Sunteți pe pagina 1din 8

PROIECT EDUCAȚIONAL

“PREVENȚIA CANCERULUI DE COL UTERIN”

ARGUMENT

Motto: Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască, deși


aproape toți se nasc cu ea.

„Hipocrate”

Fiecare copil şi tânăr din Europa are dreptul și trebuie să aibă posibilitatea să
fie educat într-o școală care promovează sănătatea.
Considerarea educației pentru sănătate ca cea mai puternică armă în
promovarea sănătății prin ridicarea nivelului de cultură sanitară a populației trebuie
promovată si susținută de toate părțile implicate în procesul educativ.
Prin acest proiect dorim să atragem atenția asupra faptului că România ocupă
primul loc în Europa, atât la incidența cancerului de col uterin cât și la mortalitatea
provocată de această afecțiune.
Este imperios necesară creșterea nivelului de educație medicală a populației,
pentru a stimula prezentarea periodică la medic și efectuarea controalelor periodice.

Prevenția cancerului implică mai multe stadii si anume:

a) Prevenția primară are scop de a reduce incidența eliminând factorii de risc


(fumatul, nutriția și activitatea fizică deficitară).
b) Prevenția secundară are ca scop de a reduce mortalitatea celor afectati de aceasta
boală, prin detectarea precoce a acesteia atunci când șansele de succes a tratamentelor
sunt mari.

Motivele neprezentării la medic pentru controalele periodice sunt dificil de


definit. Acest fapt ar putea fi explicat prin absența programelor de educație pentru
sănătate adresate publicului larg.
Educația pentru sănătate trebuie să înceapă de la o vârstă timpurie pentru că în
această etapă se dobândesc obiceiuri care sunt importante pentru activităţile
ulterioare.
Am ales educația pentru sănătate pentru că ea reprezintă principala cale de
transmitere a cunoștințelor corecte privind deprinderile igienico-sanitare, cât şi
formarea motivaţiei necesare pentru efectuarea lor.

1
Motivăm alegerea acestei teme si din dorința de a aduce un plus de cunostințe
referitoare la “preventia cancerului de col uterin” pentru a forma o conduită corectă
și responsabilă față de sănătatea noastră și a celor din jur.
Educația pentru sănătate la nivelul școlii reprezintă una din principalele căi de
promovare a cunoștințelor corecte privind diferite aspecte ale sănătății și tot odată de
formare a atitudinilor si deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil
și sănătos.
Există mai multe argumente care pot fi aduse în favoarea realizării unui proiect
de educației pentru sănătate în cadrul unităților de învătământ:
Proiectele pilot realizate până în prezent, în diferite județe ale țării, proiecte
conduse atât prin intermediul instituțiilor guvernamentale, cât mai ales prin
organizații non-guvernamentale, au demonstrat succesul și receptivitatea tinerilor
pentru acest tip de inițiativă.
Nu în ultimul rând, impactul semnificativ al acestor activități a fost demonsrat
deja în alte state, prin studii și cercetări competente, autorizate. Chiar și în România,
unde activitățile educative de acest tip au fost punctuale, studiile efectuate
demonstrează acest lucru.
De exemplu, Studiul Sănătății Reproducerii în România 1999 - studiu național
de mare amploare și încredere, efectuat cu asistența tehnica internațională - a arătat
că discuțiile din scoli par să fi avut un efect notabil asupra cunoștințelor despre
utilizarea metodelor contraceptive’’, conchizând că ,,eforturile de a lărgi activitățile
de educație sexuală trebuie continuate’’.
Mai mult decât atât, în cazul multor afecțiuni , depistarea precoce a acestora
poate însemna o enormă diferență la nivel prognostic.
În acest sens, amintim pentru exemplificare, controlul regulat al sânilor pentru
depistarea precoce a leziunilor mamare, testul Babeș-PapaNicolau, realizat în cadrul
examenelor genitale de rutină pentru depistarea cancerului de col uterin în faze
incipiente.

1. DESCRIEREA PROIECTULUI.

Titlul proiect: „Prevenția și depistarea cancerului de col uterin”


Domeniu: „Sănătatea cere educație”
Perioada: Proiectul se desfășoară în semestrul II al anului școlar 2018-2019
Inițiator:
- Serviciul Public de Asistență Medicală și Administrare a Creșelor,
- Ec. Talib Metanet - director,
Coordonatori:
- Medic: Maciuca Daniela
- Medic: Burtea Corina-Elena
- As. medical: Olteanu R.

2
Parteneri/colaboratori:
- I.S.J Brăila
- Primăria municipiului Brăila
- Școala Gimnazială „MIHAIL KOGĂLNICEANU” NR. 19
- Școala Gimnazială „A.S. PUȘKIN” NR. 21

Grup țintă/beneficiari:
Beneficiari direcţi:
- Elevele claselor III - VIII
- Școlile partenere.
Beneficiari indirecţi:
- Părinții elevelor implicate în proiect;
- Comunitatea locală.
- Cadre didactice.
- Instituțiile partenere și colaboratoare în proiect.

RESURSE:

Umane:
- Reprezentanți ai instituțiilor partenere și colaboratoare în proiect,
- Reprezentanți ai autorității locale,
- Medici,
- Asistent,
- Invățători/Profesori
- Părinţi,
- Mass-media,

Materiale:
- Spațiile de învățământ din școli.
- Material didactic: prezentare Power-Point, pliante.
- Suport logistic asigurat de colaboratori/parteneri.
- Invitații eveniment.
- Afiș eveniment.
- Diplome de participare la proiect.
- Chestionar pentru elevi și părinți.

2. SCOP/OBIECTIVE:

Educația pentru sănătate are ca scop formarea culturii pentru sănătate, dezvoltarea
unei conduite optime de apărare si dezvoltare a sănătății proprii atât a subiecților
educaționali și a celor apropiați lor. Educația pentru sănătate reprezintă la nivel macro-
social un criteriu de evaluare a civilizației respective.

3
Educația pentru sănătate este binevenită în ziua de astăzi. Atunci când un copil nu
are de la cine afla informații corecte, mai ales atunci când părinții sunt plecați peste
hotare, școala si cadrele medicale din școala rămân a fi punctul de suport al acestui
copil.
Scopul proiectului educațional „Prevenția și depistarea cancerului de col uterin”
derulat în unitățile școlare intenționează să atragă atenția elevilor cât și părinților
asupra importanței păstrării stării de sănătate și a metodelor prin care pot preveni
starea de boală precum și favorizarea adoptării comportamentelor sănătoase la toate
etapele vieții.
Scopul general al acestui proiect este de a crește capacitatea școlii de a deveni o
așezare sănătoasă pentru viață, învățătură și muncă, printr-un proces de orientare către
îmbunătățirea stării de sănătate.

2.1. Obiectivele educației pentru sănătate prevăd:


- Conștientizarea faptului că sănătatea este un capitol util pentru societate și că
nu există dezvoltare socio-economică fără sănătate.
- Dezvoltarea educației pentru sănătate a individului, familiei și colectivităților.
- Informarea populației asupra a tot ce i-ar fi necesar și util în ceea ce privește
ocrotirea propriei sale sănătăți.
- Crearea unei conștiințe de educație pentru sănătate cu o cultură sanitară optimă.
- Încurajarea creării și utilizării raționale a serviciilor pentru sănătate.
- Formarea unor deprinderi igienico-sanitare privind promovarea unui stil de
viată sănătos, protecţia mediului ambient şi prevenţia bolilor.
- Formarea unor atitudini pozitive active fața de sănătatea individuală.

În primul rând, unul dintre scopurile în sine ale activității în învățământ este
informarea autorizată a copiilor și adolescenților precum și a părinților acestora.

În acest sens, educația pentru sănătate, ca parte a științelor medicale, vizează nu


numai transmiterea către elevi a unui bagaj informativ corect din punct de vedere
științific, cât mai ales crearea unor comportamente individuale sănătoase, a unor
atitudini ce corespund idealului educațional.
Școala este un loc perfect pentru transmiterea cunoștințelor de educație pentru
sănătate a elevilor și are abilitatea și capacitatea de a se adresa unui procent
reprezentativ din populație.
Unul dintre elementele esențiale pentru dezvoltarea impactului dorit este
inițierea și realizarea programelor de educație pentru sănătate la vârste cât mai tinere.
Conduita preventivă devine astfel un comportament care se realizează în timp,
paralel cu dezvoltarea educativă.

4
3. OBIECTIVE SPECIFICE:

În funcție de componentele conceptului de sănătate educațională, obiectivele


educației pentru sănătate pot fi diferențiate astfel:
a) Informarea și auto-informarea subiecților educaționali în legătură cu tipurile de
sănătate: somatică, fiziologică, mintală, intelectuală, afectivă, comportamentală,
psihică, de personalitate.
b) Dezvoltarea la subiecții educaționali a structurilor psihice de prelucrare a
informațiilor cu privire la aceste tipuri de sănătate, a capacității de auto-analiză a stării
proprii de sănătate, cu scopul orientării corecte către medic, în cazul constatării unei
anumite probleme medicale sau a legăturii acesteia cu educația.
c) Antrenarea stărilor afective corespunzătoare susținerii și dezvoltării sănătății: grija
față de propria sănătate, încrederea în puterea de vindecare a specialiștilor,
suspiciunea justificată față de persoanele neavizate, care practică o anumită formă de
tratament fără o pregătire necesară.
d) Angajarea în procesul de dobândire, menținere si dezvoltare a sănătății proprii și a
celor apropiați lor prin formarea deprinderilor, priceperilor și a abilităților minime,
de autoîngrijire sau de îngrijire a celor apropiați.
După o recentă definiție a Organizației Mondiale a Sănătății, ,,educația pentru
sănătate constituie un ansamblu de eforturi organizate urmărind a favoriza
dezvoltarea cunoștințelor, atitudinilor si comportamentelor menite a îmbunătăți
nivelul de sănătate al individului și al colectivității’’.
Educația pentru sănătate poate fi considerată și ca proces de însușire și aplicare
a unor fapte, cunoștințe, norme de comportare care să influențeze favorabil atitudinile
și practicile igienice ale individului, familiei, comunității.
Educația pentru sănătate reprezintă, sub aspect educațional, procesul de
informare, formare si dezvoltare a omului tânar și adult în domeniul sănătății,
atitudini și obișnuințe privind sănătatea.
Finalitatea educației pentru sănătate în școală este, așadar, culturalizarea
igienico-sanitară a copiilor și tinerilor în vederea formării unui stil de existentă și
comportare igienică, a unui mod de viată sănătos, contribuind prin perfecționarea
sănătății fizice, afectiv-emoționale si mintal-spirituale la dezvoltarea multilaterală a
personalității și la integrarea socială a celor educați.
Procesul educativ se concretizează la nivelul a trei etape informative –
formative, successive și interdependente.
O primă etapă se refera la informarea copiilor și tinerilor cu noțiuni, idei din
domeniul sănătății, la transmiterea unor date în probleme de sănătate. Este vorba
despre o etapă teoretică, cu rol de cogniție, urmărind conturarea unei imagini asupra
problemelor de sănătate, formarea unor reprezentări teoretice, intelectuale despre
fenomenele sănătății și ale bolii, a unui ansamblu de cunoștințe teoretice igienico
sanitare, a bazei cognitive necesară înțelegerii științifice a măsurilor de apărare si
promovare a sănătății.

5
Aceasta presupune formarea unor atitudini igienice și a unor valori. Atitudinea
este o dispoziție, o pregătire pentru a acționa, iar in problemele de sănătate, atitudinile
reprezintă comportamente virtuale.
Atitudinea înseamnă tot odată ce gândim și simțim referitor la ceva, având trei
componente: cognitive, afective si conative. Cele afective au un rol principal.
Astfel, deoarece atitudinile sub influența componentei afective se adoptă și nu
se învață, ele se modifică îndeosebi datorita exemplului cadrului, părinților sau a
grupului, ceea ce dovedește importanța acestui mod indirect de educație și în
problemele de sănătate.
A treia etapă are un caracter practic, o funcție paraxiologică, urmărind formarea
deprinderilor și obișnuințelor igienice, a capacității de acțiune practică sanitară, a
voinței de a acționa în folosul propriei sănătăți și a sănătății colectivității, având un
rol preponderent în luarea unor decizii favorabile promovării sănătății.
Așadar, cele trei etape ale educației pentru sănătate teoretico–rațională, afectiv-
emoțională și practică menite a face trecerea de la cunoaștere și înțelegere, la plăcere
și senzații subiective pozitive, favorabile acționării, și de aici la practica, la
comportare, constituie treptele unei concepții și a unui comportament igienic.
Parcurgerea și realizarea acestor etape duce la formarea culturii sanitare. Ea
poate fi considerată ca o componentă a culturii generale.
În procesul de culturalizare un prim stadiu îl reprezintă înzestrarea elevului cu
informațiile și datele necesare, deci asigurarea bazei cognitive.
Utilizarea acestor informații, a cunoștințelor, aplicarea lor la situații din ce în ce
mai diverse reprezintă un al doilea stadiu al acestui proces. În cadrul procesului
educativ – sanitar, stadiul de utilizare și aplicare a cunoștințelor are la rândul său
doua aspecte: aplicarea de către elevi a cunoștințelor însușite la situațiile propuse de
cadrul medical și descoperirea de către elevi a situațiilor în care cunoștințele însușite
pot fi utilizate.
Primul stadiu al culturalizării sanitare constă prin urmare în însușirea
principiilor și regulilor unei vieți sănătoase. Utilizarea acestor principii și reguli
igienice și aplicarea lor la o situație precisă constituie primul aspect al celui de al
doilea stadiu al procesului culturalizării sanitare.
Al doilea aspect al aceluiași stadiu îl reprezintă descoperirea de către elevi a
faptului că pentru a rezolva o problemă sau o situație concretă de sănătate este necesar
a folosi anumite cunoștințe din domeniul sănătății, anumite principii și reguli.
Reiese de aici ca înainte de a fi educat, orice individ trebuie informat. Dar
informarea singură nu are valoare. În măsura în care faptele pătrund în structura
umana a individului prin intermediul experiențelor personale, al cadrelor de referința
și al atitudinilor, se poate reuși modificarea comportamentului prin informație.
Procesul de învățare, de însușire a unor cunoștințe este de fapt o funcție de
explorare și descoperire a semnificației faptelor. În procesul de învătământ în general
si cu atât mai mult în cel educativ–sanitar se pune astăzi din ce în ce mai mult accentul
pe o activitate menită a-l stimula pe elev pentru activitate, pentru a fi dinamic, elastic,
adaptabil noilor condiții de viața.

6
Cum vor reacționa tinerii la toate acestea?
Vor avea suficiente cunoștințe de baza pentru a le face fată?
Care vor fi atitudinile și practicile lor în vederea apărării și întăririi sănătății?
Iată de ce copiii, tinerii, trebuie informați asupra mediului în permanentă
schimbare, pentru a forma, prin educație, o generație care să poată rezista efectelor
mediului.

3.1. Printre obiectivele generale, se numără:


a) Ridicarea nivelului de cunoștințe medicale la elevi în ceea ce privește promovarea
unui trai sănătos, protecția mediului ambiant și prevenția bolilor;
b) Formarea și dezvoltarea unor comportamente corecte care să promoveze sănătatea;
c) Formarea unor atitudini pozitive și crearea unei poziții active fața de sănătatea
individuală și fată de problemele sănătății publice etc.

3.2. Obiectivele cadru ale educației pentru sănătate sunt:


a) Utilizarea limbajului specific educației pentru sănătate;
b) Dezvoltarea unor comportamente de protejare a sănătății personale și a mediului.
c) Dezvoltarea capacității de a rezolva situații problema privind sănătatea
d) Investigarea și rezolvarea unor probleme vizând sănătatea.

3.3. Ca obiective specifice, amintim:


a) Apărarea și întărirea sănătății personale și colective;
b) Însușirea de către elevi a cunoștințelor cu privire la igiena individuală și de grup;
c) Formarea deprinderilor igienico-sanitare;
d) Însușirea de cunoștințe si formarea unor deprinderi elementare cu privire la
prevenirea bolilor, la evitarea abuzului de orice natură și cunoașterea principalelor
semne de boală.

3.4. Obiective privind școlarii:


- Asigurarea unei populații școlare educată pentru un mod de viată sănătos;
- Permiterea accesului larg la o informație corectă, avizată, atât în mediul urban,
cât și în mediul rural;
- Realizarea în mod indirect a educației adulților;
- Scăderea numărului de îmbolnăviri și a comportamentelor cu risc;
- Creșterea calității actului medical.

3.5. Obiective privind cadrele didactice:


- Proiectarea și desfășurarea unor activități de stimulare a educației pentru
sănătate;
- Adoptarea unor strategii de lucru originale menite să sprijine conținuturile
propuse;

7
- Extinderea colaborării grădiniță-familie-medic prin instituirea unor programe
de “Educație pentru sănătate” pentru părinți.

3.6. Obiective privind părinţii și alţi facori educaţionali:


- Conştientizarea părinţilor şi a altor factori educaţionali din cadrul comunităţii cu
privire la rolul lor în formarea şi dezvoltarea propriilor copii.

4. STRATEGIA DE REALIZARE:
- Conversaţia, exerciţiul, explicaţia, munca în echipă, problematizarea, dezbaterea.
- Însușirea și evaluarea cunoștințelor, am aplicat un chestionar cu întrebări din
prezentarea susținută.