Sunteți pe pagina 1din 26

Contracţia 

musculară
24.XI.2006
Tipuri de muşchi:

● muşchiul striat (skeletal)

● muşchiul neted (intestin, vase de sânge, uter)

● muşchiul cardiac

Manifestări esenţiale ale organismelor vii:

● Motilitatea – abilitatea modificării active a poziţiei

● Contractilitatea – abilitatea de a genera o forţă
Se disting două clase mari de mişcări:

● deplasări în interiorul citoplasmei (curenţii citoplasmatici; formarea 

fusului nuclear şi separarea materialului cromozomial)

● deplasări   ale   celulei   în   raport   cu   mediul   înconjurător   (mişcări 

amiboidale   –   legate   de   modificarea   vâscozităţii   citoplasmatice; 

mişcarea realizată de fibrele musculare)
Mecanisme de producere a motilităţii: 1/2

● actina – miozina

 interacţiunea   a   două   proteine   care,   prin   hidroliza   ATP­ului   în 

ADP şi fosfat anorganic, produce de lucru mecanic

 sistemul   este   implicat   în   contracţia   musculară,   curenţii 

citoplasmatici, mişcarea amiboidă
Mecanisme de producere a motilităţii: 2/2
● tubulina – dineina
 mişcarea   flagelilor   şi   a   cililor   în   celulele   eucariote,   deplasarea 
cromozomilor în timpul diviziunii celulare, etc.
● flagelina
 neelucidat complet
 utilizat de bacterii
● spasmina
 la unele protozoare
 contracţie pe baza legării calciului
 energia din ATP serveşte la pomparea de Ca  prin transport activ
2+
ATP­ul este sursa esenţială de energie la nivelul muşchiului viu!

 Verificare   experimentală:   blocarea   reacţiilor   de   sintetizare   a   ATP­

ului, prin inhibatori enzimatici selectivi

 H. H. Weber foloseşte fibre musculare glicerinate: prin tratamentul cu 

glicerol membranele celulare  şi mitocondriile sunt distruse, iar toate 

enzimele   celulei   sunt   eliminate.   Se   obţine   astfel   o   “maşină” 

musculară, izolată şi funcţională, care se contractă numai la adiţia de 

ATP.
 Se poate studia utilizarea energiei, în condiţii mecanice şi ionice bine 

definite, obţinându­se pentru un ciclu complet contracţie­relaxare o 

eficienţă de 50­60%.

 După   epuizarea   rezervei   energetice,   muşchiul   intră   într­o   stare   de 

“rigor mortis”, caracterizată de o creştere a tensiunii şi o rigiditate 

crescută.
În   muşchiul   viu   nivelul   ATP­ului   rămâne   practic   constant   în   timpul 

contracţiei (3∙10­3M), deoarece o parte din ADP­ul rezultat este refosforilat 

cu ajutorul energiei compuşilor bogaţi în fosfaţi.

Procesul de refosforilare a ADP­ului are loc prin:

● reacţii anaerobice:

 reacţia Lohman (creatinkinazică)  – refosforilarea ADP­ului de 

către creatin fosfat (reacţia este monoenzimatică, rapidă)

ADP + KrP → ATP + Kr
 degradarea   glucozei  –   reacţie   multienzimatică,   lentă,   cu 

producere masivă de ATP

■ cu producere de acid lactic (glicoliza)

C6H12O6 → 2CH3­CHOH­COOH

■ cu producere de alcool etilic (glicogenoliza)

C6H12O6 → 2C2H5OH + 2CO2
 reacţia adenilatkinazică – monoenzimatică, rapidă

2ADP → 1 ATP + AMP

● reacţia aerobică – are loc în mitocondrii, prin intermediul fosforilării 

oxidative
Conversia chemo­mecanică de energie
Mecanica musculară şi energetică

Rolul fundamental al muşchiului este de a converti energia chimică în lucru 

mecanic, necesar fie unor deplasări fie unor tensiuni mecanice:

● contracţia izotonică – o greutate este deplasată pe o anumită distanţă

● contracţia izometrică – muşchiul susţine o greutate, fără să existe o 

deplasare
A. V. Hill, pe baza datelor experimentale, a stabilit relaţia:

(F+a)(v+b) = constant = (F0+a)b

de unde rezultă viteza de contracţie:

v = (F0­F)b/(F+a)

Viteza maximă de contracţie este:

vmax = F0b/a
Structura muşchiului striat
Muşchiul striat:

● format dintr­un număr mare de celule contractile, fibre musculare

● celulele sunt incluse de sarcolemă

● prin fiecare celulă trec miofibrilele (cca. 1000), aranjate în fascicule 

paralele cu axa celulei
● la   microscop   apare   banda   întunecată   A,   anizotropă,   puternic 

refractantă şi banda luminată I, izotropă, slab refractantă

● cel   mai   mic   element   funcţional   al   muşchiului   este  sarcomerul, 

cuprins   între   două   linii   Z   (~2200nm   –   lungimea   de   repaus,   iar   la 

contracţie maximă 1500nm)

● un sarcomer constă în ~1000 filamente groase (1500nm x 12­15nm) şi 

~2000 filamente subţiri (1000nm x 5­8nm)
Mecanismul scurtării

● descris   de   A.   F.   Huxley   (generatori   moleculari   de   forţă)   şi 

Niedergerke,   respectiv   de   H.   E.   Huxley   (existenţa   punţilor 

transversale) şi J. Hanson

● în prezenţa ATP­ului şi cu o concentraţie mică de Ca 2+ (stare relaxată) 

punţile   transversale   (10nm   x   5nm)   au   o   orientare   de   900  faţă   de 

filamentul gros
Miozina
● filamentul gros constă în proporţie de 90% din miozină – o proteină 

fibroasă sub forma unui fir de 130­160nm lungime şi 2nm grosime

● miozina   este   capabilă   de   hidroliza   ATP­ului,   celelalte   proteine 

contractile fiind enzimatic inactive

● miozina este un dimer format din două lanţuri polipeptidice similare, 

răsucite   pe   90%   din   lungimea   ei;   la   un   capăt,   cele   două   lanţuri 

împreună   cu   două   subunităţi  proteice   uşoare   alătuiesc   două   capete 

globulare sau elipsoidale, cu diametre de 7­20nm
● prin acţiunea proteolitică, moleculele pot fi desfăcute în fragmente 

mai mici

 utilizând  tripsina  se obţine meromiozina grea (HMM) şi uşoară 

(LMM)

 sub acţiunea  papainei  o moleculă HMM poate fi scindată în 3 

fragmente: două HMM S1 şi o moleculă HMM S2, ambele tipuri 

fiind solubile în apă, dar numai S1 este implicat în hidroliza ATP­

ului
 lanţurile uşoare sunt capabile să modifice proprietăţile enzimatice 

ale lanţurilor grele

● miozina = 6 lanţuri polipeptidice = 2 HC (partea filamentoasă şi cea 

mai mare parte din capii globulari) + 4 LC (câte două pentru fiecare 

S1)

● HC determină specificitatea imunologică a miozinei

● LC sunt “esenţiale” (2, au funcţia ATP­azică) şi “reglatoare” (2)
● dpdv a LC, miozina poate fi homodimeră ( LC1 sau LC3 în cele două 

capete S1) sau eterodimeră (un S1 cu LC1, iar celălalt cu LC3)

● Eiki ('86) => toate moleculele de miozină sunt eterodimere, iar cele 

două capete S1 au funcţii diferite în contracţie
Sistemul muscular ca sistem cibernetic 1/2

● nervul   motor  conduce  mesajul  de  comandă  la  mărimea  comandată 

(contracţia musculară)

● ansamblul receptorilor (mecanoreceptorii/baroreceptorii se găsesc în 

muşchi,   tendoane   şi   în   jurul   articulaţiilor)   constituie   elementul   de 

măsurare
Sistemul muscular ca sistem cibernetic 2/2

● nervul senzitiv transmite mesajul de reacţie

● totalitatea fibrelor senzitive a neuronilor de asociaţie şi a celor motorii 

formează organul de reglare

S-ar putea să vă placă și