Școala Postliceală "MEDICA STUDIUM"

Gura Humorului

Proiect de absolvire

Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitare

Calificarea profesională: asistent medical generalist

Îngrijirea bolnavului cu gripă

Coordonator,
Prof. Dr. Dorobăț Carmen Mihaela
Candidat,
Mihailovici
Daniela

Promoţia 2019

1
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU GRIPĂ

Cuprins

2
 I. Argument
II. Îngrijirea bolnavului cu gripă
Obiectiv 1:
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie aparatului respirator
Obiectiv 2 :
Gripa
a. Definiţie
b. Clasificare
c. Etiologie
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluţie şi prognostic
g. Tratament
h. Complicaţii
Obiectiv 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea
bolnavului cu gripă
a. Fişa tehnică nr. 1
b. Fişa tehnică nr 2
c. Fişa tehnică nr. 3
d. Fişa tehnică nr 4
Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al unui pacient cu gripă
a. Interviu
b. Nevoi fundamentale după V. Henderson
c. Plan de îngrijire
Obiectiv 5:
Educaţie pentru sănătate la un pacient cu gripă
III. Bibliografie
IV. Anexe

I. Argument

3
 Gripa este o boală infecţioasă acuta determinată de virusul gripal
caracterizată clinic prin manifestări respiratorii şi fenomene generale severe.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire
specifice pentru un pacient cu gripă.
Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu gripă şi de care trebuie să
ţină seama un asistent medical la întocmirea planului de îngrijire sunt: febră,
cefalee, durere musculare, astenie.
Obiectivele prezentului proiect sunt:
1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale aparatului respirator
2. Prezentarea generală a gripei
3. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical generalist în îngrijirea
bolnavului cu gripă
4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu gripă
5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu gripă
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe
profesionale :
1. Analizează semnele şi simptomele specifice pacientului cu afecţiuni
pneumologice
2. Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnosticul de îngrijire la
pacienţii cu gripă
3. Elaborează planul de îngrijire
4. Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii
5. Pregăteşte materialele şi medicamentele în vederea administrării
6. Aplică intervenţiile autonome şi delegate
7. Evaluează rezultatele îngrijirilor aplicate
8. Determină factorii psihici în dinamica bolii
9. Aplică securitatea în muncă
10. Planifică acţiuni de educaţie pentru sănătate
Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţii cu gripă s-a finalizat prin
analiza unui caz cu gripă , caz pentru care s-a elaborat un interviu. Pe
baza interviului realizat s-au evidenţiat problemele de dependenţa
specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale conform principiului
Virginiei Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu gripă respectând
obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidenţiate problemele de
dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi delegate aplicate
precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

4
 II. Îngrijirea bolnavului cu gripă

Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale

aparatului respirator

Noţiuni generale de anatomie

Respiraţia este nevoia fiinţei umane de a capta oxigen din mediul

înconjurator,necesar proceselor de oxidare din organism şi de a elimina dioxid de
carbon rezultat din arderile celulare.
Structura aparatului respirator:
Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase dintre aerul
atmosferic şi organism constituie aparatul respirator.
La nivelul aparatului respirator există un dublu circuit al aerului şi al sângelui, care
se realizează la nivelul lobului pulmonar unitate constitutivă a plămânului.
Componentele aparatului respirator:
- cavitatea nazală şi faringele formează căile respiratorii superioare
- laringele, traheea, bronhiile şi bronhiolele formează căile respiratorii inferioare
Cavitatea nazală: este primul segment al căilor respiratorii fiind divizat de
septul nazal în 2 cavităţi simetrice numite fose nazale care au rol estetic şi de
protecţie.
Faringele: este un conduct musculofibros situat înaintea coloanei vertebrale
cervicale, ce reprezintă o răspântie a căilor respiratorii şi digestive. Realizează
legatura dintre fosele nazale şi laringe şi conţine în submucoasă ţesut limfoid,
barieră pentru germeni.
Laringele: îndeplineşte funcţia de cale respiratorie şi funcţia de fonaţie, fiind
situat în spaţiul cervical al gâtului.Scheletul laringelui este alcătuit din cartilaje şi
ligamente, prezintă muşchi inseraţi la nivelul cartilajelor şi este tapetat în interior
cu o mucoasă. Epiglota este un cartilaj fibros situat deasupra intrării în laringe, cu
faţa anterioară prinsă de rădăcina limbii, iar partea liberă închide glota în timpul
deglutiţiei.
Traheea: este un tub elastic cu lungimea de 10-12 cm interpus între laringe
şi bronhii, fiind situată în faţa esofagului şi începutul marilor vase sangvine, vena
cavă superioară, artera pulmonară şi artera carotidă stângă.
Bronhiile: sunt 2 conducte fibrocartilaginoase, ajungând la lobul pulmonar
prin care pătrund în plămân, ramificându-se şi formând astfel arborele bronşic.

5
 Bronhiolele intra-pulmonare: sunt înconjurate de un corset conjunctiv
puţin extensibil, care le separă de parenchim şi delimitează un spaţiu virtual comun
bronhiilor şi arterelor pulmonare. Acest suport conjunctiv dispare la nivelul
bronhiolelor şi parenchimului.
Plămânii reprezintă principalele organe ale aparatului respirator şi sunt
situaţi în cavitatea toracică, deasupra diafragmului. Au forma unor jumătăţi de con
secţionat de la vârf spre bază.
La exterior plămânii sunt captuşiţi de pleura care este o membrană seroasă alcătuită
din 2 foiţe: viscerală- în contact cu plămânii şi parietală- în contact cu peretele
toracic.
La interior sunt captuşiti de mucoasa care are particularităţi structurale şi
funcţionale diferite in functie de sectorul pe care îl tapetează. La suprafaţa
epiteliului se deschid canalele glandelor mucoase care se extind în profunzime până
la stratul muscular.

Noţiuni de fiziologie
Procesul respiraţiei: schimburile gazoase pulmonare se realizează datorită
succesiunii ritmice a 2 procese: inspiraţia şi expiraţia.
În inspiraţie, aerul atmosferic pătrunde prin căile respiratorii până la nivelul
alveolelor pulmonare. În expiraţie, o parte din aerul alveolar este expulzat la
exterior. Acest proces, prin care se face circulaţia alternativă a aerului între mediul
extern şi alveole pulmonare constituie ventilaţia pulmonară.
Inspiraţia: este un proces activ, care constă în contracţia muşchilor
inspiratori şi are drept rezultat mărirea volumului cutiei toracice prin creşterea celor
3 diametre : longitudinal, antero-posterior şi transversal.
Expiraţia: este un proces pasiv în condiţiile obişnuite, toracele revenind la
dimensiunile sale de repaus, ca urmare a relaxării musculaturii inspiratorii.
Mişcările inspiratorii şi expiratorii se succed ritmic, fără pauză, în tot cursul vieţii.
Frecvenţa mişcărilor respiratorii în stare de repaus este de 16 respiraţii/min. la
bărbaţi şi de 18 respiraţii/min. la femei, iar la copilul nou născut 46 respiraţii/min.
Plămânii nu se golesc complet de aer nici după o expiraţie forţată, deoarece se
găsesc într-o uşoara distensie, volumul pulmonar fiind ceva mai mic decât cel
toracic.

6
 Reglarea mişcărilor respiratorii

Respiraţia este adaptată în orice moment la necesităţile aportului de O2 şi ale

eliberării de CO2.
Activitatea centrilor respiratorii este reglată pe 2 căi :
- reflexă
- umorală
Calea reflexă: este realizată pe baza excitaţiilor culese de anumite terminaţii
nervoase.După terminaţiile care recepţionează excitaţiile, se deosebesc 2 tipuri de
reglare neuroreflexă: autoreglarea reflexă (reprezintă reglarea mişcărilor
respiratorii, prin intermediul excitaţiilor recepţionate la nivelul plămânilor) şi
adaptarea reflexă a mişcărilor respiratorii.
Calea umorală: mişcările respiratorii sunt influenţate şi pe cale chimică prin
intermediul sângelui care duce stimuli chimici (CO 2; O2 ; H+), ce influenţează, în
mod direct, centrii respiratori.
Schimburile gazoase respiratorii
Schimburile principalelor gaze respiratorii (O2 şi CO2), la nivelul pulmonar şi
tisular se fac pe baza unor mecanisme fiziologice şi a proprietăţilor membranelor
alveolo-capilare şi celulare.
Etapa pulmonară: schimburile gazoase pulmonare se realizează datorită
diferenţei presiunilor parţiale ale O2 şi ale CO2 în cele 2 medii separate de
membrană alveolo-capilară: aerul alveolar şi sângele din capilarele pulmonare.
Etapa tisulară: la nivelul capilarelor tisulare, sângele cedează O2 necesar
activităţilor celulare şi se încarcă cu CO2 rezultat din metabolismul celular.
Schimbul de gaze la nivelul tisular are loc prin difuziune, ele trecând în sânge prin
intermediul lichidului interstiţial de la o presiune mai mare la una mai mică.

7
 Obiectiv 2: Gripa

a. Definiţie
Gripa este o boală infecţioasă acută, determinată de virusul gripal (Myxo-
virus influenzal serotipuri A, B, C) caracterizată clinic prin manifestări respiratorii
şi generale severe, iar epidemiologic printr-o mare contagiozitate cu apariţia de
epidemii la intervale de 3-5 ani şi de pandemii la intervale de 20-40 ani.
b. Clasificare
Există trei tipuri antigenic distincte de virus gripal, denumite A, B, şi C (în
funcţie de antigenul intern).
Tipul A: se caracterizeaza printr-o mare variabilitate antigenică în special a
antigenelor de suprafaţă, prezentând numeroase subtipuri şi variante. Subtipul A,
A1, A2 care determină marile epidemii şi pandemii.
Tipul B: este mai unitar antigenic, determinând numai variante antigenice
minore.
Tipul C: nu prezintă variaţii antigenice.
c. Etiologia
Mixo-virus influenzal face parte din influenţa virus, familia Ort
homixoviridae. Este un virus extrem de bine adaptat pentru a supravieţui, fiind unic
prin variabilitatea lui antigenică, în special a antigenelor de suprafaţă prin care
cuprinde periodic rezistenţa specifică a populaţiei declanşâd epidemii.
Sursa de infecţie este formată din persoane infectate: bolnavi, infecţii
inaparente şi purtători de viruşi.
Transmiterea gripei se face direct (tuse, strănut) şi indirect (obiecte proaspăt
contaminate: batistă, prosop, veselă, tacâmuri, lenjeria de pat)
Infecţia cu virusul gripal afectează mucoasa căilor respiratorii prin
pătrunderea şi multiplicarea virusului în celulele epiteliale ale căilor respiratorii.
Arborele traheo-bronşic poate fi uneori extrem de afectat (mucoasa
edematială, cu zone hemoragice şi ulceraţii, acoperite cu secreţii vâscoase
micopurulente). Procesul poate interesa şi parenchimul pulmonar, care prezintă
leziuni de tip interstiţial.
În pneumonia primară cu virus gripal, plămânii apar intens hiperemiaţi cu
edem generalizat ( formă edematoasă , asfixiantă a gripei cu edem pulmonar)
Virusul gripal îşi exercită acţiunea predominant asupra mucoasei respiratorii
( sindromul respirator al gripei) exercitând totodată o acţiune toxică generală asupra
întregului organism.
d. Simptomatologie
Incubaţia gripei este de 18-36 ore (1-3 zile). Debutul este brusc, uneori
brutal, cu frisoane şi febră (39-40 grade C), mialgii puternice, cefalee şi astenie
marcată.

8
 Perioada de stare :
 Domină semnele şi simptomele toxice
 Sindromul cateral respirator poate fi discret
 Febra este înalta şi dureaza 3-5 zile; o durată mai mare are
semnificaţia unei complicaţii
 Bolnavul este uşor congestionat cu conjunctive injectate, ochii
înlacrimati şi fotofobie
 Uneori apare herpes labial
 Tegumentul este uşor congestionat, uneori apar tulburări vasomotorii
trecătoare
 Cefaleea este constantă şi internă dominând în regiunea frontală şi
supraorbitală
 Dureri în globii oculari, atât la apasare cât şi la mişcarea acestora
 Durerile musculare sunt puternice
 Astenia este constantă mergând pâna la adinamie
 Apar tulburări de somn, alteori apatie, melancolie, iritabilitate sau
agitaţie psihică
 Manifestările respiratorii pot lipsi uneori complet,de obicei apare un
catar nazal, iar faringele este intens congestionat
 Deseori apar simptome de laringotraheită, arsuri retrosternale,
raguşeală până la afonie, tuse frecventă, uscată, iritativă
 Semne cardiovasculare: pulsul este regulat, tensiunea arterială scade
uşor
 Tulburări digetive: inapetenţă, greaţă, vărsături, limba are aspect
caracteristic „ limba de porţelan ”
 Manifestările hemoragice apar în gripa severă, epistaxis, spute
sanguinolente, menstruaţie prelungită.
Tabloul clinic al gripei la copii este aproape identic cu cel intalnit la adulţi,
excepţie facând următoarele:

9
 Febra este mai ridicată la copii;
 se măresc ganglionii cervicală;
 apare senzati de greaţă şi vomă;
 durerile musculare sunt mai rar întalnite.
e. Diagnostic
Diagnostic pozitiv este pus pe baza diagnosticului de laborator.
1.Diagnostic virusologic - în primele zile de boală virusul poate fi izolat
din secreţiile nazo-faringiene, materii fecale şi la sugari şi din sucul gastric, prin
inocularea acestor produse, după o anumită prelucrare, cu antibiotice în oul
embrionat.
2. Diagnostic serologic – reacţiile serologice şi hemaglutinare şi
hemaglutinoinhibare, reactiile de fixare de complement şi de seroneutralizare sunt
practicate în dinamică peste probe de ser, recoltate de la bolnavi, cât mai aproape
de începutul bolii şi apoi după 2-3 săptămâni
3.Diagnostic citologic – amprentele făcute în primele 3 zile de boală, la
nivelul cornetului nazal inferior, după curatirea prealabilă a mucusului cu un
tampon de vată, arată un număr mare de celule epiteliale cilindrice intacte şi foarte
rare leucocite; în aceste celule, antigenul gripal poate fi vizualizat prin reacţia de
imunofluorescenţă.
Diagnostic diferenţial
- se face cu infecţii respiratorii superioare: runitele acute, anginele acute,
adenoidele acute,pneumonie .
f. Evoluţie şi prognostic
Evoluţie
Febra cedeaza după 3-5 zile, însoţită de transpiraţii abundente şi dispariţia
simptomelor din perioada de stare.
Perioada de convalescenţă
Se caracterizează prin persistenţa asteniei, stare depresivă, tendinţă de
melancolie, irascibilitate.
Bolnavul rămâne foarte receptiv la suprainfecţii bacteriene.
Prognostic
Gripa simplă are un prognostic favorabil.Formele severe hipertoxice au
evoluţie uneori fulgerătoare uneori spre exitus.
Prognosticul este rezervat la persoanele cu risc maxim: gravide, sugari,
vârstnici, pacienţi cu boli respiratorii, diabetici.
Gripa comuna se tratează la domiciliu, cu medicamente şi simptomatice în
condiţii de izolare şi repaus.
 Pentru calmarea cefaleei, combaterea febrei, şi a durerilor musculere se
recurge la: Paracetamol (comprimate şi supozitoare), Antinevralgic,
Fenilbutanoză;

10
  Tusea uscată şi supărătoare se tratează cu Calmotusin, Codenal, Tusin;
 Suplimente de Vitamina C contribuie la creşterea rezistenţei generale,
nespecifice.
Gripa complicată:
 Bolnavii se internează în spital, unde cei cu complicaţii respiratorii trebuie
izolaţi în camere cu trei paturi, care pot fi dezinfectate cât mai des;
 Laringo-traheita se tratează în camere cu aer umidificat, cu inhalaţii,
compresii fierbinţi pe laringe, aspiraţia secreţiilor, oxigen, traheostimie şi
antibiotice: Ampicilină sau Tetraciclină;
 Bronşita acută, bronşioliata şi pneumonia (prin suprainfecţii bacteriene) se
tratează cu antibiotice: Penicilina G sau Oxacilină, Gentamicină, Oxacilină +
Ampicilină (0,5g la 6 ore) sau Catrimoxazol, Cefalosparine orale;
 Pneumoniile stafilococice asocierea Gentamicinei + Oxacilina sau cu
Cefalosparinele de uz intravenos sau cu Eritromicină (per os sau intravenos)
sau cu Rifampicină;
 Pneumoniile cu bacili gram negatici se tratează cu: Ampicilină sau
Cefalosparine sau Gentamcină
g. Tratament
Profilaxie
Vaccinarea antigripală este singura metodă de profilaxie efectivă.
Se folosesc 2 forme principale de vaccin gripal:
1. vaccinuri cu virus gripal inactivat (trivalente,bivalente,monovalente)
 se administrează subcutanat, sunt foarte bine tolerate, cu protecţie 80% din
cazuri
2. vaccinuri cu virus viu atenuat
 se administrează pe cale nazală prin distilare
Tratament igienico-dietetic
 prevenirea complicaţiilor bacteriene prin efectuarea unei toalete locale şi
generale ale corpului, păstrarea repaosului la pat 3-5 zile;
 recunoşterea formelor toxice de gripă (cianoză, prostracţie, febră ridicată,
hipotensiune) şi a celor complicate pentru a fi transportate urgent la spital;
 identificarea persoanelor cu risc crescut (vârstnici, gravide, alcoolici, bolnavi
cronici cardiovasculari, pulmonari, diabetici)
 pat special adaptat afecţiunilor;
 aşezarea patului înafara cureţilor de aer;
 saltea antidecubit;
 bazinet la îndemână;
 aerisirea salonului;
 menţinerea lenjeriei curate;

11
  toaletă parţială la pat;
 igiene gurii după fiecare masă;
 igiena mâinilor, a părului;
 mica toaletă cu respectarea pudorii pacientului.
Alimentaţia se face la pat, se recomandă un regim alimentar uşor digerabil,
format din ceaiuri, limonade, sucuri naturale de fructe bogate în vitamina C,
compoturi, supe, mâncăruri fără prăjeli, rântaşuri, condimente sau grăsimi
animale în exces. Se respectă strict orarul meselor.
Simptomatic:
 Antivirale
 Antitermice
 Analgezice
 Antiinflamatoare
 Antitusive
 Antibioterapie, în caz de suprainfecţie bacteriană
 Vitaminoterapie
h. Complicaţii
1. tulburări respiratorii:
- suprainfecţia bacteriană
- catar nazal;
- senzaţii de arsuri retrosternale;
- răguşeală până la afonie;
- tuse frecventă, uscată, chinuitoare;
- dureri toracice, difuze.

2. tulburări cardiovasculare:
- hipertensiune arterială uşoară;
- puls neregulat cu tendinţă spre bradicardie
3. tulburări digestive:
- inapetenţă;
- greţuri;
- vărsături;
- limba uscată acoperită cu depozit alb, „limba de porţelan”.

12
 Obiectiv 3: Rolul autonom şi delegat al asistentului medical in
îngrijirea bolnavului cu gripă

Rolul autonom al asistententului medical în îngrijirea bolnavului cu gripă

vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sau diminuării autonomiei,
protejează, menţine şi promovează sănătatea; uşurează suferinţa şi asistă individul
în ultimele momente de viaţă; stabileşte procesul de îngrijire; favorizează
reintegrarea în familie sau societate. Pentru îndeplinirea rolului necesită deprinderi
şi capacităţi profesionale exercitându-le astfel :
- amplasează bolnavul în camere bine aerisite, asigură condiţii de confort şi
supraveghere permanentă a stării generale;
- monitorizează funcţiile vitale;
- dezobstruează căile respiratorii prin aspiraţie a secreţiilor bronşice dacă este
nevoie;
- asigură repausul la pat, cu mobilizare activă în pat, în perioadele febrile şi de
acutizare;
- asigură alimentaţie lichidă şi semilichidă în perioadele febrile cu aport crescut
cantitativ, dat fiind pierderile prin transpiraţii, febră penru a preveni dezechilibrul
hidroelectolitic; apoi când starea generală permite se instituie regim dietetic bogat
în toate principiile nutritive;
- interdependent se satisfac nevoile afectate în functie de starea generală, de
evoluţie, de voinţă;
- asigură igiena corporală, vestimentară;
- urmăreşte curba termică cu înregistrări de mai multe ori pe zi deoarece unii
bolnavi fac frisonete, cu temperaturi subfebrile cu valori importante în diagnostic şi
evoluţie;
- încurajează bolnavul să îşi dobândească independenţa însoţindu-l la explorări şi
plimbări scurte, repetate;
- îl învaţă să facă gimnastică respiratorie;
- cu blândeţe, răbdare să asculte pacientul şi să obţină de la el problemele care îl
preocupă, să îi respecte intimitatea şi demnitatea în tot procesul de îngrijire;
- învaţă bolnavul să se autoevalueze; îl convinge să urmeze corect, conform
recomandărilor tratamentul de întreţinere, ambulatoriu;
- elaborează şi aplică practic planul de îngrijire specific afecţiunii.
Rolul delegat al asistentului medicale în îngrijirea bolnavului cu gripă
vizează abilitatea ei de a îndeplini sarcini şi de a aplica îngrijiri medicale sub
prescripţie medicală; supraveghează clinic bolnavul şi efectele terapeutice;
participă şi colaborează la aplicarea diverselor tehnici invazive de îngrijire; aplică
prescripţiile medicale iar în absenţa medicului asistentul poate aplica intervenţii şi
îngrijiri care au ca scop menţinerea vieţii până la sosirea medicului.

13
 Asistentului medical îi revin următoarele atribuţii:
- recoltări de produse patologice pentru examenul de laborator: sânge, urină;
- se pregăteşte bolnavul pentru examenul radiologic, pentru explorări funcţionale
respiratorii
- reechilibrare hidroelectrolitică
- combaterea infecţiilor
- injecţii, perfuzii
- administrarea medicamentelor prescrise respectând doza şi supravegherea
efectelor
- canulează o venă şi montează o perfuzie i.v
- vaccin anti-gripal.

14
a.Fişa tehnică nr.1
Tehnica măsurarea şi notarea temperaturii corpului în foaia de
observaţie

Definiţie:
Temperatura reprezintă rezultatul proceselor oxidative din organism,
generatoare de caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice.
Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză
( funcţie a organismului de a produce caldură ) şi termoliză (proces fiziologic prin
care organismul pierde surplusul de căldură ).
- Termoreglarea → este un echilibru între termogeneză şi termoliză.
- Termogeneza → producere de căldură (rezultat al proceselor oxidative).
- Termoliză → consum de căldură (prin evaporare, radiaţie, conducţie,
convecţie).
- Homeotermie → păstrarea valorilor constante de temperatură (36,7-37 0C
dimineaţa şi 37-37,30C seara).
Scop:
- depistarea variaţiilor de t0 patologice.
- observarea evoluţiei bolii.
- observarea efectelor tratamentelor.
- depistarea apariţiei complicaţiilor.
Locul măsurării:
- cavităţi închise → rect, vagin.
- cavităţi semiînchise → axilă, plică inghinală, cavitate bucală.
- Tegumentar (cu febertest sau termometru cutanat electric).
Pregătirea materialelor:
- termometru maximal
- casoletă cu tampoane de vată
- recipient cu soluţie dezinfectanţă
- tavă medicinală
- lubrefiant
- ceas
- foaie de temperatura
- pix de culoare albastra
Pregatirea pacientului:
a) psihică :
-se informeza,se ia consimţămantul

15
b) fizică :
- se aşează pacientul în pozitia adecvata caii utilizate pentru masurarea
temperaturii corporale:
- Decubit dorsal - pentru măsurarea în cavitatea bucală şi axilară ;
- Decubit lateral - pentru măsurarea în cavitatea rectală.
- Decubit dorsal, lateral sau sezand pentru măsurarea în conductul auditiv extern
Efectuarea procedurii:
1. metoda orală
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile
- se şterge termometrul cu o compresă de tifon pentru a îndeparta urmele solutiei
chimice;
- se prinde strâns termometrul cu degetul mare şi celelalte degete
- se scutură printr-o mişcare puternică din articulaţia mâinii pâna la coborârea
mercurului sub 36°C;
- se plasează bulbul cu mercur al termometru lui pe dreapta sau stânga cavităţii
sublinguale;
- se instruieşte pacientul să închidă gura, apropiind buzele în jurul termometrului
- se menţine termometrul sub limbă timp de 5 min;
- se îndepărtează termometrul şi se şterge cu tifon;
- se citeşte recipientul special pentru termometre gradaţia de pe scala
termometrului;
-se înregistrează temperatura în foaia de observaţie notând: data înregistrării şi
valoarea temperaturii(ex. Td= 36,5°C);
- se spală termometrul cu apa caldă şi cu detergent şi se clăteşte cu apă rece;
- se usucă termometrul şi se plasează fie în ambalajul său din plastic, fie în
recipiente speciale
- se dezbracă mănuşile şi se spală mâinile;
2. Metoda axilară
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile;
- se asigură intimitatea pacientei şi se descoperă axila;
- se spală şi se şterge termometrul daca a fost ţinut în soluţie dezinfectantă
- se scutură termometrul pentru a cobori mercurul în rezervor, daca este cazul;
- se plasează bulbul termometrului în centrul axilei, paralel cu toracele;
- se apropie braţul pacientului de trunchi şi se flectează antebraţul pe torace;
- se menţine termometrul în axilă 10 minute;
- se îndepartează termometrul şi se citeşte gradaţia;
- se înregistrează valoarea termică în foaia de observaţie notând: data înregistrării,
valoarea temperaturii
- se spală, se clateşte şi se şterge termometrul după folosire;
- se introduce termometrul în recipientul special;

16
- se dezbracă mănuşile şi se spală mâinile.
3. Metoda rectală
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile;
- se şterge, scutură şi citeşte gradaţia termometrului;
- se lubrefiază bulbul termometrului şi zona din apropiere pe o distanţa de cca.
2.5cm.;
- se asigură intimitatea pacientului;
- se aşează pacientul în decubit lateral şi se descoperiţi regiunea fesieră ;
- se îndepărtează fesele pentru vizualizarea orificiului anal;
- se introduce termometrul prin anus cca. 3,8 cm la adult, 2,5 cm la copil şi 1,25 cm
la sugar;
- se menţine termometrul pe loc 3 pâna la 5 minute;
- se îndepărtează termometrul şi se şterge cu o compresa de tifon;
- se şterge orice urmă de lubrifiant sau de materii fecale din jurul anusului;
- se citeşte gradatia termometrului;
- se spală termometrul în apă caldă şi cu detergent şi se clateşte cu apă rece:
- se usucă şi se aşează în recipientul special pentru termometre rectale:
- se dezbracă mănuşile şi se spală mâinile;
- se înregistrează temperatura în foaia de observaţie , notând: data înregistrării şi
valoatea temperaturii;
- se anunţă orice modificare anormală.
4. Metoda vaginală
- se procedează la fel ca şi la măsurarea rectală, introducându-se termometru în
vagin.
- procedeul este contraindicat în bolile aparatului genital feminin
5. Metoda plica inghinală
- se face la bolnavele foarte slăbite şi la copii mici
- bolnava adultă stă în decubit lateral
- termometru se aşează în plica inghinală şi se flectează coapsa pe bazin,
gamba flectata pe coapsă şi trecută peste celălat membru inferior
- la sugari, măsurarea temperaturii în plica inghinală se face în decubit dorsal.
Reprezentarea grafică a temperaturii:
- se notează corespunzător datei şi timpului zilei
- se duce o săgeată in dreptul rubricii temperatură
- 1 pătrat= 2 diviziunii de grad
- se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară pentru obţinerea curbei
termice
Observatii :
- măsurarea se face dimineaţa la trezire, înaintea toaletei sau altor activităţi între
orele 07-08, şi seara între orele 16-17; în unele cazuri, la recomandarea medicului,

17
măsurarea temperaturii se poate face periodic (30 min, 1 ora, 3 ore, 6 ore) sau după
administrarea unor tratamente.
- nu se face termometrizare în cavitatea bucală la pacienţii agitaţi, copii
necooperanţi, bolnavi cu respiraţie nazală dificilă sau când există inflamaţii bucale
- nu se face termometrizare rectală la pacienţii agitaţi, cu inflamaţii anale, rectale
sau cu operaţii rectale
- după măsurare, termometrul este spălat şi introdus în soluţie dezinfectantă
(schimbată zilnic)

18
b.Fişa tehnică nr. 2
Măsurarea pulsului şi notarea în foaia de observaţie

Definiţie: Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor (care se pot

comprima pe un plan osos), sincronă cu sistola ventriculară.
Pulsul mai poate fi denumit ca “unda de şoc“cauzată de volumul de sânge expulzat
de ventriculul stâng în aortă in timpul sistolei ventriculare,ce se propagă de-a
lungul tuturor arterelor din corp.
Scop: - evaluarea funcţiei cardiace
-evaluarea stării de conştienţă
Locul de elecţie: orice arteră ce poate fi comprimată pe plan osos: radială,
femurală, humerală, carotidă, temporală, pedioasă
La cei conştienţi se palpeazăpulsul la artera radială,iar la cei inconştienţi sau în
stare gravă se palpează pulsul la artera carotidă.
Materiale necesare:
- ceas cu secundar
- pix de culoare roşie
- foaia de temperatură
Pregătirea bolnavului:
Psihică: se anunţa bolnavul şi se explică tehnica
Fizică: se aşează în pozitie comodă (de preferat decubit dorsal)
Tehnica:
- se fixează artera cu trei degete la adult si doua degete la copii
- se numără pulsaţiile timp de 1 min.
Notare:
Grafic: un pătrăţel = 4 pulsaţii, se unesc punctele într-un grafic
Cifric: exemplu: Pd – 75 pulsaţii/min.
Ps – 80 pulsaţii/min.
Frecvenţa pulsului:
- nou născut: 130-140 p/min.
- copil mic: 100-120 p/min.
- 10 ani: 90-100 p/min.
- adult: 60-80 p/min.
- vârstnic: 80-90 p/min.

19
 Interpretare:
- puls normal: ritmic, amplu, cu celeritate, regulat , coloraţia roz a
tegumentelor, simetric
- puls patologic: superficial, ritm neregulat, filiform, asimetric, aritmic,
dicrot.
- frecvenţa normală variază cu : vârsta, înalţimea corporală, somnul,
alimentaţia, efortul fizic.

Factori care influenţează pulsul:

- factori biologici:
- vârsta: frecvenţa creşte la copilul mic şi vârstnic
- înăltimea corporală: persoanele mai scunde au frecvenţa pulsului
mai mare decat a celor înalte
- somnul: frecvenţa pulsului în timpul somnului este mai redusă
- alimentaţia: în timpul digestiei frecvenţa pulsului creşte
- efortul fizic: determină creşterea frecvenţei pulsului care scade după
încetarea efortului
- factori psihologici: produc creşterea frecvenţei pulsului
- emoţiile
- plânsul
- mânia
- factori sociali:
- mediul ambiant: prin concentraţia în oxigen a aerului inspirat,
influenţeaza frecvenţa
Deviaţii de la normal:
- tahicardie: creşterea frecvenţei pulsului peste normal >100 b/min
- bradicardie: scăderea frecvenţei pulsului sub valoarea normal <60-50 b/min

20
c.Fişa tehnică nr. 3
Tehnica puncţiei venoase

Definiţie:
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul
unui ac de puncţie.
Scopul:
- explorator - recoltarea sângelui pentru examene de laborator (biochimice,
hematologice, serologice şi bacterologice)
- terapeutic - administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi a perfuziei
intravenoase ; executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui.
Locul puncţiei: orice vena ce poate fi punctionata
- venele de la plica cotului
- venele antebraţului
- venele de pe faţa dorsală a mâinilor
- venele subclaviculare
- venele femurale
- venele jugulare şi epicraniană la copii
Pregătirea pacientului:
Psihică:
- se explică necesitatea şi în ce constă tehnica, precum şi faptul că nu este dureroasă
Fizică:
- se poziţionează confortabil pacientul,decubit dorsal sau semişezand cu braţul
sprijinit pe spătarul unui scaun
- se dezinfectează tegumentele
- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, astfel încât să
oprească circulaţia venoasă
- se recomandă pacientului să stângă pumnul, venele devenind turgescente.
Materiale necesare :
- de protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză
- dezinfectante
- instrumentar şi materiale sterile: ace, seringi, mănuşi chirurgicale, tampoane
- alte materiale: garou, eprubete, etichete, fiole cu soluţii medicamentoase,
soluţii perfuzabile, tăviţă renală.

Tehnica:
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile
- se poziţionează garoul la circa 7-8 cm mai sus de locul de elecţie, evitând
compresiunea arterei

21
- se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând
o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine
- se pătrunde oblic cu acul, fluturaşul sau flexula traversând în ordine tegumentul,
apoi peretele venos trecând de rezistenţa elastică până când acul înaintează în gol
- se schimbă direcţia acului poziţionându-l orizontal, înaintând 1-2 cm în lumenul
venei
- se aspiră pentru a controla prezenţa acului în venă
- se sistează staza venoasă,după recoltare, înainte de injectare
- se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei
- se aplică tamponul îmbibat cu alcool şi se retrage acul brusc
- se comprimă locul puncţiei 1-3 minute
Incidente şi accidente:
- hematom
- perforarea peretelui opus
- ameţeli, paloare, lipotimie

22
dFișa tehnică nr. 4
Tehnica administrării supozitorului

Definiţie:
Supozitoarele sunt forme solide conice sau ovale cu o extremitate ascuţită
substanţa activă înglobată fiind untul de cacao, în care se topeşte la temperatura
corpului.
Pregătirea materialelor:
- supozitoarele prescrise
- mănuşi
- paravan sau draperie
- tavă sau cărucior pentru medicamente
- vaselină
- materiale pentru clismă dacă este cazul
Pregătirea pacientului:
- psihică
-se explică necesitatea sau eficacitatea procedurii, efectul terapeutic
- asiguraţi pacientul ca se va respecta intimitatea
- fizică
- asigurarea poziţiei de decubit lateral stâng
Efectuarea procedurii:
- se pregătesc medicamentele pe o tavă sau cărucior pentru medicamente
- se verifică prescripţia medicamentului
- se explică manevra, se asigură intimitatea cu un paravan
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile
- se aşează pacientul în decubit lateral stâng
- se îndepărtează folia de la supozitor
- se pune vasilina pe capul supozitorului pentru a permite alunecarea acestuia
- cu degetul îmbrăcat în mănuşă se introduce supozitorul în canalul rectal
dincolo de sfincterul intern

23
Reorganizarea locului de munca:
- se plasează supozitoarele rămase într-un loc adecvat pentru păstrare
- se aruncă ambalajele, îndepărtează mănuşile şi se spală mâinile.
Notarea procedurii:
- se notează, ora, medicamentul, doza, calea de administrare
Evaluarea eficacităţi procedurii:
-rezultatele dorite (purgaţia)
- calmarea durerii
- scăderea febrei
- supozitorul nu a fost eliminat
- pacientul demonstrează că a înţeles informaţia
- rezultatele nedorite ,rezultatul aşteptat nu apare
- supozitorul este eliminat şi efectul nu se poate instala

24
 Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu gripă

a. Interviu:
1. Informaţii generale;
a. numele şi prenumele: L. P
b. vârsta: 39 ani
c. starea civilă: căsătorit
d. copii: 3
e. profesia: agent vânzări
f.Localitatea de domiciliu: Botoşani
g. Diagnosticul la internare: gripă
h.Data internării: 05.11.2018
2. Obişnuinţe de viaţă :
a. Consumatoare de : Alcool -ocazional ,Cafea -nu ,Tutun –fost fumător
,Drog - nu
b. Dietă / regim alimentar: normal
c. Alergii cunoscute: nu se ştie alergic
3. Probleme de sănătate:
a. Antecedente medicale personale: nu suferă de alte boli
b. Antecedente heredocolaterale: familia sănătoasă.
c. Motivele internării actuale: pacientul prezintă febră 40 grade C,
disfagie, tuse uscată iritativă, cefalee, mialgii, inapetentă, astenie marcată.
d. Istoricul stării actuale: Bolnavul relatează că prezintă de aproximativ 3 zile
flebră,2 zile 39 grade C,ultima zi prezentând 40 grade C,
frisoane,transpiraţii, disfagie, cefalee, mialgii, inapetenţă,tuse seacă.
A urmat tratamentul ambulatoriu, dar simptomatologia nu s-a redus, motiv pentru
care se internează în clinica de boli infecţioase.
4. Examenul clinic general:
a. Tegumente şi mucoase: tegumente eritematoase
b. Greutate 75 kg
c. Înălţime 1,75 m
d. Ţesut celular subcutanat: normal reprezentat
e. Sistem ganglionar şi limfatic: nepalpabili
f. Aparatul loco-motor: aparent integru
g. Aparatul respirator: sindrom de condensare,matitate , vibraţii vocale bine
accentuate, zona cu sonoritate modificată, respiraţie cu suflu tubar şi raluri
crepitante multe, accentuate de tuse cu hemoptizie, frecvenţa respiratorie 21
r/min;

25
h. Aparat cardio-vascular: 100 b/min;T.A. = 130/90 mmHg;
concordată cu febra, zgomote cardiace rapide şi adesea hipotensiune
arterială .
i. Aparat digestiv: abdomen suplu, mobil cu mişcările respiratorii, nedureros la
palpare
j. Aparatul uro-genital: loje renale libere, nedureroase
k. Sistem nervos şi organe de simţ: orientat temporo-spaţial
5. Investigaţii:
a. Examenul sângelui:
- s-a recoltat sânge pentru examen hematologic Hematocrit,. Leucocite,
VSH, Trombocite;
- s-a recoltat sânge pentru analize biochimice: , Bilirubinemie, Creatinină,
Colesterol, Lipide, Proteine totale, Ionograma sanguină: Na, K, Ca
b. Examenul urinei: sumar urină
c. Alte examene de specialitate: Rx. Toracic, EKG.
6. Tratamente:
a. Trament medicamentos:
- antitermic: Paracetamol 2g i.v/zi
- antibiotic: Ceftazidimă 3g/zi
- antialgic: Algocalmin 2 fiole/zi
- antitusiv: Stodal, Bromfimen 3 tablete/zi
- solu ţie izoton ă: Glucoză 5 % 1000ml/zi
-vitamine : B1, B6, C 1/zi
7. Epicriza şi recomandări la externe:
- repaus fizic şi psihic încă 3-4 zile
- evitarea frigului, umezelii şi stresului
- urmarea încontinuare a tratamentului prescris
- control medical după 7 zile

26
 b. Nevoile fundamentale după V. Henderson
Nevoile fundamentale Manifestări de Manifestări de dependenţă Surse de
independenţă dificultate
1. A respira şi a avea o - tahicardie 100 b/min - proces
bună circulaţie - tahipnee 21 r/min inflamator la
nivelul lobului
drept
2. A bea şi a mânca - inapetenţă - process viral
- disfagie -oboseală
-anxietate
3. A Urina -aspect normal
elimina Scaun -Aspect: normal
-Frecvenţă:
1scaun/ zilnic
Consistenţă:
omogena
Transpiraţii -transpiraţii - proces viral
-hipertermie
4. A se mişca şi a păstra o - mialgii -frison
bună postură - cefalee -tuse uscată
- mobilizare impusă de -anxietate
boală
5. A dormi, a se odihni - insomnia - tuse uscată
-disconfort - cefalee
- cefalee
6. A se îmbrăca şi - dificultate de a - mialgii
dezbrăca se îmbracă şi dezbracă -frison
-anxietate.
7. A menţine tegumentele -dificultate în a se îngriji - mialgii
curate şi îngrijite - oboseală
- anxietate
8. A păstra temperatura -febra ridicată 40C; - proces viral
corpului în limitele -tegumente - anxietate
normale eritematoase,calde ;
- frisoane
9. A evita pericolele -teama, nelinişte, tahipneea -mediu

27
 insomnie,tahicardie,diaforez spitalicesc
ă necunoscut
- frică
10. A comunica - comunicare - alterării
inadecvată la nivel stării de
afectiv sănătate
-insuficiente
cunoştinţe
despre boală
-anxietate
11. A se realiza - independent la
nivelul acestei
nevoi
12. A se recrea - nu participă la nici o - proces
activitate recreativă inflamator al
lobului drept
- junghi toracic
- anxietate
13. A învăţa cum să-şi - cunoştinţe insuficiente - mediu social
păstreze sănătatea despre boală şi prevenirea - anxietate
îmbolnăvirii - depresie
14. A-şi practica religia - actionează după
credinţele si
valorile sale

28
 c.Plan de îngrijire al bolnavului cu gripă

Data Problemele de Obiectivele de înghijire Intervenţiile aplicate Evaluarea

îngrijire îngrijirilor
05.11 - febră 40 ˚C - scăderea febrei - se înveleşte pacientul cu o pătură în - febra se menţine
- frisoane - combaterea frisoanelor plus ridicată
- se aplică comprese umede, se - după câteva ore
aeriseşte camera frisoanele
- asigurarea unui aport hidric încetează şi pacientul
corespunzător se linişteşte
-administrez lichide (ceai,apă) pe cale - a băut 500 ml ceai
orală - pacientul nu
- se serveşte bolnavul cu o supă caldă consumă toată
- se administează un antitermic: cantitatea de alimente
Paracetamol 2g I.V/zi
Antibiotic: Ceftazidima 3g/zi i.m

- se schimbă lenjeria ori de

- diminuarea transpiraţiilor căte ori este nevoie
- transpiraţii - ameliorarea
- se şterg tegumentele de transpiraţie
- se asigură îmbrăcăminte uşoară şi transpiraţiilor
comodă

Măsurarea parametrilor vitali:

- normalizarea parametrilor T.A – 130/90 mm Hg - uşoară
- alterarea parametrilor
vitali P – 100 b/min normalizarea
vitali:
R – 25 r/min parametrilor vitali
T – 39,5° C

27
 - psihoterapie
- asistenta aplică tehnici de relaxare

- tahipnee - combaterea tahipneei - se aeriseşte salonul - dispariţia tahipneii

- învaţă pacientul să utilizeze tehnici
de relaxare
- combaterea
- tahicardie - ameliorarea tahicardiei Oxigenoterapie – 2 L/min prin tahicardiei
mască

- se pregăteşte pacientul pentru

prelevarea produselor de laborator şi
biologice:
-Hematocrit: 40%
-Leucocite: 13.600/mm³↑
-VSH: 57 mm/h ↑
-Trombocite: 300.000/ mm³
-Bilirubinemie T: 0,70 nmol/l
Creatinină: 0,90 mg%
-Colesterol: 404 nmol/l ↑
-Lipide: 5,11 gr/l
-Proteine totale: 74,5 gr/l
-Ionograma sanguină:
- K: 3,6 nmol/l
- Ca: 2,42 nmol/l ↓
- sumar urină

pregătirea pacientului pentru

explorări: Rx. Pulmonar, EKG

28
 - repaus la pat
- cefalee - diminuarea cefaleii - aerisirea salonului
- diminuarea luminii - se ameliorează
- asigurarea unui climat liniştit cefaleea
- se administrează un antialgic:
Algocalmin 3 f/zi i.m

- asigurarea unui climat cald şi

- tuse uscată - calmarea tusei confortabil - diminuarea tusei
- se administrează lichide calde în
cantităţi mari: ceai, apă, lapte
-se adminstrează antitusiv Stodal o
lingurita de 3ori/zi

- repaus absolut la pat

- aplicarea de căldură uscată - ameliorarea
- mialgii - diminuarea mialgiilor - mobilizare pasivă mialgiilor

- serveşte pacientul cu alimente la o

- inapetenţă - reluarea apetitului temperatură moderată, la ore regulate
şi prezentate atrăgător - ameliorarea
- se alimetează pacientul parenteral , inapentenţei
instituind perfuzii cu soluţie izotonă:
Glucoză 5 %
- anxietate - psihoterapie
- combaterea stării de - se încurajează pacientul - combaterea
anxietate

29
 - insomnie anxietăţii
- învaţă pacientul să practice tehnici
- asigurarea condiţiilor de relaxare, exercitii respiratorii
necesare odihnei câteva minute înainte de culcare - pacienta a dormit
- întocmeşte un program de odihnă liniştit
corespunzător organismului

30.11 - febră şi transpiraţii - diminuarea febrei şi a -se aeriseşte încăperea - combaterea febrei şi
transpiraţiilor - se asigură îmbrăcăminte lejeră a transpiraţiilor
- se aplică comprese reci în jurul
toracelui
- se adminstrează antitermic:
Paracetamol 2g/zi

30
 - schimbarea lenjeria ori de căte ori
este nevoie
-se şterg tegumentele de transpiraţie

Măsurarea parametrilor vitali:

T.A – 120/70 mm Hg
P – 74b/min
R – 18 r/mib
T – 38 ° C - parametrii vitali in
limitele normale
- se asigură liniştea in salon
- se diminuă lumina
- repaus la pat
- se administrează un antialgic:
- cefalee lejeră - diminuarea cefaleii - dispariţia cefaleii
- se aeriseşte încăperea
- se asigură o pozitie comodă

- repaus absolut la pat

- aplicarea de căldură uscată
- se încurajează pacientul să mănânce - combaterea tusei
- tuse uscată - calmarea tusei - se alimentează pacientul parenteral ,
instituind perfuzii cu soluţie izotonă:
Glucoză 5 %
- reluarea apetitului
- inapetenţă - reluarea apetitului
1.12 - uşoară inapetenţă - combaterea inapetenţei - se incurajează pacientul să - reluarea apetitului
mănânce
- se alimetează pacientul parenteral ,

31
 instituind perfuzii cu soluţie izotonă:
Glucoză 5 %
- parametrii vitali in
Măsurarea parametrilor vitali: limiteel normale
T.A – 110/80 mm Hg
P – 80 b/min
R – 18 r/min
T – 37, 5° C
- insomnie - diminuarea insomniei - pacientul doarme
- învaţă pacientul să practice tehnici liniştită
de relaxare, exerciţii respiratorii
câteva minute înainte de culcare
- întocmeşte un program de odihnă
corespunzător organismului
- se administrează un tranchilizant tb.
1
2.12 - pacientul este externat, starea generală este bună; parametrii vitali sunt în limitele normale: ; TA = 120/60 mmHg
P = 82 b/min , R = 18 resp/min, T = 36,5˚C
- I se administrează tratamentul prescris de către medic i se explică şi i se fac recomandări de regim igieno-dietetic
pentru acasă
- Va urma tratamentul în ambulatoriu conform Rp. Revine la control peste 1 lună.

32
Obiectiv 5: Educaţia pentru sănătate la un pacient cu gripă

Universul complex al vieţii moderne, cu implicaţiile sale în dinamica

fenomenelor demografice a indus importante mutaţii în structura stării de sănătate a
populaţiei şi a impus din ce în ce mai mult atenţiei bolile.
Procesele înnoitoare care au avut loc în toate domeniile vieţii materiale şi
spirituale, modernizarea generală cu tot cortegiul de influenţe, asupra vieţii şi
activităţii umane, ca şi o seamă de componente comportamentale exprimate în
excese, în tradiţii culinare agresive, consum exagerat de alcool, tutun, cafea,
medicamente au determinat deplasarea tot mai accentuată a atenţiei în direcţia
bolilor cronice degenerative.
Organismul se apără faţă de agenţii infecţioşi care îl înconjoară prin diferite
mijloace specifice şi nespecifice.
Măsuri de prevenire a gripei:
1. Măsuri generale:
- supravegherea epidemiologică activă, capabilă să furnizeze o serie de informaţii
utile (tendinţele evoluţiei afecţiunilor reaspiratorii acute, absenteismul scolar şi de
la serviciu, ritmul spitalizărilor, ritmul solicitărilor staţiilor de salvare, consumul de
medicamente anti-gripale din reţeaua farmaceutică);
- creşterea rezistenţei generale a organismului (alimentaţie corespunzătoare,
exerciţii fizice în aer liber, odihnă suficientă);
- aerisire permanentă a încăperilor, cu pătrunderea razelor solare;
- evitarea locurilor aglomerate;
- aducaţia sanitară a populaţiei;
- controlul tusei, strănutului, în spaţii închise;
- folosirea individuală a obiectelor personale (batista, prosop, etc.)
2. Măsuri specifice:
- vaccinarea antigripală
Pentru a fi eficient, vaccinul antigripal trebuie preparat cu tulpina de virus ce
se preconizează că va circula în sezonul epidemic respectiv. Protecţia determinată
de vaccinare este apreciată la 60-80% ăi durează aproximativ 6 luni - 1-2 ani.
Vaccinarea antigripală este o vaccinare de necesitate epidemiologică, nefiind
inclusă în PNI.
Pentru a avea rezultate, este necesară vaccinarea a cel puţin 30% din
populatie, cu cel puţin 2 luni înainte de debutul sezonului epidemic ( uneori chiar la
sfârşitul lunii august).
În România, perioada prevaccinare este stabilită între 15.10 – 15.11.
După vaccinare, titrul protector de anticorpi apare în circa 2 săptămâni.

33
 În practică, nu se poate realiza vaccin pentru întrega populatie, în timp util şi
de aceea s-au stabilit grupe de risc cele mai expuse, care vor fi prioritar vaccinate
anual:
- persoane de peste 65 de ani;
- bolnavi cronici, indiferent de vârstă;
- personalul medico-sanitar;
- personalul de creşe, grădiniţe, şcoli;
- persoanele Hiv +;
- vameşii, politiştii, pompierii;
- elevii din internate;
- persoanele care urmează să călătorească.
În România se folosesc vaccinuri antigripale produse de Institutul Cartacuzino sau
de import (Vaxigrip, Fluarix), care contin tulpinile de virus gripal recomandate
pentru sezonul respectiv.

III. Bibliografie

1.Paraschiva Ilisoi-Ciocan : Subiecte orale şi practice propuse şi rezolvate pentru

elevii şcolii postliceale sanitare, Editura PIM 2008
2. Gheorghe Ion Pandele – „Semiologie medicală”, vol. I, Editura Junimea, Iaşi,
1994;
3. Lucreţia . Titircă – „Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate boolnavilor de
asoistenţii medicali”, Editura Viata Medicală Românească, Bucureşti, 2001;
4. Cornel Borundel : Medicină internă pentru cadre medii” , Editura All,
Bucureşti, 2006;
5. Carol Mozeş – „Tehnica îngrijirii bolnavului”, Editura Medicală, Bucureşti,
1997;
6. I. C Voiculescu– „Anatomia şi fiziologia omului”, Editura medicală, Bucureşti,
1987;
7. I. . Dorobanţu Educaţie pentru sănătate” , Editura Medicală, Bucureşti, 1985;
8. Radu Cârmaciu ; Cezar Niculescu – „ Anatomia şi fiziologia omului”, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;
9.Elena Scorţanu-Tehnici de îngrijire şi protocoale de pregătire a bolnavului,
2011
10. Carmen Mihaela Dorobăţ, Mihaela Cătălina Luca, Egidia Miftode şi alţii-
Boli infecţioase diagnostic şi tratament, Ed. Gr.T.Popa, UŞF Iaşi-2012 ;
11. .Mihaela Cătălina Luca-Boli infecţioase pentru studenţi, Ed. Tehnopress Iaşi-
2007 ;

34
IV. Anexe

35
Plămânii

36
Procesul de respiraţie

37