa, care se leagă de TNF alfa şi împiedică
legarea citokinei de receptorul său. Se foloseşte în poliartrita reumatoidă şi
boala Crohn. Etanercept este o proteină de fuziune care se foloseşte în
poliartrita reumatoidă în cazuri rezistente la tratament. Daclizumab este
un anticorp monoclonal recombinant umanizat Ig G1, care se foloseşte
pentru prevenirea rejetului de transplant.
Imunoglobulina anti Rh0 (D) este o soluţie concentrată 15% de
Ig G umane, conţinând un titru ridicat de anticorpi împotriva antigenului
Rho (D) de pe suprafaţa hematiilor. Se foloseşte profilactic la o gravidă Rh-

17
FARMACOLOGIE

negativ pentru a nu forma anticorpi faţă de hematiile fetale Rh pozitiv, care


pot trece în circulaţia maternă. Obiectivul este de a preveni apariţia bolii
hemolitice a nou-născutului în cazul unei sarcini ulterioare. Se administrează
după orice episod sensibilizant, de ex. avort spontan sau provocat, preferabil
în primele 72 ore.

B.XVIII.2.IMUNOSTIMULATOARELE

Sunt medicamente care amplifică răspunsul imun al organismul. Se


folosesc în imunodeficienţe, cancer, infecţii virale, fungice. Acţionează atât
asupra imunătăţii celulare, cât şi umorale. Nu sunt agenţi specifici, ci produc
o stimulare generală a sistemului imun. Printre ei sunt extracte din bacterii,
fungi, peptide, citokine, compuşi sintetici.
Citokinele reprezintă un un grup larg şi heterogen de proteine cu
diferite funcţii. Unele proteine imunoreglatoare sunt sintetizate în celulele
limforeticulare şi joacă roluri de interacţiune în funcţia sistemului imun şi
controlul hematopoezei. În unele situaţii au efecte antiproliferative,
antimicrobiene şi antitumorale. Citokinele produse de limfocite se numes
limfokine.
Interferonii (IFN) sunt o familie de glicoproteine cu GM de 15000-
21000, produşi şi secretaţi ca răspuns la o infecţie virală sau la un inductor
biologic ori sintetic. Inhibă proliferarea celulară, stimulează fagocitoza
macrofagelor, au efect imunomodulator, inhibă replicarea virală în celulele
infectate. Administraţi concomitent cu antigenul interferonii au efect
imunosupresor, iar după sensibilizarea sistemului imunitar la antigen au
efect imunostimulator. IFN umani se clasifică în IFN alfa şi IFN beta induşi
de infecţii virale şi bacteriene şi IFN gama produs de limfocitele T stimulate
de antigen sau mitogene. IFN-alfa 2a este o proteină obţinută din E. coli
prin inginerie genetică, folosit în hepatita cronică cu virus C, SIDA. IFN-alfa
2b se foloseşte în leucemia cu celule păroase, melanom malign, sarcom
Kaposi la bolnavi cu SIDA. Efectele adverse: febră, guturai, cefalee,
hipotensiune, aritmii, cardiomiopatie, depresie, confuzie. IFN-beta 1a şi 2b
se utilizează în scleroza multiplă, pentru a reduce frecvenţa exacerbărilor
clinice. IFN-gama are efecte de activare fagocitară generând metaboliţi
toxici ai oxigenului, capabili să medieze distrugerea intracelulară a
Stafilococului auriu, Chlamydiei trachomatis, Toxoplasma gondii,
Mycobacterium avium intracelular.
Gamaglobulinele sunt un complex de proteine care conţin
anticorpi-imunoglobuline. Aceşti anticorpi acţionează împotriva antigenilor
superficiali ai diferitelor virusuri şi pot împiedica pătrunderea acestora în
celule. Preparatele de imunoglobuline se obţin din serul sau plasma mai
multor donatori: preparatele obţinute din serul sau plasma unor donatori
aparţinând populaţiei obişnuite ce conţin un spectru larg de anticorpi şi se
pot folosi la bolnavii cu deficit de imunoglobuline sau pentru micşorarea
riscului unor infecţii virotice (la începutul incubaţiei), infecţii de tip-rubeolă,
hepatită, rabie, poliomielită, posibil altele. Preparatele concentrate obţinute
din plasma unor persoane imunizate faţă de un anumit virus ce conţin o

18
FARMACOLOGIE

cantitate mare de anticorpi specifici. Acestea se indică în tusea convulsivă,


hepatita B, infecţii cu virus varicelo-zosterian.
Interleukinele sunt citokine cu rol de mediatori sau reglatori ai
răspunsului imun. Interleukina-2 umană recombinantă -aldesleukina- este
produsă prin tehnologia ADN-ului recombinat în E.coli, se indică în
metastaze renale din carcinom şi melanom, poate produce edem pulmonar,
hipotensiune. Anakinra este un antagonist recombinant al formei
neglicozilate a receptorului IL-1 uman, care blochează activitatea biologică a
IL-1 prin inhibarea competitivă a legării IL-1 la receptorul sprecific. Se
foloseşte în poliartrita reumatoidă moderat-severă în monoterapie sau
terapie combinată. Poate creşte incidenţa infecţiilor severe, produce eritem,
durere la locul injectării.
Levamisolul este un antihelmintic, imunostimulator pe imunitatea
celulară. El poate restaura funcţia imună deprimată a celulelor B, T,
monocitelor şi macrofagelor. T. S-a folosit în tratamentul infecţiilor cronice,
de asemenea în asociere cu fluorouracil în tratamentul cancerului colorectal.
În hepatita cronică cu virus B se foloseşte în asociere cu IFN alfa
recombinant.
Inosiplex (Isoprinosine) creşte citotoxicitatea celulelor NK şi
activitatea celulelor T şi a monocitelor.
Factorii timici sunt factori naturali, care determină diferenţierea
limfocitelor T şi diferenţierea celulelor stem în protimocite. Preparatele sunt
mixturi de polipetide izolate din extract din timus, se folosesc pentru a creşte
funcţia limfocitelor T. Se indică în sindromul di George, în infecţii virale. Pot
produce reacţii alergice. Timozin este un preparat de proteine hormonale
timice purificate, care transportă specificitatea celulelor T la celule stem
limfoide.
Imunomodulatori monobacterieni: Bacillus Calmette-Guérin
(BCG) este o tulpină viabilă atenuată de Mycobacterium bovis. Stimulează
celulele natural killer, care pot ucide celulele maligne. Imunoterapia cu BCG
este indicată în tratamentul cancerului de vezică urinară - se injectează direct
intravezical şi se menţine urina în vezică cca 2 ore. Poate produce
hipersensibilizare şi şoc. Alte efecte adverse: frisoane, febră, afectare renală.
Se contraindică în sarcină, alăptare, tuberculoză activă sau în antecedente,
infecţie HIV. Cantastim, produs de institutul Cantacuzino dintr-o tulpină
patogenă de Pseudomonas aeruginosa, este folosit pentru prevenirea
infecţiilor postoperatorii, la copii cu deficit imun şi infecţii grave.
Imunostimulatorii polimicrobieni - de ex. vaccin polimicrobian
este un amestec în părţi egale de culturi de streptococ, stafilococ şi bacil
piocianic. Stimulează rezistenţa nespecifică a organismului şi are efecte
proinflamatorii. Se indică în procese supurative, metrite, anexite. Polidin
este un imunomodulator polimicrobian produs de Institutul Cantacuzino,
fiind un amestec de 13 tulpini microbiene omorâte prin căldură, suspendate
în ser fiziologic biliat şi fenolat. Creşte numărul limfocitelor circulante,
stimulează producţia de interferon, activează complementul seric, creşte
rezistenţa la infecţii. Se dă profilactic în gripă, rujeolă, boli ale căilor
respiratorii superioare acute şi din sfera ORL, infecţii

18
FARMACOLOGIE

acute şi cronice în zona pelvină. Se dă s.c. sau i.m. în doze zilnice de 2 ml, 3-7
zile. Se recomandă în anotimpurile reci, cu frecvenţă mai mare a infecţiilor
acute, îndeosebi infecţii respiratorii la copii, persoane în vârstă. Este util să
se administreze în cure repetate. Bronchovaxom este un imunomodulator
polimicrobian lizat din 7 tulpini bacteriene, care se dă oral câte o capsulă pe
zi 10 zile pe lună, 3 luni (există capsule pentru copii şi adulţi).
Rodilemidul are acţiune antivirală, antiinflamatorie,
imunomodulatoare, neurotrofică. Este indicat în herpes simplex, keratită
herpetică, herpes Zoster, varicelă, paralizii periferice faciale, scleroză
multiplă. Este contraindicat în hepatita cronică, glaucom, hipertensiune
arterială, ateroscleroză.

18
FARMACOLOGIE