Sunteți pe pagina 1din 5

URINĂ – SEDIMENT

Informatii generale
Examenul microscopic se face pe sedimentul urinei proaspete, la cel mult 4 ore de la emisie 3. Se agita proba si
apoi se centrifugheaza 10-15 mL urina la 2000 rpm timp de 5 min6. Daca volumul probei este prea mic pentru a
fi centrifugata, se examineaza direct la microscop, dar se consemneaza in raportul final de analize ca rezultatul se
refera la urina necentrifugata6. Se elimina supernatantul, lasandu-se ~1 mL, iar sedimentul se resuspenda si se
examineaza la microscop intre lama si lamela1;4. Cei mai multi autori recomanda ca examinarea celulelor
(leucocite, hematii, celule epiteliale) sa se faca cu obiectivul de 40x pentru evidentierea detaliilor morfologice,
iar examinarea diferitelor tipuri de cilindri, precum si a elementelor prezente doar in putine campuri sa se faca cu
obiectivul de 20x (sau chiar cu obiective de putere mai mica) pentru a observa mai bine ansamblul de sediment6;7.
Numararea structurilor din urina se face pe 10–15 campuri; pentru raportarea cilindrilor, celulelor epiteliale,
leucocitelor, hematiilor se folosesc urmatoarele modalitati de exprimare a rezultatelor: „rare”, „relativ frecvente”,
„frecvente”, „foarte frecvente”. In cazul cristalelor se raporteaza doar prezenta lor sau prezenta abundenta.
Alaturi de examenul microscopic, in unele laboratoare este disponibila si o metoda automata, bazata pe principiul
citometriei in flux cu fluorescenta care permite detectia cantitativa a urmatoarelor particule din urina
necentrifugata: leucocite, hematii, celule epiteliale scuamoase, cilindri si bacterii. Analizorul poate afisa si
parametri de „cercetare”: cristale, celule rotunde mici (in care sunt incluse atat celulele epiteliale de tranzitie cat
si cele tubulare renale), celule similare levurilor, cilindri patologici, mucus si spermatozoizi; in aceste situatii insa
analizorul va da mesaje de avertizare, iar probele vor fi re-examinate prin tehnica microscopica conventionala4.
Eritrocitele au forma de disc biconcav, nu contin nucleu, sunt perfect conturate si se gasesc in numar foarte redus
in urina normala. In urinile acide sau hipertone hematiile se pot contracta devenind piriforme sau crenelate,
simuland granulatii, iar in urinile alcaline sau hipotone (diluate) se pot umfla devenind rotunde si se pot liza5;6.
Hematiile din urina pot proveni din orice parte a tractului urinar, de la glomerul pana la meatul urinar, iar la femei
pot fi rezultatul contaminarii menstruale.
Este foarte important sa se mentioneze prezenta eritrocitelor dismorfice (deformate); un procent >30% indica
originea glomerulara a hematuriei2.
Leucocitele au aspectul unor globule sferice granulate, de marimi diferite, mai mari decat eritrocitele; pot aparea
izolate sau grupate; sunt in principal neutrofile si pot fi recunoscute dupa granulatiile caracteristice si nucleul
lobulat. In urina normala este prezent un numar mic de leucocite. Leucocitele se micsoreaza in urina hipertona;
se umfla si se lizeaza in urina alcalina sau hipotona (in urina alcalina sau hipotona leucocitele scad cu 50% in
decurs de o ora, la temperatura camerei)6. La femei pot fi intalnite pana la 40% rezultate fals-pozitive, ca urmare
a contaminarii vaginale2. Un numar crescut de leucocite sugereaza un proces inflamator la nivelul tractului urinar
sau in zonele adiacente. Cand numarul lor este foarte mult crescut si prezinta un aspect degradat (piurie) sau apar
grupate este suspectata o infectie acuta a cailor urinare. Uneori, piuria se intalneste si in afectiuni acute non-
renale, ca apendicita sau pancreatita. Poate aparea de asemenea si in conditii non-infectioase cum ar fi
glomerulonefrita (ex. in LES), acidoza tubulara renala, starile de deshidratare, stresul si leziunile iritative ale
ureterelor, vezicii sau uretrei3;5. Datorita importantei sale, prezenta leucocitelor grupate trebuie raportata1;6. Un
numar crescut de limfocite si plasmocite sugereaza rejet acut de grefa renala, iar numarul crescut de eozinofile se
asociaza cu nefrite tubulo-interstitiale si hipersensibilitate la penicilina1.
Celulele epiteliale din urina pot avea originea in orice portiune a tractului urogenital, incepand cu tubii contorti
proximali pana la uretra sau vagin. In mod normal se intalnesc in urina ca urmare a descuamarii fiziologice a
celulelor senescente. O crestere semnificativa indica inflamatii in zona tractului urinar din care sunt derivate
aceste celule. Se pot raporta 3 tipuri de celule epiteliale: tubulare renale, tranzitionale si scuamoase.
• Celulele epiteliale tubulare renale sunt ovale, putin mai mari decat leucocitele si se disting prin nucleul mare,
rotund. Prezenta lor are semnificatie diagnostica, indicand leziuni tubulare asociate cu pielonefrite, necroza
tubulara acuta, intoxicatie cu salicilat si rejetul grefei renale1;3;6.
• Celulele epiteliale tranzitionale sunt rotunde, piriforme sau columnare, de 2-4 ori mai mari decat leucocitele si
pot contine ocazional 2 nuclei. Provin din epiteliul care captuseste tractul urinar, de la pelvis pana in cele doua
treimi proximale ale uretrei1;6.
• Celulele epiteliale scuamoase sunt mari, plate, cu forma neregulata si contin un nucleu central mic. Provin din
uretra si vagin1;5;6.
Cristalele nu se gasesc de obicei in urina proaspat emisa, dar pot aparea dupa ce aceasta a stat mai mult timp la
temperatura camerei. Cristalele se formeaza atunci cand urina este suprasaturata cu un anumit compus cristalin
sau cand proprietatile de solubilitate ale acestuia sunt alterate. In cazul in care precipitarea apare la nivelul
rinichiului sau tractului urinar, consecinta este formarea calculilor urinari. Cele mai multe dintre cristalele ce pot
fi gasite in urina au importanta clinica scazuta, exceptand cazurile de dezechilibre metabolice, formarea calculilor
sau reglarea medicatiei6.
Cristalele pot fi identificate dupa aspect sau, daca este nevoie, dupa proprietatile lor de solubilitate; pH-ul urinar
influenteaza puternic formarea cristalelor.
Cristalele gasite in mod frecvent in urina acida sunt: acid uric, oxalat de calciu si urati amorfi; mai rar sunt
prezente alte tipuri: sulfat de calciu, urati de sodiu, acid hipuric, cistina, leucina, tirozina, colesterol6.
Cristale de acid uric pot fi prezente in urina normala, dar pot avea si semnificatie patologica (guta, metabolism
purinic accelerat, stari febrile acute, nefrite cronice, sindromul Lesch-Nyhan)1;5;6.
Cristalele de oxalat de calciu sunt frecvent intalnite in urina acida si neutra, dar ocazional pot aparea si in urina
alcalina; pot fi prezente in urina normala, in special dupa ingestia de alimente bogate in oxalati cum ar fi: rosii,
spanac, usturoi, portocale, sparanghel si dupa consumul unei doze mari de vitamina C. Prezenta oxalatilor de
calciu in numar mare, in special in urina proaspat emisa, sugereaza posibilitatea prezentei de calculi urinari; alte
conditii asociate cu prezenta de oxalat de calciu in cantitate crescuta sunt: intoxicatia cu etilen glicol, diabet
zaharat, afectiuni hepatice si boli renale cronice severe1;5;6.
Uratii amorfi sunt saruri de Na, K, Mg, Ca si se gasesc sub forma amorfa necristalina (uratul de sodiu poate
aparea si sub forma de cristale); nu au semnificatie clinica6.
Cristalele de acid hipuric si sulfat de calciu apar rar in urina si nu au semnificatie clinica. In schimb, cristalele
de cistina au intotdeauna semnificatie clinica, aparand in cistinoza sau cistinuria congenitala si pot forma calculi.
De asemenea, cristalele de leucina sunt clinic semnificative, fiind intalnite in boala urinei cu miros de „sirop de
artar”, sindromul Fanconi si in boli hepatice severe (ciroza terminala, hepatita virala severa si atrofie galbena
acuta a ficatului). Cristalele de leucina si tirozina sunt frecvent intalnite impreuna in urina pacientilor cu boli
hepatice, iar cele de tirozina sunt prezente in tirozinoza1;6.
Prezenta cristalelor de colesterol in urina indica distructii tisulare extinse; aceste tipuri de cristale sunt intalnite
in nefrite si nefroze; de asemenea apar in chilurie, care este consecinta obstructiei abdominale sau toracice a
drenajului limfatic1;6.
Alte tipuri de cristale care pot aparea in urina acida sunt cristalele medicamentoase: sulfonamide, substante
radioopace (Hypaque, Renografin – substantele radiografice sunt substante foarte dense, iar prezenta cristalelor
in urina se asociaza cu cresterea densitatii >1.030), doze mari de ampicilina administrata parenteral 1;6. In unele
cazuri de bilirubinurie, aceasta poate cristaliza in urina acida6.
In urina alcalina se intalnesc alte tipuri de cristale: fosfati amoniaco-magnezieni (triplu fosfat), fosfati amorfi,
carbonat de calciu, fosfati de calciu, biurati de amoniu. Cristalele de triplu fosfat se pot intalni in urina normala,
dar pot forma si calculi urinari; pot fi intalnite in cistite si pielite cronice, hipertrofia prostatei, retentia de urina 1;6.
Cristalele de fosfat de calciu se asociaza de asemenea cu formarea de calcuri urinari 6.
Cilindrii urinari: se formeaza in lumenul tubilor renali ca urmare a precipitarii mucoproteinelor Tamm-Horsfall
(secretate de tubii renali) sau aglutinarii de celule/alte materiale intr-o matrice proteica; unii cilindri (cilindrii
cerosi) pot contine proteine serice. Factorii implicati in formarea cilindrilor sunt staza urinara, aciditatea crescuta,
prezenta de constituenti proteici si incarcatura ionica anormala. Prezenta cilindrilor urinari se asociaza de obicei
cu proteinuria, dar pot fi intalniti si in absenta acesteia. Originea cilindrilor este intotdeauna renala, fiind indicatori
de boli renale intrinseci. Astfel, pot fi prezenti in afectiuni glomerulare, tubulare, infectii renale. Cilindrii sunt
clasificati pe baza aspectului si a componentelor celulare aflate in compozitia lor. Uneori pot fi dificil de
diferentiat datorita degenerarii sau compozitiei mixte6. Largimea cilindrilor indica dimensiunea tubilor renali in
care are loc formarea lor; largimea cilindrilor este descrisa ca ingusta (cat 1-2 eritrocite), medie (3-4 eritrocite) si
mare (5 eritrocite). Cilindrii mari se formeaza in tubii colectori; prezenta lor indica de obicei reducerea marcata
a capacitatii functionale a nefronului si boala renala terminala1.
Semnificatia cilindrilor este diferita in functie de tipul lor.
Cilindrii hialini sunt cei mai frecventi cilindri intalniti in urina; sunt formati din proteine Tamm-Horsfall
gelificate si pot fi depistati in afectiuni renale usoare; in numar mic pot fi prezenti in urina normala, iar in cantitati
crescute dupa efort fizic intens sau in stari de deshidratare1;6.
Cilindrii hialini se examineaza cu intensitate luminoasa mica deoarece sunt incolori si transparenti;6.
In urini diluate (<1.010) sau alcaline cilindrii se dizolva si pot sa nu fie gasiti chiar cand proteinuria este
semnificativa1.
Cilindrii leucocitari puri se intalnesc mai rar si prezenta lor indica pielonefrite acute, nefrite interstitiale, nefrita
lupica, glomerulonefrite. Mai frecvent, leucocitele se depun pe cilindrii de mucus, hialini etc5;7.
Cilindrii eritrocitari pot fi formati dintr-un numar redus de celule inglobate intr-o matrice proteica sau din celule
numeroase strans impachetate; daca celulele sunt intacte, sunt numiti cilindri eritrocitari, iar daca elementele
celulare sunt degenerate, sunt numiti cilindri hematici sau de hemoglobina. Cilindrii eritrocitari semnifica
hematurie renala si prezenta lor este intotdeauna patologica, fiind de obicei diagnostica pentru boli glomerulare:
glomerulonefrite (acute si cronice), nefrita lupica, sindrom Goodpasture, endocardita bacteriana subacuta,
traumatisme renale. Pot fi intalniti si in infarct renal, pielonefrite severe, insuficienta cardiaca congestiva,
hipertensiune maligna, tromboza de vena renala si periarterita nodoasa1;3;5;6.
Cilindrii granulosi pot fi rezultatul degenerarii cilindrilor celulari sau pot rezulta prin precipitarea proteinelor
serice intr-o matrice de mucoproteine Tamm-Horsfall. Apar in procese patologice renale grave3;5;6, dar pot fi
prezenti si tranzitoriu dupa efort fizic intens1.
Cilindrii epiteliali se intalnesc foarte rar si se formeaza ca urmare a stazei si descuamarii celulelor epiteliale din
tubii renali3. Pot fi prezenti in urina dupa expunerea la nefrotoxice sau virusuri (citomegalic, virusuri hepatitice),
care produc necroza tubulara. De asemenea, pot aparea in boli renale cronice severe si in rejetul grefei renale1;6.
Cilindrii cerosi rezulta din degenerarea cilindrilor granulosi; sunt intalniti in insuficienta renala cronica severa,
hipertensiunea maligna, amiloidoza renala si nefropatia diabetica; de asemenea pot fi intalniti in boli renale acute,
rejetul grefei renale, inflamatia si degenerescenta tubulara1;3;5;6.
Cilindrii grasosi contin picaturi de grasime si corpusculi ovali grasi degenerati, inglobati intr-o matrice proteica1.
Sursa picaturilor de grasime este de obicei degenerescenta grasoasa a epiteliului tubular5;6, iar acest tip de cilindri
este intalnit in sindromul nefrotic, glomeruloscleroza diabetica, nefroza lipoida, glomerulonefrite cronice, lupus,
toxice renale1;6.
Alte structuri ce pot fi prezente in urina includ bacterii, levuri, cilindroizi, spermatozoizi, mucus si grasimi2;6.
In mod normal, urina este sterila pana in vezica urinara, iar contaminarea poate aparea la nivelul uretrei sau
vaginului sau din alte surse externe6. Bacteriile (flora microbiana) prezente in urina proaspata corect recoltata
si insotite de un numar mare de leucocite indica de obicei o infectie de tract urinar.
Levurile pot aparea in infectiile tractului urinar in special la pacientii diabetici; ele pot fi intalnite si ca urmare a
contaminarii cutanate sau vaginale. Candida albicans este levura cea mai frecvent intalnita6.
Cilindroizii au aspect asemanator cilindrilor, sunt de obicei hialini si, deoarece apar in conjunctie cu cilindrii,
sunt considerati ca avand aceeasi semnificatie ca acestia6.
Spermatozoizii apar in urina barbatilor ca urmare a emisiilor nocturne, convulsiilor epileptice, bolilor aparatului
genital sau spermatoreei. Pot aparea la ambele sexe in urma unui contact sexual6.
Filamentele de mucus apar in numar mic in urina normala, dar numarul lor poate creste in cazul inflamatiei sau
iritatiei tractului urinar.
Unii paraziti care pot aparea ocazional in urina, rezidenti in tractul urinar sau ca urmare a contaminarii vaginale
sau fecale, sunt: Trichomonas vaginalis (se raporteaza numai daca este mobil si se insoteste de obicei de leucocite
si celule epiteliale), oua de Enterobius vermicularis si ocazional chiar adultul femela, oua de Schistosoma
haematobium (rezident in venele din peretele vezicii urinare), insotite de leucocite si hematii2;5;6.
Grasimea poate fi prezenta in urina sub forma de picaturi libere, corpusculi ovali grasi sau incorporata in cilindri.
Corpusculii ovali grasi sunt de obicei celule tubulare renale care contin picaturi de grasime si rezulta fie din
incorporarea grasimii filtrate glomerular, fie in urma degenerarii grase a celulelor tubulare; de asemenea pot fi
macrofage sau polimorfonucleare care au fagocitat grasimi sau celule degenerate. In lipurie, picaturile de grasime
pot fi observate plutind la suprafata urinei. Prezenta grasimii in urina este asociata cu sindromul nefrotic, diabetul
zaharat, eclampsia, toxice renale, glomerulonefrite cronice, nefroza lipoida, embolia grasoasa, leziuni superficiale
extensive asociate cu zdrobirea tesutului gras subcutanat, fracturi ale oaselor lungi, pelvisului sau fracturi
multiple1;6.
Recomandari pentru determinarea sedimentului urinar – rezultate patologice la examenul urinei pe strip;
prezenta unei simptomatologii sugestive pentru afectiuni renale si ale tractului urinar; monitorizarea acestor
afectiuni2.
Pregatire pacient – recoltarea pentru examenul de urina se face din prima urina de dimineata, jetul mijlociu, dupa
o prealabila toaleta locala4
Specimen recoltat – urina4
Cauze de respingere a probei – cantitate insuficienta de urina; recoltare si pastrare necorespunzatoare3.
Recipient de recoltare – recipient pentru sumarul de urina4
Cantitate recoltata – 10 ml4
Stabilitate proba – dupa recoltare, probele se pastreaza la temperatura camerei (18-25°C) si vor fi aduse la
laborator in cel mult 2 ore. In situatia in care transportul catre laborator nu se poate efectua in doua ore, proba isi
mentine stabilitatea refrigerata (4°C) pentru maxim 24 ore.
Metode disponibile
a) examen microscopic;
b) citometrie in flux cu fluorescenta cu urmatoarele etape de detectie:
• dupa dilutie si colorare proba de urina este injectata intr-un canal, fiind protejata de un lichid de transport (teaca
de lichid);
• teaca de lichid alungeste atat de mult suspensia de celule incat acestea sunt aliniate una dupa alta;
• teaca de lichid va patrunde in celula de masurare;
• viteza de curgere este de ordinul a metri pe secunda ceea ce conduce la o rata inalta de numarare (mii de particule
pe secunda);
• atunci cand sursa de lumina din laserul semiconductor rosu intalneste in camera de masurare o celula colorata
in prealabil sunt generate 3 tipuri de semnale: lumina dispersata frontal (Fsc) care da informatii cu privire la
dimensiune, lumina dispersata lateral (Ssc) care furnizeaza date despre suprafata si complexitatea interna si
semnalul fluorescent (FI) care indica gradul de colorare a fiecarei particule;
• semnalele obtinute sunt amplificate si analizate in sistemul optic;
• eritrocitele sunt identificate pe baza unui semnal fluorescent scazut (corespunzator unui continut scazut de ADN)
si a unui semnal Fsc de asemenea scazut (corespunzator unor dimensiuni mici);
• leucocitele sunt analizate pe baza semnalului fluorescent de intensitate medie (dat de continutul de acizi nucleici)
si a semnalului Fsc (dimensiune medie de 10 μm);
• celulele epteliale scuamoase genereaza un semnal fluorescent si un semnal Fsc puternice;
• in final sunt afisate valorile obtinute pentru parametri respectivi4.
Valori de referinta1;2;4;7
a) pentru examenul examen microscopic;
Parametru Valori de referinta

Eritrocite 0-1/hpf

Leucocite 1-4/hpf

Celule epiteliale scuamoase 1-15/hpf

Celule tranzitionale 0-5/hpf

Celule tubulare renale Nedetectabil

Cilindri hialini si granulosi 0-2/lpf


Alti cilindri Nedetectabil

Cristale, bacterii, levuri Nedetectabil


Hpf = camp microscopic de putere mare (obiectiv 40x)
Lpf = camp microscopic de putere mica (obiectiv 20x)
Interpretarea rezultatelor
In functie de numarul elementelor/camp microscopic modalitatea de exprimare a rezultatelor obtinute la examenul
sedimentului urinar este urmatoarea2:
Rare: 1-4/hpf.
Relativ frecvente: 5-15/hpf.
Frecvente: 15-50/hpf.
Foarte frecvente: >50/hpf.
Hematurie microscopica masiva/Piurie (atunci cand campul microscopic este plin de hematii/leucocite).
Cilindri se raporteaza ca tip si numar mediu pe 10-15 campuri de putere mica (lpf)6.
b) citometrie in flux cu fluorescenta
Parametru Valori de referinta

Eritrocite Barbati: 0-13.1/μL Femei: 0-30.7/μL

Leucocite Barbati: 0-9.2/μL Femei: 0-39/μL

Celule epiteliale scuamoase Barbati: 0-5.7/μL Femei: 0-45.6/μL

Cilindri Barbati: 0-2.25/μL Femei: 0-2.4/μL


Limite si interferente
In urina refrigerata precipita multe cristale datorita alterarii proprietatilor de solubilitate; de asemenea in urina
mentinuta timp indelungat la temperatura camerei cristalele pot precipita sau se pot dizolva1.
Cunoasterea artefactelor este esentiala pentru evitarea raportarii unor rezultate incorecte.
Picaturile de grasime, ce apar in sedimentul urinar ca urmare a contaminarii cu uleiuri, resturi de supozitoare sau
lubrifianti ai cateterelor vezicale, pot fi confundate uneori cu eritrocitele.
Granulele de polen pot fi interpretate drept oua de paraziti2. De asemenea, fibrele textile sau firele de par care
apar accidental in urina pot fi confundate cu cilindri si raportate ca atare3;5. Alte artefacte din urina sunt: cristale
de amidon (provenite din pudra), fragmente de sticla, bule de aer, contaminanti fecali (fibre vegetale, musculare)6.