ADICTIA - NOTE 14.01.

2013
ADÍCȚIE s. f. dependență față de un drog, cu tendința creșterii progresive a dozelor. (< fr.
addiction)
Adictia reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta
Adictia (sau dependenta) reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta

Atunci cand vorbim de dependente, ne gandim, de obicei, la alcool, tutun, droguri, desi
putem fi dependenti, intr-o masura mai mare sau mai mica, de orice aspect al vietii
noastre: jocuri de noroc, munca, mancare, relatii, chiar dragoste.
In literatura de specialitate, este folosit termenul de "adictie" (engl. "addiction"), cu
intelesul de dependenta, patima, inclinatie. Adictia (sau dependenta) reprezinta o
obisnuinta devenita inconstienta; un ritual compulsiv care a depasit stadiul de optiune; un
atasament psihologic sau fizic fata de un "obiect" care, atunci cand este retras provoaca
repliere sau intensificarea simptomelor.

Se caracterizeaza prin prezenta mai multor elemente: toleranta (cresterea progresiva a nevoii de
obiectul adictiei pentru a obtine acelasi efect); perseverarea intr-un anumit tip de comportament;
obsesia (preocuparea); un sentiment de pierdere a controlului.

Suntem tentati sa credem ca orice comportament in exces duce la dependenta, insa, aceasta are
de a face, mai degraba, cu impactul obiectului adictiei asupra vietii noastre decat cu cantitatea de
obiect (consumata sau traita). Granita dintre dependentele sanatoase si cele nesanatoase este data
de prezenta suferintei psihice. Dependenta nesanatoasa are motivatii psihologice, iar identificarea
lor este necesara pentru a o putea depasi.

Dependentele pot aparea ca urmare a incercarii inconstiente de satisfacere a nevoilor neimplinite

in copilarie si prin consolidarea anumitor credinte puternice dobandite in acea perioada. Cautam
raspunsuri la intrebari precum: “cine sunt eu?”, “cine sunt ceilalti?”, “cum pot obtine ceea ce imi
doresc in viata?”. Drama, desi neconstientizata, ne afecteaza gandirea, emotiile, alegerile si
comportamentele. Miturile, rolurile si restrictii autoimpuse in copilarie pentru satisfacerea
nevoilor de supravietuire isi au locul in aceasta drama.

Dependenta are influente puternice asupra multor aspecte ale vietii noastre:
- este radacina psihologica a multor afectiuni, de exemplu, depresia sau afectiunile
psihosomatice; amplifica durata si efectele afectiunilor fizice si psihice, favorizeaza invaliditatea;
- creste riscul toxicomaniilor - alcool sau orice forma de drog;
- tinde sa se opuna libertatii sub toate formele sale; induce conformismul si adapteaza oamenii la
norma;
- tinde sa accentueze somajul, in masura in care persoanele dependente se bazeaza mai putin pe
fortele proprii si mai mult (supra)protectia societatii, a mediului sau a familiei;
- ii impiedica pe copii sa isi asume autonomia fata de parinti si sa devina adulti responsabili;
- faciliteaza aparitia geloziei si creaza legaturi de prizonierat intre soti, care indeplinesc prea
putin unul fata de celalalt roluri de parteneri cu un teritoriu psihologic propriu.

Psihoterapia ne poate ajuta sa ne descoperim propriile resurse sa sa le folosim in avantajul

nostru. Exista numeroase forme de terapie: individuala, de grup, de cuplu, de familie si de
orientari diferite, potrivite fiecaruia dintre noi. Orice demers terapeutic pune in miscare un
proces care cuprinde trei etape esentiale: a simti, a constientiza, a actiona:
Perceperea senzatiilor fizice, a sentimentelor, a corpului reprezinta prima etapa a unui drum
dificil, dar plin de satisfactii.

Este important sa simtim placerea, dar si suferinta. Atunci cand nevoile importante (iubire,
siguranta, libertate, afirmare) nu sunt satisfacute, se creeaza un dezechilibru interior semnalizat
de catre instantele noastre psihice prin intermediul emotiilor, sentimentelor si senzatiilor. Atunci
cand o nevoie nu primeste raspuns, corpul ne transmite semnale, uneori mai confuze (oboseala
nejustificata, tristete, apatie), alteori mai precise (palpitatii in prezenta unei persoane autoritare).

Cea mai mare parte a tehnicilor terapeutice incearca sa descopere nevoile nesatisfacute. Dupa ce
ne-am dat voie sa simtim, suntem gata sa luam cunostinta de problema noastra. Urmeaza, de
asemenea, un drum lung, presarat cu impasuri (rezistente) si intoarceri. Unele persoane raman in
stadiul constientizarii nevoilor, considerand ca este suficient sa stie care este problema pentru ca
situatia sa se schimbe.

A ne pune in actiune inseamna sa actionam pentru modificarea propriilor comportamente, pentru

a creste puterea asupra mediului si pentru a gasi un raspuns adecvat nevoilor noastre. Ne
imaginam solutii si schimbari, cantarim avantajele si dezavantajele, luam hotariri si actionam in
consecinta. Insa, nu orice fel de actiune este eficienta: pentru echilibrarea nevoilor noastre
interne este nevoie sa reflectam asupra impactului actiunilor exterioare, “sa ascultam” rezonanta
interna a acestora...

Termenul de adictie sexuala pune accentul pe pierderea controlului asupra comportamentului,

asemanator cu ce se intampla in dependenta de substante, incadrand aceste cazuri in marele
capitol al adictiilor.

O problema aparte de incadrare diagnostica o pune dependenta de sex sau adictia sexuala. Este
vorba despre pacienti cu o afectare importanta a functionarii lor sociofamiliale si profesionale,
din cauza unei compulsiuni sexuale exprimata prin cautarea repetata si necontrolata a activitatii
sexuale. Se incadreaza aceasta categorie la parafilii sau nu? Raspunsul clinicienilor nu este
unanim. Atunci cand comportamentul compulsiv cuprinde practici perverse, inscrierea in cadrul
parafiliilor este evidenta. Dar numerosi pacienti prezinta aceasta compulsiune sexuala pentru un
comportament sexual normal, care nu poate fi definit in sine ca pervers.

ELEMENTE DEFINITORII ALE ADICTIEI

(dupa Brown,1991)

Este compulsiva.
Conduce la cresterea preocuparilor despre sex.
Continua in ciuda problemelor asociate.
Este caracterizata prin asumarea riscurilor si a necesitatii de a depasi sau de a se elibera de
sentimentele dureroase, asigurandu-se acele mijloace vitale inlaturarii nevoii adictive.
Nu este incurajat de atasamentul emotional pentru un partener sexual.
Este necunoscuta de catre ceilalti, conduce la cresterea fisurilor din personalitatea adictiva.
Adesea, conduce la implicarea in numeroase aventuri.
Este o sursa de sentimente de vinovatie si rusine in sexualitatea adictiva.
Adesea merge netratata pana la un punct de criza, cum ar fi divortul sau expunerea publica a
comportamentului adictiv.
Este ciclica, cu obsesionalitate si rationalizari care conduc catre episoade de acting out, urmate
de sentimente de teama, rusine, care tind sa opreasca acest comportament, continuat de
obsesionalitate si rationalitate.

Fara indoiala ca orientarea teoretica a fiecarui sexolog influenteaza incadrarea diagnostica a

acestui tip de comportament. Curentul psihofarmacologic, de exemplu, tinde sa considere aceste
cazuri ca fiind inrudite cu parafiliile (paraphilia related disorders), din cauza consecintelor
similare, comorbiditatii similare si, mai ales, a raspunsului asemanator la medicatie.
Psihanalistii considera ca la aceste persoane exista fantezii parafiliace inconstiente, care ies la
suprafata in cadrul unei cure psihanalitice, vorbind despre "afectiuni apropiate parafiliilor"
(nearparaphilia).

In termeni clinici, se considera ca sapte sau mai multe orgasme pe saptamana ar fi o definitie
rezonabila a compulsiunii sexuale, de cea mai mare importanta pentru diagnostic ramanand
totusi mai putin numarul de orgasme, cat absenta controlului asupra comportamentului. Cu toate
ca "normale" in sine, ca act sexual distinct, repetarea lor necontrolata poate fi daunatoare atat
subiectului, cat si partenerului, acesta fiind un argument in sprijinul apropierii adictiei sexuale de
parafilii.

Un punct de vedere pe care il impartasim foloseste termenul de adictie sexuala atunci cand
intentiile constiente ale subiectului sunt conventionale, neparafile, ramanand sa se incadreze ca
parafilii cazurile cu intentii constiente si punere in practica parafile.
20 de ani este varsta de debut a afectiunii, evolutia fiind cronica sau episodica.

Conceptul de dependenta de sex s-a dezvoltat in ultimele doua decenii, o data cu aparitia
modelului adictiilor. Esenta adictiei este reprezentata de lipsa controlului asupra
comportamentului respectiv, care se repeta si persista in mod inadaptat. Subiectul nu poate
rezista impulsului de a adopta acel comportament, traind o perioada prodromala de tensiune,
urmata de un sentiment de eliberare o data cu realizarea actului. Comportamentul poate fi mediat
de administrarea unei substante (dependenta la alcool si alte substante psihoactive), caz in care,
de cele mai multe ori, la dependenta psihologica se adauga si cea fizica. In alte cazuri este vorba
despre un comportament repetitiv in sine (jocul patologic, cumparaturile patologice, bulimia
etc.).

CARACTERISTICILE ADICTIEI SEXUALE

(dupa Carnes,1991)

Pierderea controlului asupra comportamentului respectiv

Consecinte adverse severe (medicale, legale, interpersonale)
Persistenta unor comportamente sexuale autodistructive sau de risc Incercari repetate de a limita
sau stopa comportamentul
Obsesia sexuala sau fantezia sexuala ca mecanism primar de coping Nevoia unei activitati
sexuale crescande
Schimbari severe de dispozitie legate de activitatea sexuala (de exemplu: depresie, euforie)
Un timp neobisnuit de mare pentru a obtine, a desfasura si a-si reveni din activitatea sexuala
Interferenta comportamentului sexual cu activitatile sociale, ocupationale sau recreationale

In aceasta a doua categorie se inscrie adictia sexuala, in care pacientul se implica in mod
compulsiv in activitati sexuale, tentativa de a stopa comportamentulproblema soldandu-se cu o
marcata stare de frustrare si disconfort. Individul intra astfel sub semnul repetitiei incontrolabile
a aceluiasi comportament, ajungand la o afectare a functionarii sale socioprofesionale si
familiale.
In secolul al XIX-lea, psihiatrul vienez Krafft-Ebing, in a sa "Psychopathia sexualis", a descris
mai multe cazuri de dorinta
sexuala anormal crescuta, sub numele de "hiperestezie sexuala", diagnostic relativ superpozabil
pe cel actual de adictie sexuala. In prezent, acest diagnostic ramane unul controversat. Cu toate
ca nu se regaseste in clasificarea DSM IV, el acopera o realitate clinica greu contestabila.

Tablouri clinice care pot trimite la adictia sexuala se intalnesc in donjuanism si nimfomanie.
In donjuanism (sau satiriazis), barbatul respectiv isi multiplica intalnirile si cuceririle, aparand ca
hipersexual. De obicei, nu se mai arata interesat de o femeie o data cucerita. Spre deosebire de
adictia sexuala pura, in donjuanism accentul este pus pe a avea o relatie sexuala cu o noua
cucerire si nu pe relatia sexuala in sine. Se presupune ca la baza acestui comportament ar sta
sentimente marcate de inferioritate, compensate in acest fel, sau impulsiuni homosexuale latente.
In nimfomanie, pacienta prezinta o dorinta excesiva sau patologica de a avea relatii sexuale.
Adesea, in nimfomanie exista o nevoie marcata de dependenta si teama de a pierde dragostea,
mai mult decat o simpla nevoie de a satisface un impuls sexual. Nimfomania "autentica" este mai
mult un exhibitionism (obtinerea satisfactiei sexuale prin expunerea nuditatii corporale, a zonelor
erogene sau a organelor genitale). Sunt femei care obtin adevarata placere doar in acest mod,
pentru ele actul sexual in sine neavand o valoare deosebita.

Este vorba despre persoane a caror viata este sub semnul cautarii permanente a sexului si
activitatilor legate de el, petrecand un timp excesiv in aceste activitati si facand tentative
nereusite de a stopa acest comportament, a carui oprire declanseaza importante simptome de
distres (Kaplan and Saddock, 2000). In clasificarea internationala a maladiilor (ICD-10) se
intalneste diagnosticul de "Activitate sexuala excesiva" - F52.7, definita prin prezenta unor
pulsiuni sexuale excesive. Din pacate, acest diagnostic trece cu vederea nucleul sau adictiv, care
are implicatii majore in terapia acestui tip de comportament.
In mod paradoxal, dependentii de sex sufera adesea de tulburari erectile sau de inhibitie
orgasmica.
Relatia adictiei sexuale cu alte tulburari psihice trebuie investigata cu atentie pentru fiecare
pacient, pentru ca adesea ea poate fi asociata unei alte patologii, fie ca o manifestare a acesteia,
fie ca o comorbiditate.
Dupa G. Abraham, exista depresii care se insotesc de la inceput in mod paradoxal de o crestere a
libidoului si nu de o scadere a lui ca in depresia clasica. La randul ei, adictia sexuala, prin
dificultatile relationale si functionale pe care le genereaza, poate favoriza aparitia depresiei, a
anxietatii.

5% este frecventa
adictiei sexuale in Statele Unite ale Americii, 80-90% dintre pacienti fiind barbatii(D. Black
1998). Dupa alti autori raportul de frecventa barbati/femei ar fi de 4/1(S. Levine,2000)

In adictia sexuala, de obicei, anamneza revela un lung istoric al tulburarii, cu repetate incercari
esuate de a opri comportamentul. Cu toate ca subiectul poate traversa sentimente de culpabilitate
dupa ce trece la act, acestea nu previn recurentele.

Frecvent intalnita in practica este si asocierea adictiei sexuale cu adictia la substante, ele fiind
inalt corelate statistic, mergand pana la 80% in unele studii. Alte comportamente adictive
intalnite sunt cele legate de tulburarile alimentare, aproape 40% din pacienti, compulsiunea
pentru cheltuieli si cumparaturi, aproape 30%, iar 5% sunt gambleri (jucatori compulsivi).

Unii pacienti descriu o nevoie mai mare de a trece la act in perioade de stres ale vietii, atunci
cand se simt mai deprimati, anxiosi, colerici, disforici.

Exista autori care afirma ca in loturile de adictivi sexuali exista tulburari de timp compulsiv
(altele decat adictia) in 100% din cazuri.
In alte studii se evidentiaza, pe langa o comorbiditate importanta a celor doua tipuri de adictii,
faptul ca existenta unei adictii sexuale este adesea o cauza prea putin cunoscuta de recadere la
pacientii cu farmacodependente (J.P. Schneider, R.R. Irons, 2001).

Manifestari de adictie sexuala se pot intalni in depresie, tulburari anxioase, tulburarea bipolara,
schizofrenie.

Din cauza caracterului de "urgenta" a compulsiunii sexuale, pacientii cu adictie sexuala sunt mai
inclinati sa adopte conduite sexuale de risc pentru boli cu transmitere sexuala, astfel incat o
atentie speciala ar trebui acordata acestor pacienti pentru prevenirea, depistarea si tratarea acestor
maladii, in special a infectiei cu HIV.

Terapia in adictia sexuala

In terapia adictiei sexuale se folosesc cu succes grupuri de tip "Sexaholics Anonymus" (SA),
"Sex Addicts Anonymus" (SAA), care urmeaza un program in 12 etape, asemanator cu cel al
alcoolicilor anonimi, axat pe un grad de abstinenta fie de la comportamentul adictiv, fie de la sex
in general.
In terapia adictiei sexuale se mai foloseste psihoterapia individuala orientata pe insight,
psihoterapie suportiva, psihoterapie cognitivcomportamentala. Psihoterapia maritala sau de
cuplu, la randul ei, ajuta cuplul sa-si restabileasca modul de comunicare, de obicei profund
afectata cand unul dintre membrii cuplului prezinta o adictie sexuala.
In ceea ce priveste farmacoterapia, exista un beneficiu al antidepresivelor tip inhibitor selectiv de
recaptura
a serotoninei in adictia sexuala, folosindu-se de fapt un efect secundar de scadere a libidoului pe
care il au aceste medicamente. De exemplu, s-au obtinut rezultate pozitive cu Fluoxetin in
masturbarea compulsiva. Medicatia hormonala, de tipul Medroxiprogesteron acetat (Depo-
Provera), are la randul ei un efect de scadere a libidoului la barbat, dar ramane o medicatie rar
utilizata. S-a incercat folosirea antiandrogenilor pentru a controla hipersexualitatea la femei, cu
unele rezultate pozitive. Dezavantajul farmacoterapiei actuale in adictia sexuala este scaderea
globala a libidoului, inclusiv a celui necesar unei relatii monogame normale, fara sa se atinga
nucleul adictiv al acestei patologii.