Cultura Plantelor de Camp

Suport de curs pentru
cultura plantelor
1
CUPRINS
CEREALE.........................................................................................................
..........................3
Tehnologii de cultivare a grâului de
toamnă...............................................................................5
Tehnologii de cutivare a
orzului............................................................................................10
ovăzului.............................................................................................13
Tehnologii de cutivare a florii
soarelui......................................................................................15
Tehnologii de cutivare a rapiţei
colza........................................................................................18
porumbului.........................................................................................20
Tehnologia de cutivare a sfeclei de
zahăr..................................................................................24
Tehnologia de cutivare a
cartofului...........................................................................................28
CULTURA SFECLEI DE
ZAHĂR..........................................................................................35
TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A
LUCERNEI......................................................................39
MUŞTARULUI................................................................42
2
LEVĂNŢICEI..................................................................44
CORIANDRULUI............................................................47
CEREALE
1. IMPORTANTA , PARTICULARITATI MORFOLOGICE SI BIOLOGICE ALE

CEREALELOR
Din grupa cerealelor fac parte : graul, secara, triticale, orzul , ovazul, porumbul, sorgul,
meiul si orezul.
Cerealele constituie o grupa fitotehnica de plante ce apartin familiei gramineae si care
prezinta pentru hrana oamenilor si animalelor cea mai mare importanta, ocupand pe glob cele mai
mari suprafete dintre toate plantele de cultura, respectiv de aproximativ 52% din suprafata arabila
a lumii. In tara noastra cerealele ocupa 6,2- 6,5 mil. Hectare , ceea ce reprezinta 62,65% din
suprafata arabila.
2. BIOLOGIE
Fructul cerealelor este o cariopsa ( fruct uscat indehiscent) la care se pot distinge
pericarpul , testa, endospermul, embrionul.
Pericarpul ( invelisul fructului) este format din 4-5 straturi de cellule si provine din
peretii ovalului.
Testa (invelisul semintei) provine din peretii ovulei.
Endospermul este partea cea mai dezvoltata a boabalor de cereale si reprezinta peste 80%
din greutatea bobului. Este format din celule mari , bogate in amidon.
Embrionul se gaseste la partea inferioara a bobului si este alcatuit din muguras (genula),
tulpinita(pigela) si radicela.
3. CRESTEREA SI DEZVOLTAREA
In ciclul de crestere si dezvoltare a cerealelor se disting doua etape succesive : vegetativa
si generativa
Etapei vegetative ii corespunde germinatia, formarea radacinilor si infratirea.
3
Etapa generativa incepe cu momentul alungirii tulpinei si continua pe toata perioada
formarii tulpinei(faza de impaiere) precum si in fazele urmatoare de inspicare, formarea bobului
si maturare.
4. GERMINAREA
Boabele de cereale absorb pentru germinare o cantitate de apa echivalenta cu 50% din
greutatea lor.
Din punct de vedere al temperaturii minime de germinatie cerealele pot fi impartite in
doua grupe :
- cereale la care temperatura minima de germinare este de 1-3 0 C( grau, secara,
orz si ovaz.)
- cereale la care temperatura minima de germinare este de cel putin 8 0
C( porumb, mei, sorg, orez)
Temperatura optima pentru toate cerealele se incadreaza in limita a 18- 25 0 C
In conditii optime de germinatie cand cerintele fata de oxigen , temperatura, umiditate
sunt indeplinite, rasarirea cerealelor are loc in 4-5 zile.
Primele care se dezvolta sunt radacinile embrionare Apoi l ;la suprafata apare mugurasul.
Primele radacini care se formeaza in timpul germinatiei poarta denumirea de radacini
embrionare si numarul lor difera de la o specie la alta astfel : 3-5 grau, 3 ovaz , 4 secara, 5-8
sorg, 1 porumb, 1- mei, 1- orez
5. INFRATIREA
La scurt timp de la rasarire cresterea in lungime a tulpinitei cerealelor inceteaza , iar in
sol aproape de suprafata se formeaza nodul de infratire. Din acesta pornesc lastari noi numiti frati,
iar faza de vegetatie se numeste Infratire. Pe langa acestea din nudul de infratire se formeaza
numeroase radacini denumite coronare. Acestea sunt fasciculate, viguroase, mult mai lungi si
abundent ramificate. In nutritia cerealelor radacinile coronare au rolul preponderent.
In nodul de infratire se acumuleaza cantitati mari de substante nutritive care la cerealele
de toamna joaca un rol deosebit de important pentru rezistenta lor la temperaturi scazute.
Prin nodul de infratire plantele se pot regenera formandu-se noi lastari. Lastarii care se
formeaza din nodul de infratire dau nastere la alte noduri din care pornesc noi frati si noi radacini
coronare. Astfel la o planta se formeaza frati de ordinul 1-2-3 etc. Capacitatea de infratire este
determinata de numarul de frati pe care poate sa-i formeze o planta. Dintre cerealele de toamna
cea mai mare capacitate de infratire se intalneste la secara urmata de orz si grau.
Asupra capacitatii de infratire actioneaza pozitiv temperatura, lumina, umiditatea,
marimea semintei, spatiul de nutritie, masurile fitotehnice corespunzatoare. Infratirea decurge in
cele mai bune conditii la temperatura de 8-120 C
Aplicatia ingrasamintelor azotate primavara timpuriu- la orzul si graul de toamna care au
iesit slabe din iarna- asigura dezvoltarea mai multor frati, deci un numar de spice mai multe.
6. FORMAREA PAIULUI
Este faza de vegetatie care se evidentiaza prin alungirea tulpinei. Pentru trecerea de la
faza de infratire la faza de alungire a paiului cerealelor de toamna trebuie sa parcurga mai intai
stadiul de vernalizare( ierovizare) adica sa parcurga 15-50 zile in conditii de temperaturi scazute
de 1-100 C. Fara parcurgerea stadiului de erovizare cerealele de toamna nu pot trece din faza de
infratire in faza de formare a tulpinei.
Tulpina cu internodiile foarte scurte se formeaza inca din toamna ; in cursul lunilor
februarie- martie lungimea spicului in faza embrionara depaseste lungimea tuturor internodiilor.
Alungirea tulpinei la cereale se face prin cresterea fiecarui internod in parte. Cresterea
tulpinei incepe cu alungirea primului internod bazal. Fata de celelalte internodii , internodul bazal
este cel mai scurt si cel mai subtire, insa cu elemente mecanice bine dezvoltate, fapt cei confera o
rezistenta mai mare decat al celorlalte internodii. Lungimea internodiilor creste de la baza spre
varf, iar cel mai lung este cel ce poarta inflorescenta. Internodiile la grau, secara, orz, ovaz, orez
4
sunt lipsite de maduva pe toata lungimea lor ; iar la porumb, mei, sorg internodiile sunt pline cu
maduva pe toata lungimea lor.
Nodul tulpinii cerealelor este intotdeauna plin, in el regasindu-se fascicolele libere
lemnoase intr-un fel se retea. Deasupra fiecarui nod se gaseste zona de crestere a internodului ce
urmeaza.
Durata fazei de formare a paiului la cereale este determinata de factori : genetici,
temperatura , umiditate, lumina, nutritie.
Pe masura alungirii tulpinei de la fiecare nod se formeaza frunzele. Ele sunt dispuse
alternativ si sunt formate din teaca si limb.
Teaca frunzei pleaca de la nod si inconjoara internodul aproape pe toata lungimea lui.
Teaca frunzei superioare protejeaza pe langa internod si inflorescenta in curs de formare.
Limbul frunzei este lanceolat cu nervurile paralele. Deci la locul unde incepe
diferentierea limbului de teaca la unele cereale se gasesc doua prelungiri mai mult sau mai putin
dezvoltate denumite urechiuse( pinteni). Orzul are urechiusele mai dezvoltate decat graul si
secara, iar la ovaz acestea lipsesc.
7. INSPICAREA
Concomitent cu formarea paiului sub protectia invelisului de frunze creaste si
inflorescenta formandu-se treptat rahisul., elementele spiculetelor si elementele florale. Innainte
de aparitie teaca ultimei frunze este mai voluminoasa avand aspectul de burduf din cauza
inflorescentei pe care o protejeaza numindu-se faza de burduf. La scurt timp dupa faza de burduf
inflorescenta iese afara din teaca ultimei frunze. Apare deci spicul ( paniculul) reprezentind faza
de inspicare.
Un spic este format dintr-o axa cu mai multe segmente denumit rahis. Locul in care se
intilnesc doua segmente poarta numele de calcai (genunchi). La fiecare calcai de rahis sunt prinse
spiculetele, unul sau mai multe imbracate la baza lor de doua formatiuni numite glume. Un
spiculet cuprinde una sau mai multe flori, iar elementele ce alcatuiesc spiculetul se deosebesc
intre ele in functie de specie, varietate si soi.
Paniculul se deosebeste de spic printr-o axa mai lunga compusa din noduri si internoduri,
de la fiecare nod pornind ramificatii de diferite lungimi ; pe aceste ramificatii sunt prinse
spiculetele
8. DESCHIDEREA F LORILOR
Inflorirea la cereale se poate produce in acelasi timp cu aparitia spicului ( orz), la
cateva zile dupa aceea (grau) sau dupa un interval mai mare (secara).
Inflorirea incepe de la mijloc spre cele doua extremitati la spic sau din partea superioara
spre baza si de la varful ramificatiei spre axa.
9. FORMAREA BOBULUI
Dupa fecundare incepe imediat formarea si cresterea bobului. Acesta ajunge la maturitate
in functie de temperatura si umiditate in 24-45 zile de la fecundare, perioada in care bobul
acumuleaza cantitati mari de amidon, proteine si alte substante.
In perioada de crestere a bobului se pot distinge trei faze :
- maturitatea verde sau in lapte
- maturitatea galbene sau in parga
- maturitatea deplina
In faza maturitatii verde ( in lapte) bobul este umflat, de culoare verzuie, iar sprans intre
doua degete lasa sa curga un lichid laptos. Continutul nap al bobului este mai mare de 50% .
Embrionul are formate toate partile care il compun numai ca acestea nu au atins`dimensiunile
normale si continua sa creasca. Frunzele de la baza plantei si partea inferioara a tulpinei sunt
ingalbenite.
In faza maturitatii galbene (in parga) boabele contin o cantitate mai mica de apa de
aproximativ 30% din volumul lor , iar volumul lor apropiindu-se de cel normal. Bobul se poate
strapunge cu unghia si poate fi framantat intre degete ca ceara. Embrionul ajunge la dimensiuni
5
normale. Planta este galbena cu exceptia nodurilor superioare care sunt verzui. Intregul lan
prezinta aspectul de galben.
Faza de maturitate deplina –boabele contin 15-16% apa sunt tari si nu mai pot fi
strapunse cu unghia. Plantele sunt uscate in intregime , iar frunzele bazale brunificate.
10. CADEREA CEREALELOR

Este unul dintre cele mai daunatoare fenomene care se poate manifesta in timpul
vegetatiei plantelor. Cerealele cazute dau productii mult mai mici , sunt atacate de diferite boli si
daunatori, produc boabe de calitate slaba calitativ. Factorii care determina caderea cerealelor :
intensitatea redusa a luminii, abundenta nutritiei a plantelor cu azot, densitatea prea mare la
semanat.
Rezistenta la cadere este asigurata de factori ereditari si se poate mari si prin masuri
fitotehnice ca stabilirea unei densitati optime , asigurarea unui raport echilibrat NPK, folosirea
unor substante. (ex: clorura de clor).
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A GRAULUI DE TOAMNA
1.Importanta
Graul este una dintre cele mai importante cereale care ocupa cele mai mari suprafete pe
glob. Ea si variatele produse care se obtin din faina de grau constituie hrana de baza pentru o
mare parte a populatiei globului , 35-40%. Importanta prezinta si faptul ca boabnele sale pot fi
pastrate timp indelungat.
Boabele de grau se intrebuinteaza in hrana animalelor prezentand in comparatie cu
boabele de porumb mai multe avantaje intre care continutul mai ridicat in substante proteice si o
productie comparativa cu a porumbului dar cu un cost mai scazut.
Constituie o planta premergatoare excelenta pentru culturile de primavara (rapita) si plantele
furazere de toamna.
2.Sistematica si soiuri
Graul apartine ordinului graminalis, familia Graminee.
Graul comun(Triticum estivum SSP vulgare)este specia cea mai raspandita pe glob
ocupand 90% din graul cultivat. Boabele lui sunt folosite in special pentru fabricarea painii. Are
forme de toamna si primavara si cuprinde un numar foarte mare de souiri.
Graul durum(Triticum turgidum) la care boabele se intrebuinteaza pentru prepararea
pastelor fainoase.
3.Soiuri
Potentialul de productie al soiurilor de grau care se cultiva in tara noastra se ridica la 9-10
kintale la hectar.
Din punct de vedere fitotehnic unui soi i se cere pe langa capacitate mare de productie
rezistenta la cadere, rezistenta la iernare, rezistenta la sistavire(seceta),la exces de umiditate,
rezistenta la boli foliare, valoare nutritiva si tehnologica ridicata.
Soiurile de grau de toamna si zonarea lor in Romania ;
- in sud :Fundulea 4(F 4), Flamura 85(Fl 85), Dropia, Lovrin 34(L34), Rapid ;
- zona colinara din sud:Albota, Trivale, Simnic,F4;
- in vest: L34, L41, Fl85, F4, Delia, Alex, Dropia;
- in Transilvania:Ariesan, Apullum, Transilvania 1, Turda 81(T81), F4, T95;
- centrul si sudul Moldovei:Fl 85, Dropia,Gabriela, Moldova 83, F4, Alex;
- in nordul moldovei : Aniversal, Suceava 84(Suc 84), T 81, Ariesan.
6
Pariticularitatile diferitelor soiuri de grau(perioada de vegetatie, rezistenta la
iernare,seceta si boli foliare, rugini, fainare, septorioza, fuzarioza) constituie elemente de baza
pentru stabilirea structuri soiurilor dintr-o zona sau alta de cultura. Soiurile de grau durum se
extind pe solurile Sudului Munteniei si Olteniei, in zona litoralului si in campia de vest.
4. Particularitatile biologice ale graului

Semintele de grau germineaza in procent ridicat numai dupa parcurgerea repausului
seminal care in conditii si la soiurile din tara noastra au o durata de 40-65 zile.
Prin semanarea unui grau care nu si-a parcurs repausul seminal rezulta un lan care rasare
neuniform si cu densitate redusa de la care se obtin productii mici.
Procesul de germinatie incepe cu absorbtia apei in procent 40-45% din greutatea bobului
uscat la aer care conduce in scurt timp la marirea volumului semintelor.
Accesul apei si al oxigenului la temperaturi mai mari de un grad celsius( optime 22-250
C determina activizarea enzimelor care in mediul apos transforma substantele de rezerva
complexe( adica amidon, grasimi, proteine) in substante cu molecule mici care sunt dirijate spre
muguras si radacina. Incep sa apara mai intai la suprafata solului tulpinita protejata de colioptil
din al carui varf incep sa se formeze frunzele adevarate.
Numarul de radacini embrionare la grau este 3-5. Radacinile embrionare asigura practic
trecerea graului peste perioada lunga de iarna. Rezistenta pronuntata a graului de panina din
toamna, iarna si primavara foarte timpuriu in anii secetosi din zona de sud si sud-est a tarii trebuie
atribuita in exclusivitate radacinilor embrionare.
La 10-12 zile de la rasarire cresterea in lungime inceteaza, iar in sol aproapa de suprafata
se formeaza nodul de infratire, din acesta pornesc lastarii noi numiti frati.
Ceea ce obisnuit se numeste nod de infratire reprezinta in realitate mai multe noduri
foarte strans apropiate intre ele. Asupra capacitatii de infratire actioneaza pozitiv marimea
bobului care se seamana, epoca mai timpurie de semanat, regimul de nutritie al plantelor, spatiul
de nutritie.
Rezistenta graului de toamna la temperaturi mici din iarna este cu atat mai mare cu cat la
intrarea in iarna plantele contin o cantitate mai mare de zaharuri si substante proteice si o cantitate
mai mica de apa.
5. Rotatia
Graul de toamna prezinta unele cerinte fata de rotatie cum ar fi :
- ponderea insemnata a speciei in structura culturilor de camp ;
- cerinte deosebite fata de pregatirea solului si fata de epoca de semanat ;
- sensibilitatea mare a culturilor la imburuienare, la toate categoriile de buruieni ;
- capacitatea redusa de valorificare a fertilitatii naturale a solului datorita sistemului
radicular slab dezvoltat ;
- sensibilitate la un numar mare de boli foliare.
Fata de aceste multiple cerinte planta premergatoare pentru grau trebuie sa indeplineasca
unele conditii :
- sa elibereze terenul cat mai devreme ;
- sa lase terenul curat de buruieni, cu insusiri chimice si fizice imbunatatite, cu un
continut mare in substante organice si nutritive.
Cele mai bune premergatoare pentru graul de toamna sunt leguminoasele pentru boabe si
furaj( mazare, borceag, fasole, soia), rapita de toamna, coriandrul, mustarul, macul, inul, canepa,
cartofii de vara- toamna, sfecla, porumbul, floarea soarelui. Orice cultura cu recoltare timpurie cu
exceptia cerealelor paioase trebuie luate in considerare ca premergatoare pentru graul de toamna.
Culturile tarzii cele mai importante ca premergatoare pentru grau sunt porumbul si floarea
soarelui.
7
Porumbul pentru boabe este in general o premergatoare mediocra pentru grau deoarece in
general lasa solul sarac in apa si cu resturi vegetale. Desi mult timp floarea soarelui a fost socotita
o premergatoare rea pentru grau ultimele cercetari dovedesc contrariul :
- elibereaza terenul inaintea porumbului,
- il lasa mai curat de buruieni,
- solul se pregateste mai bine decat dupa porumb,
- nu sufera de boli comune graului.
Sunt neindicate ca premergatoare orzul, sorbul si iarba de Sudan (pentru ca lasa solul
sarac in apa), lucerna si monocultura mai mare de 2 ani.
6. Fertilitatea
Pentru 100 kg boabe plus productia corespunzatoare de paie, graul extrage din sol intre
2,3-3,3 Kg azot ; 1,1-1,8 Kg fosfor ; 1,9- 3,8 Kg potasiu.
Consumul relativ mic de substante nutritive nu se coreleaza insa cu cerintele reduse fata
de aplicarea ingrasamintelor.
Insuficienta azotului se manifesta prin reducerea numarului de frati, reducerea suprafetei de
asimilatie, debilitarea plantelor, reducerea rezistentei la iernare, se reduce numarul de flori fertile
in spic si continutul boabelor in substante proteice.
Excesul de azot determina cresterea suprafetelor foliare, reducerea asimilatiei, intarzierea
vegetatiei, expunerea plantelor la cadere, reduce rezistenta la iernare, mareste sensibilitatea la
boli, reduce rezistenta la seceta, reduce capacitatea de fructificare a plantelor.
Insuficienta fosforului incetineste cresterea plantelor de grau, reduce masa de radacini si
intarzie maturitatea.
Excesul de fosfor determina cresterea in boabele de grau a continutului de fosfor si a
amidonului in detrimentul substantelor proteice.
Insuficienta potasiului se manifesta prin ingalbenirea specifica( opareala) a limbului frunzei
in partea superioara si pe margini. Mai tarziu planta « slabeste » si devine pipernicita.
Cantitatea de ingrasaminte ce se utilizeaza in cultura graului trebuie stabilita in functie de :
soiul cultivat, tipul de sol, planta premergatoare, umiditatea solului.
In functie de planta premergatoare dozele de ingrasaminte se stabilesc diferentiat astfel :
- dupa leguminoase dozele sunt mai mici ;
- dupa prasitoare cu 30-40%.
Calculul dozei optime economice :
DN Kg/ Ha= 25 Rps- Ns- Ng+ Npr in care
DN- doza de azot
25 – consumul specific de azot la o tona boabe;
Rps- recolta planificata in tone la hectar
Ns- aportul solului in azot care se aproximeaza intre 20 Kg/Ha pe solurile sarace si 60Kg/ Ha
pe solurile fertile( corect se apreciaza dupa indicele de azot)
Ng- aportul ingrasamintelor organice in azot( 2 Kg/tona dat direct, 1Kg/tona aplicat plantei
premergatoare, 0,5 Kg/ tona aplicat culturii antepremergatoare)
Npr- corectia fata de planta premergatoare( mai putin cu 30 Kg/Ha dupa leguminoase, mai
putin cu 20 Kg/Ha dupa borceag si trifoi, 0 Kg/Ha dupa floarea soarelui fertilizata echilibrat,
20-25 Kg/Ha dupa premergatoare tarzii nefertilizate cu azot.
Doza de azot calculata se majoreaza cu 15-20Kg/ Ha daca graul este neinfratit in
primavara sau descaltat pe timpul iernii.
Dp = 12Rp= - Dg in care :
Dp- doza de fosfor in Kg/Ha
12- consumul specific de fosfor la o tona de boabe
Rp- rotatia planificata
Dg- aportul in ingrasaminte organice
8
In general graul valorifica eficient doze de fosfor cuprinse intre 20-60 Kg/Ha.
Ingrasamintele fosfatice se incorporeaza la cultura graului de toamna numai sub aratura de baza la
nivelul unde se dezvolta la sistemul radicular sau pe aratura si se incorporeaza cu discul inainte
de semanat.
In zonele de stepa si silvostepa unde pe timpul toamnei si iernii precipitatiile sunt reduse
si pe soluri bruni-roscate dupa planta premergatoare cu recoltare tarzie( floarea soarelui, porumb,
sfecla, cartof, soia) se administreaza la pregatirea patului administrativ intre ½ si 2/3 din DN
avuta in vedere. La desprimavarare ( incepand cu luna februarie si in cursul lunii martie) se
administreaza diferenta de doza planificata.
7. Lucrarile solului
Pentru grau se efectueaza diferentiat in functie de zona de cultura, tipul de sol dar mai cu
seama fata de planta premergatoare.
A. Dupa premergatoare care se recolteaza timpuriu aratura de vara trebuie crapata cu grapa
stelata pentru a se nivela solul in scopul reducerii de evacuare a apei si maruntirii
bulgarilor inca umezi. Pe timpul verii aratura trebuie mentinuta curata de buruieni prin
lucrari cu grapa cu colti reglabili( GCR) pentru ca solul arat mai ales in urma ploi se
imburuieneaza.Hotarator in realizarea de productii mari la grau nu este adancimea araturii
premordial ci timpul cand se executa si calitatea acesteia.In preajma semanatului aratura
se lucreaza cu grapa cu discuri in agregat cu GCR iar in ziua semanatului imediat inaintea
masini de semanat se executa o cultivatie totala cu combinatorul care asigura cele mai
bune conditii pentru germinarea semintelor si rasarirea plantelor.
B. Dupa premergatoare care se recolteaza tarziu lucrari solului comporta dificultati in primul
rand din cauza resturilor vegetale, dar mai cu seama din cauza unei cantitati reduse de apa
in sol in momentul recoltarii si din cauza timpului scurt ce sta la dispozitie pana la
semanat. In acest caz dupa eliberarea terenului se efectueaza aratura cu plugul in agregat,
cu grapa stelata la adancime mai mare sau mai mica in functie de umiditate, urmandu-se
insa incorporarea in sol a tuturor resturilor vegetale. Daca este necesar inainte de arat
solul se lucreaza cu grapa cu discuri perpendicular pe directia randurilor plantelor
premergatoare pentru maruntirea resturilor vegetale de la suprafata. Inainte de semanat
aratura se lucreaza din nou cu grapa cu discuri in agregat cu GCR. Daca nu sunt resturi
vegetale in ziua semanatului patul germinativ se poate lucra cu combinatorul.
In unele toamne in zonele de stepa si silvostepa vremea este foarte secetoasa, pamantul
pe suprafata culturii cu premergatoare tarzii nu se poate ara fara scoaterea unor bulgari mari,
uscati care nu se mai pot sparge cu grapa cu discuri. Insamantarea graului intr-o asemenea aratura
este o greseala. Deobicei in acest caz se recurge la mobilizarea solului pe o adancime de 12-15
cm utilizand o grapa cu discuri grea in agregat cu un tractor de putere mai mare, dupa care se fac
doua discuiri cu grapa cu discuri obisnuita.Mai recent au fost elaborate si au inceput sa fie puse in
aplicare si metode de lucru a solului minime, dar care cer o perfectionalizare a mecanizarii ca
principala conditie pentru aplicarea acestui sistem.
8. Samanta si semanatul
Samanta de grau pentru semanat trebuie sa apartina soiului recomandat in zona si sa
indeplineasca toate conditiile unei plante riguroase. De calitatea semintei pentru semanat depinde
densitatea culturilor la rasarire, infratire si vegetatia plantelor.
Samanta trebuie sa faca parte din categoria biologica : baza , elita, I-1, sau cel mult I-2 cu
puritate biologica 99,8%; 99,5%; 99%; puritate fizica 98%, 99%, capacitate de germinare peste
99%.
Pentru preintampinarea atacului de boli si daunatori semintele de grau se trateaza
obligatoriu inainte de semanat cu diferite substante funcicide sau insecto-funcicide.
Din seminte netratate apare riscul obtinerii unei recolte cu puternic grad de atac, recolta
care practic nu se mai poate valorifica.
Semanatul graului de toamna trebuie sa inceapa cand temperatura medie a aerului este de
13-15 oC si sa se termine cand temperatura scade la 8-9 O C.
9
Inaite de a intra in iarna planta de grau trebuie sa vegeteze timp 40-50 zile la temperaturi
medii zilnice mai mari de 5%C. Pentru a putea rezista peste iarna la actiunea conditiilor
nefavorabile plantelor trebuie sa formeze doi trei frati, si sa acumuleze in nodul de infratire
cantitati mari de zaharuri si sa-si dezvolte puternic radacinile embrionare. Rezistenta graului
semanat mai tarziu la iernare se reduce substantial din cauza neparcurgerii de catre planta a
procesului de calire, a inradacinarii slabe , a neformarii nodului de infratire.
Pentru realizarea densitatii optime trebuie avut in vedere numarul de boabe germinabile
care se seamana pe metru patrat, numar care ar trebui sa asigure cel putin 600 de spice pe metrul
patrat. O productie medie pe spic de 1 g rezulta 600 tone la hectar. Densitatea de 600 spice
produse se poate realiza asigurand la semanat 400-600 boabe germinabile pe metrul patrat.
Cantitatea de samanta la hectar :
Q= D M M B/ P G * 100
Q- necesarul de samanta la hectar
D- densitatea pe care o stabilim de semanat( in functie de irigat)
MMB- masa unei boabe
P- puritatea
G- capacitatea de germinatie
In tara noastra s-a generalizat distanta intre randuri 12,5 cm. Se pot lasa carari de la
semanat care prezinta urmatoarele avantaje:
- se intra in cultura cu tractorul numai pe carari fara sa se distruga plantele
- nu mai este necesara jalonarea
- se asigura o distribuire uniforma a substantelor
- intinderea aripilor de irigat pa carari
Prin aceasta productia de semanat se inregistreaza o pierdere de suprafata de 4-5% care
este compensata de productia mai mare de pe randurile de pe langa carari.
Adancimea de semanat in conditii optime nu trebuie sa depaseasca 4-5 cm
9. Lucrarile de ingrijire
Frecvent cantitatea de apa pe care semintele de grau o au la dispozitie in sol este
insuficienta pentru rasarire si impune tavalugirea semanaturii cu tavalugul inelar care asigura o
rasarire de peste 90%. Daca solul din jurul semintei este prea uscat lucrarea este daunatoare
intrucat prin indesarea solului nivelul apei la seminte se poate ridica numai pana la nivelul critic
al germinatiei situatie in care unele seminte mucegaiesc.
Descaltarea (dezradacinarea ) plantelor la iesirea din iarna datorita inghetului si dezghetului
repetat duce la ruperea radacinilor si la dezgolirea nodului de infratire si se previne prin
tavalugirea semanaturilor cu tavalugul neted( cand solul este zvantat).
Pe teritoriul tarii noastre cresc in cultura de grau diferite specii de buruieni care fara
combatere produc pagube cuprinse intre 10-20% si chiar 60-80% din recolta.
Metoda cea mai eficace a combaterii de buruieni din cultura de grau este combaterea
integrata. Rolul cel mai important in acest sistem il au asolamentul si lucrarile solului.
Combaterea directa in cultura graului se face in prezent cu ierbicide simple sau combinate.In
prezent in tara noastra sunt larg utilizate in combaterea buruienilor in cultura de grau ierbicide pe
baza de 2,4D si cele pe baza de MCPA( in special dicotexul). Tratamentul pe baza cu ierbicidul cu
2,4 D si MCPA incepe cand temperatura aerului este de 8-10 0 C cu tendinta de crestere in ziua
inceperii tratamentului. Graul nu este afectat de aceste ierbicide pana la inceputul formarii celui
de-al doilea internod, iar buruienile au cea mai mare sensibilitate la aceste irbicide in faza de
rozeta.
Graul reactioneaza pozitiv la apa de irigat aducand sporuri de productie de 20-25 %. Cea
mai eficienta udare a graului este considerata udarea de rasarire. De cele mai multe ori in
primavara se aplica graului de toamna o singura udare si numai in anii foarte secetosi se
administreaza si o a doua udare, dar momentul administrarii ei nu trebuie sa depaseasca faza de
burduf pentru asse evita aparitia bolilor spicului si caderea plantelor.
10
Tratamentul impotriva bolilor ce se instaleaza pe tulpini, spice, frunze conduce la
importante sporuri de productie 800-1100 Kg/Ha. Cu primul tratament realizat in faza de infratire
se limiteaza o serie de boli ca : fainarea, ruginile, bolile coletului. Al doilea tratament in faza de
burduf limiteaza atacul la fainare, rugina, septorioza. Al treilea tratament care se administreaza la
aparitia spicului care limiteaza atacul la fuzarioza si inegrire. Substantele folosite in timpul
vegetatiei sunt sistematice si se utilizeaza singure sau in amestec(Alto, Bayleton, Tilt, Alert,etc.)
10.RECOLTAREA
Constituie un proces complex care se cere a se efctua in cel mai scurt timp si fara
pierderi. La recoltare se practica doua metode : recoltarea directa si recoltarea divizata.
Recoltarea directa se efectueaza cu combina si se cere a fi indeplinite urmatoarele
conditii :
- lanul sa fie in faza de coacere deplina ;
- cultura sa fie cat mai putin imburienata ;
- plantele sa nu fie cazute ;
- vremea sa fie calda si insorita.
In zonele uscate durata optima de recoltare a graului este de 5-6 zile ,iar in cele mai
umede de 6-8 zile.
Cultivarea in orice exploatatie agricola a doua trei soiuri de grau cu diferenta in durata de
vegetatie favorizeaza ca fiecare lan de grau sa fie recoltat in faza optima. Indicii de calitate ai
operatiei de recoltare a graului cu combina care se urmaresc pe parcursul recoltarii se refera la
pierderile de boaba, gradul de spargere al boabelor si puritatea boabelor.
Recoltarea divizata apare in general ca necesara in zonele mai umede, in anii ploiosi, in
culturile imburuienate sau cu coacere neuniforma. In asemenea situatie graul se recolteaza in
doua faze, metoda constand in secerarea plantelor in faza de coacere in parga cu vindroverul la
inaltimea de 20-25 cm de la suprafata solului si raman suspendate pe miriste in brazda continua
pana la umiditatea boabelor de 14% timp de 7-10 zile dupa care se treiera cu combina echipata cu
ridicatori de brazda.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A ORZULUI
1. IMPORTANTA
Se cultiva in primul rand pentru boabele sale care se intrebuinteaza pe scara larga in
furajarea animalelor si in industria berii. Paiele se intrebuinteaza in hrana animalelor. Se cultiva si
pentru furaj verde, fie in cultura pura, fie asociat cu o leguminoasa(borceag).
2. SISTEMATICA SI SOIURI
Orzul cuprinde trei varietati, dar importante pentru fitotehnie sunt numai doua.
A.Orzul-Hordum vulgare- convarietatea Hexastichon prezinta orzurile cu 6 si 4
randuri de boabe.
B. Orzul – Hordum vulgare- convarietatea Distichon are de la fiecare calcai de rahis
tot trei spiculete insa fertil este numai spiculetul din mijloc, iar celelalte sunt nefertile. Datorita
acestui fapt la aceasta convarietate se formeaza in spic numai doua randuri de boabe.
In tara noastra se afla in cultura orz din ambele varietati : orzul comun si orzoaica.
Orzul comun se cultiva in scop furajer pe cand orzoaica exclusiv in scopul industrializarii
pentru bere.
Din soiurile de orz amintim :
- soiul de orz de toamna ( orz comun) Miraj, Productiv, Precoce, Adi, Dana, Madalin,
- din soiul orzoaica : Victoria, Laura.
3. COMPOZITIA CHIMICA
11
Raportul la substanta uscata boabele de orz contin : 60-65% hidranti de carbon, 9,5%
-11% proteina bruta, 2-3% grasimi, 4-7% celuloza, 2-3% cenusa.
Boabele orzului comun contin o cantitate mai mare de celuloza datorita plevelor care
imbraca bobul cu o cantitate mai mica de grasimi.
Proportia de substanta proteica in bobul de orz este pozitiv influientata si de
ingrasamintele chimice cu azot sau de fertilitatea solului.
Pentru hrana animalelor este de dorit ca boabele de orz sa contina o cantitate cat mai
mare de substante proteice. In schimb continutul ridicat in substante proteice scade extractia berei
, micsorand astfel procesul de fabricatie. Cel mai bun orz pentru bere este cel ce contine 9-11%
proteina si 60-70% amidon din substanta uscata.
4. PARTICULARITATI BIOLOGICE
Plantula embrionului de orz in timpul procesului de germinatie strabate pe sub palee toata
lungimea bobului( germinatie bipolara).La germinatie orzul formeaza 5-8 radacini embrionare.
Sistemul radicular al plantatiilor de orz este mai putin dezvoltat decat la celelalte cereale
paioase.
In schimb capacitatea de infratire a plantatiilor de orz este mai mare decat la grau, secara
sau ovaz si constituie o insusire de productie de cea mai mare importanta.
Un rol deosebit in acumularea substantelor din bobul de orz ca si la grau revine frunzei
stindard din care peste 90% din substantele pe care le produce se depoziteaza in bob.Din cae de a
doua frunza ajung in bob numai circa 52% din similatele pe care le produce. Aplicarea unor
stropiri extraradiculare cu ingrasaminte prelungeste durata frunzelor stindard cu influente pozitive
asupra influientei cresterii bobului( ingrasaminte foliare). Boabele de orz au o lungime de 8-12
mm, grosime de 2-5mm, MMB= 23-58 g, MH= 58-75 Kg.
Temperatura minima ceruta de orz pentru parcurgerea ciclului de vegetatie sunt in jur de
4o C in mai, 10-11oC in iunie, 140C-in iulie, 12o C in august, 7oC in septembrie. In perioada de
coacere orzul necesita temperaturi medii zilnice minime de 10 o C. In conditiile tarii noastre orzul
de toamna ajunge la maturitate cu 7-10 zile inaintea graului de toamna. Temperatura minima de
germinare a orzului este de 1-2oC, iar rasarirea in conditii optime are loc la temperaturi de 15-20 o
C. Pentru rasarire sunt necesare 110-130 o C. Pentru intrega perioada de vegetatie orzul de toamna
necesita 1700-2100o C. Dintre cerealele de toamna orzul are cea mai slaba rezistenta la
temperaturi scazute, pana la -10 o C, -12o C, maxim -15o C si mai ales cand temperatura scade
brusc inainte de infratire si de perioada de calire.
Pe intrega perioada de vegetatie, in cazul in care nivelul de aprovizionare cu apa este
optim, orzul are un consum mediu de 480-500 mm repartizat astfel : 80-100 mm in toamna, 100
mm pe perioada de iarna si 300mm primavara.
Fata de sol orzul are cerinte ridicate din cauza sistemului radicular mai slab dezvoltat si la
capacitate redusa de valorificare a compusilor mai greu solubili. Asigura productii ridicate pe
solurile permeabile, cu textura mijlocie, lutonisipoase si nisipolutoase. Zona foarte favorabila
orzului si orzoaicei de toamna se intinde in campia din vestul tarii, in campia din sudul Olteniei si
Munteniei, in Baragan si sudul Dobrogei, nord-estul Moldovei intre Siret si Prut. In zonele de
sud, sud-est si in nord-est se intalnesc destul de frecvent toamne secetoase cand conditiile de
semanat si rasarire a orzului sunt putin favorabile. Zona favorabila se extinde de-a lungul zonelor
din vestul si sudul Moldovei, zona de centru si sud , precum si in Campia Transalvaniei si pe
aluviunile Muresului, Tarnavelor si Somesului. Zona putin favorabila cuprinde cea mai mare
parte din Transilvania, suprafete intinse din dreapta Siretuli si zona solurilor podzolite din
Campiei Romane.
5. ROTATIA
Are cerinte ridicate din cauza ca el este mai putin rustic decat graul.
a). Foarte bune premergatoare : mazarea, rapita de toamna , inul pentru fibra, borceag
vara si primavara, fasolea, plante care se recolteaza timpuriu.
b). Bune premergatoare : floarea soarelui, trifoi, cartoful timpuriu, soia.
12
c). Mijlocii premergatoare : porumbul semi-timpuriu, cartoful semi-timpuriu, ovazul,
sfecla de zahar recoltata devreme.
d). Necorespunzatoare premergatoare : porumb tardiv, soia, tarzie, sfecla de zahar
recoltata dupa 10 octombrie.
Pentru orzoaica de toamna se excepteaza mazarea, soia, fasolea, ca premergatoare
deoarece s-ar obtine boabe in continut mare de substante proteice.
6. FERTILIZAREA
Consumul de substante nutritive la orz este analog ca la grau. Pentru 100 kg boabe plus
productia corespunzatoare de paie, graul extrage din sol intre 2,3-3,3 Kg azot ; 1,1-1,8 Kg fosfor ;
1,9- 3,8 Kg potasiu.
Aplicarea ingrasamintelor in cultura orzului tine seama de urmatoarele reguli :
- folosirea numai a ingrasamintelor usor solubile
- ingrasamintele cu potasiu si fosfor trebuie aplicate numai la aratura de baza
- azotul pentru orzul de toamna se aplica fractionat :
 o parte inainte de semanat
 restul primavara foarte timpuriu inainte de reluarea vegetatiei
La soiurile de orz de toamna care manifesta o rezistenta scazuta la cadere si boli foliare
orientativ se administreaza 90-100 Kg N/Ha substanta activa.
7. LUCRARILE SOLULUI
Pentru orz se efectueaza diferentiat in functie de zona de cultura, tipul de sol dar mai cu
seama fata de planta premergatoare.
A.Dupa premergatoare care se recolteaza timpuriu aratura de vara trebuie crapata cu
grapa stelata pentru a se nivela solul in scopul reducerii de evacuare a apei si maruntirii bulgarilor
inca umezi. Pe timpul verii aratura trebuie mentinuta curata de buruieni prin lucrari cu grapa cu
colti reglabili( GCR) pentru ca solul arat mai ales in urma ploi se imburuieneaza.Hotarator in
realizarea de productii mari la grau nu este adancimea araturii premordial ci timpul cand se
executa si calitatea acesteia.In preajma semanatului aratura se lucreaza cu grapa cu discuri in
agregat cu GCR iar in ziua semanatului imediat inaintea masini de semanat se executa o cultivatie
totala cu combinatorul care asigura cele mai bune conditii pentru germinarea semintelor si
rasarirea plantelor.
B.Dupa premergatoare care se recolteaza tarziu lucrari solului comporta dificultati in
primul rand din cauza resturilor vegetale, dar mai cu seama din cauza unei cantitati reduse de apa
in sol in momentul recoltarii si din cauza timpului scurt ce sta la dispozitie pana la semanat. In
acest caz dupa eliberarea terenului se efectueaza aratura cu plugul in agregat, cu grapa stelata la
adancime mai mare sau mai mica in functie de umiditate, urmandu-se insa incorporarea in sol a
tuturor resturilor vegetale. Daca este necesar inainte de arat solul se lucreaza cu grapa cu discuri
perpendicular pe directia randurilor plantelor premergatoare pentru maruntirea resturilor vegetale
de la suprafata. Inainte de semanat aratura se lucreaza din nou cu grapa cu discuri in agregat cu
GCR. Daca nu sunt resturi vegetale in ziua semanatului patul germinativ se poate lucra cu
combinatorul.
In unele toamne in zonele de stepa si silvostepa vremea este foarte secetoasa, pamantul
pe suprafata culturii cu premergatoare tarzii nu se poate ara fara scoaterea unor bulgari mari,
uscati care nu se mai pot sparge cu grapa cu discuri. Insamantarea graului intr-o asemenea aratura
este o greseala. Deobicei in acest caz se recurge la mobilizarea solului pe o adancime de 12-15
cm utilizand o grapa cu discuri grea in agregat cu un tractor de putere mai mare, dupa care se fac
doua discuiri cu grapa cu discuri obisnuita.Mai recent au fost elaborate si au inceput sa fie puse in
aplicare si metode de lucru a solului minime, dar care cer o perfectionalizare a mecanizarii ca
principala conditie pentru aplicarea acestui sistem.
13
8. SAMINTA SI SEMANATUL
Semintele de orz pentru semanat trebuie sa aiba o puritate minima de 97%, capacitate de
germinare minima 90%, greutate mare a semintelor si tratate impotriva Taciunului Zburator si
Taciunele Imbracat cu produsul Vitavax= 2Kg/ tona de samanta sau Tiramitax= 3 Kg/ tona de
samanta
Epoca de semanat se incadreaza pentru toate culturile orzului de toamna intre 20
septembrie si 10 octombrie. Semanatul timpuriu mai ales in toamnele calde si lungi este deosebit
de daunator deoarece plantele sunt expuse din toamna atacului de fainare, afide si muste.
Intarzierea semanatului determina o reducere insemnata a densitatii plantelor si in consecinta
micsorarea productiei. Pierderile la orzul si orzoaica de toamna prin semanat timpuriu sau tarziu
pot varia intre 600-2000Kg/Ha.
Densitatea de semanat a orzului si orzoaicei se stabileste ca se poate realiza in conditii
optime prin folosirea de boabe la germinat pe metrul-patrat cuprinse intre 450-550 boabe.
Distanta dintre randuri cu cea mai mare raspandire este de 12,5 cm.
Adancimea de semanat- boabele de orz au puterea de strabatere mai slab decat cele de
grau- este de 3-4 cm.
9. LUCRARI DE INGRIJIRE
Orzul de toamna comporta in general aceleasi ingrijiri ca la graul de toamna.
In cazul culturilor dezradacinate in primavara se aplica tavalugul. Se intreprind masuri
corespunzatoare pentru preintampinarea baltirii apei care este foarte daunatoare culturii de orz.
Cantitatea de ingrasaminte ce se utilizeaza in cultura graului trebuie stabilita in functie de :
soiul cultivat, tipul de sol, planta premergatoare, umiditatea solului.
In functie de planta premergatoare dozele de ingrasaminte se stabilesc diferentiat astfel :
- dupa leguminoase dozele sunt mai mici ;
- dupa prasitoare cu 30-40%.
Pagubele produse de buruieni la cultura de orz se ridica la 20-65% motiv pentru care se
folosesc urmatoarele metode :
Metoda cea mai eficace a combaterii de buruieni din cultura de orz este combaterea
integrata. Rolul cel mai important in acest sistem il au asolamentul si lucrarile solului.
Combaterea directa in cultura orzului se face in prezent cu ierbicide simple sau combinate.In
prezent in tara noastra sunt larg utilizate in combaterea buruienilor in cultura de orz ierbicide pe
baza de 2,4D si cele pe baza de MCPA( in special dicotexul). Tratamentul pe baza cu ierbicidul cu
2,4 D si MCPA incepe cand temperatura aerului este de 8-10 0 C cu tendinta de crestere in ziua
inceperii tratamentului. orzul nu este afectat de aceste ierbicide pana la inceputul formarii celui
de-al doilea internod, iar buruienile au cea mai mare sensibilitate la aceste irbicide in faza de
rozeta.
Tratamentele impotriva bolilor foliare si a caderii plantelor determina sporuri de
productie. Se intreprind 2 tratamente cu Bayleton( 0,5l/ Ha) impotriva bolilor (fainare si rugina)
unul la aparitia primelor sintome de atac, altul la 3-4 saptamani ; si tratamentul cu
Phynazol( 3l/Ha) in faza de impaiere( impotriva caderii).
La orzul de toamna udarea la semanat are cea mai mare importanta cand partea a doua a
verii si perioada semanatului sunt secetoase. La orzul de toamna udarea inainte de semanat se
face cu o norma de 500 m 3 / Ha pentru a se umezi solul pe o adancime de 30-40 cm pentru ca
solul sa se pregateasca in conditii bune sau dupa semanat 300-400 m 3/Ha pentru rasarire cand
solul s-a pregatit bine fara udare. Udarile de primavara sunt determinate de starea de vegetatie a
plantelor si de rezerva de umiditate din sol. In cazul secetelor prelungite din timpul vegetatiei se
impune o udare cu putin timp inainte de inspicare.
10. RECOLTAREA
Orzul de toamna destinat furazarii animalelor se pote recolta cand umiditatea semintelor
este de 16-18% caz in care boabelor se expun la soare si se lopateaza des pentru a impiedica
14
incingerea sau la coacerea deplina cand umiditatea coboara la 15% si sub 15%.orzul pentru bere
se recolteaza numai in faza coacerii depline cand continutul in extracte neazotate este cel mai
ridicat (13%-14% maxim 15%).boabele sunt depozitate numai cand umiditatea lor ajunge la 13-
14%. Orzul furajer se poate recolta si pentru fulguit la umiditate semintelor de 30-35%. In acest
caz boabele se insilozeaza rezulta un furaj cu aceasi valoare nutritiva ca boabele recoltate la
maturitatea deplina.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A OVAZULUI
1. IMPORTANTA
Constituie unul dintre cele mai importante nutreturi concentrate, fiind de neinlocuit in
hrana cabalinelor, dar si al celorlalte specii de animale mai ale pentru cele de reproducere si
tineret. In alimentatia omului boabele de ovaz sunt utilizate sub forma de fulgi , faina, grisuri. Se
cultiva si pentru productia nutretului verde sau a fanului reprezentand si principala cereala care in
asociere cu mazarichea se foloseste pentru producerea borceagului de primavara. Paiele si pleava
de ovaz au valoare nutritiva mai mare decat cele de grau sau secara. Ptrezinta importanta si prin
aceea ca valorifica foarte bine solurile cu vizibilitate redusa din regiunile umede si reactioneaza
bine atat la ingrasamintele organice cat si minerale. Circa 70% din suprafata totala cultivata in
tara noastra se gaseste in Transilvania , in vestul si in nordul Moldovei.
2. SOUIRI
In cultura de intalnesc soiuri romanesti : Somesan, Mures( prinavara), Florina( de
toamna), si soi frantuzesc Cory
Boabele de ovaz nedecordicate contin din substanta uscata 11,6% proteina bruta, 8,3%
proteina digestibila, 4,1% grasimi, 57,7% extracte neazotate, 12,1% celuloza bruta, 4,3% cenusa.
Extractele neazotate ajung in boabele decorticate la peste70% si sunt formate in cea mai mare
parte din amidon la care se adauga cantitati de zahar si dextrine. Boabele de ovaz sunt foarte
bogate in substante grase localizate in embrion.
Germinatia boabelor de ovaz este de tip bipolar din care cauza puterea de strabatere a
embrionului de ovaz este mai mica decat cea a graului, secarei si de aceea se acorda o mai mare
atentie stabilirii adancimii de semanat. Sistemul radicular este foarte dezvoltat si profund avand o
mare capacitate de utilizare din sol a combinatiilor mai greu solubile.
Inflorescenta este panicul cu ramuri secundare asezate in 3-9 etaje, spiculetele sunt
formate din 2-3 flori acoperite cu glume mari. Cea mai dezvoltata inspiculet este floarea
inferioara , iar a treia floare de regula ramane sterila. Inflorirea incepe de la partea superioara a
inflorescentei spre baza si de la varful ramurilor spre axul principal. Un spiculet infloreste in una
doua zile, un panicul in sase sapte zile, iar planta intreaga 10-12 zile. Frustul ramane la maturitate
imbracat in pleve , insa acestea nu sunt concrescute. Bobul de ovaz imbracat are lungimea de 8-
18 mm, MMB= 20-40 g, iar MH= 36-60 Kg.
Cerinte fata de caldura sunt moderate, boabele incep sa germineze la 2-3 oC, iar plantele
rasarite rezista scurt timp la temperaturi de ( -8)- (-9) oC. Pe masura ce inainteaza in vegetatie
rezistenta ovazului la temperaturi scazute se reduce, iar cea mai favorabila temperatura pentru
deschiderea florilor este de 15-17oC.
Fata de umeditate ovazul are cerinte mari, coeficientul de transpiratie este de 450-500.
nu tolereaza temperaturi ridicate si sufera in conditii de seceta, mai mult decat orice alta cereala.
Ovazul trebuie considerata o planta a climatului racoros si umed. Este mai putin pretentios fata
de sol , creste bine pe soluri argilo-iluviale acide( PH= 5-6), dar cele mai bune productii se obtin
pe soluri lutoase sau luto-nisipoase.
15
5. ROTATIA
Dupa plante care lasa solul bogat in azot sau dupa prasitoare ingrasate abundent ovazul
asigura productii mari. Este foarte sensibil la efectul remanent al ierbicidelor triacide . daca se
cultiva dupa el insusi ovazul da productii mici, ca si dupa sfecla de zahar datorita unor daunatori
comuni(nematozi). Este o premergatoare corespunzatoare pentru plantele ce se seamana
primavara in special prasitoare cu exceptia sfeclei de zahar.
6. FERTILIZAREA
Ovazul consuma pentru 100Kg boabe + paie : 3,3Kg N ; 1,1 Kg P; 3,7Kg K.
Ovazul depaseste cu mult graul in consumul de azot, iar potasiul influienteaza pozitiv
raportul boabe/ paie. Este recomandat ca azotul sa fie administrat o data cu fosforul pe solurile
cernozomice in cantitati egale si in proportie mai mare pe solurile din regiunile umede in mod
deosebit pe solurile podzolice.
Este necesar pentru realizarea unui strat germinativ cat mai nivelat si cat mai maruntit
pentru a raspunde in conditii optime cerinte de insamantare a ovazului la o adancime mica.
8. SAMANTA SI SEMANATUL
Boabele de ovaz sunt mai intai supuse selectarii si separarii pentru a se separa si retine
pentru semanat numai pe cele mai mari care au o puritate minima de 97% si o capacitate
germinativa de 85%. Pentru a se asigura combaterea Taciunului Zburator inainte de a se semana
samanta se trateaza in formalina 40%, in sol de 0,3% prin scufundare sau cu Vitavax, Kinolate,
Baileton= 2Kg la tona de samanta.
Epoca de semanare – ovazul se seamana primavara foarte timpuriu, cand pamantul s-a
zvantat si se poate iesi in camp. Intarzierea cu 10-15 zile a semanatului determina reduceri la
productie cu 11-25%. Ovazul de toamna trebuie semanat intre 1-10 octombrie. Ovazul de
toamana si de primavara se seamana la distanta de 12,5cm si se asigura 450-550 boabe
germinabile pe m2 ceea ce corespunde unei norme de 130-140 Kg/Ha. Adancimea de semanat
este de 2-3cm.
Constau in combaterea crestei solului, buruienilor si daunatorilor.
Crusta formata la suprafata solului se distruge prin lucrari cu grapa stelata.
Combaterea buruienilor se face prin ierbicidare 2,4D in perioada de la infratire pana la
inceputul alungirii paiului. Daca ierbicidul se aplica mai timpuriu planta de ovaz sufera si
determina reduceri de productii. Daca ierbicidarea intarzie se micsoreaza eficacitatea actiunii din
cauza ca buruienile devin mai rezistente.
10. RECOLTAREA
Momentul recoltarii trebuie stabilit cu mare atentie intracat coacerea este mai putin
uniforma decat la celelalte paioase, iar pericolul de scuturare prin intarzierea lucrarii este mai
mare. Trecerea spre maturitatea completa a bobului din partea superioara a inflorescentei
reprezinta indicele de baza al inceputului recoltarii. In aceasta faza de coacere combina realizeaza
treieratul in cele mai bune conditii.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A FLOARII SOARELUI
16
1. IMPORTANTA
Fructele acestor plante contin peste 50% ulei alimentar cu calitate exceptionala(gust,
miros, culoare), valoarea nutritiva ridicata, valoare calorica si grad de asimilatie apropiate de
valoarea untului de vaca si un grad mare de conservabilitate.dupa extragerea uleiului raman turtite
circa 300kg din tona de samanta care constituie importanta sursa de proteine pentru hrana
animalelor si materie prima din care se extrag concentratele de proteine folosite la prepararea
mezelurilor si a unor produse lactate.Capitolele ramase- dupa recoltare- intregi sau sub forma de
faina se folosesc in hrana animalelor. Tulpinile constituie un valoros combustibil sau material
care se poate prefabrica placi foarte usoare si rezistente. Floarea soarelui este o valoroasa planta
furajera in deosebi pentru siloz si una din cele mai apriciate plante melifere.
2. SISTEMATICA SI HIBRIZI
In prezent in cultura predomina hibrizii de floarea soarelui creati in tara noastra de
Centru de cercetare « Fundulea ». in Romania sunt omologati hibrizii : Helix ; Festiv, Floram
350, Floram 328, F206, Select, Turbo, Decor, Domino, Favorit, Record( soi).
Zonarea hibrizilor de floarea soarelui:
AGROSISTEM HIBRIZI
Zona 1( cernoziomuri profunde): Campia Festiv,Floram , Select, Decor,Favorit, Turbo,
Romana, Podisul Dobrogei, Campia Vestica- Super
irigat
Zona 2(fertilitatea solurilor aluviale, aportul Helix , Festiv, Floram 328, Select
apei freatice si microclimat specific): Lunca
si Delta Dunarii,
Zona 3 ( soluri brun roscate si cernoziomuri Festiv, Floram 328, Select, F206
cu perioade de seceta) : Campia Romana- Domino, Decor, Turbo, Favorit, Super
neirigat, Podisul Dobrogei- neirigat
Zona 4: Campia Gavanului Burdea, Campia Floram 328, F206, Select, Super
Leu Rotunda
Zona 5 : Campia Jijei, Podisul Barladului Floram 328, Decor, Favorit, Select
F206, Super
Zona 6 (temperaturi scazute, compozitii Helix , Select, Festiv, Domino
chimice si fizice ale solului nefavorabile) : Favorit, F206, Super
Piemonturile vestice , Podisul Moldovei,
Podisul Getic –Sud
Floarea soarelui este o planta anuala ierboasa. Perioada de vegetatie cuprinde intre 110-
140 zile. Radacina principala este pivotanta , puternic ramificata si patrunde puternic in sol pana
la 2-2,5 m, avand foarte multi perisori radiculari.
Tulpina este dreapta , groasa si plina cu maduva. Frunzele sunt mari , paroase, conferind
o raza de asimilatie foarte mare. Florile sunt grupate in inflorescente de tip racem de forma unui
disc concav. Fructul este o achena in general ascutita la capatul cu care se prinde de inflorescenta.
Suprafata pericardului apare diferit colorat :alb, cenusiu, neagra, vargata.
Temperatura minima de germinatie este de 3-50C, iar plantele tinere suporta inghetul
pana la (-6)- (-8)0 C daca nu sunt de lunga durata. In perioada infloritului pretinde temperaturi
moderate de 18-200C , iar temperaturi mai mari de 300C determina piederea vitalitatii polenului,
respectiv cresterea procentului de seminte seci.
Cerinte fata de umiditate : foarea soarelui are un consum ridicat de apa. O singura
planta pe intreaga perioada de vegetatie consuma in medie 70-80 litri apa.
Floarea soarelui are cerinte foarte mari fata de lumina.
Solurile potrivite pentru floarea soarelui sunt : solurile mijlocii lutoase,
lutonisipoase,profunde, cu capacitate foarte mare de retinere a apei.
17
4. ROTATIA
Floarea soarelui este putin pretentioasa la rotatie. Planta premergatoare- daca solul este
bine aprovizionat cu apa si daunatori.in regiunile cu ploi suficiente floarea soarelui poate urma
dupa orice planta de cultura pe cand in regiunile secetoase nu trebuie cultivata dupa plante cu
inradacinare adanca(lucerna, sfecla de zahar, sorg, iarba de sudan- saracesc solul in profunzime).
Cele mai mari productii se obtin dupa porumb, mazare, grau.nu trebuie cultivata dupa :fasole,
soia, rapita deoarece ele sunt atacate de sclerotinia(putregaiul alb) si nici dupa tutun sau canepa
din cauza buruienii lupoaie care paraziteaza toate aceste plante. Intervalul dupa care revine pe
acelasi teren nu trebuie sa fie mai mic de 6 ani. Floarea soarelui este buna premergatoare pentru
grau deoarece elibereaza terenul mai devreme, lasa pe sol o cantitate mai mica de resturi vegetale,
solul se lucreaza dupa sistemul fara aratura mult mai bine decat dupa porumb.este foarte buna
premergatoare pentru culturile de primavara.
5. FERTILIZAREA
Pentru 100kg seminte+frunze, tulpini si inflorescenta floarea soarelui extrage din sol : 6-
7kgN ;2,5kgP ;12-15kgK.
La insuficienta azotului plantele raman subtiri, cu internodiile lungi, cu frunze putin si
cu suprafata de asimilatie redusa. Plantele au o culoare verde palid, iar daca insuficienta este mai
accentuata frunzele de la baza se usuca.
La un exces de azot apare cresterea luxurianta a plantelor, a tulpinilor si frunzelor si se
reduce cantitatea de ulei din seminte.
La insuficienta fosforului plantele au crestere redusa, fructele raman mici, iar
maturitatea lor intarzie si au efecte negative asupra formarii si umplerii semintelor.
La insuficienta potasiului internodiile raman scurte, plantele sunt mici, cu frunzele mult
mai apropiate intre ele. Potasiul mareste capacitatea de retinere a apei, reduce traspiratia, marind
rezistenta plantelor la seceta. Deasemenea mareste rezistenta la cadere si boli si mareste pozitiv
continutul de ulei din seminte.
Pentru floarea soarelui au importanta atat ingrasamintele organice cat si cele minerale.
Floarea soarelui valorifica gunoiul de grajd tot atat de bine daca este administrat plantei
premergatoare ca si in cazul ingrasamintelor directe. Reactia mai slaba a florii soarelui la
ingrasaminte minerale trebuie pusa in primul rand pe seama capacitatii plantelor de a valorifica
foarte bine substantele nutritive din sol chiar daca acestea sunt mai greu solubile.
Foarea soarelui reactioneaza pozitiv la araturile efectuate cat mai devreme in vara.
Dupa porumb sau alte premergatoare recoltate mai tarziu se efectueaza aratura de toamna care se
grapeaza in regiunile secetoase. Inlocuirea araturii prin lucrari cu grapa cu discuri la 10-12 cm
adancime, 1-2 ani practic nu influienteaza nivelul productiei. Intreruperea lucrarilor solului prin
arat mai multi ani determina reduceri semnificative de productie din cauza compactarii solului si
a infestarii cu unele buruieni perene. Patul germinativ se pregateste primavara dupa ce solul s-a
zvantat bine cu grapa cu discuri urmata imadiat inainte de semanat de lucrarea cu combinatorul.
Samanta corespunde pentru semanat atunci cand puritatea este cel putin 97%, iar
capacitatea germinativa de peste 85%. Inainte de semanat semintele se trateaza semi-umed cu
funcicide contra putregaiului alb si cenusiu, manei si daunatorilor.
Epoca de semanat : semanatul florii soarelui incepe cand in sol la adancimea de semanat
se inregistreaza temperaturi de 70C.
In cultura neirigata densitatea optima este cuprinsa intre 40-50 mii plante recoltabile la
hectar iar in cultura irigabila 45-55 mii plante la hectar. Cantitatea de samanta folosita variaza
intre 3,5-5 Kg/ Ha. Distinta intre randuri- 70 cm. Adancimea de semanat- variaza cu textura
si gradul de umiditate al solului intre 5-8 cm.
18
Principalele lucrari de ingrijire in cultura florii soarelui sunt : combaterea buruienilor ,
combaterea bolilor si combaterea daunatorilor si irigarea.
Floarea soarelui este o cultura sensibila la imburienare pana in faza in care plantele
iregistreaza un ritm intens de crestere adica la 30-40 zile de la rasarire. Dupa aceasta faza
pericolul de imburionare dispare intrucat planta acopera foarte bine solul inpiedicand rasarirea
buruienilor prin umbrire. Distrugerea buruienilor in intervalul semanat- rasarit in cazul in care
aceasta se prelungeste, din cauza temperaturilor scazute, se realizeaza printr-o lucrare cu sapa
rotativa pe directia randurilor sau cu grapa cu colti inclinati inapoi perpendicular pe directia
randurilor distrugandu-se buruienile abia rasarite sau in curs de rasarire.lucrarea de baza in
combaterea buruienilor o constituie prasitul. Se executa trei prasile intre si doua prasile pe rand :
-prasila intai se aplica imediat ce plantele au format prima pereghe de frunze, cu viteza
redusa de 3-5km pe ora,
-prasila a-doua la 10-12 zile de la prima,
-prasila a treia la 12-15 zile de la a doua, viteza 7-8km pe ora.
Zona de protectie la prima prasila se lasa 8-10cm pe fiecare parte a randului si se mareste
la prasilele urmatoare la 12-15cm. Prasele manuale se executa dupa prima si a doua prasila
mecanica cu mare atentie pentru a nu se taia si vatama plantele.
In zonele cu primaveri frecvent ploioase pe suprafete infestate cu buruieni mono si
dicotiledonate anuale ierbicidele se administreaza concomitent cu semanatul. In zonele cu
primaveri frecvent secetoase erbicidele se administreaza pe intreaga suprafata cu 1-5 zile inainte
se semanat.
Floarea soarelului este o specie cu o serie de boli : putregaiul alb , mana, patarea bruna,
frangerea tulpinilor, putrezirea tulpinilor si radacinilor. In prezent singura masura de prevenire a
atacului de mana o contituie respectarea cu strictete a normelor agrotehnice referitoare la
amplasarea florii soarelui in asolament si judicioasa alegere a plantei premergatoare.
Prin atacul pe care il produc la inceputul vegetatiei ratisoara porumbului si vermele sarma
se diminuiaza densitatea optima si uneori cultura se compromite. Inlaturarea acestui risc se
realizeaza prin tratarea semintelor cu Furadan sau Diafuran.
Mijlocul principal de combatere a lupoaiei il constituie rotatia culturilor si evitarea ca
premergatoare a speciilor care sunt atacate de aceasta buruiana parazita( tutun, canepa, castraveti,
tomate).
Consumul cel mai mare de apa se inregistreaza in fazele : aparitia inflorescentei si
formarea semintelor. In functie de rezerva de apa a solului la semanat si de precipitatiile din
timpul vegetatiei se administreaza culturilor florii soarelui 2-4 udari concentrate de regula in
intervalul 20 zile inainte de inflorit pana la 20 zile de la inceputul formarii semintelor. Normele
de udare sunt in functie de zona de cultura cuprinse intre 500-700 m 3/Ha.
La sporirea productiei de seminte contribuie si polenizarea suplimentara a florilor prin
instalarea a cel putin 2 stupi de albine pentru fiecare hectar in apropiere de lanul de floarea
soarelui.
9. RECOLTAREA
Recoltarea mecanica se executa cu combine de cereale prevazute cu echipamentul de
recoltarea florii soarelui. Inaltimea de taiere se regleaza in 50-100 cm in lanurile in care plantele
nu sunt vazute si de 20-50 cm in cele cu plante cazute.
Recoltarea cu combina se face cand 75-80% din capitule au culoare bruna, iar umiditatea
din seminte ajunge la 14-15%. Conditionarea(tratarea) semintelor de foarea soarelui inainte de
pastrare constituie o masura obligatorie. Semintele supuse pastrarii trebuie sa aiba o puritate
fizica de 98%, seminte decojete sau vatamate sa nu depaseasca 2%.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A RAPITEI COLZA
19
1. IMPORTANTA
Semintele contin 42-48% ulei cu multiple intrebuintari industriale. Sroturile ce raman
dupa extragerea uleiului se intrebuinteaza in hrana animalelor.Este o excelenta planta melifera iar
cultura este in intregime mecanizabila .Din 100 kg. seminte se obtin 30-35 kg ulei si 50-55 kg
srot.
2. SOIURI
Soiuri omologate in Romania sunt :
- soiuri de primavara : Bolero, Star, Cyclone,
- soiuri de toamna : Colvert, Madora, Triumf, Valesca, Waton.
Rapita colza este planta anuala cu radacina pivotanta, profunda cu ramificatii laterale
putine. Tulpina este ierboasa cu talia 110-150 cm. si ramificatii. Florile sunt dispuse in
inflorescente racem. Polenizarea se face in mare parte de catre albine. Fructul este o silicva de 5-
10 cm. lungime ce cuprinde 11-24 seminte. La maturitate silcvele plesnesc foarte usor putandu-se
inregistra din aceasta cauza mari pierderi de recolta. Tesuturile interioare ale fructelor se usuca
mai repede decat cele exterioare din care cauza fructerle se rasucesc si plesnesc cu usurinta.
Semintele rapitei sunt mici MMB=4,5-5,5g. Sunt castanii, negre pana la negriceoase. MH=65-
68kg.
Samanta la inceputul lunii septembrie in conditii corespunzatoare de umiditate rasarirea
are loc in 10-15 zile. Dupa rasarire apar treptat noi frunze care formeaza la suprafata solului o
rozeta. Este deosebit de important ca pana la venirea frigului planta sa fie dezvoltata si adaptata
pentru maxima rezistenta la temperaturi scazute. Adaptarea (calirea) plantelor pentru rezistenta la
frig se identifica cu formarea in rozeta a 6-8 frunze complect dezvoltate. In aceasta stare rapita
rezista la temperaturi destu de scazute cu conditia sa nu stagneze apa in sol.
Primavara in a doua jumatate a lunii martie la temperatura de 5 0C planta isi reia cresterea
si incepe alaungirea tulpinii. La sfarsitul lunii martie tulpina are lungimea de circa 20cm,iar
inflorescenta pricipala devine vizibila. Inflorirea incepe in prima decada a lunii aprilie, tulpina
inca ramifica si creste in inaltime. Crestere continu pe toata durata infloritului si inceteaza la
inflorirea ultimilor flori. In inflorescenta se afla in acelasi timp silicve formate, flori deschise si
butoni florali (boboci). Dupa fecundare silicvele au ritm rapid de crestere iar la circa 80 zile de la
inflorire semintele sunt ajunse la maturitate . inflorirea la rapita este abundenta insa o parte
insemnata din flori nu ajung la formarea de silicve, in deosebi florile din ultima inflorire datorita
fenomenului de avort. La maturitate plantele de rapita pierd frunzele aproape in totalitate, partea
terminala a tulpinii si ramificatiile sunt uscate iar partea bazala a tulpinii ma pastreaza culoarea
verde. Semintele sunt de culoare rosie-bruna.
Rapita are o rozeta de 6-8 frunze bine dezvoltate rezistente la temperaturi scazute pana la
0
-15 C dar cand solul este uscat. In cazul solului prea umed rezistenta la germinare este mult mai
mica, plantele putand fi distruse la temperaturi de la (-7)-(-10) 0C. In primavara pe masura ce
creste rapita devine tot mai sensibila la temperaturi scazute. Alternarile inghet si dezghet in
aceasta perioada pot produce mari pagube culturii de rapita. Brumele din perioada infloririi
determina distrugerea intregii recolte. Vegeteaza bine in primavara la temperaturi de 15-20 0C.
Seceta inainte si dupa semanat este daunatoare pentru rasaritul si cresterea plantelor de
rapita. In schimb in primavara datorita cresterii sale rapide rapita valorifica umiditatea acumulata
in sol inearna.
Este pretentioasa fata de sol si da rezultate bune pe solurile profunde, bogate in humus si
capacitate mare de retinere a apei. La noi cele mai bune soluri sunt : brun-roscate, cernoziomurile,
aluviunile. In tara noastra rapita gaseste cele mai bune conditii de vegetatie in : Campia de Vest,
Campia Dunarii, Dobrogea, si in jumatatea de sud a Moladovei.
4. ROTATIA
20
Cele mai bune premergatoare sunt plantele care se r3ecolteaza cat mai timpuriu pentru a
se putea pregati terenul pana la semanat in cele mai bune conditii. Bune premergatoare pentru
rapita se considera : mazarea, borceagul de toamna, cartofii foarte timpurii, orzul de toamna,
graul de toamna.
5. FERTILIZAREA
Pentru 100kg seminte+tulpini consuma : 5,5%kgN ; 3,5%kgP ; 4,1%kgK si 7kgCa.in
functie de solul pe care se cultiva cantitatea de azot ce se administreaza la cultura de rapita se
cuprinde intre : 90-95kg pe cernoziomuri si 130kg pe solurile podzolite. Administrarea azotului
este indicata sa se faca in special primavara. Fosforul reprezinta o desebita importanta in
dezvoltarea rapitei ;asigura o buna inradacinare a plantelor si amplifica procesul de adaptare la
conditiile de iernare. Se administreaza prin imprastiere uniforma pe intreaga suprafata inainte de
aratura 60-8-kg/ha.potasiul are un rol deosebit in acumularea uleiului, in cresterea rezistentei
plantelor la cadere si boli, la mai buna adaptare la conditiile de iernare. Administrarea obisnuita
este de circa 70kg/ha si se realizeaza in acelasi perioada cu fosforul.
Realizarea unui pat germinativ bine maruntit constituie pentru rapita in conditiile tarii
noastre una dintre cele mai importante probleme.la semanatul terenului trebuie sa fie
maruntit,umed si asezat. In cazul in care nu se realizeaza un pat germinativ corespunzator cultura
de rapita sufera mult si prezinta numeroase goluri,intra slaba in iarna si nu rezista la temperaturi
scazute.
Samanta trebuie sa aiba puritate 98%, germinare 85%. Se recomanda tratarea semintelor
inainte de semanat cu produsele :Sumilex, Rovral, Ronilan (1kg/tona).
Epoca de semanat este cuprinsa in perioada 5-15 septembrie in zona de sud a tarii si 1-
10 septembrie in vest , nord si estul tarii. Semanatul mai devreme este daunator plantelor putand
forma in aceasta situatie o prea mare masa vegetala care le predispune la conditiile nefavorabile
din timpul iernii. Epoca de semanat a rapitei in Romania trebuie considerata factorul tehnologic
limitativ de cea mai mare importanta pentru productia de seminte la aceasta cultura.
Densitatea plantelor nu trebuie sa coboare sub 100-110 plante/m 2 . Cantitatea de
seminte la hectar prin care se asigura cantitatea optima este de 5-10Kg. Distanta in randuri
este de 12,5 cm. Adancimea de semanat este mica de 2-3 cm.
8. LUCRARILE DE INGRIJIRE
Tavalugirea usoara a solului dupa semanat in cazul in care umiditatea este redusa creaza
conditii mai bune pentru rasarire. Ritmul de crestere a rapitei in primavara asigura o foarte buna
aparare a culturii impotriva imburieonarii in acest sezon.
Rapita este atacata de numeroase boli ca : putregaiul alb si cenusiu, rugini. Masurile de
combatere sunt in primul rand preventive , adica fertilizare echilibrata, semanat in epoca optima,
evitarea excesului de umiditate, interzicerea semanarii rapitei dupa plante cu boli
comune( putragaiul alb) : fasole, soia, lucerna, floarea soarelui.
In timpul vegetatiei se fac la avertizare tratamente cu Sumilex, Rovral, Ronilan.
Puricii de pamant produc pagube insemnate la plantute mai ales in conditii de seceta. Alti
daunatori ( gargarita Luciferelor, gandacul Lucios, gandacul Rosu) se combat prin 2-3 tratamente
cand culturile sunt in pericol cu diferite insecticide.
Irigarea : pentru rapita irigarea prezinta importanta deosebita la rasarire. Nu trebuie dat o
cantitate mare de apa. In general norma de udare este de 350-400 m 3. In primavara rapita nu se
iriga.
9. RECOLTAREA
Solicita o deosebita atentie atat in stabilirea momentului de recoltare cat si recoltarea in
sine. Recoltarea rapitei direct cu combina incepe cand semintele sunt brunificate si umiditatea
21
ajunge la 16-18%. Pentru a se diminua cat mai mult pierderile se iau urmatoarele masuri :
suprimarea rabatorului, reducerea numarului de palete si captusirea acestora cu cauciu. Viteza de
inaintare a combinei este de 2-3 Km/h. Terminarea recoltarii se face in 2-3 zile.
TEHNOLOGIA CULTIVARII PORUMBULUI
1. IMPORTANTA
Boabele sunt utilizate in : alimentatia oamenilor , furajarea animalelor si in industria
spirtului, amidonului, dextrinei, mitozei. Pentru hrana animalelor se foloseste si in masa verde sau
insilozat in faza lapte-ceara asigura multe unitati nutritive si cost scazut. In tara noastra porumbul
se seamana pe 395 mil. Ha din care 70% in sudul tarii si campia de vest.
2. SISTEMATICA SI SOIURI
Zea mays indurata ( porumb cu bob tare sticlos)
Zea mays indentata ( porumb cu dinte de cal)
Zea mays everta ( porumb pentru floricele) :F325, Perlat624, Excelent.
Sub denumirea de hibrizi se cuprind semintele obtinute pe baza liniilor consacvinizate.
Sunt de trei feluri: hibrizi simplii, hibrizi dublii, hibrizi triliniari.
Hibrizii simplii se evidentiaza prin :
- evitenta exprimare a fenomenului heterozis numai in generatia F 1
- perfecta uniformitate a stiuletilor
- uniformitatea plantelor si a insertiei stiuletilor
- capacitatea de productie mare
- rezistenta la factori nefavorabili
- capacitatea de adaptare la conditiile pedoclimatice
Hibrizii cultivati intr-o zona sau exploatatie agricola trebuie sa raspunda unor cerinte ca :
- perioada de vegetatie sa permita maturitatea plantelor
- sa dispuna de o capacitate de productie cat mai mare si constanta
- capacitatea de adaptare la conditiile, la cultura de la un an la altul
- rezistenta la cadere, frangere si boli.
Hibrizii sunt grupati dupa perioada de vegetatie in :
- foarte timpurii( 800-10000C) : Suc95 ; Suc99 ; Suc108 ; F102 ; Montana
- timpurii( 1001-12000 C) : Suc97 ; Pilinoaie101, 110 , Ciclon, Cristal
- semitimpurii (1201- 14000 C) : Turda215, 260, 200 , F270, Elan, Dea
- semitarzii( 1401-15000 C) : F320, 322, 340, 376, 365, Soim, Vultur,
- tarzii( 1501-16000 C) : F412, 418, 420., Cocor, Rubin, Temerar,
Hibrizii de porumb ai firmei Pioneer din SUA se caracterizeaza prin: potential ridicat de
productie, comportare buna la recoltare mecanizata , capacitate de pierdere rapida de apa in faza
de maturare.
Boabele de porumb sunt constituite din :
- in cea mai mare parte din substante extractive neazotate( endosperm), substante
proteice(apa),
- in cantitati mai mici se gasesc subtante grase, minerale, vitamine, enzime,( embrion)
22
- celuloza( pericarp).
Extractele neazotate sunt alcatuite din : amidon ( din care rezulta glucoza lichida sau
solida si izomeraza( zahar invertit) ; zaharuri, dextrina , celuloza, acid pantotermic, acid folic.
Boabele de porumb contin vitaminele : E ,B1 ,B2 ,B6 , PP.
Porumbul este o planta anuala ierboasa. Embrionul dezvolta o radacin asi impreuna cu
radacinile aventive seminale (2-3) constituie sistemul radicular temporar. Plantele formeaza in sol
primul nod tulpinal, iar in continuare planta formeaza mai multe noduri succesive( 6-10). Din
fiecare nod subteran se formeaza 6-16-20 radacini care constituie radacina adevarata. Planta
formeaza si radacini aventive ariene numite radacini ancora. Radacinile din nodurile apropiate
tulpinii se ramifica si indeplinesc functii de absorbtie si sustinere. Sistemul radicular este
dezvoltat, fasciculat.
Tulpina este formata din 8-12 internodii pline cu maduva, iar vasele conducatoare de seva
sunt dispuse neregulat. Din nodurile de la baza tulpinii porumbului emite lastari numiti copili.
Frangerea tulpinii poate fi determinata de : insuficienta in potasiu, dezvoltarea sistemului
radicular, lumina , diferite specii ale genului fuzarioza, atacul sfrederitorului, densitatea prea
mare.
Frunzele au limbul lat la inceolat, lumgimea 50-80 cm, latimea 4-12cm. Pa fata
superioara in epiderma se gasesc numeroase celule buliforme, in conditii de seceta acestea pierd
apa din care cauza limbul se rasuceste spre interior astfel isi reduc suprafata de transpiratie
marindu-si rezistenta la seceta.
Porumbul este o planta unisexuat monoica. O planta de porumb formeaza 1-3 stiuleti.
Bobul de porumb este o cariopsa. Are acapacitate de adaptare la seceta. Cantitatea anuala de apa
trebuie repartizata pe perioada de vegetatie. Porumbul nu are cerinte deosebite fata de sol.
Porumbul are cerinte mari fata de temperatura :
- temperatura minima de germinare 8-100 C
- la temperatura de 210 C porumbul rasare in 5-6 zile, la 15-180C rasare in 8-10 zile
- temperaturi mai mici de -40C distruge planta in intregime
- in perioada inspicatului si insemanarii temperaturi zilnice 23 0C.
5. ROTATIA
Porumbul are pretentii reduse fata de plantele premergatoare. Premergatoare foarte
favorabile :leguminoasele, lucerna, prasitoare, cartofi, sfecla de zahar, floarea soarelui, in, canepa,
orz, secara. Neindicate ca premergatoare :sorgul, iarba de sudan, meiul. Porumbul nu are, cu mici
exceptii, boli comune cu alte plante, iar daunatorii comuni se combat cu usurinta . porumbul
valorifica si straturile mai profunde ale solurilor, este mai rezistent la seceta, reactioneaza mai
bine la ingrasaminte si valorifica rezervele nutritive ramase de la plantele premergatoare. Rotatia
grau- porumb practica fara intrerupere un numar mare de ani se dovedeste necorespunzatoare
pentru productii mari de porumb. Porumbul suporta monocultura ani in sir fara sa-si reduca
substantial productia daca se aplica ingrasaminte minerale si organice. Este o buna premergatoare
pentru culturile de primavara.
6. FERTILIZAREA
Este o mare consumatoare de substante nutritive. Pentru 100Kg boabe + paie se
inregistreza un consum de 2,43Kg N, 1KgP, 2,14KgK. Cea mai mare parte din elementele
nutritive se consuna pana la inceputul formarii bobului. Pentru porumb gunoiu de grajd constituie
un ingrasamant deosebit de valoros care determina sporuri de productie. Fertilizarea lui este
semnificativ amplificata in cazul in care se administreaza azot inpreuna cu fosfor. Potasiul este un
macro element nutritiv in care solurile din Romania sunt bine aprovizionate si prezinta tot mai
mare importanta ca ingrasamant in cultura porumbului. Aprecierea efectului potasiului din
ingrasamintele aplicate se coreleaza cu actiunea azotului si se asociaza cu marirea rezistentei
23
plantelor la cadere si la boli( fuzarioza). Ca regula generala ingrasamintele cu posfor si potasiu se
administreaza inaintea araturii si se incorporeaza in sol cu aceasta. Epoca de administrare a
azotului este in functie de conditiile de cultura : pe cernoziomuri se administreaza fractionat ( pe
rand odata cu semanatul, la prasit, cu apa de irigat), pe soluri acide (odata cu semanatul pe rand si
la prasa), pe soluri nipsipoase in doua trei reprize.
Porumbul trebuie semanat in sol afanat , in strat adanc, bine maruntit, cu rezerve de apa si
curat de buruieni. Dupa plantele recoltate timpuriu este suficienta o singura aratura in agregat
cu grapa stelata. In cadrul asolamentului este recomandat o aratura adanca 25-30cm. Dupa plante
cu recoltare tarzie imediat ce se elibereaza terenul se executa aratura adanca , si dupa plante care
se recolteaza un pic mai devreme se lucreaza in agregat cu grapa stelata. In primavara se
pregateste patul germinativ in ziua sau preziua semanatului cu grapa cu discuri in agregat cu
GCR. Pe terenurile in panta lucrarile in primavara se executa obligatoriu perpendicular pe directia
pantei.
Puritate biologica , puritate fizica minima 98%, capacitate de germinare 90%.
Tratarea semintelor este o importanta masura pentru realizarea densitatii culturii. Se face
in procesul de conditionare cu diferite funcicide.
Epoca de semanat : trebuie sa inceapa cand in sol la ora 8 a.m. la adancimea de 10cm se
inregistreaza cel putin 80C , iar vremea este spre incalzire.
Zona 1- : Campia de vest, Sudul Dobrogei si sudul Moldovei- 1-20 aprilie
Zona 2- : Campia Transilvaniei si Centrul Moldovei – 15-20 aprilie
Zona 3- : zonele sud Carpatice si nordul tarii- 20-30 aprilie si prima decada a lunii mai.
Datorita intarzierii semanatului apar pierderi de recolta, prea timpuriu are ca efect
imburuinarea.
Densitatea optima pentru terenurile nefertile si neirigate este mai mica decat pe
terenurile fertile si irigate cu 10-20mii plante la Ha. Limitele se cuprind intre 45-80 plante
recoltabile la hectar
ZONA I ZONA II ZONA III
Hibrizi
IRIGAT NEIRIGAT IRIGAT NEIRIGAT IRIGAT NEIRIGAT
TIMPURII 70-80 50-55 70-80 50-55 70-80 55-60
MIJLOCII 70-80 50-55 70-80 45-50 60-70 50-55
TARZII 70-80 45-50 60-70 45-50 - -
Determinare densitatii lanului de porumb se face prin numararea plantelor pe portiuni de

10m2 , adica pe 14,3 m lungime la 70cm distanta intre randuri in 20-30 puncte pe diagonala unei
sole de 100Ha.
Cantitatea de samanta de semanat de la care se asteapta densitatea optima variaza
functie de pierderi inregistrate in timpul vegetatiei. Cel ami adesea se seamana 15-30Kg/Ha.
Distanta de semanat intre randuri este 70 cm, iar cea intre plante pe rand variaza de
densitatea culturii : 28,6cm pentru 50mii plante la Ha, 17,8cm la 80mii plante /Ha. adancimea
de semanat trebuie corelata cu textura, temperatura, umiditatea solului pentru a se obtine
un procent mare de germinare si o rapida rasarire a plantelor. In general adancimea este
de 5-6cm pe solurile din regiunea umeda si 6-8cm in regiunea de stepa si cea de
silvostepa si pe solurile cu textura mijlocie ; in caz de sol uscat 10-11-12cm.
9. LUCRARILE DE INGRIJIRE
24
Porumbul este o planta sensibila la buruieni. In perioda de vegetatie a porumbului trebuie
sa se asigure combaterea buruienilor si a daunatorilor aceste cuprinzand lucrarea cu sapa rotativa,
prasila mecanica si manuala.
Lucrarea cu sapa rotativa se face cund plantele au 4-5 frunze si afaneaza solulla
suprafata , distruge buruienile abia rasarite sau incoltite. Sapa rotativa trebuie sa lucreze pe timp
frumos, cu soare cand s-a ridicat roua si plantele sunt putin ofilite. Adancimea de lucru a sapei
rotative este de 3-6cm, productia zilnica aproxim. 38Ha., cu viteza mare de 11-14Km/h. Sunt
necesare trei prasele :
1.se executa timpuriu cu viteza mica 4Km/h la scurt timp dupa rasarirea porumbului cu
discuri de protectie a randurilor de plante
2.dupa 14-15 zile de la prima ( 8-10Km/h)
3.dupa 15-20 zile de la a doua (10-12Km/h).
Prasile manuale se intercaleaza intre prasele mecanice.
Pentru stabilirea regimului de udari la cultura porumbului se au in vedere :
- udari de aprovizionare ( pentru completarea deficitului de udare a solului)
- udare de rasarire in caz de seceta cu o norma de 20-25mm.
- udari pe vegetatie – perioada de atentie maxima- intre 20-25 iunie si 15-20 august
Numarul de udari este de 3-4, intervale intre udari de 12-14 zile , iar normele de udare de
7-8 m /Ha- (soluri permeabile)- si 400-500 m3/Ha (permeabilitate redusa)
3
10. RECOLTAREA
In procesul de formare si maturare se disting trei faze de coacere :
- faza coacerii in lapte- dureaza in jur de 10 zile( consumat, fiert, sau pe jar)
- faza galbena –direaza 10-15 zile (frunzele uscate 50-60%, iar panusele exterioare
accentuat albicioase)
- faza maturitatii depline cu un continut de apa de 30% si sub 30%.
Recoltarea sub forma de stiuleti fara panusi este cea mai larg raspandita si se realizeaza
manual sau mecanic. Recoltarea porumbului in boabe se efectueaza la o umiditate de max. 28% si
se face cu combina de recoltat cereale paioase, echipata cu sistem de treier. Dupa recoltare
boabele se usuca pana la 14-15% umiditate, pierderile sub 2,5%, grad de vatamare a boabelor sub
8%, iar puritatea este de 90%.
11. PORUMBUL PENTRU BOABE IN CULTURA SUCCESIVA

Pentru reusita se tine seama de suma temperaturilor utile care se inregistreaza de la
recoltarea plantei premergatoare pana la caderea primei brume si de resursele hidrice. Date de
semanat : Zona 1- 5iulie, Zona II-1 iulie, Zona III- 20 iunie. In cultura succesiva cu hibrizi din
grupa FAO 300-400 si 400-500 se obtin productii mari de masa verde si stiuleti in faza lapte
ceara, se realizeaza pe teren discuit sau semanat direct( necesita combaterea buruienilor cu
ierbicide nevolatile). Fertilizarea cu azot se face o data cu semanatul folosindu-se ½ de doza.
Densitatea optima este de 80-90 plante /Ha. Fara irigare nu se poate conta pe productii de boabe.
Prima udare dupa semanat- 300-400m3/Ha- , a doua se face dupa rasarire , iar in continuare in
functie de precipitatii, a treia se face in prima jumatate a lunii septembrie. Recoltarea nu necesita
masuri speciale fata de porumb cultivat in ogor propriu. In cazul in care porumbul nu ajunge la
maturitate si apare pericolul brumei care intrerupe vegetatia este mai rational recoltarea plantelor
intregi pentru insilozare.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A SFECLEI DE ZAHAR
1. IMPORTANTA
Este planta care asigura in tara noastra si in Europa materia prima pentru industria
zaharului. Sfecla de zahar se poate folosi si la : fabricarea spirtului, alimentatia animalelor,
25
alimentatia fermentativa,. Taitei de sfecla reprezinta un nutret cu o mare valoare economica,
melasa care reprezinta 4-5% radacini prelucrate se foloseste in alimentatia animalelor.
2. SOIURI
Alexa, Astru, Centro, Forum, Lena, Sonia, Cremona, Gisela, Inger, Laser, Stefania,
Ovatio, Picnic, York, Danubia, Elba, Jamaica, Marian, Prisma, Onix, Dana, Cleo, Roma.
3. COMPOZITIA
Proportia de zahar din radacinile de sfecla este influientata de mai multi factori ca : soi,
clima, sol, ingrasaminte, irigare, si densitate si oscileaza intre 14-20% din greutatea totala a
radacinilor de sfecla.
Corpul sfeclei care reprezinta de fapt radacina sfeclei este partea plantei unde se
depoziteaza zaharul. Este cornos, de forma pivotanta si cuprinde 3 parti importante :
a)coletul (epicotilul)-este partea superioara a sfeclei de zahar, reprezinta in general 4-8%
din lungimea corpului sfeclei si 15-20% din greutate. El creste in afara de pamant , nu se
industrializeaza si este indepartat prin decoletare.
b)Hipocotilul( gatul)- este lipsita de radacini, reprezinta 25-30% din greutatea corpului
sfecclei si 5-10% din lungimea sa
c)Radacina propriuzisa-reprezinta 50-60% din greutate si 80-90% din lungime.
Radacina sfeclei de zahar patrunde in pamant pana la 2m si chiar mai mult, iar lateral de
la 60-100cm. Frunzele – sfecla are aparat foliar foarte bine dezvoltat, o singura planta in conditii
normale ajunge sa formeze pe toata perioada de vegetatie 50-70 frunze. Sfecla isi formeaza mai
intai o suprafata de asimilatie mare dupa care incepe cresterea accentuata a radacinilor si
depunerea zaharului. Ramurile florifere in anul al II-lea de cultura din coletul sfeclei de zahar
pornesc una sau mai multe ramuri pe care se gasesc inserate florile, ele ajung la inaltimea de 120-
200cm. Dealungul ramurilor sunt inserate frunze mai mici decat cele din rozeta formata in anul I
si sunt alungite , lanceolate, si scurt petiolate. Sfecla de zahar este o planta alogama , polenizarea
facandu-se prin vant si insecte , iar durata infloritului la o planta este de 10-25 zile. Fructul la
sfecla este o glomerula , masa 1000 glomerule este cuprins intre 20-30g.
Relatiile plantei cu factorii de vegetatie :
A. Temperatura - sfecla incepe sa germineze la temperatura 3-4 0C. Rasare in 10-15 zile la
temperatura de 10-150C. Cerinte mai mari fata de temperatura are sfecla in lunile iunie,
iulie, august si sunt favorabile temperaturile medii de 18 0C. In faza de acumulare maxima
a zaharului temperatura medie potrivita este 16-16,5 0C. Acumularea zaharului inceteaza
la temperatura de 5-60C. S-a stabilit ca jmaturizarea sfeclei sta in directa legatura cu
temperatura din cursul lunii iulie. Cu cat aceasta luna este mai calda cu atat se grabeste
dezvoltarea sfeclei, acumularea zaharului, si maturitatea tehnologica. Temperaturile mai
mici de 40C in cursul rasaririi si in faza de cotiledoane stanjenesc vegetatia plantelor, iar
temperaturile de -2_-40C produc degenerarea cotiledoanelor. Planta cu 6-10 perechi de
frunze pot suporta geruri pana la -80C. Radacina recoltata ingheata la -10C.
B. Umiditatea- cel mai mare consum il are in lunile inie-iulie-august. Insuficienta apei in
aceste faze determina ofilirea si uscarea frunzelor, stagnarea cresterii radacinii, iar daca
insuficienta se accentuiaza deshidratarea lor. Spre toamna o cantitate mai mica de
precipitatii inlesnesc acumularea zaharului si maturitatea tehnica. Precipitatiile abundente
din luna mai pot sa dauneze sfeclei prin formarea crustei si imburuienarea culturii.
C. Lumina – in lipsa insolatiei directe procentul de zahar scade iar cantitatea de substante
nezaharoase si substante minerale cresc. Un mare randament in depunerea substantelor
organice se asigura cand in timpul zilei lumina intensa alterneaza cu lumina mai slaba
prin innourare. Formarea si depunerea zaharului sunt favorizate de perioade lungi de
lumina din lunile august, septembrie, octombrie, cu conditia ca frunzele sa fie
turgescente.
26
D. Solul – cele mai favorabile sunt solurile profunde, omogene, bine structurate cu raportul
intre nisip si argila in limite foarte stranse, echilibrate cu capacitatea de retinere a apei
pemeabile pentru apa si aer, bogate in substante organice si minerale, cu reactie neutra
sau alcaina , care sa favorizeze dezvoltarea radacinilor de sfecla.
E. Zonarea – zona foarte favorabila ocupa suprafetele in Campia de Vest, Campia
Transilvaniei, Depresiunea Barsei, partea de nord-vest a Moldovei. Din aceste zone sunt
excluse suprafetele cu terenuri nisipoase , saraturate, lacavistele sau alte soluri mai putin
corespunzatoare. Tot in aceasta zona se incadreaza luncile raului Mures, Somes, Cris,
Timis, Olt, Siret iar la irigat estul Campiei Romane, Baraganul, Dobrogea,si estul
Moldovei.
5. ROTATIA
Sfecla de zahar urmeaza in primul rand dupa cereale de toamna . alte bune
premergatoare : inul, secara, orzul si cartoful. Nu trebuie cultivata dupa ea insusi si poate reveni
pe acelasi loc dupa 4 ani in cazul in care terenul nu este infestat cu nematozi. Dupa 6 ani cand se
iregistreaza o infectie slaba si 8 ani la infectie puternica. Nu trebuie cultivata dupa rapita, mustar
sau alte crucifere din cauza atacului de nematozi. Sfecla da productii mici si dupa ovaz, iarba de
sudan si canepa. Se cer evitate ca premergatoare floarea soarelui, leguminoasele anuale si perene
deoarece lasa o rezerva mare de agenti patogeni in sol. Sfecla de zahar este o planta buna
premergatoare pentru plantele care nu sunt atacate de nematozi.
6. FERTILIZAREA
Insuficienta azotului- se manifesta prin aceea ca frunzele la inceput au o culoare verde
clar care trece apoi in verde galben atunci cand insuficienta este mai accentuata. Aceasta
decolorare se manifesta in primul rand pe frunze mai batrane si este uniforma pe toata suprafata
limbului.
In cantitate de exces al azotului poate sa favorizeze intarzierea acumularii zaharului si
formarea unor cantitati mai mari de substante mezaharata.
Fosforul favorizeaza dezvoltarea radacinilor tinere, contribuie la imbogatirea calitatii
sfeclei , a continutului de zahar, accelereaza cresterea si maturitatea plantelor si asigura o buna
asimilare a azotului si intervine ca un foctor esential in formarea zaharului. Insuficienta
fosforului- la inceputul vegetatiei determina o intarziere a dezvoltarii plantelor. Frunzele primesc
o culoare verde intunecata , iar daca insuficienta se accentuiaza marginea se inconjoara cu o
culoare roscata. Daca insuficienta fosforului continua si in alte faze de vegetati frunzele pierd
treptat culoarea verde inchis trecand in verde clar apoi in galben asemanatoare cu cele de la
insuficienta azotului. La exces de fosfor radacinile au o structura mai rezistenta fara sa-si piarda
din calitate se maturizeaza mai repede fapt ce determina scaderea productiei. Fosforul favorizeaza
absorbtia apei si a substantelor minerale din sol neutralizeaza acizii organici, stimuleaza
activitatea procesului de fotosinteza si mareste rezistenta plantelor la boli si seceta. Favorizeaza
formarea pe radacini a unui numar mai mare de ramificatii absorbante.
Insuficienta otasiului influienteaza dezvoltarea cantitativa a radacinilor determinand o
degradare a calitatii si o sensibilitate marita a plantelor fata de boli si daunatori. La exces de
potasiu frunzele cresc accentuat in detrimentul radacinilor.
Borul – carenta de bor la sfecla se manifesta prin ingalbenirea si deformarea frunzelor
tinere din centrul rozetei, frunze care intr-o faza mai avansata pier. Pulpa coletului sub aceste
frunze se brunifica si se necrozeaza. Tesutul coletului si zona centrala si inima sfeclei putrezesc.
Carenta de bor aproducand astfel boala putregaiului inimii sfeclei. Insuficienta borului
determina reducerea greutatii radacinilor, a continutului acesteia in zahar si cersterea continutului
de azot. Carenta de bor se previne prin aplicarea de bor in sol in cantitati de 1,5-3Kg/Ha bor si
care se poate realiza cu 8,5-17Kg/Ha acid boric sau 13,2-26,2 Kg/Ha borax,administrate in
27
acelasi timp cu ingrasamintele NPK. O diminuare a carentei de bor se poate obtine si prin
fertilizare extraradiculara in sol de acid boric in concentratie de 0,05- 0,1 %.
Gunoiul de grajd actioneaza pozitiv prin substantele nutritive si prin imbunatatirea
conditiilor fizice si biochimice ale solului. Dozele de gunoi de grajd care se folosesc la sfecla
trebuie sa se incadreze intre 20-30tone/Ha si poate fi administrat atat fermentat, mai putin
fermentat sau deloc fermentat. Sse administreza prin imprastiere uniforma pe toata suprafata , se
incorporeaza sub aratura de vara sau toamna.
Rezultatele experimentale au evidentiat sporuri de recolta cand impreuna cu gunoiul de
grajd se administreaza 50-60Kg/Ha N, 40Kg/Ha P. Pentru tara noastra ingrasamintele cu potasiu
ridica putine probleme. Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se administreaza obligatoriu innainte
de efectuarea araturii de baza prin imprastiere uniforma. Ingrasamintele cu azot simple se
administreaza in cultura sfeclei fie inainte de aratura de baza cu cele fosfatice , fie pe aratura si se
incorporeaza cu grapa cu discuri.
Se executa din vara o aratura adanca de 30cm cu subsolaj. Se cere o aratura adanca plus
scarificare deoarece radacina sfeclei desi este pivotanta si foarte puternica are o capacitate slaba
de penetrare a solului neafanat si se creaza conditii pentru inmaganizarea intregii cantitati de apa
provenite din precipitatii si imbogateste conditiile fizice ale solurilor argiloase. Aratura trebuie sa
fie ca adancime si latime a brazdelor, maruntita, fara gresuri , sa asigure incorporarea resturilor
vegetale a gunoiului de grajd si a ingrasamintelor minerale. Pregatirea patului germinativ
trebuie sa asigure eliminarea denivelarilor, obtinerea unui pat germinativ foarte unifoem pentru a
se plasa echidistant semintele in plan orizontal si vertical. Pregatirea patului germinativ pentru
sfecla in cea mai mare parte trebuie realizat din toamna prin lucrari ale araturii cu grapa cu discuri
prevazuta cu lana nivelatoare. Primavara patul germinativ se pregateste pentru semanat printr-o
singura trecere cu combinatorul la adancimea de 4-5cm , erbicidele de administreaza si se
incorporeaza concomitent cu aceasta lucrare. Este o greseala folosirea grapei cu discuri
primavara, pentru ca se reduce cu 40% productia daca semanatul intarzie 14 zile , in timp ce la
lucrarea cu combinatorul numai cu 18%.
Semintele sfeclei de zahar pentru semanat pot fi plurigerme care atrag dupa sine raritul
si manogerme (se drajeaza). Capacitatea de germinatie a sfeclei de zahar influienteaza direct
productia de radacini si zahar. Inainte de semanat samanta nedrajata se trateaza cu funcicide
pentru combaterea bolilor din perioada de germinare si rasarire, si cu insecticide pentru
combaterea daunatorilor care aduc pagube in perioada de rasarire. Sfecla se seamana cu
semanatori de precizie.
Epoca de semanat- sfecla de zahar se seamana primavara timpuriu in momentul in care
se poate intra in teren in toate zonele de cultura. Intarzierea semanarii cu 10 zile atrage reducerea
productiei cu 20%. Sfecla de zahar semanata timpuriu rezista mai bine la boli, daunatori si seceta.
Densitatea optima de plante la hectar este cuprinsa intre 80-100 mii si se obtin prin
aplicarea unei densitati la semmanare cuprinse intre 180-220 mii seminte germinabile la hectar.
zonaI in cultura : neirigata – 200-220 mii seminte= 70-90 mii plante
irigata – 180- 200 mii seminte= 80-100 plante
zona II (Moldova) : neirigata – 200-220 mii seminte= 70-90 mii plante
irigata – 180- 200 mii seminte= 80-100 plante
distanta intre plante pe rand = 22 cm, intre randuri= 45 cm.
Adancimea de semanat :
- seminte monogerme= 2,3 cm din cauza puterii slabe de strabatere a germinatiei
- seminte plurigerme slefuite- 2-4cm
28
Prasitul sfeclei de zahar – sfecla este deosebit de sensibila la imburuienare datorita
ritmului redus de crestere in primele saptamani si a faptului ca partea aeriana a plantei este lipsita
de tulpini si ramificatii care sa umbreasca solul, sa impiedice dezvoltarea buruienilor. De cele mai
multe ori pana la rasarirea sfeclei de zahar se da o prasela pe intervalul dintre randuri( prasila
oarba) pentru distrugerea buruienilor si a crustei, viteza 3-4Km/h, si se face cu cutite tip sageata
si cu discuri de protectie a randurilor. Prin prasele se distrug buruienile fata de care sfecla se
prezinta ca o cultura foarte sensibila, mai ales la inceputul vegetatiei, se conserva apa si se creaza
conditii corespunzatoare pentru aerisirea solului. Numarul de prasele este cuprins intre 4-5.
Prasila I- mecanica sau manuala- aceasta trebuie executata cu foarte mare atentie pentru
ca particolele de pamant discocate de cutitele cultivatorului sa nu acopere plantutele de sfecla ,
zona de protectie in cazul mecanizat nu trebuie sa fie mai mica de 4-5mm, iar viteza de 3-4Km/h.
Discurile de protectie se folosesc si la urmatoarele prasile.
Prasila II- se executa imediat dupa rarit ,iar urmatoarele la intervale de 10-12 zile functie
de precipitatii si imburuienare. In intervalele dintre randuri care sunt acoperite cu frunze nu se
mai executa prasile ci doar pliviri. La ultima prasila cutitele tip sageata se inlocuiesc cu cutite
unilaterale. Adancimea prasililor are importanta si este cuptinsa astfel : prasila I- 4-5 cm. prasila
II- 6-8 cm,Prasila III- 8-10 cm,prasila IV –V -10-12 cm.pasile manuale in numar de 2-3 se
executa pe rand cu atentie pentru protejarea fiecarei plante.
Conbaterea chimica a buruienilor- in functie de humusul din sol cuprins intre 1-6%
sunt recomandate urmatoarele ierbicide : Olticarb( 5-8Kg)+ Venzar( 0,5-2,5Kg) sau Dual 500( 3-
6L)+Venzar( 0,5-2,5Kg), Betanal( 6-8L). Incorporarea ierbicidelor volatile se face cu
combinatorul la pregatirea patului germinativ. Betanalul se administreaza dupa ce plantele de
sfecla au format preimele perechi de frunze, iar buruienile au 2-3 frunze si se face in zile
calduroase , dar nu la temperaturi mai mari de 25 0C pentru ca produce arsuri pe frunzele de
sfecla. Palamida si susaiul , in cazul unor infestari mai tarzii se combat cu ierbicidul Lontrel
300(0,5L/Ha) aplicat cand buruienile au 20-30cm inaltime.
Raritul reprezinta lucrarea cea mai costisitoare. Prin aceasta lucrare cand semanatul s-a
facut cu seminte plurigerme trebuie sa se elimine din lan 1-3 milioane plante /Ha. Volumul
lucrului se reduce substantial atunci cand se foloseste samanta monogerma calibrata si drajata, iar
semanatul se face cu masini de precizie. Raritul se face in faza a doua frunze adevarate.
Intarzierea raritului pana la 4 frunze atrage scaderea productiei cu 10% , iar pana la 6 frune de
15%. Raritul poate sa intarzie cu 10-15 zile fara ca productia sa scada numai in cazul semintelor
monogerme.
Combaterea bolilor si daunatorilor- intre boli trebuie retinute cele de la germinare si
rasarire : caderea plantelor, cercosporioza, fainarea, mana, iar intre daunatori trebuie retinuti :
gargarita sfeclei, ratisoara, buha verzei, molia sfeclei, afidele, puricele sfeclei. In afara de
masurile fitotehnice : rotatie, lucrari de combatere si respectarea epocii de semanat se iau masuri
de combatere chimica prin tratamente la seminte cu insecto-funcicide si tratamente pe vegetatie
cu insecto-funcicide.
Principalele boli foliare : cercosporioza si mana se combat prin tratamente foliare cu
funcicide la aparitia acestora. Se practica 1-2 tratamente la culturile neirigate si 2-3 tratamente la
culturile irigate. Intervalul intre tratamente 12-14 zile utilizandu-se topsin, Bavistin, Bayleton,
Tilt. Limitarea raspandirii manei pe parcursul vegetatiei (4-5 frunze) se asigura cu turda de
pral( 4,5Kg/Ha).
Irigarea sfecla de zahar este o mare consumatoare de apa. Luand in considerare
repartizarea precipitatiilor, rezerva de apa a solului la semanat, si dinamica consumului de apa
udarile se repartizeaza astfel : iunie- 1 undare ; iulie-august 3-5 udari, septembrie 1 udare, cu
norme intre 600-800 m3 /Ha. Intre ultima udare si recoltare trebuie sa treaca 30 zile.
10. RECOLTAREA
Momentul recolarii trebuie sa coincida cu recoltarea tehnologica evidentiata prin cel
mai ridicat continut de zahar. Recoltarea sfeclei se face manual, semimecanizat sau mecanizat.
29
a.Pentru recoltarea manuala se foloseste furca cu 2 coarne in forma de lira. Curatirea de
pamant se face cu patea neascutita a cutitului pentru a nu produce vatamari, iar decoletarea consta
in indepartarea coletului, adica 1 cm deasupra insertiei primelor frunze printr-o taiere orizontala.
Decoletarea gresit efectuata( mai adanca) atrage pierderi de recolta. O data cu decoletarea este
obligatorie indepartarea varfului radacinii mai subtire de 1 cm pentru acesta se vestejeste mai
repede si de aici incepe alterarea.
b.Recoltarea semimecanizata presupune operatia de dislocare a radacinilor cu dislocatorul
urmata de decoletarea manuala
c.Recoltarea mecanica se poate desfasura divizat sau direct. Divizat consta in decoletarea
radacinilor urmata de dislocare , extragerea din sol, separarea radacinilor de frunze si incarcarea
in mijloacele de transport.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A CARTOFULUI
1. IMPORTANTA
Este una din cele mai importante plante alimentare, furajere si industriale. In industrie
cartoful constituie o valoroasa materie prima pentru fabricarea spirtului, amidonului, dextrinei si
glucozei.
2. SOIURI
Din punct de vedere al perioadei de vegetatie soiurile de cartofi se impart in :
-timpurii( 0,1) cu perioda de vegetatie 70-90 zile : Ostara, Catelina, Roclas, Runica
-semitimpurii(0,2) cu perioada de vegetatie 90-100 zile : Sucevita, Rustic, Rozana,
Eterna N, Robusta N, Cristian, Frumoasa.
-semitarzii(0,3)- cu perioada de vegetatie 100-110 zile : Desiree, Casin, Ago, Sante NN,
Siculus N, Amelia , Cristela, Hargita, Nicoleta, Redsec, Tampu, Luisa N, Milenium N.
-tarzii (0,4)- cu perioada de vegetatie peste 110 zile.
Dintre soiurile straine mentionam :
-timpurii( 0,1) cu perioda de vegetatie 70-90 zile : Fresco N, Agatha N, Impata N,
Karlena N, Superior
-semitimpurii(0,2) cu perioada de vegetatie 90-100 zile : Escort, Kondor, Romanu,
Signal
-semitarzii(0,3)- cu perioada de vegetatie 100-110 zile : Proventa ,Cosmos, Rasant
Catalogul oficial al soiurilor de cultura din romania inscrie 64 de soiuri de cartofi din care
37 create de statiunea Brasov.
Din punct de vedere al calitatii soiurile se grupeaza in :
-clasa A- pentru salata- tuberculii sunt putin fainosi, nu se sfarma la fiebere, cu
consistenta tare
-clasa B- pentru diferite preparate culinare- tuberculii putin fainosi , nu se sfatma la
fierbere sau crapa putin, consistenti
-clasa C- fainosi- se crapa in timpul fierberii , cu consistenta redusa
-clasa D- foarte fainosi, tuberculii se sfarma complet in timpul fierberii.
3. COMPOZITIE CHIMICA
Tuberculii de cartofi contin in medie 76,3%apa,23,7%substanta uscata. Intra in categoria
productiilor suculente in care apa este ¾ din greutatea totala. Raportate la substanta uscata
principalele componente din tuberculii de cartofi reprezinta:amidon 75,3%,proteina bruta 7,94%,
grasime 0,5%, celuloza2,32%, cenusa 4,41%.
Cartoful este o planta ierbacee anuala si se imulteste vegetativ prin tuberculi si sexuat
prin seminte.
30
Radacina cartofului este fibroasa , mult ramificata si cu slaba putere de patrundere in sol.
Radacina care se formeaza de pe coltii porniti in crestere sunt radacini primare. Radacinile care
pornesc din stoloni sunt radacini secundare. Dar toate sunt radacini aventive. 60% din masa de
radacini este raspandit pe stratul de sol de la 0-20cm. , 16-18% pe strutul de la 20-40cm, 17-20%
pe stratul de la 40-60cm, si munai 2-3% pe stratul de la 60-80cm. Radacinile cartofului patrund
cu dificultate in solurile grele sau tasate. Radacinile cartofului sunt sensibile la insuficienta
oxigenului si la exccesul dioxidului de carbon. Sufocarea radacinilor apare daca stratul de sol de
la suprafata este compact si nu permite accesul suficient al aerului.
Tulpina –intalnim la cartof tulpini fipogee (subterane- stoluni si tuberculi), si tulpini
epigee( aeriene- vrejii). Stolonii sunt lastari ai vrejului din portiunea lui aflata in sol, ingrosati,
suculenti, de culoare alba si prin ingrosarea varfului lor rezulta tuberculii. Tulpina aeriana este
ierboasa , suculenta, muchiata. La o singura planta se gasesc 4-8 tulpini care ramifica si dau
cartofului aspect de tufa.
Frunza –elaboreaza o substanta care stimuleaza tuberizarea. Ziua scurta sau timpul in
care claritatea luminii este limitata favorizeaza formarea substantelor de tuberculizare.
Florile- culoarea corolei poate fi: alba, violet deschis sau inchis, cu nuante de albastru
sau roz in functie de soi. Marimea florilor alaturi de culoare poate fi o caracteristica de
diferentiere a soiurilor.
Fructul- este o baca rotunda cu 100-200 seminte mici.
Tuberculii- din punct de vedere botanic tuberculii sunt tulpini modificate in care se
acumuleaza mari cantitati de substanta de rezerva. La inceput au forma noduroasa si pe masura ce
cresc iau forma specifica soiului. Pe suprafata tubercului se gasesc ochii formati din rudimentul
unei frunze la subsuara caruia se gasesc deobicei trei muguri. Ei pot avea forma alungita ,
rotunda, rotunda-ovala sau neuniforma. Marimea lor variaza de la soi la soi si functie de factorii
de vegetatie.
Incoltirea – sub notiunea de incoltire la cartofi se intelege pornirea in vegetatie a
mugurilor situati pe suprafata tuberculului. In conditii de vegetatie corespunzatoare cartofii
incoltesc prin pornirea in vegetatie de regula a mugurilor din mijloc. Mugurile crescut se numeste
colt. Coltii crescuti la lumina sunt scurti si grosi si sunt de culoare verde, galbena , maronie, etc.
Coltii crescuti la intuneric sunt alungiti , foarte mari si etiolati. Tuberculii de cartofi degenerati
formeaza colti filosi- subtiri si lungi. Coltii filosi se formeaza la lumina si intuneric. Tuberculii nu
incoltesc imediat dupa recoltare. Au o perioada de 2-4 luni de repaus vegetativ. Lungimea
perioadei de repaus depinde de soi, gradul de maturitate la recoltare, temperatura din perioada de
vegetatie, temperatura la pastrare, prezenta vatamarilor pe tuberculi cauzate mecanic sau de boli.
Repausul germinativ al tuberculilor se poate prelungi folosind substante antigerminative. TCNB
stropirea frunzelor cu 30 zile inainte de recoltare cu ridrozida maleica de pana la 0,23%. In timpul
pastrarii se folosesc acid alfa naftil acetic- cartofin , Solenid pudra, Solenid solutie,Superstop-
aerosol. Vigoarea mugurilor nu este egala pe toata suprafata tuberculului, sunt mai vigurosi si
pornesc primii muguri din partea apicala( superioara) care inhiba sau chiar opresc pornirea
mugurilor din jumatatea bazala. Pentru stimularea pornirii in vegetatie s-a propus sectionarea
transversala incomplecta a tuberculilor cu cateva zile inainte de plantat. Perioada de la incheierea
procesului germinal si pana la acumularea in cantitati maxime a substantelor de tuberizare este
considerat stadiu de incubatie. Acest proces este ireversibil si prin el se explica recoltele mici ce
se obtin din cartofii de samanta pastrati timp indelungat in conditii necorespunzatoare.
Substantele de tuberizare pe parcursul formarii ei determina stadiul fiziologic al tuberculilor de
cartofi si comportarea acestora in initierea unei plante noi.astfel in :
Staduil 1 :- putin incubat tuberculul emite un singur germene = dominanta apicala.
Plantat in acest stadiu tuberculul incolteste lent iar germenele are crestere lenta . doza de
substanta este redusa.
Stadiul 2 : -doza mijlocie sau mijlociu incubat se inregistreaza incoltirea maxima si
rezulta o planta riguroasa cu crestere rapida. Acesta ar fi stadiul optim de plantare a tuberculilor.
Stadiul 3 :- doza mare de substanta, puternic incubat. Tuberculii emit germeni filosi si
ramificati care se opresc repede din crestere si tuberizeza imediat.
31
Stadiul 4 :- foarte avansat de incubatie, doza de substanta este maxima. Coltii
tuberculizeaza chiar inainte de plantare. Plantat in acest stadiu tuberculii formeaza stoloni si nu
rasare.
Fazele de vegetatie- intrucat unele soiuri de cartofi nu infloresc fazele de vegetatie se pot
delimita si numai dupa formarea si evolutia organelor vegetative astfel :
-faza plantat –rasarit = dureaza 30-35 zile la temperatura de 7-8 0C. In conditiile tarii
noastre rasare in 18-25 zile.
-faza rasarire- inceputul tuberizarii= este faza cresterii intense a radacinilor si a partii
aeriene in aceasta faza se formeaza stolonii care se ingroasa la varf. Dureaza 10- 35 zile in functie
de soi.
-faza de tuberizare foarte intensa= se caracterizeaza prin incetarea cresterii partii aeriene
a plantei si cresterea intensa a tuberculilor. Este faza critica pentru cartofi cand pretind cea mai
mare cantitate de apa si elemente nutritive. Dureaza 25-45 zile functie de soi.
-faza de maturare a tuberculilor = se caracterizeaza prin reducerea ritmului de
tuberculizare prin migrarea intensa spre tuberculi a substantelor acumulate in frunze, prin
formarea la suprafata tuberculilor a stratului de suber ( coaja), incepe ingalbenirea tufei , uacarea
frunzelor de la baza.
Degenerarea cartofului- prin degenerare se intelege un fenomen biologic complex sub
influienta caruia productia de tuberculi scade de la un an la altul putand sa ajunga chiar la
disparitia totala a unor soiuri. Este detrminata de factori climatici si factori patologici de natura
virotica. Temperatura ridicata in perioada de formare a tuberculilor determina scurtarea
repausului seminal. Plantele de cartofi sunt infectate de viroze prin intermediul afidelor sau prin
contact direct intre plantele bolnave si cele sanatoase. Pentru mentinerea potentialului de
productie a soiurilor s-a instituit un riguros sistem de producere a cartofului prin samanta :
-producerea cartofului de samanta prebaza, superelita si elita in zone inchise, teritorii
deplimitate de obstacole naturale si cordoane de protectie in care sunt asigurate cele mai bune
conditii pentru vegetatia plantelor, fara surse de infectie cu boli virotice si fara a fi transmitatoare
de viroze( Rasnov, Farmau, Suceava, Ciuc)
-continuarea procesului de productie a materialului seminal I 1 si I2 in afara zonelor
inchise in fiecare judet pe cele mai favorabile suprafete in conditii de irigare.
-practicarea pe loturi semincere a tehnologiei specifice si optime de cultivare pentru a se
putea produce plante viguroase , cu insusirea de rezistenta , de varsta la infectii in stadiul avansat
de crestere inainte de zborul maxim al afidelor.
-pastrarea cartofului de samanta la temperaturi scazute
-reinoirea cartofului de samanta anual, la 2 sau 3 ani pe zone de reinoire.
In rotatii se iau ca premergatoare in primul rand graul de toamna si plantele furajere, nu
fac parte din asolament sfecla de zahar, inul, guliile, morcovul. Toate lucrarile solului se executa
in vara si toamna anului precedent asigurandu-se astfel conditii pentru plantarea cat mai timpuriu
primavara viitoare.
Cerinte fata de temperatura-incoltirea tuberculilor de cartofi are loc la temperaturi de
5-6oC. Temperatura optima de rasarire este de 13-15 oC, pentru formarea tuberculilor de cartofi
este de 15-18oC, iar pentru cresterea vrejilor este de 18-20 0C . la temperatura solului de 26 0C
tuberculii nu mai cresc, la 25 0C stolonii nu se mai transforma in tuberculi. Cartoful nu rezista la
temperaturi scazute astfel : la 0-50C sunt distruse frunzele, la -0,8 0C coltii si la -10C tuberculii.
Temperaturile de -2, -30C distrug intrega planta de cartof. Brumele si ingheturile tarzii afecteaza
cultura plantelor timpurii cu tuberculii incoltiti, daca varfurile de crestere au aparut la suprafata
solului. In acest caz plantele se refac prin pornirea de noi colti din tuberculi, refacerea poate sa
dureze 10-15 zile( se pierde timpuritatea). Daca brumele apar mai tarziu cand plantele au 2-3
frunze pirderile sunt mai reduse pentru ca plantele se refac repede prin lastari care apar la
subsuara frunzei.
Cerinte fata de umiditate- secetele determina stagnarea acumularii substantelor in
tuberculi, reducerea suprafetei de asimilatie, incoltirea si puirea tuberculilor in camp. Plantele de
cartofi au cea mai mare nevoie de apa la inflorire, in aceasta perioada se cere o umiditate a solului
de 85% din capacitatea capilara pentru apa. In cursul vegetatiei ploile din luna iunie influienteaza
32
in primul rand productia soiurilor timpurii, cele din iulie a soiurilor semitimpurii, iar cele din
august a soiurilor semitarzii. Excesul de umiditate din sol este foarte daunator formarii
tuberculilor si cresterii. Daca insuficienta de oxigen se mentine mai mult timp tuberculiii
putrezesc iar plantele pier in intregime. La exces temporar de umiditate productioa de tuberculi se
reduce la 32-78% . Grindina poate distruge in mare masura plantele aeriene , inducand piederi de
8-32% functie de starea de vegetatie si gradul de vatamare produs. Se pot aplica tratamente cu
funcicide si rebilonare.
Cerinte fata de sol- cele mai indicate pentru cultura cartofului sunt soiurile nisipo-
lutoase, luto-nisipoase si lutoase cu capacitate mare de aerisire. In regiunile bogate de precipitatii
si solurile nisipoase asigura conditii favorabile de vegetatie. In conditii de irigare solurile usoare
devin foarte favorabile pentru culturile destinate consumului timpuriu sau de vara. Solul
contribuie la realizarea productiei cu 77%. Soluri pe care trebuie cartoful sunt aluvialele,
cernoziomuri, podzolite cu textura usoara. Se poate cultiva pe soluri care au PH = 5-7,5.
Cerinte fata de lumina – are nevoie de multa lumina, nu suporta umbrirea, pentru
formarea tuberculilor durata scurta de iluminare este cea mai favorabila 10-12 h, cand durata zilei
este mai mare 14 h stolonii se transforma in lastari.
Zonarea –tinand cont de perioada de vegetatie a soiurilor s-au putut delimita zonele
ecologice :
-zona foarte favorabila- sunt cuprinse regiunile muntoase din Moldova, toata Transilvania
cu exceptia campiilor, partea de est a Banatului, regiunile imediat vecine muntilor din Oltenia si
Muntenia. Se caracterizeaza printr-o clima rece si umeda. Regimul precipitatiilor de 600-800mm
anual. Temperaturi medii a lunii celei mai calde 18-19 0c si nebulozitate ridicata in tot cursul verii.
Se pot cultiva toate soiurile.
-zona favorabila – cuprinde regiunea Sub carpatica din regiunea Olteniei, si Munteniei,
partea nord-vestica a Transilvaniei si podisul Moldovei. Se caracterizeaza printr-o clima mai
putin umeda . precipitatiile de 600-700mm, iar temperatura lunii iulie 19-20 0C.
Solurile din cele doua zone apartin podzolurilor cu textura nisipo-argiloasa, luto-
argiloasa, cernoziomurile irigate, aluviuni.
-zona favorabila soiurilor timpurii se intinde in regiunea de ses a campiei Banatului,
regiunile coline a Olteniei, Munteniei si Moldovei si campia Dunarii. Clima din aceaste zone
asigura conditi de vegetatie numai soiurilor timpurii si semitimpurii. Precipitatiile anuale cuprinse
intre 400-600mm , iar temperatura lunii iulie 20-220C.
5. ROTATIA
Asigura productii ridicate dupa grau, secara, orz, leguminoase perene si anuale,
porumb, in, fibra, sfecla de zahar, etc. Nu trebuie luate ca premergatoare specii din aceeasi familie
botanica ( familia solanacee). Cartoful este premergatoare pentru grau, orz, si culturi de
primavara.
La amplasarea culturii de cartofi intr-o exploatatie agricola trebuie luate in considerare :
distanta de centru de prelucrare sau depozitare( max. 12Km) , panta terenurilor sa nu fie mai mare
de 9-110 in terenuri obisnuite si de 5 0 in conditii de irigare, forma si marimea solei in vederea
organizarii rationale a plantatului mecanic.
6. FERTILIZAREA
Pentru 1000kg tuberculi+tulpini aeriene se consuma 5kgN, 2kgP, 7-9kgK.
Azotul are o importanta pentru formarea si dezvoltarea aportului foliar al plantei de
cartofi. El este absorbit si folosit de plante pe toata perioada de vegetatie. La insuficienta azotului
plantele sunt galben verzui iar suprafata de asimilatie se reduce pronuntat,acest lucru are
consecinte negative asupra formarii stolonilor si tuberculilor. Cand insuficienta este mai
pronuntata frunzele incepand cu cele de la baza se necrozeaza si cad. Excesul de azot determina
cresterea luxurianta a partii aeriene crestere care se face in detrimentul productiei de tuberculi si
se prelungeste mult perioada de vehgetatie a cartofului determinand o intarziere a infloritului de
25-26 zile. Azotul este element determinant pentru nivelul de productie a cartofului. Sporul de
recolta a cartofului datorat ingrasamantului cu azot sunt cuprinse intre 40-106Kg la 1Kg azot.
33
Fosforul are o deosebita importanta in dezvoltarea sistemului radicular, in formarea
tuberculilor, in depunerea amidonului si maturizarii tuberculilor. La insuficienta de potasiu ritmul
de crestere a plantelor de cartofi se reduce, se reduce ritmul formarii tuberculilor, iar in mijlocul
acestora se formeaza pete rosii- ruginii la inceput mai mici, apoi prin unirea lor mai mari care la
fierbere in aceasta zona devine tare si se separa de miezul fiert, marginiile foliolelor se rasuceste
in sus , limbul este mai mic si de culoare mai inchis. Suprafata de asimilatie se micsoreaza .
excesul de potasiu grabeste mult perioada de vegetatie determinand o mai rapida maturizare a
plantelor si o mai rapida formare a tuberculilor fapt care la soiurile tarzii si semitarzii se rasfrange
asupra productiei.
Potasiul este consumat in cantitati mari de catre cartofi si influienteaza pozitiv formarea
suprafetei de asimilatie , intensitatea procesului de fotozinteza si migrarea substantelor asimilate
din stoloni in tuberculi. Potasiul influienteaza pozitiv valoarea seminala a tuberculilor , rezistenta
la seceta , mana, si nanism( piticire), mareste procesul de tuberculi buni pentru samanta. La
insuficienta potasiului ritmul de crestere al plantelor este redus pana la incetare.
Pe solurile pe care se manifesta carente in magneziu acestea se administreaza sub forma
de sulfat de magneziu in solutie , in timpul vegetatiei intr-o doza echivalenta cu 24Kg/Ha oxid de
magneziu in 600 litrii de apa.
Gunoiul de grajd – nu ar trebui sa lipseasca din cultura cartofului. Asigura elementele
nutritive si imbunatateste insusirile fizice ale solului , dozele se cuprind intre 20-40 tone/Ha, bine
fermentate si intrastiate uniform pe intreaga suprafata. Incorporarea se face sub aratura de vara –
toamna.
In cultura irigata doza economica de azot se cuprinde intre 150-200Kg/Ha cu raportul
NPK= 1 : 0,6 : 1. pentru soiurile timpurii s-a dovedit optim doza de 200Kg/Ha cu raportul NPK=
1 : 0,3 : 0,5. pentru soiurile semitarzii si tarzii doza optima de azot 300Kg/Ha cu raportul NPK=
1 : 0,6 : 0,6. ingrasamintele de fosfor si potasiu trebuie incorporate sub aratura de baza.
Lucrarea baza a solului in cultura cartofului o constituie aratul la adancimea de 30cm,
cu cat se face mai timpuriu cu atat efectul pozitiv este mai mare. Calitatea araturii trebuie sa fie
lipsita de bulgari pe toata lungimea ei. De importanta deosebita este si nivelarea terenului, in
prealabil solul este lucrat cu grapa cu discuri.
In primavara pregatire a plantarii se face numai in momentul in care in urma lucrarilor
rezulta un camp bine maruntit , afanat, fara bulgari sau felii umede care prin uscare devin belgari.
Este mai putin grav daca se intarzie acesta lucrare cu cateva zile decat daca se executa pe teren
insuficient zvantat.
Pentru lucrarile solului in primavara se disting in linii mari urmatoarele recomandari :
-pe solurile nisipoase, luto-nisipoase si nisipolutoase executarea lucrarii cu grapa cu
discuri si urmata de combinator pentru pregatirea patului germinativ.
-pe terenurile in panta toate lucrarile se executa pe directia curbelor de nivel iar aratura
obligatoriu cu scormonitor pentru a se inmagazina toata cantitatea de apa ce cade pana la plantele
cartofului. Biloanele se construiesc cu cultivatorul echipat cu rarite cu suprafata in sectiune de
700-1000 cm2 la distanta de 60-70-75cm.
8. PLANTAREA
Inmultirea din seminte a cartofului are importanta in campurile de selectie. Tuberculii
de cartofi pentru plantare nu trebuie sa fie infectati de viroze sau alte boli. Deasemenea se cere ca
in timpul pastrarii tuberculii de samanta a cartofilor sa nu incolteasca, incoltirea mai devreme de
2 luni inainte de plantare reducand capacitatea de productie.
Pregatirea cartofului de samanta pentru plantare :
A.sortarea – tuberculilor pentru samanta si calibrarea acestora constituie masura esentiala pentru
realizarea densitatii optime a culturii. Daca din recolta obtinuta nu se poate obtine material de
plantare necesar( 55-60 cm) se recurge la sectionarea tuberculilor in doua. Tuberculii din
soiurile la care ochii se concentreaza spre partea apicala se sectioneaza numai longitudinal.
Sectionarea tuberculilor la o cantitate mare de samanta se poate face mecanic cu o masina care
34
este prevazuta cu dispozitive care trateaza tuberculii sectionati cu praf de creta. Sectionarea
manuala asigura material de plantare de calitate superioara sub aspectul prezentei ochilor si a
numarului de ochi pe fiecare portiune. Plantarea tuberculilor sectionati manual se executa dupa 5-
6 zile
B.Incoltirea tuberculilor inainte de plantare are o deosebita importanta pentru cultura de cartofi
destinata consumului extracimpuriu si timpuriu si chir pentru consumul de vara. Prin incoltirea
tuberculilor de cartofi se asigura o grabire a rasaririi plantelor, formarea mai timpurie a
tuberculilor cu cel putin 10 zile, plantarea timpurie si marirea productiei. Deasemenea in timpul
incoltirii se poate observa starea sanatatii tuberculilor si valoarea lor vegetativa permitand
eleminarea din materialul de samanta a tuturor tuberculilor care manifesta degenerare. Tuberculii
incoltiti rezista la temperaturi scazute. Icoltirea tuberculilor de samanata trebuie realizata la
lumina si la temperaturi de 12-18 0C ziua si 10-120C noaptea. Coltii ce se obtin in conditii de
lumina naturala sau artificiala sunt pigmentati, scurti de 1,5-2cm, si robusti. Aceste conditii se
realizeaza in incaperi luminoase , cu posibilitati de aerisire, in bordee prevazute cu geamuri in
acoperis sau chiar in santuri special amenajate la suprafata solului. Daca se utilizeaza lumina
artificiala se folosesc pivnitile in care se face pastrarea peste iarna a tuberculilor in ladite pentru
incoltire. In tehnica ce se aplica pentru realizarea incoltirii cartofilor :
-pentru preincoltirea tuberculilor se tin in gramezi de circa 40cm inaltime la intuneric la
temperaturi de 15-180C timp de 8-10 zile
-cand se constata formarea de colti de 1-2mm incepe incoltirea propriuzisa in conditii de lumina
naturala sau artificiala. Pentru aceasta tuberculii se aseaza in ladite din scandura , lungi de 60cm,
late de 40-50cm, adanci de 12cm si prevazute cu picioare la capete. Laditele se aseaza in stive
cate 10-15 , fiecare ladita incarcandu-se cu cate 15-20Kg de tuberculi.
Tuberculii incoltiti se transporta in camp in aceleasi ladite realizandu-se economie la
manipulare si evitandu-se ruperea coltilor. In timpul procesului de incoltire se elimina toti
tuberculii cu colti filosi. Se schimba pozitia laditilor in stive din 7 in 7 zile pentru a se obtine o
incoltire uniforma si se mentine in incapere o umiditate ridicata a aerului prin asezarea unor vase
cu apa sau prin stropirea tuberculilor. Incoltirea se poate realiza cu bune rezultate si in solarii daca
acestea sunt asigurate cu o sursa de caldura . in spatiile in care se face incoltirea se controleaza
temperatura si se face zilnic aerisirea pentru a impieadica alungirea coltilor. Pana la plantare
acestea nu trebuie sa depaseasca lungimea de 1.5- 2cm, sa fie grosi , sa nu li se inegreasca
varfurile( lipsa de aer si intoxicare cu monoxid de carbon) si sa pastreze culoarea caracteristica
soiului. Daca la data plantarii se mai gasesc tuberculi neincoltiti acestea se elimina. Incoltire
dureaza 20-45 zile in functie de conditiile de incoltire.
C.Stimularea formarii de radacini se practica numai in scopul de productii foarte timpurii. Cu
circa 10 zile inainte de plantare tuberculii de cartofi se stratifica in rumegus de lemn, mranita si
nisip in proportie egala in cosuri de nuiele. Tuberculii se aseaza pe un singur rand unii langa altii,
iar intre fiecare rand de tuberculi se interpun 5cm de material umed. Cosurile se aseaza apoi in
aceleasi conditii in care s-a facut incoltirea. Formarea de radacini este stimulata daca in apa
deumectare a straturilr se adauga 60g superfosfat si 30g de sare patasica calculate pentru 10 litrii
apa.
D.Epoca de plantare cartoful se planteaza timpuriu. Coltii pornesc in vegetatie si cresc la
temperaturi de 6-70C. Plantarea timpurie atrage cresterea productiei si o serie de alte aspecte
importante ca : stoloni mai scurti, tuberculizarea mai timpurie, tuberculi mai uniformi ca marime.
Prin plantarea imediata dupa ce terenul s-a svantat si se lucreaza fara sa se batatureze si fara
bulgari se realizeaza cele mai mari productii. De regula conditiile de plantare a cartofului se
inregistreaza la jumatatea lunii martie in zonele de sud si camp a Banatului, in ultima decada a
lunii martie in zona colinara, si la inceputul lunii aprilie in zona foarte favorabila din punct de
vedere a temperaturii zona montana si depresiuni submontane. Cartoful incoltit, destinat
consumului extratimpuriu si timpuriu , se planteaza in zona nisiporilor din Oltenia intre 5-15
martie si pana la 25 marite in restul bazinelor specializate . durata de plantare a cartofului trebuie
sa fie cat mai scurta.
E.Densitatea culturii- nu marimea tuberculilor de samanta determina productia de cartofi ci
densitatea de plantare, productia fiind in corelatie cu numarul de tulpini la Ha. In consecinta
35
tuberculii mari in comparatie cu tuberculi mai mici produc un numar mai mare de tulpini si deci
densitatea de plantare este mai mare. Cea mai mare productie de tuberculi se obtine la o densitate
de 230-280mii de tulpini principale la Ha. Se recomanda urmatoarele densitati in functie de
fractiile , de calibrare a tuberculilor, cuiburi la Ha :
-30-45mm = 70mii cuiburi la Ha
-45-55-60mm= 55-60mii cuiburi la Ha
Aceste densitati sunt admise in culturi neirigate si la iun nivel mediu de fertilizare.
Densitatea creste pentru prima fractie la 75-80mii cuiburi la Ha in cadrul unei fertilizari optime.
In cazul in care se folosesc la plantare tuberculii taiati densitatea de plantare creste la 70-80mii
neirigat si 75-85mii irigat.
F.Cantitatea de tuberculi la Ha. – la folosirea unor tuberculi in grosime de 45-50mm, la o
densitate de 60mii cuiburi la Ha este necesara o cantitate de samanta de 2,7-3 tone. La aceasta
cantitate mai trebuie sa se adauge inca cel putin 10%, cantitate care constituie pierderi in timpul
manipularii si pastrarii materialului de plantare.
G.Distanta intre randuri- obisnuit la distanta dintre randuri 70-75cm. Se practica insa si distanta
de 50-60cm pentru soiurile extratimpurii si timpurii. In conditii de irigare distanta optima este 60-
70 cm.
H.Adancimea de plantare- cartoful se planteaza la adancimea de 6cm intelegand prin aceasta
dinstanta de la locul unde este asezat tuberculul pana la suprafata solului. Pentru tuberculii mici si
sectionati adancimea este de 4cm. In general cartoful se acopera prin bilon. Daca stratul de la
suprafata solului este uscat tuberculii trebuie plantati putin mai adanc pentru a fi siguri ca ei se
gasesc in stratul cu sol cu umiditate suficienta.
I.Tehnica de plantare :
-in cazul semimecanizat se deschid rigole cu cultivatorul echipat cu role de rarita, iar pe fundul
rigolelor se aseaza manual tuberculii la distanta pe rand stabilita. Rigolele se acopera cu pamant
manual, cu sapa sau cu rarita trecand printre randuri si rasturnand pamantul in rigole peste
tuberculi realizand in acelasi timp pe rand un bilon de marime mijlocie. Pe solurile nisipoase
dupa acoperirea tuberulilor terenul ramane plan.
-plantarea mecanica se face cu masina de plantat cartofi incoltiti MPCI 6 sau cu maisna de plantat
rasad cu echipament pentru plantat cartofi incoltiti. Pe cele mai mari suprafete cartoful se
planteaza mecanic cu tuberculi neincoltiti sau preincoltiti cu masina 4SABP 62,5.
La plantatul fara bilon in aceasta situatie pana la rasarirea coltilor( 20-30 zile) grapatul
culturii este cea mai importanta lucrare prin ea realizandu-se afanarea solului, combaterea crustei
si combaterea buruienilor rasarite sau in curs de rasarire. Pana la rasarire se executa 2-3 grapari :
prina- imediat dupa plantare ; a doua- imediat ce se observa formarea crustei ; a treia- la inceputul
rasaririi. Graparea se face cu GCR cu coltii orientati inapoi fata de directia de inaintare a
agregatului. In cultura cartofului prasilele sunt lucrari de combatere a buruienilor si lucrari de
bilonare( musuruire care este obligatorie pentru aceasta specie). Prasilele se executa cu
cultivatorul echipat cu cutite sageata mare si rarita cu aripi reglabile. Prin reglarea aripilor de la
rarita si a vitezei de inaitare a tractorului se reglaeza si marimea bilonlui. Bilonarea incepe cu
prima prasila cand plantele au 15-20cm in inaltime, adancimea de lucru a cutitelor este mare de 8-
10cm, iar bilonul redus ca inaltime pentru a nu se acoperi tufele. Viteza de lucru a tractorului la
aceasta prasila este mica de 4-5Km /h. Cutitele sageata si rarita distrug buruienile dintre randuri,
iar pe rand buruienile sunt distruse prin asfixiere de pamantul aruncat prin bilonare. Dupa 10-14
zile se executa a doua prasila cu bilonul mai mare decat primul. Cu aceasta este obligatorie si o
prasila manuala pe rand cu care se completeaza bilonarea. La inceputul infloritului( nu mai tarziu)
se executa ultima bilonare cu bilon mare. Dupa aceasta ultima lucrare buruienile care mai apar se
plivesc manual.
La plantatul cu bilon- in acest caz grapatul inainte de rasarire se inlocuieste cu o prasila
oarba, lucrare ce se executa cu cultivatorul echipat cu cutite speciale in forma de  si rarite pentru
musuroire. Dupa rasarire cand plantele au 10-15cm se refac biloanele cu ajutorul cultivatorului
36
echipat cu cutite sageata si rarita efectuandu-se si o prasila manuala. In continuare se mai executa
doua lucrari de intretinere si refacere a biloanelor cu cultivatorul.
Ingrijire culturii cu folosirea ierbicidelor- in tehnica de cultivare a cartofului folosind
iebicide in combaterea buruienilor este obligatorie plantarea cu biloni. Erbicide recomandate :
Gesagard( 2-8Kg/Ha), Sencor( 0,75-2,5 Kg/Ha) Afalon( 2-8Kg/Ha), Dual 500( 3-7 l/Ha)
+Gesagard( 2-6Kg/Ha), Lasso( 3,5-8Kg/Ha)+ Gesagard( 2-6Kg/Ha), Lasso( 3,5-8Kg/Ha)+
Sencor( 0,5-2Kg/Ha). Ierbicidele mentionate se administreaza pe intreaga suprafata intre perioada
de plantat si rasarit concomitent cu operatia de rebilonare. Sencorul este singurul ierbicid care se
poate administra si dupa rasarire pana cand plantele au 10-12cm. Pe terenurile infectate cu pir sau
costrei dupa rasarirea cartofilor indifereant de faza de crestere , dar in momentul in care costreiul
are 15-35cm sau pirul tarator si pirul gros au 10-15cm se administreaza unul dinurmataoarele
ierbicide : Fusilade super , Galant, Targa( in cantitate de 2-3 litri/Ha la Costrei sau 4-6 litrii/Ha la
Pir). Nu este exclus in timpul vegetatiei lucrari manuale selective dupa cum nici smulgerea
eventualelor buruieni care apar mai tarziu in a doua parte a verii.
Irigarea- cartoful reactioneaza la irigat mai bine decat oricare alta planta de cultura. Cel
mai mare consum de apa se inregistreza in faza de imbobocit- influrire maxima, dupa care
consumul din faza de vegetatie inflorire-ingalbenirea fiziologica a frunzelor bazale. In cultura
cartofului sunt favorabile udarile la intervale mai scurte, mai ales in faza de crestere a
tuberculilor, pe aceasta cale asigurandu-se reducerea temperaturii in sol, la suprafata solului si la
nivelul partii aeriene. Stresul hidric, consecinta a intarzierii udarii, afecteaza calitatea tuberculilor
prin incoltirea si puirea lor. Excesul de umiditate este deosebit de daunator si determina lipsa sau
insuficienta oxigenului in sol la care tuberculii se opresc din crestere, isi reduc continutul in
amidon si vitamina C, aspectul comercial si rezistenta la pastrare. Tehnici de udare – la cartof
prin aspersiune si prin brazda. Udarile la cartofi se repartizeaza pe doua faze de vegetatie :
-formarea tuberculilor – in zona de stepa( S,V,E ) se efectueaza 3-4 udari prin
aspersiune sau 2-3 udari prin brazde cu norme de udare cuprinse intre 400-650 mm in functie de
textura solului si metoda de udare, intervalul intre udari este de 10-12 zile.
-cresterea tuberculilor- 4-5 udari cu norme de udare de 300-350mm, numarul de udari
se reduce la 3-5 in silvostepa din Nord, 4-7 zona de padure de stejari din Sud si 0,4 in functie de
textura solurilor in zona de padure de fag din Nord, intervalul intre udari este de 6-8 zile.
Pentru cartoful timpuriu irigarea are mai mica importanta pentru ca acesta se recolteaza
inainte de instalarea secetei. Pe solurile nisipoase din sudul Olteniei si in anii foarte secetosi se
administreaza si la cartoful timpuriu 2-3 udari cu norme 500-750 m3/Ha.
10. RECOLTAREA
Culturile timpurii destinate consumului timpuriu se recolteaza atunci cand tuberculii au
ajuns la marimea comerciala de la 30g in sus. Recoltarea se face treptat pe masura ce se face si
comercializarea, altfel tuberculii nematuri fiind isi pierd din turgescenta si din valoare. La
stabilirea momentului de recoltare a cartofului de samanta se tine seama de : dinamica de crestere
a tuberculilor si de perioada zborului maxim al afidelor – care este vectorul virusilor. Pe loturile
semincere la maxim 10 zile de la data cand se iregistreaza zborul maxim de afide se intrerupe
vegetatia prin distrugerea vrejilor mecanic sau chimic. Recoltarea are loc dupa 15-20 zile de la
intreruperea vegetatiei, timp in care tuberculii se suberifica si ating maturitatea tehnica.
La culturile de cartofi destinate consumului de vara –toamna si iarna maturitatea
tehnica corespunde cand vrejii sunt uscati in proportie de 70%. Maturarea naturala a tuberculilor
de la caderea vrejilor( ingalbenirea) pana maturarea tehnica ( de recoltat) se desfasoara intr-o
perioada lunga de timp. Aceasta perioada se reduce cu 9-23 zile in cazul cand se face intreruperea
vegetatiei pe cale mecanica sau chimica fapt ce atrage cresterea rezistentei tuberculilor la
vatamare, reducerea infectarii tuberculilor cu boli de putrezire, prevenirea imburuienarii la
recoltat, oprirea trecerii bolilor din planta aeriana in tuberculi. Recoltarea cartofilor trebuie sa se
faca numai pe timp frumos. Recoltarea se face manual cu sapa , cu furci speciale, cu plugul sau
mecanic. Este cea mai costisitoare lucrare din cultura cartofului. Recoltarea mecanica cu combina
cere indeplinite anumite conditii : amplasarea pe soluri usoare si mijlocii, evitarea tasarii solului
37
prin lucrari de ingrijire, plantarea la adancime mica si uniforma, solul sa fie fara bulgari si curat
de buruieni, vrajii sa fie distrusi mecanic sau chimic.
11. PASTRAREA CARTOFILOR

A. procese care au loc in tuberculi in timpul pastrarii :
- piederea apei –respiratia si procesele microbiologice
- pierderea apei din tuberculi prin procesul de transpiratie determina reducerea turgescentei
celulare si ca urmare tuberculii isi pierd prospetimea, se vestejesc si se zbarcesc.
In timpul pastrarii tuberculiii pot fi feriti de vestejire prin mentinerea unei temperaturi
mai scazute si primtr-o umiditate relativa a aerului mai ridicata. Respiratia este cel mai important
proces micro-chimic ce are loc la tuberculii pusi la pastrat. O infliuenta deosebita asupra
intensitatii respiratiei o are temperatura la care se pastreaza tuberculii, procesul este cu atat mai
intens cu cat temperatura din depozitul de pastrare este mai mare. Piederi insemnate la tuberculii
de cartofi pusi la pastrare se inregistreaza si datorita activitatii micro-organice( bacterii si
ciuperci). Dintre bolile specifice pastrarii amintim : putregaiul umed, inelar, uscat, mana.
B. factori care influenteaza pastrarea sunt:
1.particularitatile soiurilor- soiurile de cartofi se diferentiaza intre ele sub aspectul rezistentei la
pastrare, astfel au fost clasificate:
a.sensibilitate la pastrare cu piederi de 16%
b.mijlocii de rezistenti cu pierderi de 12,5%
c.rezistenti cu pierderi de 9,5%.
Cea mai mare parte din soiurile aflate in cultura sunt mijlociu de rezistenti la pastrare.
2. temperatura cea mai potrivita pentru pastrarea cartofilor este cuprinsa intre 2-4 0C
3.umiditatea relativa a aerului trebuie sa varieze intre 85-93%.
Pastrarea cartofilor de consum se face la intuneric pentru a se evita clorofilizarea lor si
formarea de solanina care este daunatoare organismului uman si animal.
C. cartofii de samanta se pot pastra si in incaperi cu lumina putin intensa prelungindu-se
perioada de pastrare. Pregatirea cartofilor pentru pastrare : sortarea – se inlartura de
la pastrare toti tuberculii mici, vatamati sau taiati si cei cu inceput de imbolnavire.
D. Pastrarea propriuzisa- se pastreaza in depozite permanente sau in depozite temporare.
Aceste depozite trebuie sa fie curate , dezinfectate si bine aerisite.
CULTURA SFECLEI DE ZAHAR
1. Zonarea culturii si a soiurilor
Cerintele biologice ale sfeclei de zahar o definesc ca pe una dintre cele

mai
grele si dificile plante de cultura. De aceea fiecarei verigi tehnologice
trebuie sa i se acorde un maxim de atentie si o executie la timp a acestora.
Consumul mare de apa al sfeclei de zahar impune alegerea arealului de
culturacu prioritate in zonele irigate sau cu aport de apa freatica.
Zonarea soiurilor romanesti este urmatoarea:
- soiurile poliploide plurigerme – Polirom,Romanesc 7-sunt zonate in
judetele din sud,vest,Moldova si centrul Transilvaniei;
- soiurile poliploide monogerme- Monorom,Brasov 519-sunt zonate in
judetele din sud, Moldova si centrul Transilvaniei;
38
- hibridul monogerm-Florentina-este zonat in sudul tarii;
 soiurile diploid monogerme -Barsa si Andra-sunt zonate in Transilvania
si Moldova.

 2. Amlasarea culturii
Sfecla de zahar este o cultura pretentioasa la amplasarea in rotatie

cu alte culturi. Numarul mare de agenti patogeni, precum si a daunatorilor
,impune ca ea sa nu revina pe aceeasi sola la un interval mai mic de 4-5
ani.Ca plante premergatoare se recomanda: cerealele paioase,mazarea sau
cartoful. Se evita cultivarea dupa porumb sau alte culturi cu boli si daunatori
comuni sfeclei.
3. Aplicarea ingrasamintelor
Sfecla de zahar are un consum specific de elemente nutritive foarte

ridicat.
Fertilizarea cu gunoi de grajd este obligatorie deoarece se asigura o parte
din elementele nutritive necesare si se contribuie la imbunatatirea activitatii
biologice a solului. Gunoiul de grajd bine fermentat se administreaza in doza
de 40-60t/ha dupa dezmiristirea terenului si se incorporeaza in sol, imediat,
prin aratura de baza.
Fertilizarea cu fosfor . Doza optima de fosfor se stabileste in functie de
productia scontata si continutul de fosfor mobil din sol. Ea se corecteaza in
functie de dozele asigurate de gunoi de grajd aplicat.Ingrasamintele cu fosfor
se aplica dupa dezmiristirea terenului in vara,inaintea lucrarilo de baza ale
solului.Pot fi utilizate ingrasaminte granulate cu fosfor sau ingrasaminte
comlexe.
Fertilizarea cu potasiu. Doza optima de ingrasaminte cu potasiu se
calculeaza in functie de continutul de potasiu usor solubil in stratul arabil si
de productia scontata.
Corectarea dozelor optime de potasiu se face in functie de doza de

ingrasaminte organice aplicate. Ingrasamintele cu potasiu se aplca numai
vara sau toamna,prin imprastiere,inaintea lucrarilor de baza ale solului.Se
pot utiliza ingrasaminte simple sub forma de pulberi sau ingrasaminte
complexe.Ingrasamintele cu fosfor si potasiu nu se aplica in vegetatie la sol,
datorita slabei lor utilizari de catre plante.
Fertilizarea cu azot. Dozele optime de azot se stabilesc in fiecare
parcela,in functie de productia planificata si de asigurarea solului cu azot,
corectata cu aportul de azot adus de fertilizarea cu ingrasaminte organice si
efectul remanent de azot al plantei premergatoare.
39
Aplicarea faziala a ingrasamintelor cu azot asigura un inalt randament de
utilizare a acestora, datorita levigarii lor in sol, activarii proceselor de
mineralizare a materiei organice in sol,precum si asigurarii unor cantitati
optime de azot, corespunzator cerintelor plantei in diferite etape de
crestere si dezvoltare.
Se utilizeaza ingrasaminte simple cu azot sau ingrasaminte complexe care
contin si azot.
Fertilizarea la semanat( starter) este obligatorie pe toate tipurile de sol,
impusa de particularitatea biologica a plantei de a-si dezvolta un sistem
radicular slab in primele 60 zile de la rasarire. Lucrarea este asigurata de
echipamentul de fertilizat montat pe masina de semanat.
Fertilizarea in vegetatie se aplica concomitent cu prasila 1 si 2. in doze
de 40-50 kg/ha. Nu va depasi epoca optima a prasilei a 2-a deoarece reduce
continutul de zahar din radacini.
Fertilizarea faziala se aplica in faza de formare a aparatului foliar,
utilizand ingrasaminte foliare cu microelemente,in special cu bor. Ele sunt
compatibile cu tratamentele de combatere a bolilor si daunatorilor.
Dezmiristitul trebuie efectuat imediat dupa eliberarea terenului de

planta premergatoare printr-o trecere cu grapa cu discuri. In acest fel se
maruntesc resturile vegetale, se impiedica pierderea apei din sol .
Aratura de baza se efectueaza cat mai devreme( pentru a facilita
acumularea si pastrarea apei in sol) ,la adancimea de 30-32 cm.Lucrarea se
executa cu plugul in agregat cu grapa stelata la o umiditate optima a solului,
perfect uniforma, fara gresuri,
cu rasturnarea completa a brazdei si introducerea sub aratura a resturilor
vegetale.
Nivelarea araturii este o lucrare obligatorie, care se executa dupa
terminarea araturii de baza, pana la intrarea in iarna . Ea se executa prin 1-2
treceri cu tractorul in agregat cu grapa cu discuri echipata cu lama
nivelatoare.
Pregatirea patului germinativ impune o atentie deosebita datorita
greutatii
specifice foarte mici a semintei precum si a puterii slabe de patrundere si a
consumului mare de apa. Lucrarea se executa in preziua semanatului, la
adancimea de aincorporare a semintei prin 1-2 lucrari cu vibrocultorul in
agregat cu grape elicoidale.
5. Samanta si semanatului
40
Samanta de sfecla trebuie sa fie certificata,tratata bbligatoriu cu
substante insectofungicide, in vederea combaterii bolilor si daunatorilor
specifici pimelor faze de vegetatie a culturii.
Epoca de semanat. Semanatul incepe cand temperatura solului la
adancimea de semanat este de 4-5 grade c,timp de 2-3 zile consecutiv.
Densitatea la semanat trebuie sa asigure la recoltare intre 80-110 mii
plante/ha
Distanta intre randuri . Se vor folosi doua scheme de semanat:
- semanatul echidistant, in randuri distantate la 45 cm;
-semanatul in benzi ,dupa schema: 45-45-60-45-45-45-60-45-45.
Adancimea de semanat este de 2-4 cm pentru samanta monogerma si
de 3-4 cm pentru cea plurigerma.
6. Lucrarile de intretinere
Datorita ritmului slab de crestere a plantelor de sfecla in prima parte

a perioadei de vegetatie trebuie luate masuri de combatere a buruienilor.
Prasila oarba se executa la 10-12 zile de la semanat,in vederea
disrugerii crustei si a buruienilor care rasar inantea plantelor. Lucrarea se
executa cu cutite sageata si discuri de protectie a randurilor .Adancimea de
lucru este de 4-6 cm.
Raritul plantelor se face manual , cu sapaligi late de 15 cm, in vederea
corectarii densitatii plantelor. Se vor asigura distante maxime de 20-22 cm
intre plante pe rand.Lucrarea se executa cand plantele au doua perechi de
frunze adevarate.
Combaterea buruienilor se realizeaza prin prasile meca nice si
manuale si prin erbicidare.
Erbicide cu aplicare preemergenta : Dual EC 3-6 l/ha, Butiran 6-10 l/ha,
Olticarb( Ro-Neet) 6-8l/ha asociat cu Venzar 0,75-1,5 kg/ha.
Erbicide cu aplicare postemergenta:
Agil 0,8-1.ol/ha, Fusilade Super 1 l/ha, Targa Super 1 l/ha, Gallant
Super 1 l/ha, Betanal Progres 1,5-2 l/haetc.
Prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor se face prin tratarea
semintei si cu tratamente in cursul vegetatiei.
Irigarea constituie cel mai important element tehnologic de crestere a
niveluli de productie. Irigarea in vegetatie incepe in decada a 11-a a lunii
iunie, faza in care are loc inceputul ingrosarii radacinilor. Norma de udare
este cuprinsa intre 600 si 700 mc
apa/ha. Ultima udare se va administra cu 30 zile inaintea inceperii
recoltatului, vederea acumularii zaharului in radacini.
7. Recoltarea
Se face cand radacinile au atins maturitatea tehnologica,prin doua
moduri:
41
- recoltarea semimecanizata;
- recoltarea mecanizata;
Atentie deosebita trebuie acordata transportului la punctele de
receptionare, in aceeasi zi cu recoltarea.
TEHNOLOGIA DE CULTURA A LUCERNEI
1. Zonarea culturii si a soiurilor
Lucerna se caracterizeaza prin putere mare de acomodare la conditii

ecologice variabile.Productiile cele mai mari se obtin in zone temperate, pe
soluri profunde, bine drenate si aprovizionate in elemente nutritive.
Sunt extinse in cultura soiurile : Triumf, Adonis, Selena, Topaz, Sigma
si Magnat.
2. Amplasarea culturii
Lucerna se seamana dupa culturi care elibereaza terenul de preferinta

pana la mijlocul toamnei si care lasa solul de resturi vegetale.
Sunt considerate bune premergatoare pentru lucerna plantele anuale
furajere, cerealele de toamna, cartofii timpurii, mazarea, cat si alte culturi
anuale, care elibereaza terenul pana la mijlocul toamnei.
Cand lucerna se seamana la inceputul toamnei, premergatoarele cele
mai bune sunt culturile anuale furajere , care elibereaza terenul pana la
sfarsitul verii, cerealele de toamna si de primavara, cartofii timpurii.
Amlasarea lucernei dupa prasitoare tarzii nu este indicata.
Lucerna poate sa revina pe acelasi teren dupa un interval egal cu timpul
ei de cultura.
3. Aplicarea ingrasamintelor si amendamentelor
Gunoiul de grajd administrat plantelor premergatoare este bine

valorificat de catre lucerna. Doza optima este de 30-40t/ha in cultura
neirigata si 60-80 t/ha in regim irigat.
Fosforul. Lucerna este foarte exigenta fata de aprovizionarea solului cu
fosfor mobil. In lipsa datelor de cartare agrochimica, in raport de tipul de sol
42
si de fertilizarea plantei premergatoare sunt recomandate urmatoarele doze
orientative:
In cultura irigata:
-80-100 kgP2O5/ha
In cultura neirigata:
- 60-80 kg P2O5 /ha.
Azotul. Lucerna semanata in cultura pura valorifica eficient
ingrasamintele azotate numai pe solurile slab aprovizionate cu materie
organica.
In general ingrasamintele azotate sunt necesare cand lucerna se cultiva
in amestec cu graminee perene. In acest caz ,in anul 1 de vegetatie se aplica
intre 40-60 kg N/ha in cultura neirigata si de 70-90 kg N/ha in cultura
irigata.
In anii urmatori de vegetatie, sunt indicate doze de 70-80kg N/ha in regim

neirigat
si 80-100kg N/ha in regim irigat.
Potasiul- este necesar numai pe soluri care contin mai putin de 16 mg
potasiu
mobil/100g sol. In lipsa datelor de cartare agrochimica, se aplica annual 70-
80kg K2O/ha.
4. Lucrarile solului.
Lucrarile solului au rolul sa sporeasca acumularea apei si a elementelor

nutritive
si sa contribuie la lupta impotriva buruienilor, bolilor si daunatorilor.
Cand semanatul se face primavara, aratura se va realiza, de preferinta in
prima jumatate a toamnei, la adancimea de 22-25 cm; este de dorit ca, in
cadrul rotatiei, intr-un an sa se realizeze o aratura mai adanca, de 28-30
cm. Lucrarea de maruntire a bolovanilor, cu grapa cu discuri in agregat cu
grapa cu colti, este bine sa se faca in a doua jumatate a toamnei. In acest caz,
pregatirea patului germinativ in primavara se realizeaza in preajma
semanatului, cu combinatorul sau cu agregatul de grape cu colti, prevazut
in spate cu bare metalice.
Cand semanatul se face la sfarsitul verii sau inceputul toamnei, mai ales
dupa premergatoare ce elibereaza terenul in preajma semanatului, este
indicat ca pregatirea solului sa se faca cu grapa cu discuri. Pregatirea patului
germinativ se va face cu grapa cu discuri, ultima lucrare realizandu-se in
preajma semanatului in agregat cu tavalugul.
43
5. Samanta si semanatului
Epoca de semanat. In cultura neirigata, semanatul se face in

perioada imediata desprimavararii.In zonele de campie intervalul optim de
semanat se inscrie intre 1-15 martie, iar in zonele colinare intre 5-25 martie.
Pe suprafete cu posibilitati de irigare, semanatul este de dorit sa se faca
la sfarsitul verii sau la inceputul toamnei. Calendaristic acest interval se
inscrie in perioada 25 august-5 septembrie in zonele de campie si intre 15-25
august in zonele colinare.
Adancimea optima de semanat este la 1,5-2 cm, cand semanatul se face
primavara si la 2-2,5cm, cand se insamanteaza la inceputul toamnei.Pentru
punerea semintei in contact intim cu solul, aplicarea unei lucrari cu tavalugul
inelar, imediat dupa semanat, este necesara mai ales cand semanatul se face
la inceputul toamnei;aceasta lucrare este utila si cand semanatul se face la
inceputul primaverii, mai ales in anii secetosi.
Norma de samanta utila. In cultura pura, semanatul lucernei se face in
randuri, la 12,5 cm, cu 20-22 kg/ha. Cand lucerna se seamana in amestec cu
golomatul, se insamanteaza 17-18 kg/ha lucerna si 6-7 kg/ha golomat.
6. Lucrari de intretinere a culturii
Combaterea buruienilor. In lupta integrata de combatere a

buruienilor, un rol important il au masurile agrotehnice care se refera la
alegerea plantei premergatoare
si la aplicarea corecta a lucrarilor solului.

Combaterea buruienilor pe cale chimica este strict necesara. Cand lucerna
se insamanteaza la inceputul primacerii in cultura para, buruienile
monocotiledonate anuale se combat cu Diizocab, Eradicane sau Alirox 6-7
l/ha, acestea incorprrandu-se la 3-4 cm cu combinatorul. Cand, din anumite
motive, nu s-au aplicat erbicidele mentionate, se pot folosi erbicide
postemergente- Fusilade forte, Targa super, Gallant super 1-1,5 l/ha, cand
lucerna se afla in faza de 2-3 lastari. In situatia in care lucerna se cultiva in
amestec cu graminee perene, folosirea erbicidelor antigramineice nu este
indicata. Eficienta remarcabila in combaterea buruienilor dicotiledonate, dar
si a unor monocotiledonate, o are erbicidul Pivot care se aplica postemergent
in faza de 3-5 frunze trifoliate s, in doza de 0,5-0,75 l/ha.
Buruienile din lucernierile vechi se combat cu erbicidul Simadon 50 ( 6-
7-kg/ha) care se aplica la desprimavarare inainte de pornirea plantelor in
vegetatie, urmand a se face in timpul vegetatiei, cand buruienile
dicotiledonate sunt in faza de 2-4 frunze, un tratament cu Pivot 0,5-0,75 l/ha.
44
Lucerna poate fi data in consumul animalelor dupa 45 zile de la tratamentul
cu Pivot.
Combaterea bolilor si daunatorilor. Cand semanatul lucernei se face
primavara,pentru prevenirea atacului daunatorilor din sol) Sitona, Agriotes)
se executa tratamentul semintei cu produse pe baza de carbofuran, respectv
Carbodan 35ST si Carbofuran 28 l/tona de samanta. Cand lucerniera se
infiinteaza toamna, tratarea semintei nu mai e necesara, deoarece ciclul
biologic al daunatorilor nu permite o hranire intensa in aceasta perioada.
In cazul unui atac puternic a omizilor defoliatoare masa vegetativa se
va recolta cat mai repede posibil.
Irigarea. Consumul de apa al lucernei este cuprins intre 600 si 750
mm/an. Pe parcursul perioadei de vegetatie, consumul mediu zilnic de apa
este de 2,5-4 mm pentru coasele 1 si a doua, 4-6 mm pentru coasele a treia si
a patra si 2-3 mm pentru coasa a cincea. Aceste date pledeaza pentru
necesitatea irigarii lucernei in zonele cu posibilitati. In principiu, in primele
zile dupa recoltarea plantelor nu se iriga, existand o perioada critica pentru
aer; aplicarea udarilor va incepe la 7-8 zile dupa recoltare.
7. Recoltarea
Modul de recoltare a plantelor conditioneaza nivelul productiei,

calitatea furajului si perenitatea lucernariei.
In anul 1 de vegetatie, toate coasele vor fi recoltate in intervalul
cuprins intre inceputul si mijlocul fazei de inflorire a plantelor.In anii
urmatori de vegetatie, lucerna se recolteaza pe parcursul fazei de
imbobocire, cu exceptia coasei a doua sau a treia, care se recolteaza cand 25-
30% din plante au inflorit, in scopul refacerii rezervei de zaharuri din
radacini. In toate situatiile, ultima coasa este bine sa se recolteze in
apropierea punctului termic de zero grade( in prima decada a lunii
octombrie) , pentru favorizarea acumularii zaharurilor din radacini.
TEHNOLOGIA DE CULTURA
A MUSTARULUI
Mustarul alb, mustarul negru si mustarul vanat sunt specii cultivate

pentru seminte. Acestea contin ulei gras, mucilagii, substante proteice,
substante minerale si altele.
1. Soiul cultivat
45
In tara noastra se cultiva populatiile locale : Galben de
Craiova( mustarul alb),
De Timisoara( mustar negru).
2. Amplasarea culturii
Mustarul alb este relativ pretentios fata de caldura, suferind uneori
dupa rasarire fie din cauza temperaturilor prea scazute, fie din cauza celor
prea ridicate. Fiind specie de zi scurta, mustarul alb trebuie semanat mai
timpuriu. Lipsa umiditatii in perioada imediat urmatoare semanatului si in
perioada formarii semintelor are ca rezultat scaderea productiei. Fata de sol,
este mai putin pretentios si se poate cultiva in toate regiunile agricole.
Mustarul negru este mai putin pretentios la conditiile pedoclimatice.
Este sensibil la seceta si prefera solurile cu textura usoara si mai umede,
bogate in substante nutritive.
Mustarul este putin pretentios fata de planta premergatoare. Nu se
indica monocultura si nici amplasarea dupa alte crucifere sau dupa mac
datorita inmultirii bolilor si daunatorilor comuni.
3. Folosirea ingrasamintelor
Mustarul reactioneaza favorabil la aplicarea ingrasamintelor, mai

ales cand in perioada de vegetatie exista suficienta umiditate in sol.
Necesarul de ingrasaminte se stabileste in functie de continutul
solului in substante nutritive si de planta premergatoare.
Fertilizarea cu fosfor. Fosforul contribuie la sporirea numarului de
seminte in fructe si la grabirea coacerii acestora. Se recomanda 60-80 kg/ha
s.a.
Fertilizarea cu azot. Ingrasamintele cu azot favorizeaza cresterea
rapida a mustarului, ceea ce asigura o productie ma re de seminte. Se
recomanda 40-60 kg/ha s.a.
Fertilizarea cu potasiu. Pentru cultura de mustar nu este necesara
administrarea de ingrasaminte potasice.
Epoca de aplicare. Superfosfatul se aplica toamna si se
incorporeaza odata cu aratura de baza. Azotatul de amoniu se administreaza
pe zapada sau primavara cat mai timpuriu, inainte de pregatirea patului
germinativ.
Lucrarile de baza ale solului se fac in functie de planta

premergatoare si de umiditatea din sol. Se va avea in vedere ca aratura sa fie
executata uniform,sa lase solul bine nivelat , iar adancimea sa fie de 22-25
cm.
46
Pregatirea patului germinativ se va face primavara, cat mai timpuriu,
cu grapa cu discuri in agregat cu colti reglabili sau numai cu combinatorul,
pe terenurile discuite din toamna.
5. Semanatului
Se face cu semanatorile SUP , primavara cat mai timpuriu( epoca

1). Mustarul negru fiind mai sensibil la ingheturile tarzii, se seamana in
epoca a doua.
Norma de semanat se stabileste in functie de distanta intre randuri,
fiind cuprinsa intre 10-12 kg/ha.
Distanta de semanat depinde de starea de imburuienare a solului. In
terenuri curate, se seamana in randuri apropiate(12,5-25 cm ) ,iar in solele
imburuienate se recomanada semanatul la 50 cm intre randuri, pentru a se
putea executa lucrarile de intretinere. Adancimea de semanat variaza intre 2-
4 cm in functie de umiditatea din sol. Densitatea optima este de 120-130
plante/ mp in cazul insamantarii in randuri rare si de 500-550 plante/mp
cand se seamana la 12.5 cm.
In culturile semanate in randuri rare, lucrarile de intretinere constau in

executare a 1-2 prasile mecanice si manuale. Plivitul manual se executa in
cazul culturilor in randuri dese. Erbicidarea culturii se face cu : Triflurex 4
l/ha la pregatirea patului germinativ, prin incorporare imediata, sau cu
Fusilade 3 l/ha cand buruienile au 4-6 frunze.
Combaterea bolilor si daunatorilor. Cele mai frecvente boli sunt:
mana cruciferelor, albumeala cruciferelor, fainarea,patarea neagra, putregaiul
radacinilor. Pentru prevenire se va evita cultivarea mustarului pe terenuri
joase si umede. Combaterea se va putea efectua, la nevoie, prin tratamente
cu Dithane 0,25%, Topsin 0,07% in vegetatie.
Cei mai importanti daunatori: puricii cruciferelor, gandacul lucios,
viespea rapitei, gandacul albastru al mustarului. Se utilizeaza produsele:
Sinoratox 2l/ha, talstar 0,055, Decis 0,05%etc.
7. Recoltarea se face cand semintele au ajuns la matutitate,

iar plantele sunt galbene in itregime. Se face cu combina, dimineata pe roua.
Productia obtinuta oscileaza intre 1000 si 2000 kg/ha la cele 3 specii. Avand
un continut ridicat in ulei, semintele de mustar, imediat dupa recoltare, se
vor conditiona si se vor lopata pana vor ajunge la umiditatea de pastrare de
12%.
47
TEHNOLOGIA DE CULTURA A LEVANTICEI
Levantica este o specie perena si se cultiva pentru inflorescentele

lor cu miros placut. Uleiul volatil obtinut prin distilarea inflorescentelor
proaspete reprezinta produsul principal al acestor specii si are largi utilizari
in industria parfumurilor, produselor cosmetice, produselor farmaceutice.
Inflorescentele uscate, datorita uleiului volatil intra in formulele unor ceaiuri
cu actiune sedativa asupra sistemului nervos central, antiseptica, cicatrizanta
etc.
1. Soiul cultivat in tara noastra este Codreanca.

 Amplasarea culturii. Levantica are cerinte deosebite fata de lumina si
caldura. Este rezistenta la seceta, dar necesita totusi, suficienta
umiditate la0
 rasarire si in perioada pana la formarea tufelor. In cazul producerii de
butasi inradacinati, umiditatea este un factor hotarator. Lavanda este o
specie iubitoare de lumina. Lipsa luminii naturale are o influenta
negativa asupra tuturor elementelor de productivitate. Levantica creste
pe terenuri foarte sarace, insa productiile cele
mai mari se realizeaza atunci cand plantele sunt pe terenuri profunde, bogate
in calciu,permeabile.
Fiind semiarbust ,levantica ramane pe acelasi teren timp de 20-30 ani,
cultivandu-se in afara asolamentului.
3.Folosirea ingrasamintelor
Levantica reactioneaza foarte bine la actiunea ingrasamintelor, mai ales

atunci cand sunt plantate pe terenuri sarace in elemente nutritive.
Ingrasamintele cu fosfor asigura dezvoltarea organelor generative,
deyerminand formarea mai multor inflorescente pe tufa si grabind coacerea
semintelor. De asemenea,imbunatateste calitatea uleiului volatil. Se va
administra in doze de 70-80 kg/ha s.a.
Ingrasamintele cu azot au un efect nedorit asupra plantelor de
levantica , infloritul desfasurandu-se rapid si fara o acumulare normala de
ulei volatil.
Se recomanda folosirea de ingrasaminte pe baza de azot mai greu
solubile, in cantitate de 60-80 kg/ha s.a.
48
Ingrasamintele cu potasiu imbunatateste schimbul substantelor nutritive
in planta, sporind rezistenta acestora la inghet si la boli.
Doza recomandata de fosfor este de 40-60 kg/ha s.a.
Lucrarile de baza ale solului au ca scop afanarea sa in profunzime si
distrugerea buruienilor.Aratura se executa in septembrie- octombrie la 40-60
cm. Adancime.
Imediat dupa aceasta, terenul se va nivela perfect si se va mentine curat de
buruieni prin discuiri si grapari repetate.
Pregatirea patului germinativ se va execyta cu grapa cu discuri in agregat
cu grapa cu colti reglabili, cu 3-4 zile inainte de plantare, la adancimea de
12-15 cm.
5. Plantatul
Levantica se poate planta toamna la sfarsitul lunii septembrie inceputul
lui octombrie sau primavara devreme, imediat ce se poate intra in camp,
manual.
Pentru un ha de levantica sunt necesari 20000 butasi inradacinati sau
rasaduri, cu un coeficient de circa 10%,necesar completarii golurilor.
Se va planta la 100cm intre randuri si 50 cm intre plante pe rand. Butasii
se fasoneaza, reducandu-se sistemul radicular pana la 15 cm,iar partea
aeriana 10-15cm.
Se planteaza astfel incat sa fie ingropati cu 3-5 cm mai mult decat
adancimea la care au fost in strat.
6. Lucrari de intretinere
Lucrarile de intretinere incep primavara timpuriu si constau in prasitul
intervalelor dintre randuri . Lucrarile din interiorul randului se fac manual,
cu sapa, de 2-3 ori in cursul anului. Se va acorda o atentie deosebita
distrugerii buruienilor perene si cuscutei. Se re comanda urmatoarele
erbicide:
 in perioada de repaos a culturii( toamna tarziu sau primavara devreme) se
recomanda : Triflurex-4l/ha, Mecloran-6l/ha sau Afalon-2kg/ha
 - in vegetatie se va utiliza Basagran-2l/ha pentru buruienile
dicotiledonate anuale si perene, iar pentru cele monocotiledonate unul din
erbicidele: Furore-2l/ha,Fusilade-2l/ha sau Pantera-1l/ha.
7. Boli, daunatori si combaterea acestora

In culturile de lavanda pot fi intalnite bolile: uscarea plantelor si patare
frunzelor, dar acestea nu reprezinta importanta economica.In ultimii ani s-a
semnalat atacul unor specii de lacuste. La depasirea unui numar de 4-5
49
exemplare/mp se recomanda aplicarea de tratamente chimice cu unul din
insecticidele: Karate-0,02%, Fastac-0,02% sau Sumi-alpha-0,02%.
8. Recoltarea
In functie de zona de cultura, lavanda infloreste in lunile iuni- iulie.Cel
mai mare continut de ulei volatil se realizeaza atunci cand recoltatul se
executa in perioada de inflorire deplina. Este bine ca in practica recoltatul sa
inceapa atunci cand numarul total de flori inflorite este de 50% si sa se
termine cel mai tarziu in faza de inflorire deplina.Recoltarea se face dupa ora
10, pe timp insorit, calduros si fara vant.
Inflorescentele recoltate se transporta imediat la instalatiile de distilare.

Pentru productia de flori uscate, recoltatul se va executa imediat ce au
inceput sa se deschida primele flori.
Recoltatul se executa manual, cu secera, incepand din al doilea an de
vegetatie, avand grija ca tija florilor sa nu depaseasca 12 cm.
Productiile medii de inflorescente proaspete ce se realizeaza in primii 2-3
ani sunt mai reduse( 2000-3000kg/ha) ,dar in perioada de productie maxima
acestea sunt de 5000-6000kg/ha.
Pentru flori uscate, inflorescentele recoltate se intind in strat subtire la
umbra, in incaperi curate si aerate.
Dupa ascare, florile se scutura usor prin batozare si se separa prin sitare.
Randamentul de uscare este de 5-7 : 1.
TEHNOLOGIA DE CULTURA A CORIANDRULUI
Coriandrul este o planta anuala care se cultiva pentru fructele sala

aromate, al caror continut in ulei volatil variaza in functie de soi, zona de
cultura, conditii pedoclimatice etc, intre 0,15 si 2,10 ml/100g.
1. Soiul cultivat
In prezent in tara noastra se cultiva soiul Sandra, care se caracterizeaza
printr-o uniformitate mare a plantelor, comportare buna fata de boli,
rezistenta mai mare la cadere, scuturare si spargere a fructelor.In anul 2000 a
fost omologat soiul Omagiu care este mai precoce cu 5 zile.
2. Ampasarea culturii
50
Se recomanda solurile adanci, bogate in substante hranitoare si curate de
buruieni.
Se vor evita solurile grele, argiloase si umede care formeaza crusta dupa
ploi.
Cele mai bune plante premergatoare pentru coriandru sunt: cerealele de
toamna, borceagul, leguminoasele ,porumbul pentru boabe si siloz, plante
perene de nutret.Se recomanda evitarea ca premergatoare a florii soarelui, a
sfeclei de zahar si a ierbii de Sudan. Va reveni pe aceeasi sola dupa 4-5 ani.
3. Folosirea ingrasamintelor
Ingrasamintele cu fosfor sunt eficace in doza de 40-50 kg/has.a.,
administrate toamna ca ingrasamant de baza.4
Ingrasamintele cu azot aplicate in doze de 50-70 kg/ha s.a.contribuie la
sporirea productiei si se aplica primavara cat mai devreme.
Ingrasamintele cu potasiu se aplica in doze de 30-35 kg/ha toamna odata
cu ingrasamintele cu fosfor.
Dupa recoltarea plantei premergatoare, se efectueaza aratura la
adancimea de 22-25 cm cu plugul in agregat cu grapa stelata.
Primavara de indata ce pamantul s-a zvantat, terenul se niveleaza si se
grapeaza.
Cea mai buna pregatire a patului germinativ se realizeaza cu combinatorul
la 4-5 cm adancime.
5. Semanatul
Coriandrul se seamana cu semanatorile SUP,primavara, in prima
urgenta.Se va folosi numai samanta certificata, in cantitate de 16-18 kg/ha,in
randuri distantate la 25 cm, realizandu-se o densitate la rasarire de 350-400
plante/mp.Adancimea de semanat este de 3-5 cm.
Combaterea chimica a buruienilor se face cu ajutorul erbicidelor, astfel:
 inainte de semanat se aplica Triflurex-4l/ha incorporat imediat in sol
 inainte de rasarirea plantelor se recomanda efectuarea tratamentelor cu
Afalon-2kg/ha sau Prometrex-4kg/ha precum si sare DMA 6L/HA.
 In vegetatie se recomanda unul din erbicidele: Furore-2l/ha,Fusilade-
2l/ha sau Gallant-2l/ha.

 7. Boli, daunatori si combaterea acestora
 La coriandru este frecfenta brunificarea inflorescentelor si innegrirea
fructelor, care produc pagube importante.Masurile de prevenire constau
51
in folosirea de samanta neinfectata, respectarea asolamentului si igiena
culturala.
 Se recomanda tratarea chimica cu Tiradin-4kg/tona de samanta sau
Tiramet-3kg/tona.
 Dintre daunatori, cel mai periculos este viespea coriandrului,pentru
combaterea caruia se recomanda efectuarea a doua tratamente:- primul la
inceputul infloritului
 iar al doilea la inflorirea in masa utilizandu-se unul din urmatoarele
produse:- Decis-0,05%, Fastac-0,02%, Karate-0,02%etc.
8. Recoltarea
Deoarece inflorescentele sunt de ordin diferit, iar fructele nu ajung la
maturitate in acelasi timp, pentru a se reduce pierderile prin scuturare,
recoltarea se face cand 50-75% din fructe sunt mature, fiind colorate in
galben-brun.
Recoltarea se face dimineata pe roua, sau chiar noaptea, pentru a diminua
pierderile prin scuturare. Dupa recoltare, fructele se conditioneaza la
selector, apoi se intind in srtaturi subtiri la soare pentru a se usca. Productia
medie ce se poate obtine este de 1000-1500 kg/ha.
52

Cultura Plantelor de Camp

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cultura Plantelor de Camp

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de curs pentru

1. IMPORTANTA , PARTICULARITATI MORFOLOGICE SI BIOLOGICE ALE

10. CADEREA CEREALELOR

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A GRAULUI DE TOAMNA

4. Particularitatile biologice ale graului

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A ORZULUI

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A OVAZULUI

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A FLOARII SOARELUI

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A RAPITEI COLZA

TEHNOLOGIA CULTIVARII PORUMBULUI

Determinare densitatii lanului de porumb se face prin numararea plantelor pe portiuni de

11. PORUMBUL PENTRU BOABE IN CULTURA SUCCESIVA

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A SFECLEI DE ZAHAR

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A CARTOFULUI

11. PASTRAREA CARTOFILOR

CULTURA SFECLEI DE ZAHAR

1. Zonarea culturii si a soiurilor

Cerintele biologice ale sfeclei de zahar o definesc ca pe una dintre cele

Sfecla de zahar este o cultura pretentioasa la amplasarea in rotatie

Sfecla de zahar are un consum specific de elemente nutritive foarte

Corectarea dozelor optime de potasiu se face in functie de doza de

Dezmiristitul trebuie efectuat imediat dupa eliberarea terenului de

Datorita ritmului slab de crestere a plantelor de sfecla in prima parte

TEHNOLOGIA DE CULTURA A LUCERNEI

1. Zonarea culturii si a soiurilor

Lucerna se caracterizeaza prin putere mare de acomodare la conditii

Lucerna se seamana dupa culturi care elibereaza terenul de preferinta

3. Aplicarea ingrasamintelor si amendamentelor

Gunoiul de grajd administrat plantelor premergatoare este bine

In anii urmatori de vegetatie, sunt indicate doze de 70-80kg N/ha in regim

Lucrarile solului au rolul sa sporeasca acumularea apei si a elementelor

Epoca de semanat. In cultura neirigata, semanatul se face in

6. Lucrari de intretinere a culturii

Combaterea buruienilor. In lupta integrata de combatere a

si la aplicarea corecta a lucrarilor solului.

Modul de recoltare a plantelor conditioneaza nivelul productiei,

Mustarul alb, mustarul negru si mustarul vanat sunt specii cultivate

Mustarul reactioneaza favorabil la aplicarea ingrasamintelor, mai

Lucrarile de baza ale solului se fac in functie de planta

Se face cu semanatorile SUP , primavara cat mai timpuriu( epoca

In culturile semanate in randuri rare, lucrarile de intretinere constau in

7. Recoltarea se face cand semintele au ajuns la matutitate,

Levantica este o specie perena si se cultiva pentru inflorescentele

1. Soiul cultivat in tara noastra este Codreanca.

Levantica reactioneaza foarte bine la actiunea ingrasamintelor, mai ales

7. Boli, daunatori si combaterea acestora

Inflorescentele recoltate se transporta imediat la instalatiile de distilare.

TEHNOLOGIA DE CULTURA A CORIANDRULUI

Coriandrul este o planta anuala care se cultiva pentru fructele sala

S-ar putea să vă placă și