I.9.Disparitati Regionale

România Planul Naţional de Dezvoltare 2004 - 2006
9. Disparităţi regionale în dezvoltarea economică
9.1. Cadrul instituţional al dezvoltării regionale în România
Politica de dezvoltare regională este un concept relativ nou pentru România. Începând cu 1998,
ţara a fost structurată în 8 regiuni de dezvoltare (nivel NUTS II), grupând cele 41 judeţe existente
şi Municipiul Bucureşti, după cum se poate observa în harta de la pagina următoare.
Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România stabileşte obiectivele, cadrul
instituţional, competenţele şi instrumentele specifice necesare promovării politicii de dezvoltare
regională. În baza acestei legi s-au constituit, la sfârşitul anului 1998, prin asocierea liber
consimţită a judeţelor şi a Municipiului Bucureşti, 8 Regiuni de Dezvoltare corespunzătoare
nivelului statistic NUTS II. Stabilite pe o bază voluntară, ele nu au statut de unităţi administrative.
Aceste Regiuni reprezintă unităţi teritoriale suficient de mari pentru a constitui o bună bază
pentru elaborarea şi implementarea strategiilor de dezvoltare regionale, permiţând utilizarea
eficientă a resurselor financiare şi umane.
Legea 151/1998 este în curs de analiză şi revizuire, pentru îndeplinirea angajamentelor asumate
prin Documentul de poziţie pentru capitolul 21 şi pregătirea cadrului adecvat pentru elaborarea şi
implementarea politicii regionale în România, incluzând planificarea, programarea şi
implementarea Fondurilor Structurale.
Ministerul Integrării Europene (MIE), prin Direcţia Generală pentru Politici şi Programe de
Dezvoltare Regională răspunde de elaborarea şi implementarea politicii de dezvoltare regională,
coordonând toate activităţile de planificare, programare, implementare. În procesul de integrare
europeană, MIE este negociator naţional în relaţia Comisia Europeană pentru capitolul 21 -
„Politica Regională şi Coordonarea Instrumentelor Structurale”, scop în care iniţiază şi
elaborează, în cooperare cu ministerele şi instituţiile relevante, propuneri pentru legislaţia în
domeniul dezvoltării regionale. MIE este responsabil totodată de construcţia instituţională pentru
dezvoltarea regională şi de implementarea fondurilor Structurale.
Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională (CNDR) este autoritatea deliberativă pentru
politica şi programele de dezvoltare regională, avizând documente importante pentru dezvoltarea
regională cum sunt Planul Naţional de Dezvoltare şi Strategia Naţională de Dezvoltare Regională.
CNDR este prezidat de Ministrul Integrării Europene şi este alcătuit din preşedinţii şi
vicepreşedinţii celor opt Consilii de Dezvoltare Regională şi la paritate, secretari de stat din
ministerele implicate în dezvoltarea regională.
Consiliul de Dezvoltare Regională (CDR), creat la nivelul fiecăreia din cele 8 Regiuni de
Dezvoltare, are rol deliberativ privind coordonarea la nivel regional a politicii naţionale de
dezvoltare regională. CDR decide la nivel regional, pe parcursul elaborării PDR –urilor,
obiectivele prioritare de dezvoltare regională şi strategia pentru atingerea obiectivelor prioritare
de dezvoltare ale PDR.
CDR este alcătuit din preşedinţii Consiliilor Judeţene şi câte un reprezentant al Consiliilor locale
municipale, orăşeneşti, comunale ale fiecărui judeţ component al Regiunii. CDR coordonează
Agenţia de Dezvoltare Regională (ADR) care activează în fiecare Regiune de Dezvoltare.
168
Agenţiile de Dezvoltare Regională existente în fiecare regiune de dezvoltare reprezintă

organismul executiv al CDR. ADR-urile sunt organizaţii non-guvernamentale, de utilitate publică,
cu personalitate juridică, care acţionează în domeniul specific al dezvoltării regionale. ADR –
urile sunt partenerii Ministerului Integrării Europene, responsabili cu elaborarea Planurilor de
Dezvoltare Regională, ca bază pentru elaborarea PND, iar ulterior aprobării PND de către
Guvern, au rolul de autorităţi de implementare a măsurilor stabilite în cadrul priorităţii PND
privind dezvoltarea regională.
Regiunile de dezvoltare din România
Dezvoltarea regională a făcut necesară implementarea unui sistem statistic de nivel NUTSII în
nomenclatorul EUROSTAT pentru analiza şi monitorizarea disparităţilor în dezvoltarea regională
care este încă în proces de îmbunătăţire. În fiecare din cele 8 Regiuni de Dezvoltare au fost
înfiinţate 8 Direcţii Generale de Statistică Regională, pentru facilitarea procesului de analiză a
dezvoltării regionale din ţara noastră. În prezent, sistemul de date statistice la nivel regional este
relativ limitat. În cadrul programului de asistenţă tehnică „Support for regional socio-economic
analyses for the National Development Plan” s-a realizat o primă bază de date care va trebui
dezvoltată pentru a răspunde exigenţelor de analiză ale unui plan pentru Fonduri Structurale.
9.2. Disparităţi interregionale – comparaţii UE
Datele statistice arată că România a intrat în procesul de tranziţie având un nivel relativ scăzut al
disparităţilor regionale, comparativ cu alte state membre sau ţări candidate. Aceste disparităţi
însă au crescut rapid şi în mod deosebit între Municipiul Bucureşti şi restul ţării. Disparităţile inter-
regionale în termeni absoluţi sunt relativ mici prin comparaţie cu Uniunea Europeană. În termeni
relativi însă, acestea au atins nivele comparabile cu cele din Portugalia si Olanda.
169
Disparităţi inter-regionale în UE şi în ţările candidate Central şi Est-Europene

- 2000 –
Regiuni cu PIB PIB PIB Raport

Nr. Ţara Regiuni cu PIB minim
maxim relativ relativ max/min
1 Marea Inner London 246,3 Mersyside 71,6 3,43
Britanie
2 Belgia Brussels 223,1 Hainaut 71,8 3,11
3 Franţa Ile –de-France 154,1 Reunion (Ins. Oc. Indian) 50,9 3,02
4 Germania Hamburg 183,4 Dessau (din fosta RDG) 63,2 2,9
5 Rep. Cehă Prague 121,6 Sredni Cechy 48,5 2,51
6 Ungaria Kozep – 72,4 Eszak –Alfold 32,5 2,23
Magyaroszag
7 Italia Lombardia 136,1 Calabria 61,9 2,22
8 Spania Madrid 108,1 Extemadura 50,3 2,15
9 Austria Viena 150,6 Burgenland 70,9 2,12
10 Polonia Mazowieckie 55 Lubelskie 27,6 1,99
11 Portugalia Lisabona 101,1 Azore (Ins. Oc. Atlantic) 52,2 1,94
12 Romania Bucuresti –Ilfov 35,3 Nord-Est 19,1 1,85
13 Finlanda Uusima 137,2 Ita-suomi 74,9 1,83
14 Olanda Utrecht 143,4 Flevoland 81,3 1,76
15 Grecia Sterea Ellada 81,5 Ipeiros 47,3 1,72
16 Bulgaria Yugozapaden 34 Severozapaden 22,2 1,53
17 Suedia Stockholm 133,9 Vastsverige 89,9 1,49
Sursa: Comisia Europeană, Primul raport asupra coeziunii economice şi sociale şi alte calcule, 2002
O comparaţie a disparităţilor regionale din România cu situaţia altor ţări europene, relevă faptul
că în România, la fel ca în majoritatea ţărilor europene (Marea Britanie, Franţa, Belgia, Cehia,
Austria, Portugalia, Suedia), cea mai dezvoltată regiune o reprezintă capitala; cele mai slab
dezvoltate sunt zonele de graniţă, asemănător Europei de Vest, unde regiunile de la graniţa
cu fostele ţări socialiste (Austria, Germania ) sunt mult rămase în urma altor regiuni .
9.3. Disparităţi interregionale în dezvoltarea economică
Exceptând Bucureştiul (vezi 9.3.7.), a cărui situaţie în peisajul economic al ţării este complet
specială, creşterea economică a urmat o direcţie vest-est, proximitatea pieţelor vestice acţionând
ca factor de difuzare a creşterii. Deşi datele statistice prezintă unele oscilaţii în timp, datorită unor
factori locali, se poate observa cum creşterea economică a avut o componentă geografică
semnificativă, zonele subdezvoltate fiind concentrate în Nord-Est, la graniţa cu Moldova şi în Sud,
de-a lungul Dunării. Subdezvoltarea apare ca fiind corelată în mare măsură cu şomajul şi cu
preponderenţa activităţilor rurale, precum şi cu incapacitatea de atragere a investiţiilor străine
directe. Tabelul de mai jos sintetizează informaţiile cheie asupra dezvoltării regiunilor.
170
Indicatori cheie ai dezvoltării regionale în România (media naţională = 100)

Regiunea PIB/locuitor Rata Şomajului ISD 1/locuitor IMM-uri/locuitor Populaţia rurală
1998 2000 1998 2002 1998 2001 1998 2001 1998 2002
1. Nord-Est 79,8 70,0 133,7 128,6 15,3 14,9 68,7 68,3 167,3 174,1
2. Sud-Est 100,1 88,9 112,5 119,0 42,7 74,6 102,5 101,5 99,1 100,8
3. Sud-Muntenia 85,8 81,5 97,1 109,5 65,5 69,9 78,1 74,4 159,8 157,3
4.Sud-Vest-
90,0 83,8 104,8 111,9 11,9 34,1 92,3 85,0 103,7 101,6
Oltenia
5. Vest-România 100,9 102,6 101,9 78,6 99,1 98,6 86,7 95,9 61,1 58,8
6. Nord-Vest 95,5 93,0 84,6 81,0 41.91 55,6 107,1 107,8 106,5 105,7
7. Centru 105,9 107,1 98,1 107,1 87,7 57,8 99,2 102,7 82,3 82,3
8. Bucureşti-Ilfov 162,2 206,8 47,1 39,3 598,3 503,5 195,3 197,1 20,3 19,3
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului
Regiunea Nord-Est este marcată atât de dependenţa sa de agricultură, cât şi de apropierea de

graniţa cu Moldova şi cu Ucraina. Acelaşi lucru este valabil, într-o anumită măsură, pentru
Regiunea Sud-Muntenia, de asemenea dependentă de agricultură şi unde Dunărea acţionează
ca o barieră în comerţul transfrontalier. Părţile vestice şi centrale ale ţării au fost avantajate de
poziţia lor mai apropiată de pieţele vestice şi de dependenţa lor mai redusă de sectorul primar.
Până acum, ele au beneficiat mai mult de investiţii străine directe.
În pofida unor insuficiente studii în privinţa disparităţilor regionale, este totuşi evident că odată
cu reducerea sectorului de stat din economie, disparităţile interregionale s-au adâncit şi agravat
şi tind să devină dominante în realitatea românească, după cum se poate constata din tabelul
următor:
Evoluţia PIB şi a productivităţii muncii pe regiuni de dezvoltare, în perioada 1998-2000

- euro -
Regiune
Rom. NE SE S SV V NV C B-I
Indicatori
PIB/locuitor
1998 1.663 1.327 1.665 1.426 1.497 1.678 1.588 1.760 2.697
2000 1.795 1.256 1.596 1.464 1.504 1.842 1.669 1.924 3.712
VAB / pers.
ocupată
1998 3.678 2.791 3.914 3.294 3.368 3.678 3.350 3.807 6.214
2000 4.127 3.030 3.770 3.358 3.509 4.077 3.613 4.243 9.006
Sursa: Calcule pe baza datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică
Evoluţia PIB, privită comparativ doar pentru perioada 1998-2000, evidenţiază o creştere de
aprox. 40% pentru Bucureşti-Ilfov, în timp ce pentru restul regiunilor, creşterile sunt de sub 10%,
sau chiar stagnează (Regiunea Sud-Vest Oltenia). Dinamica productivităţii este marcantă tot
pentru Bucureşti-Ilfov (50%), fiind urmată de Centru (13%), în timp ce pentru Regiunea Sud-
Muntenia stagnează. Această situaţie arată că investiţiile relativ însemnate din Bucureşti-Ilfov
conduc la o creştere a disparităţilor interregionale, fapt care – în timp – poate duce la o
supraîncălzire a conjuncturii acestei regiuni, cu consecinţe nedorite pe piaţa muncii, precum şi
asupra creşterii exagerate a preţurilor, inclusiv a terenurilor.
1
ISD = Investiţii Străine Directe
171
Între cauzele majore care au dus şi duc la creşterea disparităţilor se numără :
- Localizarea şi amploarea investiţiilor – străine

- interne
- Pierderea capacităţii concurenţiale a întreprinderilor:
- pe pieţele – externe
- interne
- Factori speciali
- forţa de muncă specializată
- tradiţia în meşteşuguri şi comerţ
- potenţialul infrastructural
- influenţa migraţiei şi emigraţiei
- apropierea de surse de materii prime
- apropiere de pieţe de desfacere – interne
- externe
- existenţa zonelor defavorizate sau areale care beneficiază de programe
guvernamentale sau internaţionale
- areale cu transfer de capital individual autohton, provenit din munca în
străinătate
În continuare sunt prezentate principalele probleme ale dezvoltării regionale, care au fost luate în
considerare la elaborarea strategiei de dezvoltare regională a PND, prezentată în capitolul II. O
analiză mai detaliată a problemelor economice şi sociale la nivel regional s-a realizat în
secţiunile anterioare ale analizei PND. De asemenea, Planurile de Dezvoltare Regională
elaborate sub coordonarea ADR-urilor de către fiecare Regiune de Dezvoltare oferă o gamă largă
de analize economico-sociale, atât pe ansamblul regiunilor, cât şi la nivel infraregional (judeţean),
care au ajutat la identificarea principalelor disparităţi interregionale şi la fundamentarea strategiei
naţionale de dezvoltare regională a PND.
9.3.1. Disparităţi urban –rural
Deşi România are o reţea urbană densă, multe centre urbane putând reprezenta potenţiali poli de
creştere economică la nivel regional, există puţine legături economice între centrele urbane si
zonele înconjurătoare, deoarece modul lor de dezvoltare a fost conceput independent unul de
altul. De asemenea, sistemul de transport urban nu este totdeauna propice întăririi relaţiilor şi
contactelor dintre judeţe. Ca rezultat, nici astăzi nu se poate spune că există o piaţă regională a
forţei de muncă, ceea ce explică de ce un şoc pe piaţa muncii într-un oraş monoindustrial a
condus deseori la migraţia forţei de muncă spre zonele rurale din acelaşi judeţ, unde desfăşoară
o activitate de subzistenţă în ferme, sau spre Bucureşti. Migraţia spre alte centre urbane, de nivel
superior, în cadrul aceleiaşi regiuni a fost mult mai mică.
Abia în ultimul timp au început să apară sistemele locale ale pieţei forţei de muncă, rezultat al
specializării crescute a producţiei prelucrătoare. Creşterea pieţelor locale ale forţei de muncă are
drept consecinţă în afara creşterii cerinţelor de training, o susţinută activitate de monitorizare
pentru a putea evalua posibilele efecte la nivel regional.
172
Dacă, urmare a evoluţiilor economice din vestul şi centrul ţării, populaţia urbană are în această
parte a ţării o pondere relativ ridicată, Regiunile Nord-Est, Sud-Muntenia şi Sud-Vest Oltenia au
o puternică dominantă rurală; aici sunt localizate şi cele două mari buzunare de sărăcie ale
României. Regiunea Sud –Est, în general cu o densitate redusă a populaţiei, concentrează în
câteva mari centre urbane, un număr mare a locuitorilor.
Evoluţia populaţiei rurale
Sud- Vest-
Sud- Sud- Nord- Bucureşti
Nord-Est Vest Români Centru
Est Muntenia Vest -Ilfov
Oltenia a
1991 57,24 42,41 59,88 56,86 37,58 48,43 39,18 12,38
1995 55,79 42,60 58,25 55,08 37,40 47,50 39,28 11,08
2000 56,48 43,17 58,41 54,65 37,84 47,23 39,68 11,20
2002 56,60 43,26 58,35 54,56 37,35 47,30 39,78 10,82
Sursa: Institutul Naţional de Statistică
Oscilaţiile în evoluţia populaţiei sunt o consecinţă a migraţiei populaţiei apte de muncă - în

special a celei tinere - către centrele urbane, în căutarea de locuri de muncă mai tentante, a
unei infrastructuri mai bune şi a unui mod de viaţă mai interesant şi atrăgător. Migraţia înspre
zonele rurale se înregistrează la nivelul populaţiei ce depăşeşte vârsta de 50-60 ani, îndeosebi
cea disponibilizată din întreprinderile de stat, care nu au reuşit să se recalifice în meserii căutate
de piaţa muncii , fiind nevoiţi să se întoarcă în mediul rural unde desfăşoară activităţi care le
asigură subzistenţa.
173
9.3.2. Disparităţi în nivelul de ocupare
După 1990, şomajul a crescut brusc în toate regiunile ţării, dar cele mai mare rate ale şomajului
au cunoscut regiunile cu economie fragilă, industrializate în anii ’60 –’70: Nord-Est, Sud-Est, iar
cele mai mici, Regiunile Bucureşti-Ilfov şi Vest-România. În 2000, cea mai mare rată a şomajului
o deţineau în continuare Regiunile Nord-Est şi Sud-Est, dar în afara acestora a crescut şomajul
aproape la acelaşi nivel în Regiunile Sud-Vest Oltenia, Vest-România şi Centru, ca urmare a
restructurării miniere şi marii industrii grele, care a afectat marile întreprinderi din aceste regiuni.
Reducerea şomajului după 2000 poate fi explicată prin amploarea pensionărilor, plecărilor la
muncă în străinătate, muncii în economia subterană, dar şi prin faptul că cei mai mulţi şomeri de
lungă durată nu se mai înregistrează la oficiile forţei de muncă.
Evoluţia ratei şomajului pe regiuni şi ani
Nord-Est Sud- Sud- Sud- Vest Nord- Centru Bucureşti

Est Muntenia Vest -Români Vest -Ilfov
Oltenia a
1991 4,5 4,0 2,7 3,4 2,5 3,2 1,8 1,4
1995 13,7 10,6 9,0 9,9 7,5 8,6 9,1 5,1
2000 13,2 11,4 10,4 11,6 10,4 8,5 10,3 5,8
2002 10,8 10.0 9,2 9,4 6,6 6,8 9,0 3,3
Harta şomajului pe Regiuni şi judeţe evidenţiază plastic penetrarea dinspre vestul ţării a
capitalului străin, iar arealele cu ca mai mare rată a şomajului corespund celor 11 zone
identificate ca fiind zone în declin industrial (PND 2000-2002) , cu economii neechilibrate, unde
şocul pierderii competitivităţii nu a fost preluat de un influx de capital străin sau intern satisfăcător.
Desigur, aici un rol important îl joacă infrastructura de transport şi de utilităţi publice dar şi
calificarea necorespunzătoare a forţei de muncă locale ce nu a fost supusă unui necesar proces
de reconversie profesională.
9.3.3. Disparităţi în dotările infrastructurale
174
Dezvoltarea economică diferenţiată la nivelul regiunilor, asociată cu mecanisme de politică

fiscală, a condus la un fenomen de intensificare a subdezvoltării şi la accentuarea disparităţilor.
Investiţiile de capital în zonele rămase în urmă au scăzut substanţial datorită unui declin masiv al
cheltuielilor publice, generat de probleme fiscale. Acest lucru, la rândul său, a afectat investiţiile în
infrastructura publică, împiedicând modernizarea şi întreţinerea utilităţilor publice de bază. După
cum se poate observa din tabelele de mai jos, numărul localităţilor cu acces la apă potabilă şi la
canalizare nu a înregistrat creşteri semnificative în ultimii ani. Dimpotrivă, există oraşe mici şi
mijlocii care au dificultăţi în asigurarea serviciilor de utilităţi publice de bază, ceea ce constituie un
obstacol în elaborarea unei strategii de atragere a investiţiilor şi în stimularea micilor
întreprinzători.
Evoluţia numărului localităţilor conectate la reţeaua de apă potabilă
Numărul localităţilor conectate la reţeaua de apă potabilă

% în
Regiune % în % în % în % în
1998 total
a total 1999 total 2000 2001 total 2002 total
-total- locali
localit. localit. localit. localit.
t
Nord -
310 12,52 324 13,08 344 13,89 357 14,41 375 15,14
Est
Sud -
520 34,95 536 36,02 568 38,17 572 38,44 582 39,11
Est
Sud-
448 21,61 454 21,90 454 21,90 475 22,91 522 25,18
Muntenia
Sud –
Vest 293 13,87 299 14,16 299 14,16 286 13,54 286 13,54
Oltenia
Vest-
260 18,96 281 20,50 269 19,62 278 20,28 294 21,44
România
Nord –
736 39,61 729 39,24 731 39,34 743 39,99 765 41,17
Vest
Centru 313 16,71 343 18,31 342 18,26 359 19,17 390 20,82
Bucureşt
31 29,52 31 29,52 22 20,95 22 20,95 22 20,95
i-Ilfov
România 2.911 21,79 2.997 22,44 3.029 22,68 3.092 23,15 3236 24,23
Cea mai mică pondere a localităţilor racordate la reţeaua de apă potabilă o înregistrează
Regiunile Nord-Est şi Sud-Vest Oltenia, ceea ce corespunde cu zonele de sărăcie ridicată a ţării.
Mai mult, în Regiunea Sud-Vest această pondere este în scădere, urmare a scoaterii din uz a
unor reţele care au devenit nefuncţionale din cauza vechimii si deteriorării lor.
Analiza gradului de dotare a localităţilor cu sistem de canalizare, evidenţiază o situaţie şi mai

critică decât în cazul accesului la apă potabilă. Ponderea localităţilor în care există
sistem de canalizare este cuprinsă între 2,5% şi approx. 6% (excepţie Bucureşti-Ilfov
17%) în numărul total al localităţilor. În multe cazuri, aici reţelele nu au fost reabilitate
de mult timp, sunt incomplete şi chiar nu mai sunt funcţionale. Asigurarea infrastructurii
de bază pentru alimentarea cu apă potabilă a localităţilor şi epurarea apelor uzate nu
are impact numai asupra calităţii vieţii oamenilor şi protecţiei mediului, dar constituie un
element tot mai important în alegerea de către investitori a localizării de noi investiţii.
175
Evoluţia numărului de localităţi cu reţea de canalizare publică
Număr de localităţi cu sistem de canalizare

Regiunea % în % în % în % în % în
1998
total 1999 total 2000 total 2001 total 2002 total
-total-
localit. localit. localit. localit. localit.
Nord –
104 4,20 110 4,44 128 5,17 131 5,29 130 5,25
Est
Sud – Est 75 5,04 79 5,31 83 5,58 86 5,78 89 5,98
Sud-
95 4,58 95 4,58 93 4,49 94 4,53 93 4,49
Muntenia
Sud –Vest
54 2,56 56 2,65 56 2,65 53 2,51 53 2,51
Oltenia
Vest-
73 5,32 74 5,40 80 5,84 80 5,84 79 5,76
România
Nord –
108 5,81 106 5,71 106 5,71 108 5,81 106 5,71
Vest
Centru 104 5,55 110 5,87 108 5,77 111 5,93 111 5,93
Bucureşti-
23 21,90 24 22,85 20 19,05 19 18,10 18 17,14
Ilfov
România 636 4,76 654 4,90 674 5,05 682 5,11 679 5,08
9.3.4. Disparităţi în nivelul educaţional şi de calificare
Un factor important în localizarea investiţiilor îl reprezintă existenţa calificărilor superioare. Pe

măsura intensificării transferului de activităţi productive dar şi creatoare, cerinţa pentru astfel de
calificări va fi tot mai mare. Deja se constată greutăţi în recrutarea forţei de muncă având
calificări corespunzătoare exigenţelor pieţei, în domenii tehnice, administrative, diferite meserii,
în acele Regiuni care au atras investiţii străine mai însemnate, cum sunt Regiunile Vest-
România, Nord-Vest, Vest, Bucureşti-Ilfov şi Centru .
Corelat cu scăderea natalităţii şi deci cu diminuarea populaţiei în vârstă de şcolarizare, dar

reflectând în acelaşi timp şi diminuarea interesului pentru şcoală din diferite motive - între care
cele mai importante ar fi legate, potrivit unor studii, de situaţia materială precară a părinţilor şi
dorinţa tinerilor de a-şi ajuta familiile prin prestarea unor munci necalificate, apariţia de
numeroase posibilităţi de muncă în economia subterană, câştiguri ocazionale etc. - populaţia
şcolară în învăţământul preuniversitar, s-a diminuat (vezi tabelul de mai jos).
Dacă în învăţământul liceal numărul elevilor a scăzut constant, cu aceeaşi rată în toate regiunile
(cca. 10%), cel profesional manifestă o tendinţă accentuată de diminuare - cca. 25% - tocmai în
regiuni cunoscute pentru pregătirea profesională foarte bună a muncitorilor (Centru, Nord-Vest, şi
Bucureşti-Ilfov). În acest caz, una dintre explicaţii o poate constitui faptul că numeroase
întreprinderi apărute şi-au creat propriile cursuri de calificare specializată. De aceea, se pune
problema actualizării şi modernizării învăţământului profesional, astfel încât noii antreprenori să
poată găsi un tineret căruia i-au fost oferite cunoştinţe ce pot constitui baza pentru specializări
ulterioare. Atragerea investitorilor poate deveni reală şi fructuoasă nu prin calificări declarative
ale generaţiei tinere, ci prin programe de calificare internaţional acceptate.
În cazul învăţământului postliceal şi de maiştri se observă o creştere generală, uneori masivă

(Nord-Est – 60%, Bucureşti-Ilfov 40%, Sud-Muntenia 30%) de persoane, determinată de
realitatea economică a unei societăţi în care, la fel ca şi în alte ţări, cunoştinţele specializate şi
posturile de conducere asigură o retribuţie mult superioară celor cu calificare medie.
176
Astfel stând lucrurile, PND acordă o atenţie deosebită măsurilor şi programelor destinate
învăţământului, pentru modernizarea acestuia şi asigurarea calificărilor la standarde
internaţionale.
Evoluţia învăţământului preuniversitar
Învăţământul profesional şi Învăţământul postliceal şi

Învăţământul liceal –
Regiunea de ucenici – de maiştri -
nr. elevi înscrişi
nr. elevi înscrişi nr. elevi înscrişi
1995/1996 2001/2002 1995/1996 2002 2001/2002 1995/1996
1. Nord-Est 116.491 107.261 53.414 51.074 6.083 10.229
2. Sud-Est 99.185 90.762 37.658 33.641 6.585 7.978
3. Sud-Muntenia 112.064 97.529 40.048 35.837 7.256 10.771
4.Sud-Vest-
88.743 79.649 24.939 25.979 6.896 8.090
Oltenia
5. Vest-România 69.860 63.341 23.853 21.897 5.503 6.755
6. Nord-Vest 97.859 93.127 38.887 31.657 8.285 9.124
7. Centru 99.572 86.095 38.224 29.619 8.421 10.876
8. Bucureşti-Ilfov 103.437 92.899 28.067 42.709 5.613 8.794
Se aşteaptă ca implementarea Programului TVET cu finanţare PHARE CES care se derulează

începând cu 2001, concomitent cu integrarea formării profesionale în nivelul secundar al
învăţământului, să determine creşterea populaţiei şcolare în acest tip de învăţământ cerut de
nevoile crescânde de calificare de pe piaţa muncii.
9.3.5. Disparităţi în amploarea fenomenului migraţional al populaţiei
Ultimul deceniu se caracterizează printr-un masiv fenomen de migraţie determinat de noua

situaţie, în care libertatea de mişcare a populaţiei nu mai este îngrădită, controlată sau central
direcţionată.
În interiorul ţării există disparităţi în ce priveşte mărimea fluxurilor migratorii către şi din
Regiunile de Dezvoltare. Aşa cum se poate constata din tabelul de mai jos, Regiunea Nord-Est
are o poziţie singulară printre celelalte regiuni, caracterizându-se prin stabilitatea fluxurilor
migratorii atât din, cât şi spre regiune.
Migraţia spre regiuni prezintă creşteri între 5-25% în toate regiunile, cu singura excepţie
Regiunea Vest-România, indicând ample mişcări ale populaţiei în căutarea unui loc de muncă şi
viaţă.
În Regiunea Vest-România, dificultăţile de restructurare a marilor unităţi ale industriei grele nu au

constituit un cadru favorabil, iar noile investiţii nu au avut amploarea corespunzătoare cererii. In
plus aici oferta de locuinţe este mică iar închirierile foarte scumpe.
Datele statistice oficiale nu oferă decât un cadru aproximativ în tabloul emigraţiei şi imigraţiei ţării,
care se referă la fenomenul migraţiei definitive şi reglementate.
După 1990, România s-a caracterizat printr-un uriaş volum de deplasare a populaţiei române
spre diferite destinaţii. Astfel, dacă în primii ani după 1990 majoritatea etnicilor germani au
părăsit ţara, anual plecând zeci de mii de persoane, ulterior numărul plecărilor acestora a scăzut
la sub 1000 (2001), acest fenomen fiind determinat şi de limitarea accesului persoanelor cu statut
177
etnic insuficient documentat şi clarificat. Pe de altă parte, emigrările definitive către Canada şi
SUA se menţin la un nivel constant de 2-3000/an, în timp ce emigrarea permanentă, nelegalizată
(unde nu se renunţă la înregistrarea oficială) şi cea temporară, în scopul muncii, au căpătat o
amploare uriaşă. În unele regiuni din ţară, de exemplu Sud-Vest Oltenia Vest, Nord-Est
(Bucovina) şi Nord-Vest, sate întregi au rămas fără populaţie aptă de muncă, pământurile şi
gospodăriile fiind lucrate de persoane angajate din alte regiuni ale ţării. Aceste localităţi au
dobândit în scurt timp valenţele bunăstării (case moderne, garaje, utilaj agricol vestic, deprinderi
occidentale etc.).
În ţară, imigraţia este dominată de sporirea vertiginoasă (2001- 9150 faţă de 1996 –1750) a
repatrierii românilor din Republica Moldova. Se aşteaptă ca odată cu apropierea intrării ţării în
UE, această presiune a fluxurilor de imigrare dinspre Republica Moldova să sporească.
Evoluţia fluxurilor migratorii dinspre şi înspre regiuni
Migraţia către regiune Migraţia din regiune

- nr. persoane - - nr. persoane -
1995 2002 1995 2002
50.503 50.938 54.260 54.821
40.347 42.735 39.947 43.380
39.329 46.394 40.833 47.290
28.266 36.243 29.126 36.567
29.422 28.787 24.073 26.462
30.841 33.433 33.011 34.827
30.283 35.667 30.291 35.226
40.500 46.622 37.950 42.246
9.3.6. Disparităţi în atragerea investiţiilor străine directe
Investiţiile străine în România au fost orientate în funcţie de accesibilitatea şi potenţialul zonelor,

precum şi de mentalitatea oamenilor de afaceri şi de tradiţia în domeniul respectiv. Pe primul loc
se situează Regiunea Bucureşti-Ilfov, lucru oarecum firesc ţinând cont de faptul că Bucureştiul
constituie principalul pol de atracţie al investitorilor străini. De asemenea, Portul Constanţa
acţionează la rândul său ca un element de atracţie al investitorilor, majoritatea investiţiilor străine
din Regiunea Sud-Est concentrându-se cu precădere în oraşul Constanţa.
Lipsa unei infrastructuri de transport şi demarare a afacerilor în oraşele mici şi mijlocii nu permite
acestora să se dezvolte ca centre de polarizare, deoarece costurile investiţiilor în aceste zone ar
fi mult prea ridicate.
Zona vestică şi nord-vestică beneficiază de o pondere relativ ridicată a participării străine la

capital, pe fondul continuării schimburilor tradiţionale şi al unui comportament zonal în continuă
adaptare mediului de afaceri internaţional.
Multe privatizări efectuate de societăţi cu slabe posibilităţi de atragere a capitalului de lucru,

modernizare, etc. cu rezerve financiare limitate sau inexistente, cu planuri de afaceri sau
management puţin experimentat, au dus la blocaje şi eşecuri în lanţ, datorii, pierderi de pieţe etc.
178
Situaţia societăţilor comerciale cu participare străină la capital şi valoarea capitalului

social subscris, pe regiuni de dezvoltare economică, pe ansamblul perioadei 1991-2002
Nr. soc. com. cu participare străină la

Regiune de Valoarea capitalului social subscris
capital
dezvoltare
economică Nr. % Ierarhie Total (mii Euro) % Ierarhie
Total România 90.711 100,0 7.990.673 100
Nord-Est 3.513 3,9 6 279.402 3,5 7
Sud-Est 5.139 5,7 5 952.742 11,9 2
Sud-Muntenia 3.362 3,7 7 784.820 9,8 3
Sud-Vest Oltenia 2.142 2,4 8 250.130 3,1 8
Vest-România 9.138 10,1 2 606.871 7,6 4
Nord-Vest 8.775 9,7 3 501.987 6,3 5
Centru 7.673 8,5 4 408.251 5,1 6
Bucureşti-Ilfov 50.969 56,2 1 4.206.469 52,6 1
Sursa datelor: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului
Aşa cum se constată din tabel, cel mai mare număr de societăţi comerciale cu participare străină
în ansamblul societăţilor, precum şi cea mai mare pondere a capitalului social subscris revin
dominant Regiunii Bucureşti–Ilfov (peste 50%). Pe locurile următoare, dar numai din punct de
vedere al ponderii societăţilor comerciale cu capital străin se situează Regiunile Vest-Romania,
Nord-Vest şi Centru, în timp ce din punct de vedere al valorii capitalului subscris, după Bucureşti
se situează Regiunile mai slab şi mai târziu industrializate (Sud-Est şi Sud-Muntenia). În cazul
acestora din urmă explicaţia se află în faptul că în aceste Regiuni numeroase societăţi au fost
realizate „green field”, din cauza structurilor insuficiente ale mediului economic.
După anul 2000, se manifestă o accentuare a fenomenului concentrării investiţiilor străine în

regiunile menţionate (Bucureşti-Ilfov, Vest-România, Nord-Vest, Centru). Chiar şi în prezent, în
nordul Regiunii Vest-România şi în Bucureşti, forţa de muncă locală, având o calificare
corespunzătoare, începe să devină insuficientă, astfel încât societăţile nou înfiinţate angajează,
prin firme specializate, personal din alte regiuni sau atrag personalul altor firme, fiind nevoite să
ridice salariile.
Situaţia economică complicată şi urmările globalizării, determină multe firme străine să-şi
intensifice studierea pieţei muncii şi consumului din România.
9.3.7. Creşterea importanţei Capitalei în termeni de dezvoltare
Una dintre cele mai izbitoare trăsături ale creşterii economice din România în ultimii zece ani a
fost creşterea importanţei dezvoltării zonei Municipiului Bucureşti. Aceasta se aliniază tendinţei
care afectează toate economiile de tranziţie, dar în România este mult mai evidentă datorită
dimensiunilor mari ale ţării atât ca populaţie cât şi ca teritoriu. Având 8,8% din populaţia ţării,
Bucureştiul contribuie cu 21% la PIB naţional, iar 20% dintre IMM-urile româneşti sunt înregistrate
aici. În capitală au fost atrase 51,1% din totalul investiţiilor străine. Bucureştiul se caracterizează
prin cel mai ridicat nivel naţional al salariilor, serviciilor şi preţurilor. Cererea de forţă de muncă
calificată acţionează precum un aspirator, astfel încât, corelat cu oportunităţile oferite de capitală
– nivelul de viaţă citadin, cât şi prestigiul - conduce la un sold migratoriu pozitiv ridicat, în special
pentru persoanele foarte bine calificate.
Procentul studenţilor români care îşi fac studiile în capitală a crescut de la 354.448 în anul şcolar
1996/1997 la 582.221 în anul şcolar 2001/2002. În Bucureşti se găsesc de asemenea cele mai
179
mari oportunităţi de cercetare-dezvoltare. Un lucru important de semnalat este faptul ca

Bucureştiul nu şi-a extins substanţial aria de influenţă spre judeţele învecinate, în împrejurimile
capitalei aflându-se câteva dintre cele mai subdezvoltate judeţe ale ţării. Se constată aici o
dezvoltare selectivă a zonelor lui periurbane, cu preponderenţă arealul de nord, unde preţurile
terenurilor şi locuinţelor depăşesc deja de câteva ori celelalte zone ale oraşului.
9.4. Disparităţi intraregionale
O particularitate a dezvoltării regionale în România este structura mozaicală a dezvoltării

economice la nivel sub-regional. Practic, în toate regiunile există zone relativ dezvoltate, care
coexistă cu cele subdezvoltate.
Trebuie subliniat faptul că există încă disparităţi majore în interiorul regiunilor, unde judeţele
preponderent agricole coexistă cu cele mai dezvoltate. Acest fenomen a luat amploare din cauza
impactului restructurării economice resimţit în special în zonele monoindustriale, a căror populaţie
a fost masiv afectată de şomaj, ca urmare a închiderii întreprinderilor de stat neprofitabile. Din
regiunile mai puţin dezvoltate fac parte, tradiţional, regiunile de graniţă – respectiv regiunile de la
graniţa cu Moldova şi Ucraina - şi regiunile de-a lungul Dunării.
Cauzele diferite ale disparităţilor în dezvoltarea economică şi socială la nivel intraregional,

determină ca evoluţiile viitoare să fie destul de imprevizibile. Există încă un număr important de
judeţe unde predomină un singur tip de activitate economică, de regulă în întreprinderi de stat,
care ocupă o pondere foarte mare a populaţiei ocupate în aceste activităţi neagricole. Această
situaţie va putea genera, în viitorul apropiat, adevărate şocuri pe piaţa muncii.
9.4.1. Regiunea de Dezvoltare Nord - Est
Regiunea Nord – Est este cea mai slab dezvoltată regiune a României (PIB/loc. 70% din media
naţională în anul 2000). Aria de mare sărăcie cuprinde sudul judeţului Iaşi, sud-estul judeţului
Neamţ, estul judeţului Bacău şi judeţele Botoşani şi Vaslui în întregime.
În special vestul regiunii, care a fost în anii 60 – 70 obiectul unei industrializări forţate (mobilă,
chimie, materiale de construcţii, construcţii de maşini, textile), a intrat într-un proces de
dezindustrializare în ultimii 10 ani (întreprinderi din ramura chimie, petrochimie, uşoară,
construcţii de maşini, mobilă), ceea ce a agravat situaţia economică, estul regiunii fiind tradiţional
subdezvoltat.
Numeroase persoane în vârstă de muncă din această regiune, lucrează temporar sau
permanent în activităţi economice în Europa de vest şi Israel. În satele bucovinene, după
plecarea populaţiei tinere masculine apte de muncă, se manifestă o tendinţă de emigrare şi a
femeilor, pentru a munci în străinătate, astfel că în multe localităţi au rămas persoane vârstnice şi
copii. În multe din aceste localităţi activitatea de construcţii este impresionantă. În acest fel s-au
accentuat discrepanţele între localităţile regiunii din punct de vedere al nivelului general de
dezvoltare şi îndeosebi al dotărilor infrastructurale.
Rata şomajului în toate judeţele regiunii se situează peste media ţării, dar este mult ridicată, în judeţele
Neamţ (14,1%) şi Vaslui (13,3%), indicând un nivel scăzut al activităţii economice în aceste judeţe.
În ultimii 3 ani se înregistrează o scădere a ponderii populaţiei ocupate în cadrul regiunii. O

scădere accentuată se înregistrează în judeţul Botoşani - unde o pondere mare a populaţiei este
ocupată în agricultură.
180
Dacă în celelalte judeţe ale Regiunii Nord-Est au apărut indicii ale unui început de reviriment
economic, situaţia economică este precară şi instabilă in judele Botoşani, Iaşi şi Vaslui, deşi aici
activează numeroase întreprinderi textile care lucrează în sistem lohn; cele mai mici perturbări
ale cererii internaţionale duc la reduceri de salariu, trimitere în şomaj sau chiar închiderea
întreprinderilor.
Infrastructura de drumuri, reţele de apă şi canalizare ridică probleme în majoritatea judeţelor, dar
cele mai afectate sunt judeţele Botoşani, Iaşi, Vaslui. De asemenea aceste judeţe se confruntă şi
cu o evidentă rămânere în urmă a gradului de tehnologizare industrială şi agrară, un nivel redus
de calificare a populaţiei, precum şi cu probleme de mediu, cauzate de lipsa resurselor de apă,
vechile defrişări, alunecările de teren considerabile, stratul freatic adânc.
În afara disparităţilor de dezvoltare vest –est, în Regiunea Nord-Est sunt evidente de asemenea
disparităţile urban-rural în ce priveşte gradul general de dezvoltare, dotările infrastructurale de
toate tipurile, grad de atractivitate a investiţilor. În acelaşi timp se manifestă un alt fenomen
îngrijorător legat de declinul oraşelor mici şi mijlocii, îndeosebi cele monoindustrirale, care tind
sau chiar s-au decuplat de la procesul de creştere economică, nemaiputând să-şi îndeplinească
funcţiile urbane.
Analiza mai detaliată a disparităţilor interne în dezvoltarea Regiunii Nord-Est atât din punct de
vedere al dezvoltării economice cât şi al problemelor de mediu, evidenţiază următoarele tipuri de
zone-problemă:
 Zone de declin industrial şi cu şomaj ridicat (areale din jurul localităţilor urbane: Roman,
Suceava, Fălticeni, Rădăuţi, Vaslui, Negreşti, Huşi, Buhuşi, Dărmăneşti, Moineşti,
Comăneşti, Paşcani, Hârlău, Târgu Frumos, Târgu Neamţ, Botoşani şi Dorohoi, cu
platformele industriale adiacente;
 Areale rurale izolate, cu infrastructură slab dezvoltată:
 zona rurală care acoperă regiunea de confluenţă dintre judeţele Bacău, Vaslui,
Iaşi şi Neamţ, care se continuă cu zona de vest a judeţului Vaslui;
 fâşia adiacentă graniţei dintre judeţele Botoşani si Iaşi;
 porţiunea situată în extremitatea sud-estică a judeţului Iaşi şi care continuă în
nord-estul judeţului Vaslui, pe malul drept al râului Prut.
 Zone cuprinzând grupuri izolate de localităţi din sudul judeţului Suceava
 Zone afectate de alunecări de teren şi fenomene de eroziune:
 in judeţul Botoşani aceste zone sunt situate în zona centrală şi de sud ,
 in judeţul Neamţ: pe ambele maluri ale lacului de acumulare Bicaz şi in nordul
judeţului
 în nordul şi sudul judeţul Iaşi,
 în judeţul Vaslui, în bazinul afluenţilor râului Bârlad
 în judeţul Bacău au fost identificate 13 zone expuse alunecărilor de teren, situate
în partea centrală si de nord;
 în sudul judeţului Suceava în raza localităţilor:
 Zone afectate de inundaţii, în bazinul râului Bistriţa, în lunca Jijiei şi Prutului , precum şi
în judeţul Bacău, în zona bazinelor hidrografice ale râurilor Trotuş, Siret, Tazlău, Bistriţa,
Zeletin;
În sinteză se poate spune că pe ansamblul Regiunii Nord - Est sunt evidente discrepanţele ca
nivel, dar şi ca potenţial de dezvoltare între vestul mai dezvoltat al Regiunii şi estul mult rămas
181
în urmă (judeţele Botoşani, Iaşi, Vaslui). Şansa zonelor de est, limitrofe graniţei de est a Uniunii
Europene, Ucrainei şi Moldovei, este să se dezvolte ca areal de servicii de tranzit pentru
produsele provenite din ţările fostei URSS (înmagazinare, înnobilare şi pregătire prin segmentare
şi împachetare etc). Pentru aceasta trebuie efectuate lucrări de infrastructură, de creare a unor
zone cu facilităţi specifice, asemănătoare celor din porturile Belgiei, Olandei şi Germaniei,
specializate în astfel de servicii.
Zona muntoasă şi deluroasă din vestul regiunii (judeţele Suceava, Neamţ, Bacău) deţin un
potenţial turistic valoros, în mare parte (exceptând Bucovina) insuficient dezvoltat, dar care, cu
măsuri adecvate poate intra cu uşurinţă în circuitul turistic european, cu specializarea „turism
religios” (Putna, Neamţ, Suceviţa, Moldoviţa, Voroneţ), turism balneo-terapeutic, agro-turism,
cinegetic.
Gradul de dotare a localităţilor şi originalitatea landschaftului bucovinean, cât şi specificul

deosebit al satelor, cu un grad înalt de civilizaţie a populaţiei, pot juca un rol în turismul de lungă
durată, cu activităţi sportive, agrement şi pentru optimizarea sănătăţii (Vatra Dornei, Solca,
Cacica şi pe valea Bistriţei).
182
REGIUNEA NORD-EST
Indicatori de caracterizare a nivelului de dezvoltare şi potenţialului

economic
- 2002 -
2
INDICATORI Regiune Judeţele România
BC BT IS NT SV VS
I. NIVELUL GLOBAL DE DEZV. ECONOMICĂ

I.1. PIB / locuitor (2000) – euro 1 256 1 795
I.2. Productivitatea muncii (2000) – euro 3 030 4 127
II. INFRASTRUCTURĂ
II.1. Densitatea drumurilor publice/100 kmp (%) 36,3 37,1 42,5 43,5 30,8 29,0 40,3 33,1
II.2. Ponderea drumurilor publice modernizate în 23,3 23,8 16,8 17,4 25,0 29,9 26,3 25,3
totalul drumurilor publice (%)
II.3. Ponderea localităţilor cu reţea de apă 12,7 10,6 16,7 7,7 20,2 9,7 13,9 20,2
potabilă în total localităţi (%)
II.4. Ponderea localităţilor cu reţea de canalizare 4,4 8,3 4,4 2,4 3,1 5,6 2,1 4,2
în total localităţi (%)
III. RESURSE DE MUNCĂ ŞI OCUPAREA
III.1. Ponderea populaţiei ocupate în sectoarele 53,6 65,1 43,2 61,9 50,5 48,0 43,5 63,8
neagricole, din care
în servicii (%) 59,0 56,3 60,3 62,0 57,2 61,7 53,5 60,1
în industrie (%) 41,0 43,7 39,7 38,0 42,8 38,3 46,5 39,9
III.2. Ponderea populaţiei ocupate în total 35,0 32,4 34,7 37,6 35,8 36,0 32,0 38,1
populaţie
III.3. Ponderea populaţiei active în total populaţie 39,2 35,7 39,0 41,7 40,1 40,2 38,0 41,6
III.4. Soldul migrator net al populaţiei la 1000 -0,850 -0,284 -0,374 - -0,036 -1,368 - -0,072
locuitori, în 2002 0,419 3,262
IV. ŞOMAJUL
IV.1. Rata şomajului la 31 decembrie 2002 (%) 10.8 9,4 11 9,7 10,7 10,3 15,9 8,4
IV.2. Rata şomajului feminin la 31 decembrie 8,7 8,6 9,7 10,1 9,8 11,4 7,8
2002 (%)
IV.3. Ponderea şomerilor neindemnizaţi în total 64,4 60,3 68,8 67,3 62,1 70,7 56,9 54,8
şomeri înregistraţi la 31 decembrie 2002
(%)
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică
2
BC (Bacau), BT (Botosani), IS (Iasi), NT (Neamt), SV (Suceava), VS (Vaslui)
183
9.4.2. Regiunea de Dezvoltare Sud – Est
Specificul Regiunii Sud - Est îl reprezintă disparităţile dintre nodurile de concentrare a activităţilor
industriale şi terţiare (Brăila - Galaţi; Constanţa - Năvodari), centrele industriale complexe izolate
(Buzău, Focşani), areale cu specific turistic (litoralul şi Delta) şi întinsele zone cu suprafeţe de
culturi agricole şi viticole. Regiunii îi este caracteristică discontinuitatea în teritoriu a activităţilor
industriale şi îmbinarea cu activităţi terţiare (comerţ, servicii, turism) şi agricole.
Restructurările industriale care au avut loc în procesul tranziţiei la economia de piaţă, au dus la
creşterea masivă a şomajului în marile centre de industrie grea (Galaţi, Brăila, Buzău) şi în
micile centre urbane monoindustriale. Activitatea intensă de construcţii de locuinţe proprietate
privată din jurul marilor centre urbane, litoral şi alte areale turistice din Subcarpaţi a preluat o
parte din forţa de muncă disponibilizată şi astfel şocul social al disponibilizărilor a fost atenuat.
Cu toată reducerea masivă de personal din zona Brăila – Galaţi ; Constanţa – Năvodari, ultimii
ani marchează un oarecare reviriment al activităţilor industriale, respectiv un proces de stabilizare
a întreprinderilor nou create pe platformele marilor complexe industriale restructurate. Aici pot fi
menţionate atât întreprinderile care funcţionează la Brăila cât şi Combinatul de la Galaţi precum
şi rafinăria de la Midia Năvodari. Un alt exemplu de revigorare a industriei îl reprezintă Buzăul
unde au apărut numeroase întreprinderi noi, ca de exemplu cele de prelucrare superioară a
lemnului, de valorificare a deşeurilor plastice, etc. Spre deosebire de acest proces de oarecare
stabilizare economică a marilor centre urbane, oraşele mici nu reuşesc să-şi găsească echilibrul,
pierzând în continuare locuri de muncă (Babadag, Negru Vodă, Hârşova, Făurei, Tulcea, Măcin,
etc. ). Aici nu există investiţii străine şi din cauza unei infrastructuri deficitare (drumuri, alimentări
cu apă, canalizări, etc). Ocuparea redusă a forţei de muncă de aici determină emigrarea a
numeroşi tineri, fenomen care se amplifică odată cu incapacitatea de a integra noile generaţii în
activităţi de producţie.
Arealele de maximă sărăcie cuprind nordul judeţului Galaţi, estul şi sudul Brăilei, nordul
Dobrogei, Delta Dunării, precum şi cât estul Judeţului Vrancei .
Un alt domeniu important ale economiei regiunii îl reprezintă căile de transport: aici se găsesc
cele două traiecte de transport pe apă ale ţării (Dunărea inferioară cu braţul navigabil Sulina şi
Canalul Cernavodă- Constanţa), care din cauza reducerii generale a activităţii economice a ţării
şi-au diminuat activitatea, disponibilizând şi forţă de muncă din sectoare productive şi terţiare
adiacente.
Tot în domeniul reţelelor de transport, lipsa unui pod rutier Brăila - Măcin duce la o izolare a
nordului Dobrogei în special în anotimpul iernii şi la integrarea dificilă a nordului Dobrogei în
circuitul economic al ţării.
Un potenţial extraordinar şi o mare şansă pentru Regiune o reprezintă unicitatea Deltei Dunării,
unul din paradisurile naturale europene. Aici, cât şi în arealul complet nepoluat al Munţilor Măcin
şi a complexului Razelm sunt necesare programe de investiţii în infrastructură ( hoteluri, instalaţii
de epurare a apelor, diguri împotriva viiturilor, alimentări cu apă potabilă pentru localităţile din
Deltă etc.) pentru atragerea acestor zone în circuitul turistic internaţional.
Poluarea Deltei cauzată de acumularea substanţelor nocive din amonte reprezintă o problemă ce
trebuie soluţionată urgent. Oprirea deteriorării mediului din această zonă prin programe de
184
investiţii trebuie să reprezinte o prioritate. Colmatarea braţelor secundare ale Deltei va produce
în timp inundarea unei mari părţi a suprafeţei de uscat din Deltă şi distrugerea acestui ecosistem.
Investiţiile în infrastructură trebuie să susţină şi zonele rurale ale Subcarpaţilor de curbură, unde
procesele de alunecare a terenurilor despădurite la începutul secolului trecut sunt tot mai
numeroase, iar inundaţiile periodice ameninţă numeroase sate din văile Buzău, Râmnicu Sărat,
şi Siret.
REGIUNEA SUD-EST

economic
- 2002-
INDICATORI Regiune Judeţele 3 România
BR BZ CT GL TL VN
II. INFRASTRUCTURĂ
potabilă în total localităţi (%)
în total localităţi (%)
în servicii 60,1 64,0 53,0 59,7 74,6 62,9 61,1 57,0
în industrie 36,0 47,0 40,3 25,4 37,1 38,9 43,0 39,9
populaţie
III.4. Soldul migrator net al populaţiei la 1000 -0,072 -0,208 -0,506 0,760 0,950 -1,4997 -2,281 0,143
locuitori, în 2002
IV. ŞOMAJUL
IV.1. Rata şomajului la 31 decembrie 2002 (%) 10,0 10 9,3 8,7 14,8 9,6 5,9 8,4
2002 (%)
(%)
3
BR (Braila), BZ (Buzau), CT (Constanta), GL (Galati), TL (Tulcea), VN (Vrancea)
185
9.4.3. Regiunea de Dezvoltare Sud-Muntenia

Trăsătura esenţială a Regiunii Sud-Muntenia este reprezentată de împărţirea acesteia în două
sub-arii cu caracteristici geografice şi socio-economice diferite.
Partea de nord a regiunii, alcătuită din judeţele Argeş, Dîmboviţa şi Prahova se caracterizează
printr-un grad ridicat de industrializare, judeţul Prahova deţinând primul loc pe ţară din punct de
vedere al producţiei industriale. Problemele principale cu care se confruntă această zonă sunt
legate de declinul unităţilor industriale, ceea ce a generat o rată a şomajului superioară mediei pe
regiune. Închiderea unor unităţi economice în zone monoindustriale a determinat apariţia unor
grave probleme sociale, în special în localităţi urbane monoindustriale: Mizil, Plopeni, Urlaţi,
Valea Călugărească, Şotînga, Costeşti, Stoieneşti şi Câmpulung Muscel.
Contribuţia industriei la crearea PIB regional este de peste 30%, în special prin aportul
întreprinderilor din industria chimică şi petrochimică (judeţele Prahova şi Argeş), maşini,
echipamente şi mijloace de transport (Prahova, Argeş şi Dâmboviţa), textile, confecţii şi
alimentară, Oraşele Ploieşti, Piteşti şi Târgovişte se manifestă ca poli de dezvoltare şi ca centre
de polarizare pentru noi activităţi industriale, în afara celor tradiţionale existente, inclusiv a
investiţiilor străine.
Partea sudică a Regiunii, alcătuită din judeţele Călăraşi, Giurgiu, Ialomiţa şi Teleorman, este o
zonă tradiţional subdezvoltată, reprezentând al doilea buzunar de mare sărăcie în România
(primul pol fiind cel din Regiunea Nord - Est ). Ea se caracterizează prin preponderenţa
populaţiei ocupate în agricultură. De altfel, suprafaţa judeţelor componente este reprezentată în
întregime de câmpie. În anii 70, întreaga zonă a cunoscut o dezvoltare industrială artificială. În
prezent suportă impactul sever al procesului de tranziţie spre economia de piaţă, prin închiderea
majorităţii unităţilor industriale reprezentative. Această situaţie este caracteristică tuturor celor
patru reşedinţe de judeţ şi în special zonelor adiacente următoarelor centre urbane: Turnu
Măgurele, Zimnicea, Alexandria, Videle, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi, Slobozia şi Feteşti.
Potenţialul agricol al regiunii în general şi al părţii sudice în special este deosebit de ridicat
(71,1% din suprafaţa totală reprezentată de suprafeţe agricole, din care 80,2% terenuri arabile).
Cu toate acestea, fărâmiţarea terenurilor agricole, la care se adaugă o dotare tehnică
necorespunzătoare, o infrastructură deficitară şi o forţă de muncă îmbătrânită şi /sau necalificată
pentru a practica agricultura, fac ca acest potenţial să fie slab valorificat. Această situaţie
determină şi exodul populaţiei tinere şi cu pregătire, cu implicaţii negative de lungă durată asupra
viitorului acestor zone şi a posibilităţii lor de a se revigora economic.
Infrastructura (de transport, reţele de apă şi canalizare etc.) este precară în sudul regiunii, în
partea de nord fiind mai bine dezvoltată; şi aici însă mare parte din dotările infrastructurale sunt
sub standardele internaţionale.
La fel ca şi în cazul celorlalte regiuni, discrepanţele între mediul urban şi rural sunt uriaşe din
punct de vedere al dotărilor infrastructurale de toate tipurile, al gradului de dezvoltare economică
şi ca urmare, a nivelului de trai şi atractivităţii zonelor rurale. Este de evidenţiat însă că şi oraşele
mici şi mijlocii (cele mai multe monoindustriale) sunt într-un evident declin economic, multe fiind
decuplate de la creşterea economică, nemaiputându–şi îndeplini funcţiile urbane propriu-zise.
Regiunea dispune de un valoros potenţial turistic. În zona de nord, muntoasă propice pentru
practicarea sporturilor în timpul iernii, s-au creat, tradiţional, numeroase staţiuni montane (Valea
Prahovei şi din Munţii Bucegi, Piatra Craiului), în care s-au dezvoltat turismul în toate
anotimpurile, inclusiv turismul de week-end, reţeaua hotelieră fiind bine dezvoltată.
186
Tot această parte de nord a Regiunii are potenţial pentru dezvoltarea turismului balneoclimateric
pentru boli reumatice şi respiratorii (Slănic Prahova, Vălenii de Munte, Pucioasa, etc.) care nu
este exploatat din cauza absenţei dotărilor infrastructurale corespunzătoare şi a unor servicii
turistice de slabă calitate.
Potenţialul turistic al părţii sudice a regiunii se leagă în principal de Dunăre, al cărei potenţial
turistic a fost insuficient exploatat până în prezent; o mai bună valorificare a acestui potenţial
necesită un concept şi investiţi substanţiale.
REGIUNEA SUD-MUNTENIA

economic
- 2002-
4
INDICATORI Regiune Judeţele România
AG CL DB GR IL PH TR
II. INFRASTRUCTURĂ
II.1. Densitatea drumurilor publice/100 kmp 34,4 43,2 43,8 25,6 46,6 26,2 23,1 30,7 33,1
(%)
II.2. Ponderea drumurilor publice 27,4 20,4 25,8 34,7 23,5 32,8 34,7 33,6 25,3
modernizarea în totalul drumurilor
publice (%)
II.3. Ponderea localităţilor cu reţea de apă 20,4 20,4 19,1 29,5 33,1 5,0 24,9 4,2 20,2
potabilă (%)
II.4. Ponderea localităţilor cu reţea de 3,6 2,8 2,5 2,7 7,5 3,1 2,8 1,9 4,2
canalizare (%)
III.1. Ponderea populaţiei ocupate în 56,5 67,3 57,2 44,4 72,5 38,4 41,3 37,5 63,8
sectoarele neagricole, din care
în servicii 55,3 48,2 54,0 65,8 54,8 58,3 60,7 72,8 60,1
în industrie 44,7 51,8 46,0 34,2 45,2 41,7 39,3 27,2 39,9
III.2. Ponderea populaţiei ocupate în total 36,1 40,3 37,5 33,7 34,5 39,5 31,5 31,2 38,1
populaţie
III.3. Ponderea populaţiei active în total 39,8 43,1 41,1 38,3 38,4 44,0 35,2 33,6 41,6
populaţie
III.4. Soldul migrator net al populaţiei la 1000 -0,276 -1,250 -0,502 0,911 -0,574 -1,293 1,366 1,703 -0,072
locuitori, în 2002
III.5. Productivitatea muncii (2000) – mii Euro 3,358 4,12
IV. ŞOMAJUL
IV.1. Rata şomajului la 31 decembrie 2002 9,2 6,6 8,8 12 10,2 10,2 10,6 7,3 8,4
(%)
IV.2. Rata şomajului feminin la 31 decembrie 6,4 8,2 10,1 10,8 8,4 6,5 5,6 7,8
2002 (%)
IV.3. Ponderea şomerilor neindemnizaţi în 49,4 31,7 49,3 59,4 41,5 65,7 57,2 55,4 54,8
total şomeri înregistraţi la 31 decembrie
2002 (%)
4
AG (Arges), CL (Calarasi), DB (Dambovita), GR (Giurgiu), IL (Ialomita), PH (Prahova), TL (Tulcea)
187
9.4.4. Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia
Regiunea are următoarele caracteristici: forme variate de relief (în descreştere altitudinală de la
nord spre sud), resurse variate (petrol, gaze, cărbune, mangan, sare, lemn, izvoare minerale şi
termale), specializare - în producţia de energie termo şi hidroelectrică, agricultură cu
productivitate redusă, poziţie geografică favorabilă tranzitului de mărfuri şi plasarea pe direcţiile
vest-est şi nord-sud.
Regiunea, deşi cu o densitate a populaţiei sub media ţării, a avut tradiţional - datorită situaţiei
economice precare - rolul de areal de recrutare a forţei de muncă pentru zonele cu natalitate
redusă, din Banat şi Bucureşti.
Nivelul de trai este în medie scăzut, iar Podişul Mehedinţi şi Câmpia de Sud pot fi considerate
printre cele mai sărace zone ale ţării.
În afara zonelor cu dezvoltare economică datorată unor condiţii speciale (Defileul Dunării,
Subcarpaţii Olteniei şi Valea mijlocie a Oltului, Craiova şi Slatina), infrastructura localităţilor
urbane şi rurale este total insuficientă. De fapt, numeroase oraşe au obţinut un statut urban, dar
nu deţin nici pe departe infrastructura specifică şi un mod de viaţă care să justifice poziţia în
ierarhia localităţilor. Simptomatic este şi faptul că aici nu există nici o localitate care să fie
alimentată cu gaze, alimentarea cu apă potabilă nu este asigurată permanent nici în cel mai
important oraş al regiunii – Craiova. Condiţiile precare din reţeaua de colectare a apelor reziduale
determină un grad ridicat de poluare a cursurilor de apă, iar cvasi inexistenţa depozitelor de gunoi
accentuează agravarea cerinţei protecţiei mediului. O situaţie delicată o reprezintă dotarea
insuficientă cu filtre a numeroaselor termocentrale pe bază de combustibil solid inferior (lignit),
uzinelor chimice din complexul Govora etc., dar şi suprafeţele întinse ocupate de haldele de steril
ale exploatărilor de lignit şi cele de cenuşi reziduale ale termocentralelor etc.
Restructurarea industrială a avut loc cu întârziere şi nu s-a realizat etapizat pentru a da

posibilitatea atenuării şocului produs de disponibilizările masive (exemplul exploatărilor miniere
este edificator).
Evoluţia negativă din centrele monoindustriale (Balş, Caracal, Tg. Cărbuneşti, Motru, Strehaia
etc.) nu a putut fi compensată prin activitatea productivă din unele ramuri recent privatizate
(Slatina – aluminiu, Craiova – automobile, aparataj, Drobeta T. Severin – construcţia de nave).
Industria lemnului din zona montană şi subcarpatică şi-a găsit ritmul, dar rămâne – în principal –
tributară unei producţii cu valoare adăugată redusă, destinată unor pieţe puţin exigente.
Faţă de unele areale de relativă dezvoltare (turism, comerţ, industrie) şi oarecare stabilizare
economică (Craiova, Slatina), celelalte zone nu-şi găsesc un ritm de creştere corespunzător,
regiunea se depopulează în special prin emigraţie pentru muncă.
Potenţialul turistic utilizat este concentrat în 3 zone Clisura Dunării – Porţile de Fier, Subcarpaţii
Olteniei cu însemnate monumente naturale (peşteri, canioane, rezervaţii) şi arhitectonice
(mânăstirile Tismana, Horezu), izvoare termale şi terapeutice (Olăneşti, Căciulata), saline
terapeutice (Băile Govora, Ocnele Mari), cât şi Valea Oltului la nord de Râmnicu Vâlcea. O şansă
deosebită pentru dezvoltarea turismului montan oferă Valea Lotrului, unde staţiunea Voineasa ar
putea oferi condiţii foarte bune pentru sporturi de iarnă, alpinism şi drumeţie.
188
REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA

economic
- 2002-
DJ GJ MH OT VL
II. INFRASTRUCTURĂ
II.1. Densitatea drumurilor publice/100 kmp (%) 35,5 29,7 37,7 37,6 37,1 37,6 33,1
II.2. Ponderea drumurilor publice modernizate în 31,7 21,9 32,0 21,3 55,0 28,2 25,3
II.3. Ponderea localităţilor cu reţea de apă 11,4 2,3 13,8 13,7 18,8 9,6 20,2
potabilă (%)
II.4. Ponderea localităţilor cu reţea de canalizare 2,1 1,7 2,7 2,7 1,7 2,0 4,2
(%)
III.1. Ponderea populaţiei ocupate în sectoarele 53,3 51,6 66,8 47,5 44,8 57,6 63,8
în servicii 60,4 64,9 51,6 59,9 59,8 65,5 60,1
în industrie 39,6 35,1 48,4 40,1 40,2 36,5 39,9
III.2. Ponderea populaţiei ocupate în total 37,4 37,7 37,5 37,2 35,4 39,6 38,1
populaţie
III.3. Ponderea populaţiei active în total populaţie 41,3 40,5 42,0 40,8 39,3 44,8 41,6
III.4. Soldul migrator net al populaţiei la 1000 -0,213 0,549 -0,085 -0,200 -2,041 0,495 -0,072
locuitori, în 2002
IV. ŞOMAJUL
IV.1. Rata şomajului la 31 decembrie 2002 (%) 9,4 7,1 10,8 8,8 9,9 11,7 8,4
IV.2. Rata şomajului feminin la 31 decembrie 6,5 11,5 7,6 7,8 11,2 7,8
2002 (%)
IV.3. Ponderea şomerilor neindemnizaţi în total 51,9 32,4 54,6 53,3 49,3 69,9 54,8
(%)
5
DJ (Dolj), GJ (Gorj), MH (Mehedinti), OT (Olt), VL (Valcea)
189
9.4.5. Regiunea de Dezvoltare Vest – România
Însemnate resurse de subsol (huilă, antracit, metale colorate, argint, aur, roci dure, zăcăminte
radio-active, izvoare termale şi minerale), sol (păduri cu esenţe valoroase, soluri fertile), climat
favorabil, legături de transport facile cu centrul Europei şi o populaţie laborioasă reprezintă
coordonatele economice ale regiunii.
Ca şi în cazul celorlalte regiuni de dezvoltare, teritoriul regiunii Vest - România poate fi împărţit în
două subregiuni, confruntate cu probleme structurale distincte şi grad diferit de dezvoltare.
Prima, include teritoriul judeţelor Caraş-Severin şi Hunedoara, la care se adaugă oraşul Nădrag
şi aria adiacentă acestuia, localizate în jud. Timiş. Aici s-au dezvoltat timpuriu, încă din sec 19,
ramuri ale industriei extractive, siderurgice, metalurgice şi ale industriei conexe, cum este ind.
constructoare de maşini. Această mare subzonă a regiunii a intrat într-un puternic declin după
1990, iar procesul de restructurare care s-a desfăşurat lent şi cu mari dificultăţi, a generat un
şomaj foarte ridicat. In acest mare areal, o particularitate aparte o are situaţia economiei bazinului
carbonifer Petroşani, unde reducerea locurilor de muncă a cauzat convulsii sociale repetate, în
pofida a numeroase programe de echilibrare a situaţiei.
Cea de a doua subregiune cuprinde teritoriul judeţelor Timiş şi Arad. Această subregiune cu
dezvoltare industrială timpurie, complexă şi diversificată (industrie uşoară, constructoare de
maşini, electrotehnică etc) este în prezent arealul favorit al investiţiilor străine productive în
România. Pe fondul creării a numeroase locuri de muncă ce necesită populaţie cu o calificare
înaltă, şi a exodului masiv al forţei de muncă din ultimii ani (emigraţia populaţiei germane a
accentuat acest fenomen), subzona se confruntă cu o lipsă tot mai accentuată de forţă de muncă
corespunzătoare. Noile investiţii în acest areal se lovesc de lipsa infrastructurilor
corespunzătoare pentru dezvoltare (alimentare cu apă si căi de comunicaţii )
Zona Hunedoara –Deva, Valea Jiului, culoarul Haţeg- Călan, Deva, zona minieră din sudul jud
Caraş-Severin şi zona minieră din nordul jud Hunedoara (Brad, Munţii Apuseni), foste zone
miniere, necesită lucrări urgente de infrastructură pentru redarea în circuitul economic şi
protejarea ecologică a aşezărilor afectate masiv de reziduurile activităţilor miniere (uraniu, metale
rare şi colorate).
Valea Jiului (Lupeni, Petrila, Uricani, Vulcan), Moldova Nouă, Sasca, Oraviţa, Anina, Ocna de
Fier, Dognecea, Rusca Montană, Valea Jiului, zona Brad, Teliuc toate sunt areale cu o
semnificativă concentrare de forţă de muncă disponibilizată din industria minieră care trebuie
absorbită de alte sectoare. Investiţiile în aceste zone trebuie să includă în mod necesar
ecologizarea haldelor şi reabilitarea suprafeţelor industriale dezafectate, ecologizarea întregului
areal, modernizarea reţelei de canalizare şi apă potabilă.
Gradul de urbanizare a Regiunii Vest-România este mai mare decât pe ansamblul ţării,
reşedinţele de judeţ reprezentând centre puternice de atracţie a populaţiei. Disparităţile urban –
rural deşi existente, nu sunt atât de mari ca în celelalte regiuni.
Regiunea vest are un bogat potenţial turistic. O zonă compactă cu potenţial turistic variat, cu
valenţe speciale pentru agroturism, se află în judeţul Caraş- Severin, în Munţii Apuseni (în
vecinătatea oraşului Brad), cât şi în vestul şi sudul judeţului Hunedoara (Sarmisegetuza).
190
Alte forme de turism sunt turismul termal-balnear (Băile Herculane, Moneasa, Lipova, Baziaş,
Geoagiu) de afaceri (Timişoara) şi de tranzit (culoarele de circulaţie rutieră internaţională Nădlag–
Deva şi Timişoara–Herculane).
REGIUNEA VEST-ROMÂNIA

economic
- 2002-
AD CS HD TM
II. INFRASTRUCTURĂ
II.1. Densitatea drumurilor publice/100 kmp 31,8 28,9 22,8 44,0 33,4 33,1
(%)
II.2. Ponderea drumurilor publice modernizate 25,5 22,1 38,5 21,9 23,2 25,3
în totalul drumurilor publice (%)
II.3. Ponderea localităţilor cu reţea de apă 18,0 25,6 7,7 11,0 29,8 20,2
potabilă (%)
II.4. Ponderea localităţilor cu reţea de 4,8 6,3 3,8 5,5 3,5 4,2
canalizare (%)
III.1. Ponderea populaţiei ocupate în 69,7 70,8 58,8 74,0 70,6 63,8
sectoarele neagricole, din care
în servicii 57,8 59,5 59,6 53,9 58,9 60,1
în industrie 42,2 40,5 40,4 46,1 41,1 39,9
III.2. Ponderea populaţiei ocupate în total 41,6 41,7 37,0 39,5 45,6 38,1
populaţie
III.3. Ponderea populaţiei active în total 44,6 43,9 41,0 43,8 47,4 41,6
populaţie
III.4. Soldul migrator net al populaţiei la 1000 0,807 2,989 1,445 -3,873 2,463 -0,072
locuitori, în 2002
IV. ŞOMAJUL
IV.1. Rata şomajului la 31 decembrie 2002 6,6 5 9,8 9,8 3,9 8,4
(%)
IV.2. Rata şomajului feminin la 31 decembrie 5,2 9,5 10,5 3,8 7,8
2002 (%)
IV.3. Ponderea şomerilor neindemnizaţi în 49,6 53,5 36,1 56,3 49,5 54,8
total şomeri înregistraţi la 31 decembrie
2002 (%)
6
AD (Arad), CS (Caras-Severin), HD (Hunedoara), TM (Timisoara)
191
9.4.6. Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest
În Regiunea Nord-Vest, există mari discrepanţe în dezvoltarea economică a celor şase judeţe:
judeţele din sudul şi vestul Regiunii, respectiv Cluj, Bihor şi Satu Mare (alimentară, uşoară, lemn,
construcţii de maşini), sunt industrializate şi mai stabil dezvoltate economic decât regiunile din
centru şi est (Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Sălaj - lemn-mobilă, metale neferoase şi auro-
argentifere, uşoară), unde evoluţia din ultimii ani a dus la pierderea capacităţii concurenţiale a
multor ramuri. Conform analizelor economice şi sociale efectuate, polii sărăciei se găsesc în
judeţele Maramureş şi Bistriţa-Năsăud.
Zonele în declin industrial sunt: zona Munţilor Apuseni şi zona montană din nordul regiunii,
cuprinzând arii de pe teritoriul judeţelor însemnate Maramureş, Satu Mare şi Bistriţa-Năsăud.
Acestea deţin totuşi resurse, dintre care menţionăm: minereuri complexe şi auro-argentifere (Satu
Mare, Maramureş), bauxită (Bihor), sare (Maramureş, Bihor), materiale de construcţii (Bihor,
Cluj), lemn (Maramureş). Restructurările din domeniul minier au afectat acest sector extractiv şi
au dus la disponibilizări masive şi la declararea zonelor defavorizate Baia-Mare-Borşa-Vişeu.
Sectorul industriei neferoase este ameninţat în Baia-Mare de rezultatul unui referendum local
pentru interzicerea acelor tipuri de activităţi pentru care poluează oraşul. Pentru relansarea
zonelor sunt necesare investiţii atât în infrastructură cât şi în echipamentele de exploatare a
resurselor.
O consecinţă directă a procesului de restructurare industrială şi a creşterii şomajului o reprezintă

apariţia unui fenomen unic în Europa, constând în migraţia populaţiei din zonele urbane în zonele
rurale şi creşterea ponderii populaţiei rurale în toate judeţele regiunii. În prezent sunt judeţe în
care populaţia este preponderent rurală (Bistriţa-Năsăud 63,0%, Sălaj 58,0%, Satu Mare 53,7%).
Un alt efect al restructurării economice şi diminuării locurilor de muncă îl constituie şi procesul
de emigrare a populaţiei - mai ales a celei tinere în rândul căreia se manifesată un adevărat exod
- Regiunea confruntându-se cu un adevărat exod de “materie cenuşie”. Numeroase localităţi din
mediul rural (în special Maramureş, Satu-Mare, Braşov), nu au practic tineret, dar prosperă prin
construcţiile finanţate din bani externi.
În toate judeţele Regiunii Nord-Vest o pondere importantă a populaţiei active este ocupată încă în
întreprinderi de stat. De aceea este previzibilă o creştere a ratei şomajului în judeţele Sălaj,
Satu-Mare, precum şi în jud. Maramureş cauzată de restructurarea iminentă a întreprinderilor de
stat cu pierderi, întrucât populaţia ocupată în aceste întreprinderi este încă destul de numeroasă.
Această situaţie necesită luarea din timp a unor măsuri active de ocupare a populaţiei ce va fi
disponibilizată, între care măsuri de reorientare profesională a populaţiei, corespunzător
cerinţelor locale ale pieţei muncii trebuie să reprezinte o prioritate.
Deşi silvicultura reprezintă o ramură importantă a regiunii, defrişările insuficient controlate

(Bistriţa-Năsăud, Maramureş) şi lipsa unui program coerent de reîmpăduriri şi construcţii de
drumuri forestiere către interiorul bazinelor, conduc la reducerea continuă a suprafeţelor
împădurite. Capitalizarea insuficientă, pierderea pieţelor externe, neadaptarea la exigenţele
calitative au determinat ca numeroase fabrici de mobilă să fie închise sau să funcţioneze la
parametri reduşi.
Pe ansamblul regiunii, infrastructura de transport, mediu şi energetică este mai bine dezvoltată
comparativ cu alte regiuni, dar lipsa investiţiilor timp de decenii a adus diferitele tipuri de
infrastructură într-o situaţie precară.
192
Aşezată la intersecţia axelor de comunicare nord-sud şi est-vest, regiunea dispune de o reţea de

drumuri destul de densă. Corelat cu nivelul general de dezvoltare economică, judeţele
Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Sălaj au cele mai reduse reţele de drumuri publice prin raportare la
suprafaţă.
La nivelul Regiunii Nord-Vest se remarcă discrepanţe între judeţe în ceea ce priveşte situaţia
alimentării cu energie electrică. Mai există încă sate, cătune sau gospodării izolate neelectrificate,
concentrate mai ales în zona Munţilor Apuseni şi în zona montană din nord. Grave
disfuncţionalităţi în alimentarea cu energie electrică se înregistrează în jud. Maramureş, atât în
mediul rural cât şi în mediul urban (Sighetu Marmaţiei, Borşa, Seini, Târgu Lăpuş, şi Vişeul de
Sus), precum şi în jud. Bistriţa Năsăud şi într-o anumită măsură chiar şi în judeţele Satu Mare şi
Cluj ( Satu Mare, Negreşti-Oaş, Tăşnad, etc.).
Majoritatea judeţelor regiunilor se confruntă cu probleme de alimentare cu apă potabilă.

Reţeaua publică de alimentare cu apă potabilă este insuficient dezvoltată pentru a corespunde
nevoilor populaţiei, atât în mediul rural cât şi în mediul urban, iar în Maramureş poluarea
straturilor freatice datorată infiltrărilor de reziduuri nemetalifere, periclitează grav sănătatea
populaţiei, chiar în arealele cu reţele convenţionale, dar unde instalaţiile de tratare sunt
insuficiente sau vechi.
În localităţile rurale din Podişul Transilvaniei resursele de apă sunt reduse şi nepotabile din
cauza domurilor gazeifere şi a zăcămintelor saline. Aceste zone necesită lucrări prioritare de
alimentare cu apă în sistem centralizat.
Calitatea mediului din regiune este afectată de impactul negativ al unor activităţi economice.
Principalii poluanţi sunt: pulberile sedimentabile în judeţele Cluj şi Sălaj; amoniac în judeţele
Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Sălaj; dioxid de sulf şi cadmiu în judeţele Cluj şi Sălaj; fluor şi
compuşi ai acestuia în judeţul Satu Mare, pulberi de metale cuprifere şi plumb.
Regiunea are un potenţial turistic apreciabil: vestigii arheologice, rezervaţii naturale, lacuri
glaciare şi de acumulare, numeroase peşteri, staţiuni balneo-climaterice, condiţii favorabile
practicării turismului montan, de agrement şi odihnă. Există de asemenea mai multe zone
etnofolclorice care au permis dezvoltarea agro-turismului, în Maramureş, Cluj şi Bihor. Prin
apropierea de Europa centrală, relief de mare originalitate (peşteri, defilee, etc.), climă favorabilă,
înălţimi reduse (cca. 1400 m), Munţii Apuseni au şansa de a deveni o atracţie pentru turismul de
drumeţie, care doresc natură şi condiţii de cazare simple.
193
REGIUNEA NORD-VEST

economic
-2002-
BH BN CJ MM SM SJ
II. INFRASTRUCTURĂ
potabilă (%)
(%)
în servicii 57,6 55,1 62,9 62,3 55,9 49,3 56,8 60,9
în industrie 42,4 44,9 37,1 37,7 44,1 50,7 43,2 39,9
populaţie
III.4. Soldul migrator net al populaţiei la 1000 -0,945 0,173 -0,493 - -3,213 0,591 - -0,072
locuitori, în 2002 1,424 0,469
IV. ŞOMAJUL
IV.1. Rata şomajului la 31 decembrie 2002 (%) 6,8 3,2 10 10 6,5 4 7,3 8,4
2002 (%)
(%)
7
BH (Bihor), BN (Bistrita Nasaud), CJ (Cluj), MM (Maramures), SM (Satu Mare), SJ (Salaj)
194
9.4.7. Regiunea de Dezvoltare Centru
Zonă cu forme de relief specifice podişului, văi direcţionate est-vest, regiunea deţine însemnate
rezerve de gaz metan, minereuri auro-argentifere şi colorate, nemetalifere, sare, izvoare minerale
şi terapeutice, iar peste o treime din suprafaţă este ocupată de păduri. Arealul deţine însemnate
resurse hidrografice şi comparativ cu alte regiuni o reţea de transport dezvoltată (mai puţin în
direcţia nord-sud), dar cea mai însemnată bogăţie o reprezintă populaţia educată. Regiunea are o
natalitate redusă, dar a reuşit să integreze armonios imigranţii din alte zone ale ţării.
Meşteşugurile au tradiţie seculară şi activităţile economice sunt foarte diversificate.
Dacă iniţial motorul activităţii economice l-a reprezentat mineritul (aur, argint, cărbune şi sare),
acum cele mai însemnate ramuri sunt prelucrarea metalelor, chimia, toate ramurile industriei
uşoare şi alimentare. Agricultura este bine dezvoltată, cu specializare în cultura plantelor
industriale, iar viticultura de calitate are o răspândire deosebită.
Dezvoltarea activităţilor de producţie a fost favorizată de o poziţie favorabilă schimburilor de

mărfuri, iar activitatea de comerţ are tradiţie.
Restructurarea sau închiderea întreprinderilor din această zonă a determinat apariţia unui
fenomen neîntâlnit aici: şomajul. Cele mai critice probleme le-au pus centrele miniere din est
(Baraolt şi Bălan) şi Apuseni (Zlatna), dar şi oraşele cu mari unităţi ale industriei construcţiilor de
maşini şi chimice (Aiud, Gheorghieni, Făgăraş, Victoria, Copşa Mică, Ocna Mureş).
O situaţie deosebită se manifestă în jurul Braşovului, unde numeroase uzine de armament şi-au
încetat activitatea, dar şi în oraş, unde mari uzine constructoare de maşini au fost foarte târziu
privatizate, cu disponibilizarea unui personal numeros.
Regiunea are un potenţial turistic foarte valoros cu oraşe – muzeu (Braşov, Sighişoara, Sibiu),
monumente de cultură medievală, muzee însemnate (Sibiu), dar şi o bogată tradiţie în agroturism
(Bran, Mărginimea Sibiului), potenţial pentru practicarea sporturilor de iarnă şi facilităţi pentru
recreere. Există numeroase izvoare minerale şi terapeutice, şi staţiuni balneare cu tradiţie
(Sovata, Covasna, Ocna Sibiului, Ocna Mureş). Aici investiţiile infrastructurale pot contribui la
reînvierea unor ramuri ce pot constitui motorul unui nou reviriment economic.
Din punct de vedere al dezvoltării economice dar şi al structurii reţelelor de aşezări, regiunea este
cea mai omogenă între cele opt regiuni ale ţării, singurele discrepanţe manifestându-se în zonele
cu populaţie redusă a Munţilor Apuseni şi a celor din zonele înalte ale depresiunilor intracarpatice
din estul regiunii.
Cea mai redusă dezvoltare economică o deţin arealele slab populate ale Munţilor Apuseni din
judeţul Alba. Cele mai dezvoltate areale industriale sunt situate pe şina sudică (dominată de
nodurile Braşov şi Sibiu, cu sateliţii acestora) şi specializate în industria constructoare de maşini,
chimie, textilă şi alimentară. Şina centrală cuprinde aşezările numeroase înşiruite pe Văile
Târnavelor, cu industrie variată şi structuri urbane bine conturate şi atractive arhitectonic. În nord
se diferenţiază centre cu structuri economice mai specializate, unde domină industria
constructoare de maşini, chimia, ind. mobilei, textilă şi alimentară. Zona deţine cea mai densă
reţea de distribuţie de gaz metan, unde chiar numeroase sate sunt racordate la reţele comunale.
Totuşi, vechimea reţelelor de apă şi canalizare din multe oraşe, , le face vulnerabile.
195
REGIUNEA CENTRU

economic
-2002-
AB BV CV HG MS SB
II. INFRASTRUCTURĂ
potabilă (%)
(%)
în servicii 52,8 50,9 53,8 49,7 50,6 54,6 53,6 60,1
în industrie 47,2 49,1 46,2 50,3 49,4 45,4 46,4 39,9
populaţie
III.4. Soldul migrator net al populaţiei la 1000 -0,310 -0,853 -0, 354 - -1,511 0,914 -0,047 -0,072
locuitori, în 2002 1,188
IV. ŞOMAJUL
IV.1. Rata şomajului la 31 decembrie 2002 (%) 9,0 10,8 11,9 9,2 7,7 6,4 7,3 8,4
2002 (%)
(%)
8
AB (Alba), BV (Brasov), CV (Covasna), HG (Harghita), MS (Mures), SB (Sibiu)
196
9.4.8. Regiunea de Dezvoltare Bucureşti – Ilfov
Regiunea Bucureşti-Ilfov este cea mai mare aglomerare urbană a ţării, iar numărul locuitorilor
înregistraţi statistic (2,3 milioane) este cu siguranţă depăşit prin migranţii permanenţi sau
temporari în căutare de lucru. Crearea unui areal metropolitan prin includerea zonei limitrofe
suburbane Ilfov (cca. 300.000 locuitori) va duce la creşterea dinamicii urbane, prin creşterea
atractivităţii terenurilor rurale pentru investiţii.
Regiunea Bucureşti-Ilfov reprezintă şi cea mai mare aglomerare industrială a României, în care
sunt prezente, de fapt, toate marile ramuri. Declinul industrial treptat de după '90 a dus la
pierderea a numeroase locuri de muncă, iar închiderea accelerată a multor, întreprinderi
ineficiente va accentua diminuarea forţei de muncă din industrie şi migrarea ei către sectorul
terţiar - servicii. Comerţul, activităţile de depozitare, distribuţie, administraţie – gospodărie
comunală, construcţii au avut o evoluţie rapidă, astfel încât, regiunea, în pofida poziţiei geografice
nefavorabile, se distanţează ca nivel de dezvoltare de celelalte regiuni şi marile lor oraşe.
Rata şomajului este scăzută şi posibilitatea de a găsi un loc de muncă este reală.
Centrul şi nordul regiunii îşi schimbă rapid înfăţişarea prin cartierele noi de vile, mărindu-se
permanent diferenţele între centrul metropolitan şi zonele limitrofe, creând pericolul unei falii între
modernitate şi sărăcie masivă.
Prin investiţiile străine concentrate aici, regiunea atrage tot mai mulţi migranţi, densitatea
populaţiei în cartierele dormitor creşte, ca şi aglomerarea stilurilor de viaţă diferite, fenomene de
criminalitate, etc. Concentrarea populaţiei în cartierele dormitor şi extinderea zonei rezidenţiale
prin construcţii monofamiliale (vile) fac să se manifeste tot mai acut insuficienţa reţelei de
transport, a reţelelor de alimentare cu apă, canalizare, încălzire şi în general toate tipurile de
servicii comunale.
Dacă poluarea industrială a descrescut evident, datorită închiderii marilor platforme industriale,
creşte rapid poluarea cauzată de transportul auto, atât poluare chimică, cât şi fonică.
Regiunea manifestă un accelerat proces de îmbătrânire a populaţiei , iar nivelul natalităţii (8%o)
are cea mai scăzută valoare din ţară. Şomajul de lungă durată este foarte intens iar cel al tinerilor
are o pondere ridicată. Munca la negru, în special în sectorul terţiar are o răspândire foarte mare.
Reţeaua de învăţământ este, de departe, cea mai densă, dar un număr însemnat din unităţile
şcolare şi preşcolare de la periferie şi judeţul Ilfov nu îndeplinesc condiţiile pentru acordarea
autorizaţiei de funcţionare, neavând apă curentă şi canalizare.
Problemele reabilitării reţelei stradale sunt extrem de grave, iar lipsa unei concepţii unitare în
această direcţie, face ca perspectiva transformării regiunii metropolitane într-o entitate funcţional -
eficientă să devină tot mai periclitată. În cazul în care nu se vor lua rapid măsuri şi nu se vor
respecta strict principiile unui urbanism modern, posibilitatea unui colaps în circulaţia stradală nu
este exclusă.
Afluxul de populaţie către Bucureşti, în căutarea unui loc de muncă generează o creştere
supradimensionată a utilizării neplătite a serviciilor, facilităţilor comunale.
197
O altă problemă acută a zonei o reprezintă creşterea necontrolată a cantităţii de deşeuri

menajere şi a diferitelor tipuri de ambalaje.
Nerezolvarea sau rezolvarea lipsită de perspectivă pe lungă durată poate crea mari
disfuncţionalităţi zonei metropolitane în perspectivă.
REGIUNEA BUCUREŞTI-ILFOV

economic
-2002-
IF B
NIVELUL GLOBAL DE DEZV. ECONOMICĂ
II. INFRASTRUCTURĂ
II.1. Densitatea drumurilor publice/100 kmp (%) 46,7 49,3 29,4 33,1
II.2. Ponderea drumurilor publice modernizate în 48,5 44,0 98,6 25,3

II.3. Ponderea localităţilor cu reţea de apă 15, 14,9 100,0 20,2
potabilă (%)
II.4. Ponderea localităţilor cu reţea de canalizare 12,7 12,1 100,0 4,2
(%)
III.1. Ponderea populaţiei ocupate în sectoarele 94,5 61,5 99,0 63,8
în servicii 71,6 60,6 72,5 60,1
în industrie 28,4 39,4 27,5 39,9
III.2. Ponderea populaţiei ocupate în 40,9 39,8 41,1 38,1
totalpopulaţie
III.3. Ponderea populaţiei active în total 42,3 42,0 42,4 41,6
populaţie
III.4. Soldul migrator net al populaţiei la 1000 2,494 -0,622 2,943 -0,072
locuitori, în 2002
IV. ŞOMAJUL
IV.1. Rata şomajului la 31 decembrie 2002 (%) 3,3 5,4 3 8,4
IV.2. Rata şomajului feminin la 31 decembrie 5,8 3,6 7,8
2002 (%)
IV.3. Ponderea şomerilor neindemnizaţi în total 40,2 61,6 34,7 54,8
(%)
9
IF (Ilfov), B (Bucuresti)
198
Probleme cheie ale disparităţilor intra şi inter-regionale
 Dezvoltarea neechilibrată între vestul şi estul ţării

 Dezvoltarea economică a urmat o direcţie vest-est, proximitatea pieţelor vestice
acţionând ca factor de creştere
 Subdezvoltarea cronică este concentrată în NE la graniţa cu Moldova şi în sud de-a
lungul Dunării
 Disparităţile intraregionale reflectă structura mozaicală a dezvoltării economice
 Impactul negativ puternic al restructurării industriale în oraşele monoindustriale
 Declinul oraşelor mici şi mijlocii
 Creşterea disproporţionată a importanţei Municipiului Bucureşti în cadrul Regiunii
Bucureşti-Ilfov comparativ cu situaţia generală a dezvoltării celorlalte regiuni
199

I.9.Disparitati Regionale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I.9.Disparitati Regionale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

România Planul Naţional de Dezvoltare 2004 - 2006

9. Disparităţi regionale în dezvoltarea economică

9.1. Cadrul instituţional al dezvoltării regionale în România

Agenţiile de Dezvoltare Regională existente în fiecare regiune de dezvoltare reprezintă

Regiunile de dezvoltare din România

9.2. Disparităţi interregionale – comparaţii UE

Disparităţi inter-regionale în UE şi în ţările candidate Central şi Est-Europene

Regiuni cu PIB PIB PIB Raport

9.3. Disparităţi interregionale în dezvoltarea economică

Indicatori cheie ai dezvoltării regionale în România (media naţională = 100)

Regiunea Nord-Est este marcată atât de dependenţa sa de agricultură, cât şi de apropierea de

Evoluţia PIB şi a productivităţii muncii pe regiuni de dezvoltare, în perioada 1998-2000

Între cauzele majore care au dus şi duc la creşterea disparităţilor se numără :

- Localizarea şi amploarea investiţiilor – străine

9.3.1. Disparităţi urban –rural

Evoluţia populaţiei rurale

Oscilaţiile în evoluţia populaţiei sunt o consecinţă a migraţiei populaţiei apte de muncă - în

9.3.2. Disparităţi în nivelul de ocupare

Evoluţia ratei şomajului pe regiuni şi ani

Nord-Est Sud- Sud- Sud- Vest Nord- Centru Bucureşti

9.3.3. Disparităţi în dotările infrastructurale

Dezvoltarea economică diferenţiată la nivelul regiunilor, asociată cu mecanisme de politică

Evoluţia numărului localităţilor conectate la reţeaua de apă potabilă

Numărul localităţilor conectate la reţeaua de apă potabilă

Analiza gradului de dotare a localităţilor cu sistem de canalizare, evidenţiază o situaţie şi mai

Evoluţia numărului de localităţi cu reţea de canalizare publică

Număr de localităţi cu sistem de canalizare

9.3.4. Disparităţi în nivelul educaţional şi de calificare

Un factor important în localizarea investiţiilor îl reprezintă existenţa calificărilor superioare. Pe

Corelat cu scăderea natalităţii şi deci cu diminuarea populaţiei în vârstă de şcolarizare, dar

În cazul învăţământului postliceal şi de maiştri se observă o creştere generală, uneori masivă

Evoluţia învăţământului preuniversitar

Învăţământul profesional şi Învăţământul postliceal şi

Se aşteaptă ca implementarea Programului TVET cu finanţare PHARE CES care se derulează

9.3.5. Disparităţi în amploarea fenomenului migraţional al populaţiei

Ultimul deceniu se caracterizează printr-un masiv fenomen de migraţie determinat de noua

În Regiunea Vest-România, dificultăţile de restructurare a marilor unităţi ale industriei grele nu au

Evoluţia fluxurilor migratorii dinspre şi înspre regiuni

Migraţia către regiune Migraţia din regiune

9.3.6. Disparităţi în atragerea investiţiilor străine directe

Investiţiile străine în România au fost orientate în funcţie de accesibilitatea şi potenţialul zonelor,

Zona vestică şi nord-vestică beneficiază de o pondere relativ ridicată a participării străine la

Multe privatizări efectuate de societăţi cu slabe posibilităţi de atragere a capitalului de lucru,

Situaţia societăţilor comerciale cu participare străină la capital şi valoarea capitalului

Nr. soc. com. cu participare străină la

După anul 2000, se manifestă o accentuare a fenomenului concentrării investiţiilor străine în

9.3.7. Creşterea importanţei Capitalei în termeni de dezvoltare

mari oportunităţi de cercetare-dezvoltare. Un lucru important de semnalat este faptul ca

9.4. Disparităţi intraregionale

O particularitate a dezvoltării regionale în România este structura mozaicală a dezvoltării

Cauzele diferite ale disparităţilor în dezvoltarea economică şi socială la nivel intraregional,

9.4.1. Regiunea de Dezvoltare Nord - Est

În ultimii 3 ani se înregistrează o scădere a ponderii populaţiei ocupate în cadrul regiunii. O

Gradul de dotare a localităţilor şi originalitatea landschaftului bucovinean, cât şi specificul

Indicatori de caracterizare a nivelului de dezvoltare şi potenţialului

I. NIVELUL GLOBAL DE DEZV. ECONOMICĂ

9.4.2. Regiunea de Dezvoltare Sud – Est

Indicatori de caracterizare a nivelului de dezvoltare şi potenţialului

9.4.3. Regiunea de Dezvoltare Sud-Muntenia

Indicatori de caracterizare a nivelului de dezvoltare şi potenţialului

9.4.4. Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia

Restructurarea industrială a avut loc cu întârziere şi nu s-a realizat etapizat pentru a da

REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA