Ghid de Proiectare Elem Masive PDF

CENTRUL DE CERCETARE ŞTIINłIFICĂ, TRANSFER TEHNOLOGIC ŞI IMPLEMENTARE INVENłII
Ghid de proiectare pentru controlul fisurării elementelor

masive şi pereŃilor structurali de beton armat datorită
contracŃiei împiedicate
FAZA II
Redactarea II
Beneficiar: MDRT
Contract nr. 417/12.11.2009
- Februarie 2011 -
COLECTIVUL DE ELABORARE
ŞEF CONTRACT
prof. .dr. ing. Călin MIRCEA
COLECTIV
prof. .dr. ing. Adrian IOANI
prof. .dr. ing. Zoltan KISS
conf. .dr. ing. Ioan PETRAN
şef lucr. dr. ing. Andreea MIRCEA
şef lucr. ing. Gheorghe PETROVAY

CUPRINS
REFERINłE NORMATIVE 1
SIMBOLURI UTILIZATE 2
1 SCOP 6
2 DOMENIU DE APLICARE 6
3 MECANISMELE DE CONTRACłIE LIBERĂ A BETONULUI 6
3.1 ContracŃia termică 7
3.2 ContracŃia chimică 8
3.3 ContracŃia autogenă 8
3.4 ContracŃia la uscare 9
3.5 ContracŃia plastică 10
3.6 ContracŃia din tasarea agregatelor 10
3.7 ContracŃia din carbonatare 11
4 FACTORII CARE INFLUENłEAZĂ CONTRACłIA LIBERĂ A BETONULUI 11
4.1 Cimentul 11
4.2 ConŃinutul de apă 13
4.3 Agregatele 14
4.4 Raportul între volumul elementului şi suprafaŃa expusă 15
4.5 Umiditatea relativă a aerului 18
4.6 Tratarea betonului 18
4.7 Timpul 19
4.8 Proiectarea amestecului de beton 19
4.8.1 Elaborarea specificaŃiei 20
4.8.2 Proiectarea reŃetelor amestecului de beton (metoda volumului absolut) 20
4.8.2.1 AplicaŃia 1 26
4.8.2.2 AplicaŃia 2 30
5 MODELE DE CALCUL PENTRU DEFORMAłIILE ÎN TIMP ALE BETONULUI 31
5.1 Calculul evoluŃiei temperaturii în masa betonului 31
5.1.2 AplicaŃia 3 34
5.2 Calculul deformaŃiilor din contracŃia liberă a betonului 41
5.2.1 Beton obişnuit 42
5.2.2 Beton de înaltă rezistenŃă 43
5.3 Calculul deformaŃiilor de curgere lentă a betonului 44
5.3.1 Beton obişnuit 44
5.3.2 Beton de înaltă rezistenŃă 45
5.4 AplicaŃia 5 45
5.5 AplicaŃia 6 47
6 CONTROLUL FISURILOR DATORATE EFORTURILOR SECUNDARE DIN
CONTRACłIA ÎMPIEDICATĂ 49
6.1 Elemente masive încastrate la bază şi pereŃi structurali 50
6.1.1 Mecanismul de fisurare 50
6.1.2 Controlul stărilor de eforturi secundare şi a fisurării 54
6.2 Suprastructuri de pod 60
6.2.1 Dispozitive de control a deplasărilor termice şi din contracŃie 60
6.2.2 Mecanisme de fisurare 66
6.2.3 Controlul stărilor de eforturi secundare şi a fisurării în placa suprastructurii 69
6.3 FundaŃii masive de tip radier 70
6.3.1 Mecanismul de fisurare 70
6.3.2 Controlul stărilor de eforturi secundare şi a fisurării 72
6.4 Metodologie de estimare şi control a efectelor contracŃiei în activitatea de proiectare 75
6.5 Metodologie de evaluare a efectelor contracŃiei în activitatea de expertizare 93
ANEXA A: TIPURI DE APARATE DE REAZEM LA PODURI 95
REFERINłE NORMATIVE
SR EN 1990:2004 Eurocod: Bazele proiectării structurilor

SR EN 1990:2004/NA:2006 Eurocod: Bazele proiectării structurilor. Anexa naŃională
SR EN 1991-1-1:2004 Eurocod 1: AcŃiuni asupra structurilor. Partea 1-1: AcŃiuni
generale. GreutăŃi specifice, greutăŃi proprii, încărcări utile pentru clădiri
SR EN 1991-1-1:2004/NA:2006 Eurocod 1: AcŃiuni asupra structurilor. Partea 1-1:
AcŃiuni generale. GreutăŃi specifice, greutăŃi proprii, încărcări utile pentru clădiri.
Anexa naŃională
SR EN 1991-1-5:2004 Eurocod 1: AcŃiuni asupra structurilor. Partea 1-5: AcŃiuni
generale. AcŃiuni termice
SR EN 1991-1-5:2004/NA:2008 Eurocod 1: AcŃiuni asupra structurilor. Partea 1-5:
AcŃiuni generale. AcŃiuni termice. Anexa naŃională
SR EN 1992-1-1:2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli
generale şi reguli pentru clădiri
SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea
1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexa naŃională
SR EN 1992-2:2006 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Poduri
de beton – Proiectare şi prevederi constructive
SR EN 1997-1:2004 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale
SR EN 1997-1:2004/NB:2008 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli
generale. Anexa naŃională
SR EN 1998-5:2004 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenŃa la cutremur.
Partea 5: FundaŃii, structuri de susŃinere şi aspecte geotehnice
SR EN 1998-5:2004/NA:2007 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenŃa la
cutremur. Partea 5: FundaŃii, structuri de susŃinere şi aspecte geotehnice. Anexa
naŃională
SR EN 197-1:2002/A3:2007 Ciment. Partea 1: CompoziŃie, specificaŃii şi criterii de
conformitate ale cimenturilor uzuale
SR EN 12620:2002+A1:2008 Agregate pentru beton
SR EN 206-1:2002/A2:2005 Beton. Partea 1: SpecificaŃie, performanŃă, producŃie şi
conformitate
NE 012/1-2007 Cod de practică pentru producerea betonului
NE 012/2-2010. Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din
beton, beton armat şi beton precomprimat. Partea 2: Executarea lucrărilor din beton
SR 4839:1997. InstalaŃii de încălzire. Numărul anual de grade-zile
SR 1907-1-97 InstalaŃii de încălzire. Necesarul de căldură. PrescripŃii de calcul
ASTM C136 - 06 Standard Test Method for Sieve Analysis of Fine and Coarse
Aggregates
ACI 207.2R-07 - Report on Thermal and Volume Change Effects on Cracking of
Mass Concrete
GD-1
SIMBOLURI UTILIZATE
Caractere latine mari

Ac - aria secŃiunii transversale a elementului de beton
Ag - aria secŃiunii transversale a grinzii suprastructurii de pod
Ac,eff - aria secŃiunii transversale a corzii întinse de beton în jurul armăturii
Ash(h) - aria necesară a barelor de armătură la nivelul h dispuse pentru controlul
fisurării
Ash,eff(h) - aria efectivă a barelor de armătură la nivelul h dispuse pentru controlul
fisurării
B - grosimea (lăŃimea) elementului de beton
Dmax - dimensiunea nominală maximă a agregatului grosier
Ecf - modulul de elasticitate secant al betonului din fundaŃia elementului
Ecm0 - modulul de elasticitate secant al betonului la 7 zile
Ecm - modulul de elasticitate secant al betonului
Ecm,eff - modulul de elasticitate secant efectiv al betonului
Eg - modulul de elasticitate secant al grinzii suprastructurii de pod
Es - modulul de elasticitate a armăturilor din oŃel
H - înălŃimea elementului de beton
K iR0 - gradul de constrângere a deformaŃiei libere de contracŃie la baza
elementului corespunzător secvenŃei i de fisurare
K iR (h ) - gradul de constrângere a deformaŃiei libere de contracŃie la înălŃimea h
de la baza elementului corespunzător secvenŃei i de fisurare
L - lungimea elementului de beton
Li - lungimea segmentului unui element de beton rezultată în urma
redistribuirii constrângerii la baza elementului în secvenŃa de fisurare i-1
Ncr - efortul axial de fisurare la elemente solicitate la întindere centrică
RH - umiditatea relativă a mediului exprimată în procente
RH0 - umiditatea absolută în procente (100 %)
S - suprafaŃa elementului de beton în contact cu aerul
Ta - temperatura medie a aerului pe durata de o săptămână de la punerea în
operă a betonului
Ta0min - temperatura minimă a aerului pe durata de o săptămână de la punerea în
operă a betonului
Tafmin - temperatura minimă pe întreaga durată de serviciu a structurii
Tc0 - temperatura betonului în momentul punerii în operă
Tc0ef - temperatura efectivă a betonului în momentul punerii în operă
Tcmax - temperatura maximă în masa betonului datorată căldurii de hidratare a
cimentului
Ts - temperatura de referinŃă a terenului de fundare
V - volumul elementului de beton
(V/S)0 - raportul V/S corectat după turnarea betonului
(V/S)f - raportul V/S în serviciu
GD-2
Caractere latine mici
ag - distanŃa interax între grinzile suprastructurii unui pod
c - conŃinutul de ciment în amestecul de beton
cm - conŃinutul echivalent de ciment compozit în amestecul de beton
(cm=c+k×adaos)
cnom - acoperirea nominală cu beton a armăturii
ds - distanŃa între barele dispuse pentru controlul fisurării
djoint - distanŃa între rosturile de dilatare
fcm - valoarea medie a rezistenŃei la compresiune a betonului
fcm0 - valoarea medie a rezistenŃei la compresiune a betonului, determinată pe
cilindri la 7 de zile
fcm - valoarea medie a rezistenŃei la compresiune a betonului
fck - valoarea caracteristică a rezistenŃei la compresiune a betonului,
determinată pe cilindri la 28 de zile
fck0 - valoarea caracteristică a rezistenŃei la compresiune a betonului,
determinată pe cilindri la 7 de zile
fck - valoarea caracteristică a rezistenŃei cilindrice la compresiune a betonului
fctk0 - valoarea caracteristică a rezistenŃei la întindere a betonului, determinată
la 7 de zile
fctk - valoarea caracteristică a rezistenŃei la întindere a betonului
fctm - valoarea medie a rezistenŃei la întindere a betonului
gk - greutatea radierului exprimată în kN/m
h - înălŃimea curentă a elementului în raport cu baza
h - înălŃimea secŃiunii transversale a unui element
h0 - dimensiunea nominală a secŃiunii transversale a elementului de beton
i - indice care marchează o secvenŃă curentă în calculul fisurilor
k - coeficientului pentru înlocuirea raportului w/c cu w/cm
kh - coeficient de corecŃie a deformaŃiei specifice din contracŃia la uscare a
betonului
n - indice care marchează sfârşitul secvenŃelor de fisurare
s - coeficient de calcul a modulului de elasticitate secant la vârsta t a
betonului raportat tipului de ciment
s nr - distanŃa medie între fisuri
s nr (h ) - distanŃa medie între fisuri la înălŃimea h deasupra bazei peretelui
s r, max (h ) - distanŃa maximă între fisuri la înălŃimea h deasupra bazei peretelui
sr,max - distanŃa maximă între fisuri la un element
t - vârsta betonului exprimată în zile
t0 - vârsta betonului la momentul aplicării primei încărcări
ts - vârsta betonului la începutul contracŃiei de uscare exprimată în zile
u - perimetrul supus uscării a secŃiunii transversale de beton
ux - translaŃia după direcŃia axei x
GD-3
w nk,med (h ) - deschiderea medie a fisurilor la înălŃimea h deasupra bazei peretelui
wk - deschiderea fisurii
w - conŃinutul de apă în amestecul de beton
wmax - valoarea limită a deschiderii fisurilor
w/c - raportul apă/ciment
x - înălŃimea zonei comprimate
Caractere greceşti mari

∆Tcmax - scăderea maximă a temperaturii în masa betonului la vârsta t a betonului
∆Tc0max - scăderea maximă a temperaturii în masa betonului timp de o săptămână
de la punerea în operă
∆Tcfmax - scăderea maximă a temperaturii în masa betonului pe întreaga durată de
serviciu
∆Q0 - procentul schimbului de căldură între beton şi mediu la punerea în operă
Caractere greceşti mici

α1 - coeficient de calcul a coeficientului nominal de fluaj/curgere lentă
raportat rezistenŃei medii la compresiune
α2 - coeficient de corecŃie a coeficientului nominal de fluaj/curgere lentă
raportat rezistenŃei medii la compresiune pentru betoane cu fcm> 35 MPa
α3 - coeficient de calcul a funcŃiei care descrie evoluŃia în timp a
fluajului/curgerii lente raportat rezistenŃei medii la compresiune
αds1, αds2 - coeficienŃi de calcul a deformaŃiei specifice de referinŃă a betonului din
contracŃia la uscare raportaŃi tipului de ciment
αT - coeficientul de dilatare termică liniară
β(fcm) - coeficient de calcul a coeficientului nominal de fluaj/curgere lentă
raportat rezistenŃei medii la compresiune
β(t0) - coeficient de calcul a coeficientului nominal de fluaj/curgere lentă
raportat vârstei betonului la momentul aplicării primei încărcări
βas(t) - funcŃia evoluŃiei în timp a contracŃiei autogene a betonului
βbc - coeficient pentru calculul coeficientului curgerii lente de bază
βc(t-t0) - funcŃia care descrie evoluŃia în timp a fluajului/curgerii lente
βcd - coeficient pentru calculul deformaŃiei specifice din contracŃia la uscare
pentru betoanele de inaltă rezistenŃă
βds(t,ts) - funcŃia evoluŃiei în timp a contracŃiei la uscare a betonului
βh - coeficient de calcul a funcŃiei care descrie evoluŃia în timp a
fluajului/curgerii lente raportat umidităŃii relative a mediului
εca(t) - deformaŃia specifică datorată contracŃiei autogene la vârsta t a betonului
εca,∞ - deformaŃia specifică finală de contracŃie autogenă a betonului
εcc(t,t0) - deformaŃia specifică de fluaj/curgere lentă la vârsta t a betonului
εcd(t) - deformaŃia specifică datorată contracŃiei la uscare la vârsta t a betonului
εcd,0 - deformaŃia specifică de referinŃă din contracŃia la uscare a betonului
GD-4
εcs(t) - deformaŃia specifică totală datorată contracŃiei la vârsta t a betonului
εct(t) - deformaŃia specifică datorată contracŃiei termice vârsta t a betonului
Ø - diametrul barei de armătură
γc1 - coeficient de corecŃie a variaŃiei temperaturii betonului pentru tipul de
ciment
γc2 - coeficient de corecŃie a variaŃiei temperaturii betonului pentru cantitatea
de ciment
γc3 - coeficient de corecŃie a variaŃiei temperaturii betonului pentru fineŃea de
măcinare a cimentului
γlt - coeficient de siguranŃă pentru extrapolarea pe termen lung a
deformaŃiilor întârziate
ϕ0 - coeficientul nominal de fluaj/curgere lentă
ϕ(t,t0) - coeficientul de fluaj/curgere lentă, definind fluajul între timpii t şi t0, în
raport cu deformaŃia elastică la 28 de zile
ϕb(t,t0) - coeficientul curgerii lente de bază
ϕb0 - coeficient pentru calculul coeficientului curgerii lente de bază
ϕd(t,t0) - coeficientul curgerii lente la uscare
ϕd0 - coeficient pentru calculul coeficientului curgerii lente la uscare
ϕRH - coeficient de calcul a coeficientului nominal de fluaj/curgere lentă
raportat umidităŃii relative a mediului
µ - coeficient de frecare
σ ict (t ) - efortul unitar de întindere în beton generat de contracŃia împiedicată la
bază în secvenŃa de calcul la fisurare i şi vârsta t a betonului
σs - efortul unitar de întindere asumat pentru barele dispuse pentru controlul
fisurilor
GD-5
1 SCOP
(1) Proiectarea structurilor de beton armat la Stările Limită de Serviciu este adesea
cea mai puŃin înŃeleasă componentă a proiectării structurilor de beton armat bazată pe
performanŃă. Comportarea unei structuri sub nivelul de serviciu al încărcărilor
depinde în primul rând de proprietăŃile betonului, acestea fiind, de regulă, inconsistent
cunoscute în etapa de proiectare structurală. Betonul armat se comportă inelastic şi
neliniar chiar şi sub nivelul încărcărilor de serviciu. Această comportare complică
analizele specifice asigurării performanŃelor unui serviciu normal datorită fisurării,
participării betonului la preluarea eforturilor de întindere între fisuri, curgerii lente şi
contracŃiei.
(2) ContracŃia betonului este cea mai delicată problemă de considerat în
proiectare. Împiedicarea contracŃiei betonului generează stări de eforturi secundare
care evoluează în timp, iniŃiind stări de fisurare care evoluează progresiv, a căror
severitate de multe ori nu este acoperită de simpla aplicare a prevederilor constructive
prevăzute de codurile de proiectare, rezultând în final structuri cu o durabilitate mai
redusă şi performanŃe inferioare.
(3) Prezentul ghid stabileşte regulile operaŃionale de aplicare a principiilor şi
regulilor generale prevăzute de standardele europene de proiectare, menŃionate ca
referinŃe normative, cu privire la controlul fisurării elementelor masive, pereŃilor
structurali şi suprastructurii podurilor datorită contracŃiei împiedicate a betonului.
Lucrarea se adresează:
- inginerilor proiectanŃi de structuri;
- experŃilor tehnici;
- producătorilor de beton;
- investitorilor etc.
2 DOMENIU DE APLICARE
(1) Proiectarea şi evaluarea elementelor şi subansamblelor de beton armat şi beton

simplu de tipul elementelor masive, pereŃilor structurali şi suprastructurilor de pod.
(2) Elementele masive sunt acele elemente care au un volum de beton şi
dimensiuni suficient de mari pentru a necesita măsuri cu privire la căldura generată de
hidratarea cimentului. De regulă, acestea sunt elemente cu grosimi de peste 0.50 m
(de exemplu elevaŃii ale infrastructurii clădirilor, ziduri de sprijin, pile, culei fundaŃii
radier etc.), dar în practică s-au întâlnit situaŃii în care căldura de hidratare a condus la
gradienŃi de temperatură excesivi şi pentru grosimi mai reduse.
3 MECANISMELE DE CONTRACłIE LIBERĂ A BETONULUI
(1) Betonul este un material complex, care îşi schimbă proprietăŃile pe durata de
serviciu a unei structuri. Figura 3.1 sintetizează tipurile de contracŃie pe care le suferă
betonul în raport cu evoluŃia rigidităŃii materialului şi vârsta betonului. Mecanismele
producerii contracŃiei libere a betonului sunt prezentate sintetic în continuare.
(2) ContracŃia liberă a betonului nu produce în sine stări de eforturi în masa
betonului. Însă, împiedicarea contracŃiei de constrângerile interioare şi exterioare
generează stări de eforturi secundare la trei tipuri de contracŃie: contracŃia termică
GD-6
§3.1, contracŃia autogenă §3.3 şi contracŃia la uscare §3.4. Astfel, pentru calculul
deformaŃiilor de contracŃie liberă a betonului doar acestea se iau în considerare.
Mecanismele contracŃiei chimice §3.2, contracŃiei plastice §3.5, contracŃiei din tasarea
agregatelor §3.6 şi contracŃiei indusă de carbonatare §3.7 sunt prezentate cu titlu
informativ.
Faza betonului
fluid tranzi Ńie solid
(plastic) (întă rit)
iniŃializarea rezistenŃelor mecanice

Rigiditatea
sfârşitul prizei
limita de lucrabilitate
începutul prizei
Timp
ContracŃia timpurie (< 24 ore) ContracŃia de durată
chimică plastică la uscare
autogen ă chimică autogen ă
tasare autogen ă termică
plastică la uscare carbonatare
Fig. 3.1 Tipuri şi etape de contracŃie liberă a betonului
3.1 ContracŃia termică

(3) Căldura generată de hidratarea cimentului Portland la vârste timpurii ale
betonului conduce la o temperatură generală mare a elementului şi o dilatare a
acestuia (Figura 3.2.a), fenomen cunoscut sub denumirea de expansiune termică.
Dilatarea betonului se produce şi pe durata de exploatare a unei structuri, ca urmare a
fluctuaŃiei temperaturii mediului înconjurător. În consecinŃă, la răcire betonul suferă o
reducere de volum, denumită contracŃie termică.
(4) Dilatarea termică a betonului ridică probleme când creşterea de temperatură în
masa betonului este prea severă şi/sau se produc gradienŃi interiori de temperatură
semnificativi în masa betonului (Figura 3.2.b, c).
TprotecŃie
Temperatura betonului
Taer T Tcmax
cmin
răcire b. gradien Ńi interiori de temperatur ă
la elemente cu o fa Ńă protejată
încălzire
Taer
Vârsta betonului Taer Tcmin Tcmax

a. evoluŃia temperaturii medii în beton datorită c. gradien Ńi interiori de temperatură
că ldurii generată de hidratarea cimentului la elemente cu ambele feŃe expuse
Fig. 3.2 DistribuŃia temperaturii generate de hidratarea cimentului
GD-7
(5) Creşterea temperaturii betonului după punerea în operă are loc de regulă în
primele 12 ore. La elementele masive temperatura maximă se poate atinge însă şi
după 24 de ore. Răcirea betonului are de asemenea o evoluŃie rapidă, provocând un
şoc termic în masa elementului şi în consecinŃă o puternică contracŃie termică.
(6) Valoarea coeficientul de dilataŃie termică liniară depinde de proprietăŃile
specifice fiecărui amestec de beton. La vârste timpurii, coeficientul de dilataŃie
termică liniară are valori de 3.5×10-5-7.0×10-5/°C şi scade foarte rapid pe măsură ce
betonul câştigă în rezistenŃă. De regulă, după 24 de ore se înregistrează o plafonare a
valorii acestuia la circa (0.6-1.3)×10-5/°C. SR EN 1992-1-1 şi SR EN 1991-1-5
recomandă în lipsa unor determinări mai precise valoarea de 1.0×10-5/°C.
3.2 ContracŃia chimică

(7) Cimentul obŃine calitatea de liant pentru agregatele din beton prin reacŃiile
compuşilor clincherului de ciment şi hidrogenul din apă. ContracŃia chimică este
consecinŃa reacŃiilor care au loc între ciment şi apă, constând într-o reducere internă
de volum a compuşilor cimentului şi apei interstiŃiale.
(8) Deoarece contracŃia chimică se raportează la volumele compuşilor iniŃiali şi
finali rezultaŃi din reacŃiile hidratării, ea poate fi cuantificată în baza greutăŃilor
moleculare, deşi este foarte dificil de a cunoaşte volumul exact al diferiŃilor compuşi.
3.3 ContracŃia autogenă

(9) ContracŃia autogenă a betonului constă în schimbarea macroscopică a
volumului de beton care are loc fără transfer de umiditate între beton şi mediul
înconjurător. ContracŃia autogenă are două componente:
- componenta macroscopică a contracŃiei chimice rezultată din hidratarea cimentului
(vezi Figura 3.3); după începutul prizei, contracŃia autogenă este proporŃională cu
gradul de hidratare (porŃiunea A-B din graficul din Figura 3.4), adică ea se datorează
doar contracŃiei chimice; pe măsură ce structura interioară a betonului se formează,
contracŃia chimică devine tot mai constrânsă (porŃiunea B-C din graficul din Figura
3.4), ponderea naturii chimice reducându-se în consecinŃă;
C A la turnare
Hi C A la începutul prizei
contracŃia autogenă
Hi C A G dup ă întă rire
C - ciment nehidratat A - apă liberă ă contracŃia chimică

ap ă nehidratat
Hi - produşi de hidratare G - goluri
Fig. 3.3 EvoluŃia produşilor de hidratare şi a contracŃiei chimice
GD-8
1
(contracŃia autogenă / contracŃia chimică)

ContracŃia autogenă relativă
C
B
A
0 1
Gradul de hidratare
Fig. 3.4 EvoluŃia schematică a contracŃiei autogene în funcŃie de

gradul de hidratare
- componenta datorată auto-desicării, care constă în uscarea locală a porilor închişi pe

fondul continuării reacŃiei de hidratare (după punctul C din graficul din Figura 3.4
betonul este tot mai rigid şi contracŃia autogenă se datorează tot mai puŃin contracŃiei
chimice.
(10) Spre deosebire de contracŃia chimică, care constă într-o reducere internă de
volum, contracŃia autogenă reprezintă o reducere exterioară de volum, ceea ce face
posibilă cuantificarea contracŃiei autogene prin micşorarea dimensiunilor elementelor.
3.4 ContracŃia la uscare

(11) ContracŃia la uscare reprezintă reducerea de volum a betonului ca urmare a
pierderii graduale de apă. IniŃial, pe măsură ce agregatele mai grele se compactează,
apa liberă din amestecul de beton apare la suprafaŃa elementului în laptele de ciment.
Odată evaporată această apă, betonul continuă să fie supus uscării, surplusul de apă
din masa betonului migrând înspre suprafaŃă şi evaporându-se. Această evaporare la
suprafaŃă produce fisuri în stratul superficial de beton şi microfisuri în masa betonului
datorită eforturile interioare generate de sucŃiunea apei înspre exterior.
(12) La suprafaŃa elementului, apa dintre particule formează un menisc concav.
Presiunea apei de partea convexă a meniscului este mai mică decât cea din partea
concavă, egală cu presiunea atmosferică. Acest gradient de presiune generează forŃa
motoare care împinge particulele de la suprafaŃa elementului înspre interiorul său.
Curbura meniscului apei de la suprafaŃa elementului este limitată de dimensiunile
spaŃiilor interstiŃiale dintre particulele de la suprafaŃă (Figura 3.5). Apa care se
evaporează depăşeşte cantitativ apa liberă în exces care migrează către suprafaŃă, ceea
ce generează tensiuni care fac meniscul să aibă o curbură mai mare odată cu creşterea
presiunii capilare.
(13) Pe măsură de diametrul porilor scade, presiunea capilară creşte şi în consecinŃă
şi contracŃia la uscare. Datorită fluctuaŃiilor de umiditate, presiunea capilară atinge
valori de 10-100 MPa.
GD-9
apă care se evaporă
σ σ
1
2
apă liberă în exces
Fig. 3.5 Eforturi adâncind meniscul concav între două particule de ciment
datorită transferului de umiditate şi presiunii capilare
3.5 ContracŃia plastică

(14) ContracŃia plastică este rezultatul unei pierderi rapide de umiditate la suprafaŃa
betonului aflat în stare plastică, raportându-se următorilor factori: caracteristicile
betonului, temperatura mediului înconjurător, umiditatea relativă şi viteza vântului la
suprafaŃa expusă a betonului (Figura 3.6).
(15) La suprafaŃa betonului proaspăt apa se evaporă mai rapid decât este înlocuită
de apa care migrează spre suprafaŃă, iar betonul din stratul superficial îşi reduce
volumul. Astfel, apar fisuri superficiale de lăŃime, lungime şi spaŃieri variabile.
(16) Prevenirea apariŃiei unor astfel de fisuri se face prin utilizarea unor cofraje
rigide şi etanşe, precum şi prin protejarea suprafeŃelor de beton aparente de acŃiunea
vântului pe durata întăririi betonului.
Rata de evaporare
Viteza vântului
nivel critic
Umiditatea relativă
Fig. 3.6 Rata de evaporare a umidităŃii din masa betonului raportată

la umiditatea relativă a mediului şi la viteza vântului
3.6 ContracŃia din tasarea agregatelor

(17) Pe durata fazei de tranziŃie, înainte de începerea prizei, betonul se află într-o
uşoară stare plastică, iar agregatele îşi menŃin tendinŃa de tasare. Această tendinŃă de
contractare poate fi constrânsă local de armături înglobate, cofraj sau straturi de beton
turnate anterior, putând conduce la formarea de fisuri sau cavităŃi adiacente sursei de
constrângere.
(18) Când fisurarea este asociată armăturilor din oŃel (Figura 3.7), deschiderea
fisurilor creşte cu diametrul barei, cu tasarea betonului proaspăt şi descreşterea
stratului de acoperire cu beton. Starea de fisurare poate fi amplificată de vibrarea
insuficientă, neetanşeitatea cofrajului şi utilizarea cofrajelor flexibile.
GD-10
a. tasare constrâ nsă b. tasare diferenŃiată
Fig. 3.7 Fisuri datorate tasării constrânse şi diferenŃiate a

agregatelor din betonul aflat în stare plastică
(19) Practicile recomandate pentru reducerea riscului de fisurare generată de

contracŃia din tasarea agregatelor în betonul aflat în stare plastică sunt:
- utilizarea unor amestecuri de beton coezive, cu tasare redusă;
- creşterea raportului dintre acoperirea cu beton cnom şi diametrul armăturii (se
recomandă cnom > Ø+5 mm);
- utilizarea cu discernământ a aditivilor întârzietori de priză;
- umezirea stratului suport pentru a se preveni pierderea excesivă de apă în stratul de
bază al betonului;
- utilizarea unor cofraje fixe şi rigide, care să nu prezintă deplasări excesive în timpul
turnării betonului;
- compactarea completă a betonului;
- tratarea promptă şi corespunzătoare a betonului;
- repararea fisurilor imediat după formarea lor prin recompactare şi refacerea
suprafeŃei aparente a betonului până când acesta se află în stare plastică (dacă
recompactarea are loc prea devreme, fisurile pot să apară din nou, iar dacă se
recompactează prea târziu se poate deprecia aderenŃa dintre armături şi beton).
3.7 ContracŃia din carbonatare

(20) Carbonatarea constă în reacŃia pietrei de ciment din betonul întărit cu apa şi
dioxidul de carbon din aer. Această reacŃie conduce la micşorarea volumului porilor
printr-o uşoară contracŃie şi la scăderea factorului pH al betonului.
(21) Fenomenul de carbonatare se raportează calităŃii şi densităŃii betonului, de
obicei manifestându-se pe o adâncime de 20 mm de la suprafaŃa expusă. Severitatea
fenomenului este accentuată de vârsta înaintată a betonului şi agresivitatea mediului.
4 FACTORII CARE INFLUENłEAZĂ CONTRACłIA LIBERĂ A

BETONULUI
4.1 Cimentul
(1) ContracŃia betonului este influenŃată de natura mineralogică a cimentului
Portland (Figura 4.1), suprafaŃa specifică (Figura 4.2) şi dozajul de ciment.
(2) Principalii componenŃii mineralogici ai cimentului Portland sunt:
- silicatul tricalcic (3CaO·SiO2), denumit alit (simbol C3S);
- silicatul bicalcic (2CaO·SiO2), denumit belit (simbol C2S);
- aluminatul tricalcic (3CaO·Al2O3) denumit celit (simbol C3A);
- aluminoferitul tetracalic (4CaO·Al2O3·Fe2O3), denumit brownmillerit (simbol C4AF).
(3) În funcŃie de principalii componenŃi mineralogici, cimenturile Portland se
clasifică după cum urmează:
GD-11
50
Tip ciment Portland
1. ciment belitic
4
40 2. ciment brownmilleritic
Creşterea adiabatică de temperatură [ºC]
3. ciment normal
4. ciment alitic
3
30
1
20
10
0
0 1 2 3 4 7 28
Vârsta betonului [zile]
Fig. 4.1 Creşterea temperaturii într-un beton cu un conŃinut de

ciment Portland de 225 kg/m3
100 FineŃea de
măcinare
90 8
7 1. 1600 cm2/g
6
Căldura de hidratare raportată la căldura
80 5 2. 1800 cm2/g
4
3
70 2 3. 2000 cm2/g
generată în 28 de zile [%]
1
60 4. 2200 cm2/g
5. 2400 cm2/g
50
6. 2600 cm2/g
40
7. 2800 cm2/g
30 8. 3000 cm2/g
20
10
0
0 0.5 1 2 3 4 7 28
Fig. 4.2 Rata de generare a căldurii de hidratare raportată la fineŃea de

măcinare a cimentului (pastă de ciment tratată la 24 ºC)
GD-12
- ciment Portland normal (conŃinut de C3S 37.5-60 %, C2S 15-37.5 % şi C3A 7-15%),
caracterizat prin priză şi întărire normală, proprietăŃi mecanice bune şi evoluŃie bună a
rezistenŃelor mecanice;
- ciment Portland alitic (conŃinut de C3S > 60% şi C2S < 15%), care prezintă o întărire
rapidă şi o căldură mare de hidratare, dar are o comportare slabă în medii agresive;
- ciment Portland belitic (conŃinut de C3S < 37.5 % şi C2S > 37.5 %), caracterizat de
căldura de hidratare redusă şi evoluŃia lentă a rezistenŃelor mecanice, dar cu o
comportare bună în medii agresive;
- ciment Portland brownmilleritic (conŃinut de C4AF > 18 % şi C3A < 7 %), cu o
comportare corespunzătoare în medii agresive sulfatice;
- ciment Portland feritic (conŃinut de C4AF < 18 % şi C2F > 7 %), foarte eficient în
medii agresive sulfatice.
(4) InfluenŃa dozajului de ciment asupra căldurii de hidratare se poate considera
direct proporŃională cu cantitatea de ciment. InfluenŃa asupra contracŃiei autogene şi la
uscare se consideră prin clasa de beton considerată.
(5) Valorile coeficientului k (pentru înlocuirea raportului w/c cu w/cm) pentru un
ciment Portland normal (tip CEM I) cu adaosuri de tip II sunt:
- la adaosuri din cenuşi volante k=0.20 pentru ciment CEM I 32.5, respectiv 0.40
pentru ciment CEM I 42.5 şi clase superioare;
- la adaosul de silice ultrafină. k=2.0 cu excepŃia claselor de expunere XC şi XF la
betoanele cu w/c>0.45, unde k=1.0.
4.2 ConŃinutul de apă

(6) Un conŃinut ridicat de apă duce la evaporarea mai rapidă a acesteia şi
deformaŃii de contracŃie mari (Figura 4.3). Rata de evaporare şi cantitatea de apă
schimbată cu exteriorul depind de cantitatea şi tipul de ciment, raportul
volum/suprafaŃă, forma şi natura agregatelor, respectiv tipul de cofraj utilizat.
(7) ConŃinutul de apă este cel mai important factor controlabil pentru reducerea
contracŃiei la uscare (Figura 4.4). DeformaŃiile specifice din contracŃia la uscare pot fi
minimizate menŃinând conŃinutul de apă cât de redus posibil, asigurând şi atingerea
rezistenŃelor betonului (Figurile 4.5 şi 4.6). Cantitatea de apă din amestecul de beton
trebuie însă să asigure lucrabilitatea betonului proaspăt.
1.6 Volumul în vrac al
1
agregatului grosier
1.2 1. 50 %
2
2. 60 %
ε cs [‰]
0.8
3 3. 70 %
4. 80 %
0.4 4
0.0
0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8
w/c
Fig. 4.3 InfluenŃa raportului w/c şi a conŃinutului de agregate asupra contracŃiei totale
GD-13
1.4
1.2
1.0
0.8
ε cd [‰]
0.6
0.4
0.2
0.0
125 150 175 200 225 250 275
ConŃinutul de apă [kg/m3]
Fig. 4.4 Creşterea contracŃiei la uscare cu conŃinutul de apă din amestec

80
70
RezistenŃa la compresiune [MPa]
60
50
40
30
20
10
0
0.25 0.35 0.45 0.55 0.65 0.75 0.85
w/c
Fig. 4.5 Domeniul raportului w/c pentru atingerea rezistenŃei
la compresiune
4.3 Agregatele
(8) Agregatul grosier influenŃează contracŃia prin:
- componenŃa mineralogică, căreia i se raportează coeficientul de dilatare termică a
betonului (stabilit ca medie ponderată a valorilor coeficienŃilor de dilatare termică a
constituienŃilor în raport cu greutăŃile lor volumice);
- proprietăŃile de difuziune termică, cărora li se raportează conductivitatea termică a
betonului şi în consecinŃă fluxul termic şi gradientul de temperatură în masa de beton;
- rezistenŃa opusă contracŃiei pastei de ciment.
(9) Deoarece agregatele sunt mai stabile din punct de vedere chimic şi al
dimensiunilor decât pasta de ciment, pentru un potenŃial minim de contracŃiei trebuie
ca agregatele să aibă dimensiuni cât mai mari şi să ocupe un volum cât mai mare din
volumul betonului (Figura 4.3).
GD-14
50 w/c
1. 0.40
45
1 2. 0.55
3. 0.70
40
35
2
30
25
3
20
15
4 8 16 32 63
Dmax - scară logaritmică [mm]
Fig. 4.6 InfluenŃa raportului w/c şi a dimensiunii agregatelor asupra rezistenŃei

la compresiune a betonului ciment Portland de 225 kg/m3
Tab. 4.1 Valori tipice pentru coeficienŃii de dilatare şi difuziune termică la

diverse tipuri de agregate
Coeficientul de dilatare termică Coeficientul de difuziune
Tipul de rocă
[10¯5/˚C] [m2/zi]
şist 1.18 0.134
cuarŃit 1.03 0.129
cuarŃ 1.11 0.121
gresie 0.93 0.144
marmură 0.83 0.095
siliciu 0.83 0.121
granit 0.68 0.096
dolomit 0.68 0.111
bazalt 0.64 0.072
calcar 0.55 0.113
(10) Forma geometrică neregulată a agregatelor conduce la o evaporare accelerată a

apei. Dacă sorturile sunt mai mici decât cele necesare, se obŃine un exces de amestec
apă-ciment. Agregatele rotunjite, deşi necesită mai puŃină pastă de ciment, conduc
mai repede la fisurarea betonului din cauza lipsei de aderenŃă. De asemenea, trebuie
evitate agregatele care au un conŃinut excesiv de argilă în părŃile lor fine. Agregatele
calcaroase, granitul, bazaltul şi dolomitul produc betoane cu contracŃii reduse.
4.4 Raportul între volumul elementului şi suprafaŃa expusă

(11) Raportul V/S are importanŃă prin faptul că influenŃează distanŃa pe care
căldura din interiorul elementului este disipată.
GD-15
8 Tc0
1. 10 ºC
7
2. 16 ºC
6 3. 21 ºC
Vârsta betonului la Tcmax [zile]
4. 27 ºC
5
1 5. 32 ºC
4 6. 38 ºC
2
3 3
4
2
5
6
1
0
0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5
V/S [m]
Fig. 4.7 InfluenŃa temperaturii betonului la punerea în operă şi a suprafeŃei

expuse răcirii asupra duratei de atingere a temperaturii maxime în masa
betonului realizat cu ciment Portland normal
100 Vârsta betonului
la Tcmax
90
Procentul de căldură disipată/adsorbită urmare a
1. 12 ore
80
2. 1 zi
gradientul termic între Tc0 şi Ta [%]
70 3. 2 zile
60 4. 3. zile
5 5. 7 zile
50
40 4
3
30 2
1
20
10
0
0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5
V/S [m]
Fig. 4.8 Transferul termic între beton şi mediu
GD-16
35 Tc0
Creşterea de temperatură în masa betonului ∆Tc0 [ºC]

1. 10 ºC
30 2. 16 ºC
6
5 3. 21 ºC
25 4. 27 ºC
4
5. 32 ºC
3
20
2 6. 38 ºC
1
10
0
0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5
V/S [m]
a. beton cu suprafaŃă uscată
35 Tc0
Creşterea de temperatură în masa betonului ∆Tc0 [ºC]
1. 10 ºC
30
2. 16 ºC
6 3. 21 ºC
25
5 4. 27 ºC
4
5. 32 ºC
3
20
6. 38 ºC
2
1
10
0
0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5
V/S [m]
b. beton cu suprafaŃă umedă
Fig. 4.9 Creşterea temperaturii elementelor de beton cu un conŃinut de ciment
Portland normal de 225 kg/m3 pentru diferite temperaturi de punere în
operă
GD-17
(12) Elementele de beton care prezintă o suprafaŃă mare de expunere sunt mai puŃin
sensibile fenomenului de fisurare, deoarece transferul de temperatură se produce mult
mai uşor, iar temperatura maximă se atinge mai târziu decât în cazul elementelor mai
masive. Având în vedere că şi contracŃia la uscare se datorează migrării apei înspre
exterior, pe măsură ce raportul V/S creşte, contracŃia la uscare scade. Figurile 4.7-4.9
prezintă sub formă grafică influenŃa raportului V/S asupra evoluŃiei temperaturii în
masa unui element de beton.
4.5 Umiditatea relativă a aerului

(13) Prin controlul umidităŃii relative a aerului se poate controla efectiv mărimea
contracŃiei la uscare. Pe măsură ce aceasta creşte, schimbul de umiditate dintre beton
şi mediu scade sensibil. VariaŃia schimbului de umiditate între beton şi mediu este
aproximativ liniară pentru umidităŃi relative ale aerului variind între 40 % şi 80 %,
ajungând la zero pentru o umiditate de 100 %.
4.6 Tratarea betonului

(14) Practica curentă presupune umezirea betonului timp de 7 zile de la decofrare
înainte de a fi expus uscării. Dacă durata de tratare a betonului creşte, valoarea finală
a deformaŃiei din contracŃie scade. Dacă tratamentul se extinde de exemplu la 28 de
zile, valoarea contracŃiei la uscare se poate reduce cu până la 85 %.
(15) O tratare adecvată permite de asemenea atingerea unor rezistenŃe superioare
ale betonului (Figura 4.10), acesta având un potenŃial mai mare să preia eforturile de
întindere induse de contracŃia împiedicată şi, în consecinŃă, să prezinte un risc mai
redus de fisurare.
50 Vârsta de tratare a
betonului
1. 1 zi
RezistenŃa la compresiune a betonului [MPa]
40
2. 3 zile
3. 7 zile
4
30 4. 28 zile
3
20
10
0
0.25 0.35 0.45 0.55 0.65 0.75
w/c
Fig. 4.10 InfluenŃa raportului w/c şi a vârstei de tratare a betonului asupra
rezistenŃei finale a betonului la un beton confecŃionat cu ciment
Portland normal, tratat prin umezire la 21 ºC
GD-18
(16) La elementele masive, pentru reducerea temperaturii betonului la momentul
punerii în operă şi a efectelor acesteia în timpul răcirii, se recomandă următoarele
măsuri suplimentare:
- răcirea ingredienŃilor şi betonului înainte de punerea în operă (cu influenŃă directă şi
controlabilă asupra temperaturii betonului la turnare);
- răcirea betonului după punerea în operă (cu efecte indirecte, de reducere a şocului
termic şi a consecinŃelor asociate acestuia).
(17) Estimarea temperaturii amestecului de beton proaspăt se efectuează
considerând temperaturile constituienŃilor măsurate înainte de amestecare Ti, masele
şi căldurile lor specifice. În lipsa unor determinări experimentale, pentru căldura
specifică se pot considera orientativ valorile precizate în Tabelul 4.2 şi o valoare
medie a căldurii specifice pentru beton de 963 J/kg°C. RelaŃia de calcul este:
∑i mi c0i Ti ∑i mi
Tc0 = [4.1]
963 J/kg o C
Tab. 4.2 Valori tipice pentru căldura specifică a ingredienŃilor

amestecului de beton
Căldura specifică
Ingredient
[J/kg°°C]
agregate 750
ciment 880
praf de silice 840
apă 4,180
(18) Proiectantul structural poate impune prin proiectul tehnic şi specificaŃia

betonului o temperatură a betonului la momentului punerii în operă Tc0. În aceste
situaŃii, calculul necesarului de răcire a ingredienŃilor betonului înainte de malaxare se
determină considerând temperaturile individuale ale acestora şi căldurile lor specifice.
4.7 Timpul
(19) Scurtarea betonului prin contracŃie se datorează în principal evaporării apei şi
schimbărilor chimice, dependente de timp. ContracŃia autogenă şi la uscare continuă
pe toată durata de serviciu a unei structuri, în primii 5 ani consumându-se circa 80 %
din potenŃial.
4.8 Proiectarea amestecului de beton

(21) Proiectarea amestecului de beton este un proces prin care se determină
cantităŃile diverşilor ingredienŃi ai betonului pentru a satisface exigenŃele betonului
specifice unei lucrări. Obiectivele proiectării sunt de a identifica cele mai economice
reŃete de beton cu materiale aflate la dispoziŃie şi care asigură betonului un potenŃial
minim de contracŃie, în condiŃiile asigurării proprietăŃilor necesare.
(22) La proiectarea amestecului de beton trebuie avute în vedere următoarele
elemente cheie:
- raportarea caietelor de sarcini cu privire la lucrările de betoane la sistemul
constructiv, ansamblul de acŃiuni şi mediul specifice unei lucrări;
- corelarea reŃetelor şi încercărilor preliminare în laborator cu specificul
amplasamentului şi materialele disponibile;
- lucrabilitatea şi volumul porilor sunt proprietăŃile principale ale betonului proaspăt
GD-19
care pot fi adjustate la momentul punerii în operă;
- numărul încercărilor preliminare trebuie să fie suficient pentru a asigura capacitatea
de a ajusta cu încredere lucrabilitatea şi conŃinutul de aer la momentul turnării
betonului;
- este recomandabilă efectuarea de încercări de probă in situ pe şarje integrale şi cu
utilizarea tehnologiei disponibile.
(23) Etapele proiectării amestecului de beton sunt:
- elaborarea specificaŃiei betonului;
- proiectarea reŃetelor;
- analiza costurilor;
- efectuarea încercărilor de probă în laborator;
- efectuarea încercărilor de probă in situ.
4.8.1 Elaborarea specificaŃiei
(24) Pentru elaborarea specificaŃiei betonului, proiectantul structural are la
dispoziŃie două opŃiuni:
- metoda curentă, în care prin caietul de sarcini sunt specificate cerinŃele minimale şi
maximale (clasa de rezistenŃă şi durabilitate a betonului, tipul şi conŃinutul de ciment,
raportul apă/ciment, granulometria, volumul porilor etc.) cu privire la materiale,
proporŃiile amestecului şi tehnologii în baza principiilor fundamentale şi a practicilor
ce prezintă o performanŃă satisfăcătoare, în baza cadrului tehnic strict reglementat;
- metoda bazată pe performanŃa echivalentă a betonului, prin care în caietul sunt
identificate şi cuantificate cerinŃele de performanŃă ale betonului cu privire la
rezistenŃă, durabilitate, variaŃii de volum etc., şi se cere producătorului să realizeze
amestecuri de beton care să atingă aceste performanŃe.
(25) Indiferent de metoda utilizată la elaborarea caietulul de sarcini, proiectantul
structural trebuie să asigure conformitatea acestuia cu SR EN 206-1, NE 012/1-2007,
NE 012/2-2010 şi a standardelor conexe acestora. De asemenea, trebuie să prevadă
realizarea încercărilor de laborator şi in situ cu materiale disponibile în perioada
execuŃiei, precum şi tipul încercărilor de efectuat. În cazul elementelor masive, trebuie
de asemenea prevăzute măsurile necesare reducerii efectelor expansiunii termice a
betonului, care pot fi:
- stabilirea clară a tipului de ciment de utilizat şi/sau a caracteristicilor sale cu privire
la rezistenŃă şi căldura de hidratare;
- înainte de turnarea betonului: răcirea apei pentru amestecul de beton, înlocuirea
parŃială a apei din amestec cu gheaŃă, ferirea de soare a agregatelor în depozit şi pe
durata transportului, umezirea stocurilor de agregate şi răcirea lor prin evaporarea
apei, imersia agregatului grosier în apă, imersia agregatului grosier şi vacuumarea,
introducerea de azot lichefiat în amestecul de beton, turnarea betonului noaptea,
precum şi utilizarea echipamentelor de malaxare şi transport de culori deschise;
- după turnarea betonului: o durată mai mare de tratare a betonului, răcirea
elementelor cu sisteme de Ńevi înglobate şi răcirea controlată la suprafaŃă cu cofraje
metalice cu pereŃi dublii, recomandate a se efectua pe o durată de minim 3 săptămâni
de la turnare.
4.8.2 Proiectarea reŃetelor amestecului de beton (metoda
volumului absolut)
(26) Figura 4.11 prezintă factorii cheie care trebuie avuŃi în vedere la stabilirea
amestecului unui beton cu un potenŃial minim de contracŃie. Paşii care trebuie parcurşi
GD-20
sunt prezentaŃi în continuare, propunând metoda volumului absolut în vederea
stabilirii proporŃiilor preliminare pentru diferiŃii constituenŃi.
(27) Pasul 1: stabilirea rezistenŃei amestecului de beton
- clasa de beton se stabileşte de proiectantul de rezistenŃă considerând atât criteriile de
rezistenŃă şi stabilitate conform SR EN 1991-1-1, SR EN 1997-1 şi SR EN 1998-1/5,
cât şi criteriile de durabilitate conform SR EN 1991-1, SR EN 206-1 şi NE 012/1-
2007;
- conform NE 012/1-2007 şi SR EN 206-1, pentru siguranŃa atingerii clasei de beton
prescrisă de proiectant, la staŃia de betoane rezistenŃa proiectată a amestecului de
beton trebuie să asigure o medie a rezistenŃei la compresiune superioară rezistenŃei
caracteristice corespunzătoare clasei de proiectare, criteriul de acceptare fiind:
f cm ≥ f ck + 6...12 MPa [4.2]
1.2
0.50 0.45 w/c
0.40
0.35
1.1
0.30
230
1.0
ε cs [‰]
0.25
0.9
210
190
0.8
150 175 conŃinutul de apă
[kg/m3]
0.7
300 400 500 600 700 800 900
ConŃinutul de ciment [kg/m3]
Fig. 4.11 EvoluŃia contracŃiei în funcŃie de conŃinutul de apă,

conŃinutul de ciment şi raportul w/c
(28) Pasul 2: alegerea tipului de ciment

- alegerea tipului de ciment este esenŃială pentru obŃinerea unui beton cu schimbări de
volum reduse; selecŃia tipului de ciment şi/sau a tipurilor de ciment şi adaos se va
efectua conform prevederilor SR EN 206-1 şi NE 012/1-2007;
- conform §4.1, pentru pereŃii structurali şi plăcile suprastructurilor de poduri se
recomandă utilizarea cimenturilor produse pe bază de ciment Portland normal, belitic
sau brownmilleritic (cimenturi CEM I) cu sau fără adaosuri şi a cimenturilor Portland
compozite (de exemplu cimenturi de tip CEM II);
- pentru elementele masive se recomandă utilizarea tipurilor de ciment fabricate cu
cimenturi Portland belitic sau normal cu adaosuri (de exemplu H II A-S, CEM I cu
adaos, CEM II).
(29) Pasul 3: stabilirea raportului w/c
- raportul w/c utilizat trebuie să aibă cea mai mică valoare posibilă care satisface
cerinŃele de siguranŃă structurală şi durabilitate ale betonului;
- un raport minim w/c are următoarele valori orientative: 0.15 pentru a umple porii din
pasta de ciment, 0.23 pentru a se asigura reacŃia de hidratare şi 0.30 pentru a se
asigura contactul apei cu toate particulele de ciment;
- valorile maxime sunt recomandate de SR EN 206-1 şi NE 012/1-2007;
- în figurile din §4.2 se prezintă influenŃa raportului w/c (inclusiv corelată cu volumul
GD-21
de agregat grosier) asupra evoluŃiei contracŃiei şi rezistenŃei la compresiune a
betonului, de unde se pot asuma valori orientative ale raportului w/c în raport cu
specificul fiecărei lucrări.
(30) Pasul 4: selecŃia agregatului grosier, stabilirea cantităŃii şi granulometriei
- selecŃia tipului de agregat trebuie să pornească de la resursele locale;
- aptitudinea generală de utilizare este stabilită pentru agregate de masă volumică
normală şi agregate grele prin SR EN 12620;
- dimensiunea maximă a agregatului grosier se stabileşte de proiectantul de rezistenŃă
în corelare cu dimensiunile elementului şi modul de armare;
- granulometria agregatului se stabileşte conform SR EN 206-1 şi NE 012/1-2007;
- în raport cu specificul fiecărui element, pentru obŃinerea unui beton cu potenŃial
minim de contracŃie se recomandă alegerea dimensiunii maxime posibile a agregatului
grosier pentru un beton cu contracŃii reduse şi ieftin;
- granulometria, forma, porozitatea şi textura suprafeŃei influenŃează semnificativ
proporŃiile amestecului de beton deoarece au un rol determinant asupra lucrabilităŃii
betonului, şi în consecinŃă asupra necesarului de apă din beton;
- o granulometrie optimă a agregatului grosier asigură o distribuŃie echilibrată a
sorturilor, iar agregatul fin poate să umple spaŃiile dintre agregatele cu dimensiuni
mari, maximizând astfel conŃinutul de agregat (Figura 4.12);
Vag Vag Vag
V1apă V1apă V2apă
V1apă V1apă
V2apă
a. agregat grosier uniform b. agregat fin uniform c. agregat grosier + fin
Fig. 4.12 Maximizarea conŃinutului de agregat printr-o granulometrie optimă
- modulul de fineŃe al agregatului fin (FM) se determină conform ASTM Method 136;
- volumul în vrac al agregatului grosier se poate estima conform Figurii 4.13;
- modulul de fineŃe al agregatului este mai redus la betoanele cu un conŃinut redus de
ciment şi mai mare la betoanele cu un conŃinut bogat în ciment;
- la betoanele cu o lucrabilitate mai scăzută, volumul determinat conform Figurii 4.13
poate fi crescut cu până la 10 %.
(31) Pasul 5: determinarea conŃinutului de aer antrenat
- betonul expus ciclurilor îngheŃ-dezgheŃ trebuie să înglobeze un conŃinut controlat de
aer antrenat, pentru a avea o microporozitate favorabilă impermeabilităŃii;
- în Figura 4.14 este prezentat necesarul de aer antrenat în funcŃie de dimensiunea maximă
a agregatului şi clasele de expunere, la clasele XF3 şi XF4 putând fi mai mari cu 1-2 %;
GD-22
90
Modulul de fineŃe al
agregatului (FM)
Volumul relativ în vrac al agregatului grosier [%] 80

1. 2.4
2. 2.6
1
3. 2.8
70 2
3
4 4. 3.0
60
50
40
0 25 50 75
Dmax [mm]
Fig. 4.13 Volumul în vrac necesar al agregatului grosier în funcŃie de calitatea

agregatului pentru un beton cu lucrabilitate moderată
8 Clasa de expunere
7
1. XF0 (fără aer antrenat)
ConŃinutul Ńintă de aer [%]
6
2. XF1, XF2
5 4
3. XF3
4 3
4. XF4
3
2
2
1
1
0
0 10 20 30 40 50 60 70
Dmax [mm]
Fig. 4.14 Determinarea conŃinutului Ńintă de aer antrenat
- aşa cum se prezintă în Figura 4.15, aerul antrenat are o influenŃă negativă asupra
rezistenŃei la compresiune, astfel încât limitele conŃinutului de aer antrenat sunt
reglementate în funcŃie de dimensiunea maximă a agregatului prin SR EN 206-1 şi NE
012/1-2007.
(32) Pasul 6: asigurarea lucrabilităŃii betonului
- betonul trebuie să aibă lucrabilitatea, consistenŃa şi plasticitatea adecvate lucrării;
- în Figurile 4.16 şi 4.17 sunt prezentate cantităŃile necesare de apă în raport cu
dimensiunea maximă a agregatului pentru diferite mărimi ale tasării;
GD-23
- clasa de tasare se stabileşte de proiectantul de rezistenŃă în corelare cu dimensiunile
elementului şi modul de armare, dar aceasta trebuie verificată la momentul proiectării
reŃetelor preliminare şi eventual corectată cu acordul acestuia;
- clasele de consistenŃă sunt reglementate prin SR EN 206-1 şi NE 012/1-2007 şi
verificarea respectării lor se face pe amestecuri de probă.
60
Tip beton
1. cu aer antrenat
50
2. fără aer antrenat
40
30 2
1
20
10
0
0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9
w/c
Fig. 4.15 InfluenŃa conŃinutul de aer antrenat asupra rezistenŃei
betonului funcŃie de raportul w/c
250 Tasarea
1. 25-50 mm
ConŃinut de apă [kg/m3]
3 2. 75-100 mm
200
2 3. 150-175 mm
1
150
100
0 10 20 30 40 50 60 70
Dmax [mm]
Fig. 4.16 Necesarul aproximativ de apă pentru diverse tasări ale betonului
la betonul fără aer antrenat
(33) Pasul 7: determinarea conŃinutului de apă

- cantitatea de apă din amestecul de beton depinde de: lucrabilitatea (tasarea) necesară
punerii corespunzătoare în operă a betonului, agregat (prin mărime, textură şi formă),
conŃinutul de aer, cantitatea de ciment şi temperatura betonului;
- conŃinutul de apă poate fi redus prin înglobarea în amestec a aditivilor reducători de
apă (vezi pasul 9);
GD-24
250 Tasarea
1. 25-50 mm

2. 75-100 mm
200
3. 150-175 mm
3
2
150
1
100
0 10 20 30 40 50 60 70
Dmax [mm]
Fig. 4.17 Necesarul aproximativ de apă pentru diverse tasări ale betonului
la betonul cu aer antrenat
- la ajustarea şarjelor, tasarea poate fi crescută cu circa 10 mm prin adăugarea a 2 kg

de apă la un metru cub de beton;
- la betonul fără aer antrenat, cantitatea de apă necesară se determină conform Figurii
4.16;
- la betonului cu aer antrenat, cantitatea de apă necesară pentru o anumită tasare se
poate determina din Figura 4.17 (de regulă, la un procent de aer antrenat se scad 3
kg/m3 de apă).
(34) Pasul 8: determinarea cantităŃii de ciment
- cantitatea de ciment se determină împărŃind cantitatea de apă necesară cu raportul
w/c;
- conŃinutul minim de ciment este recomandat în funcŃie de clasele de expunere a
elementelor în SR EN 206-1 şi NE 012/1-2007;
- dacă valoarea aflată nu se încadrează în valoarea minimă, se revine la pasul 3.
(35) Pasul 9: determinarea tipului şi cantităŃii de aditivi
- tipul şi cantităŃile de aditiv se calculează în funcŃie de specificul lucrării respectând
prevederile specifice fiecărui produs;
- în funcŃie de tipul de beton, tehnologia utilizată şi condiŃiile de turnare, tipul de
aditiv de utilizat este reglementat în SR EN 206-1 şi NE 012/1-2007.
(36) Pasul 10: determinarea cantităŃii de agregat fin
- cantitatea de agregat fin se determină după ce s-au determinat cantităŃile de agregat
grosier, apă şi ciment, respectiv s-a estimat cantitatea de aer oclus (aerul din masa
betonului fără utilizarea aditivilor antrenori de aer – curba 1 din Figura 4.14);
- prin metoda volumului absolut, aceste cantităŃi se convertesc în proporŃii de volum
considerând greutăŃile specifice ale materialelor, iar proporŃia rămasă o constituie
proporŃia corespunzătoare agregatului fin;
- conŃinutul maxim de părŃi fine (ciment + agregat fin < 0.125 mm) este reglementat
de SR EN 206-1 şi NE 012/1-2007.
(37) Pasul 11: corecŃia datorată umidităŃii/adsorbŃiei agregelor
- corecŃiile sunt necesare pentru compensarea umidităŃii libere a agregatelor;
- greutatea în stare uscată a agregatelor trebuie suplimentată pentru a compensa
GD-25
umiditatea adsorbită de pe suprafaŃa lor, precum şi dintre particulele de agregat;
- cantitatea de apă introdusă în amestecul de beton (inclusiv apa din aditivi) trebuie
redusă faŃă de cea calculată cu cantitatea umidităŃii libere a agregatelor;
- corecŃia adusă apei în amestec trebuie să fie egală cu corecŃia adusă agregatelor,
masa globală unitară rămânând aceeaşi.
(38) Pasul 12: epruvete şi şarje de probă
- greutăŃile estimate trebuie verificate pe epruvete de laborator şi şarje la scară
naturală;
- tipurile de încercări care trebuie efectuate sunt reglementate prin SR EN 206-1 şi NE
012/1, precum şi standardele de încercări corespondente.
4.8.2.1 AplicaŃia 1
Să se proiecteze reŃeta preliminară a amestecului de beton pentru zidul de
sprijin din Figura A.1.1, având lungimea de L=30.0 m. ExecuŃia va avea loc pe timp
de vară în zona adiacentă municipiului Cluj-Napoca. SpecificaŃia betonului elaborată
de proiectantul de rezistenŃă prevede o clasă de beton C 35/45, încadrarea în clasele
de expunere XC 4+XD 3+XF 4+XA 1, Dmax=32 mm şi clasa de tasare S2.
B=0.60
H=3.00
Fig. A.1.1
Pasul 1:
- aplicând relaŃia [4.2] rezultă rezistenŃa medie necesară pentru beton
f cm ≥ 35 + 6 = 41 MPa
Pasul 2:
- elementul are o grosime mai mare de 0.50 m şi în consecinŃă intră în categoria
elementelor masive; având în vedere clasa superioară de beton prescrisă, conform NE
012/1-2007 anexele F şi L, se alege un ciment Portland compozit CEM II/B-S 42.5 N;
- potrivit SR EN 197-1 Tabelul 1, pe lângă cimentul Portland, acest ciment are în
compoziŃie zgură de furnal într-un procent de masă de 21-35 %.
Pasul 3:
- conform NE 012/1-2007 anexa F, valorile maxime ale raportului w/c sunt:
Clasa de expunere
XC 4 XD 3 XF 4 XA 1
(w/c)max 0.50 0.45 0.50 0.55
- conform Figurii 4.5, un raport w/c=0.40 poate asigura atingerea rezistenŃei medii
de 41 MPa (Figura A.1.2); acest raport este se consideră optim pentru o bună
lucrabilitate şi suficient de scăzut pentru contracŃii controlabile (vezi Figura 4.3).
GD-26
80
70

60
50
41
40
30
20
10
0.40
0
0.25 0.35 0.45 0.55 0.65 0.75 0.85
w/c
Fig. A.1.2
Pasul 4:
- din analiza surselor locale, s-a identificat un agregat grosier de natură granitică,
având masa volumică egală cu 1,682 kg/m3 în vrac şi 2,680 kg/m3 în stare îndesată,
respectiv un potenŃial redus de contracŃie (vezi Tabelul 4.1);
- potrivit NE 012/1-2007 anexa K, pentru zona de granulozitate cu Dmax=32 mm se
alege curba granulometrică (Figura A.1.3) înspre limita inferioară a domeniului
favorabil, pentru a optimiza conŃinutul în agregate cu dimensiuni mari, reducând
potenŃialul de contracŃie;
100
90
80
70 69
Treceri [%]
60
domeniu utilizabil
50
42
40
30 28
20 18
10 domeniu favorabil
10 7
2
0
0 0.125 0.25 0.5 1 2 4 8 16 31.5
Dimensiune ochi pătrat sită [m]
Fig. A.1.3
- pentru o clasă superioară de beton se poate presupune necesitatea unui conŃinut

relativ bogat în ciment;
- în consecinŃă, se adoptă un modul de fineŃe FM=2.6 şi conform Figurii 4.13 rezultă
un volum relativ de agregat grosier de 71 % (Figura A.1.4);
- cantitatea de agregat grosier rezultată este:
GD-27
90
Modulul de fineŃe al
agregatului (FM)
Volumul relativ în vrac al agregatului grosier [%]

1. 2.4
80
2. 2.6
1
71 3. 2.8
70 2
3
4 4. 3.0
60
50
32
40
0 25 50 75
Dmax [mm]
Fig. A.1.4
71
× 1,682 kg m 3 = 1,194 kg
100
Pasul 5:
-elementul se află în clasa de expunere XF 4 din punctul de vedere al atacului
ciclurilor îngheŃ-dezgheŃ, deci este obligatorie utilizarea unui aditiv antrenor de aer;
- conform NE 012/1-2007 §5.4.5 şi Tabelul 3.a, pentru Dmax=32 mm, volumul mediu
al aerului antrenat este de cel puŃin 4.5 %, limita inferioară fiind de 4.0 %, iar cea
superioară de 8.0 %;
- limitele sunt uşor superioare conŃinutului Ńintă prezentat în Figura 4.14, astfel încât
se stabileşte ca şi Ńintă un volum de aer antrenat de 4.5 %.
Pasul 6:
- conform NE 12/1-2007, la clasa de tasare S2, tasarea are valori de 50-90 mm;
- pentru tipul de lucrare şi având în vedere că se doreşte un beton cu minim de
contracŃii, această clasă de tasare se consideră corectă;
Pasul 7:
- din Figura 4.17, rezultă un conŃinut de apă de 165 kg/m3 (Figura A.1.5).
Pasul 8:
- conform NE 012/1-2007 anexa F, Tabelele F.1.1 şi F.1.2, dozajele minime sunt:
Clasa de expunere
XC 4 XD 3 XF 4 XA 1
dozaj minim de
300 320 340 300
ciment [kg/m3]
- pentru un conŃinut de apă de 165 kg/m3 şi un raport w/c=0.40, rezultă un conŃinut
de ciment mai mare decât cel minim:
165 kg m 3
= 412 kg
0.40
GD-28
250 Tasarea
1. 25-50 mm

2. 75-100 mm
200
3. 150-175 mm
3
165 2
150
1
32
100
0 10 20 30 40 50 60 70
Dmax [mm]
Fig. A.1.5
Pasul 9:
- conform NE 012/1-2007 §5.2.6 Tabelul 2.a, deoarece elementul este încadrat în
clasa de expunere XF4 din punctul de vedere ale solicitării la cicluri îngheŃ-dezgheŃ,
este obligatorie introducerea în amestec a unui aditiv de tipul antrenor de aer;
- conform aceluiaşi tabel, la un beton de clasă C 35/45 este obligatorie utilizarea unui
aditiv superplastifiant/intens reducător de apă;
- în situaŃia în care turnarea betonului se va efectua la o temperatură ridicată a
mediului, se va lua în considerare şi un aditiv întârzietor de priză.
Pasul 10:
- din Figura 4.14 se estimează un conŃinut de aer oclus de 5.6 % (Figura A.1.6);
8 Clasa de expunere
7
1. XF0 (fără aer antrenat)
ConŃinutul Ńintă de aer [%]
6
5.6 2. XF1, XF2
5 4
3. XF3
4 3
4. XF4
3
2
2
1
1
32
0
0 10 20 30 40 50 60 70
Dmax [mm]
Fig. A.1.6
- volumele ingredientilor calculaŃi la 1 m3 de amestec sunt:

165 kg m 3
apă 3
= 0.165 m 3
1,000 kg m
412 kg
ciment = 0.257 m 3
1,600 kg m 3
GD-29
5 .6
aer oclus × 10 m 3 = 0.056 m 3
100
1,194 kg
agregat grosier = 0.446 m 3
2 ,680 kg m 3
total 0.915 m3
- volumul necesar al agregatului fin:
1.0 m 3 − 0.915 m 3 = 0.085 m 3
- cantitatea necesară de agregat fin:
0.085 m 3 × 2,640 kg m 3 = 224 kg
- conform NE 012/1-2007 anexa F, Tabelulul F.3.1, cantitatea maximă de părŃi fine
(cu dimensiunea maximă sub 0.125 mm) este 500 kg, condiŃia fiind îndeplinită.
Pasul 11:
- încercările indică o umiditate a agregatului grosier de 2 % şi de 6 % a agregatului
fin; adsorbŃia măsurată este de 0.5 % la agregatul grosier şi de 0.7 % la agregatul
fin; greutăŃile adjustate ale agregatelor devin:
agregat grosier 1,194 kg × 1.02 = 1,218 kg
agregat fin 224 kg × 1.06 = 237 kg
- cantitatea corectată de apă este:
2 - 0.5 6 - 0.7
165 kg- 1,194 kg- 237 kg = 135 kg
100 100
4.8.2.2 AplicaŃia 2
Pentru amestecul de beton proiectat în cadrul AplicaŃiei 1, să se estimeze
temperatura betonului la momentul punerii în operă şi să se recomande dacă este
cazul măsurile de tratare preliminară a ingredienŃilor şi betonului înainte de punerea
în operă. Temperaturile ingredienŃilor în depozit şi a apei de amestec la sursă sunt
prezentate în tabelul de mai jos.
Ti
Ingredient
[°C]
agregat grosier umed 25
agregat fin umed 24
ciment 48
apă 20
- aplicând relaŃia [4.1] şi considerând valorile pentru căldura specifică precizate în
Tabelul 4.2, temperatura betonului rezultă:
1,218 kg × 750 J/kg oC× 25 oC + 135 kg × 750 J/kg oC× 24 oC
Tc 0 = +
(1,218 kg + 135 kg + 412 kg + 118 kg ) × 963 J/kg oC
412 kg × 880 J/kg oC× 48 oC + 118 kg × 4 ,180 J/kg oC× 20 oC
+ = 29 oC
(1,218 kg + 135 kg + 412 kg + 118 kg ) × 963 J/kg oC
- la elementele masive, o reducere de 5 °C a temperaturii betonului la momentul
turnării va rezulta într-o reducere semnificativă a temperaturii maxime în masa
betonului; în consecinŃă, este recomandabilă tratarea individuală a ingredienŃilor şi
obŃinerea unei temperaturi a betonului la turnare de 15 °C; necesarul de răcire se
obŃine însumând produsele individuale pentru fiecare ingredient dintre diferenŃa de
temperatură până la 15 °C, căldura specifică şi cantitate:
GD-30
Căldura Necesarul de răcire pentru
Ti Ti - 15 Cantitate
Ingredient specifică a atinge 15°C
[°C] [°C] [kg]
[J/kg°C] [kJ]
agregat grosier umed 25 10 750 1,218 9,135.0
agregat fin umed 24 9 750 135 911.3
ciment 48 33 880 412 11,964.5
apă 20 5 4,180 118 2,466.2
TOTAL 24,477.0
- pentru a obŃine o temperatură de 15 °C a betonului la turnare este necesă răcirea

ingredienŃilor din amestecul de beton cu 24,477 kJ; cea mai practică şi eficientă
metodă de răcire este răcirea apei prin amestecare cu gheaŃă; în mod curent apa din
amestec se poate răci până la 2 °C, ceea ce asigură în aplicaŃia de faŃă o răcire a
amestecului de beton proaspăt egală cu
( )
118 kg × 4 ,180 J/kg o C× 20 o C - 2 o C × 10 −3 = 8,878.3 kJ
- pentru diferenŃa rămasă se propune răcirea agregatului grosier; aceasta se poate
realiza prin introducerea acestuia într-un tanc metalic prin care este circulată apă
răcită la 2 °C timp de circa 45 de minute; după scurgerea apei, agregatul se descarcă
pe un ecran vibrant pentru îndepărtarea excesului de apă şi are o temperatură de
aproximativ 3 °C; cantitatea de căldură îndepărtată din sistem rezultă
( )
1,218 kg × 750 J/kg o C× 25 o C - 3 o C × 10 −3 = 20 ,097.0 kJ
- după cum se observă, cele două metode sunt suficiente pentru a asigura o
temperatură a amestecului proaspăt de beton de circa 15 °C la punerea în operă,
astfel încât nu se consideră necesare alte măsuri.
5 MODELE DE CALCUL PENTRU DEFORMAłIILE ÎN TIMP ALE

BETONULUI
5.1 Calculul evoluŃiei temperaturii în masa betonului

(1) Etapele reacŃiei de hidratare sunt prezentate în Figura 5.1. ReacŃia de hidratare
începe în momentul în care apa intră în contact cu cimentul. Particulele de ciment se
dizolvă parŃial, iar compuşii rezultaŃi încep să reacŃioneze chimic cu rate diferite. Pe
durata acestor reacŃii, se generează căldură şi noi compuşi se produc. Aceştia fac
cimentul să se întărească şi să adere la agregate, devenind rezistent şi dens.
răcirea
sfârşitul prizei
Căldura
întărirea
densificarea
malaxare
începutul
prizei
latenŃă
E1 E2 E3 E4 E5
Timpul
Fig. 5.1 Etapele reacŃiei de hidratare
GD-31
(2) E1. La începutul reacŃiei de hidratare a cimentului, silicaŃii se dizolvă foarte
încet şi nu au un efect imediat. Căldura semnificativă iniŃială se datorează aluminaŃilor
şi gipsului care se dizolvă şi devin activi la câteva minute de la amestecarea cu apa. În
această perioadă de început, cu o durată de circa 15 minute, betonul se malaxează
pentru accelerarea procesului şi uniformizarea amestecului.
(3) E2. ReacŃiile aluminaŃilor încetinesc pe o perioadă de 2-4 ore, rezultând o
perioadă de latenŃă în care betonul este în stare plastică şi nu generează căldură,
asigurând perioada de transport şi punere în operă a betonului. În această perioadă
cimentul continuă să se dizolve şi apa din amestec devine saturată cu ioni de calciu şi
hidroxid.
(4) E3. În următoarele 2-4 ore, apa devine suprasaturată cu ioni de calciu şi se
formează noi compuşi, generându-se căldură şi betonul întărindu-se.
(5) E4. Datorită schimburilor de temperară şi umiditate, betonul se contractă. La
circa şase ore de la începutul prizei, reacŃia de hidratare încetineşte datorită creşterii
volumice a produşilor de hidratare, care interacŃionează cu apa şi cimentul rămase în
beton. Cantitatea de căldură generată se reduce semnificativ, temperatura în masa
betonului începând să scadă de regulă după 1-2 zile.
(6) E5. În stadiul final al hidratării reacŃiile încetinesc, generând foarte puŃină
căldură şi temperatura scăzând brusc. Produşii de hidratare continuă să crească în
volum şi să umple porii din masa de beton, proces continuu care creşte rezistenŃa
betonului şi îi reduce permeabilitatea.
(8) Cea mai mare influenŃă asupra schimbărilor de volum a structurilor de beton şi
beton armat o au:
- temperatura medie a aerului pe durata punerii în operă a betonului şi a perioadei
imediat următoare Ta (circa o săptămână), care se stabileşte în funcŃie de locaŃie în
baza informaŃiilor furnizate de SR EN 1991-1-5/NA şi se poate considera vara 75 %
din temperatura maximă exterioară;
- temperatura minimă a aerului Ta0min în perioada imediat următoare turnării
betonului, de circa o săptămână, care se stabileşte în funcŃie de locaŃie în baza
informaŃiilor datelor prevăzute de SR EN 1991-1-5/NA şi care vara se consideră 50 %
din temperatura maximă;
- temperatura minimă estimată pe întreaga durată de serviciu a structurii Tafmin, care se
stabileşte în funcŃie de amplasament potrivit SR EN 1991-1-5/NA.
(9) SR EN 206-1 şi NE 012/1-2007 reglementează limitele temperaturii betonului
la punerea în operă Tc0. Acestea sunt de +5 ºC, respectiv +30 ºC.
(10) Dacă temperatura betonului la punerea în operă Tc0 nu se determină prin
măsurători directe, în perioadele calde aceasta se poate estima ca fiind cu 5 ºC mai
mică decât temperatura medie a aerului la momentul punerii în operă, în condiŃiile în
care nu se iau măsuri pentru răcirea betonului sau a agregatului grosier. Pe timp
friguros, temperatura minimă este de +5 ºC. În lunile de primăvară şi toamnă, se poate
considera media temperaturilor betonului la punerea în operă vara şi iarna.
(11) Temperaturile minime din masa betonului se consideră la circa o săptămână de
la turnarea betonului conform SR EN 1991-1-6, iar temperatura finală minimă pe
întreaga durată de serviciu asumată în faza de proiectare pentru structură (în
conformitate cu prevederile SR EN 1990) se asociază temperaturii minime prevăzută
de SR EN 1991-1-5/NA în funcŃie de locaŃie.
GD-32
(12) Temperaturile minime se raportează sursei de căldură dată de fundaŃia şi
terenul de fundare având o temperatură constantă Ts la 2.5-3.0 m de la cota terenului.
Această sursă se poate considera acoperitor ca având o temperatură Ts cu 25 ºC mai
ridicată decât temperatura minimă a mediului exterior pe timp de iarnă. Conform SR
EN 1991-1-5, temperaturile se pot considera +5 ºC pe timp de vară, respectiv -3 ºC pe
timp de iarnă.
(13) Temperatura minimă a elementului de beton pe o perioadă de circa o

săptămână de la turnare este dată de expresia:
2 (Ts − Ta0min ) (V S)0
Tc0min = Ta0min + [5.1.a]
3 2.44 m
(14) Temperatura finală minimă a elementului de beton se calculează cu relaŃia:
2 (Ts − Tafmin ) (V S)f
Tcfmin = Tafmin + [5.1.b]
3 2.44 m
(15) Valorile deformaŃiilor libere de contracŃie a betonului calculate conform SR
En 1992-1-1 sunt valori medii, cu un coeficient de variaŃie de circa 30 %. Adesea, în
condiŃiile betonării pe timp călduros şi aplicării unui tratament necorespunzător,
aceste valori nu acoperă valorile deformaŃiei libere a betonului din contracŃia la
uscare. Astfel, pe durata execuŃiei, pentru scopuri de expertizare este mai convenabil a
considera în locul valorii deformaŃiei libere din contracŃiei la uscare un gradient
termic echivalent, calculat cu relaŃia:
 V  w − 125
∆Tcd =  0.75 − 0.05  [5.2]
 S  100
unde conŃinutul de apă w se limitează la cel puŃin 135 kg/m3, iar volumul şi suprafaŃa
se consideră în m3, respectiv m2.
(16) Scăderea de temperatură echivalentă calculată cu relaŃia [5.2] se însumează
algebric cu termenii din dreapta ai expresiilor [5.1].
(17) Calculul gradienŃilor maximi de temperatură în masa betonului se efectuează
în patru paşi, presupunând determinarea a trei componente de bază:
- temperatura betonului la punerea în operă
- temperaturile minime ale betonului în perioada execuŃiei şi în serviciu;
- creşterea temperaturii în masa betonului datorită hidratării cimentului.
(18) Pasul 1: se calulează raportul V/S al elementului la momentul punerii în operă
(indice 0) corectat cu grosimea cofrajului (echivalenŃa este dată în Tabelul 5.1) şi în
serviciu (fără cofraj, cu sau fără feŃe neexpuse, indice f).
Tab. 5.1 EchivalenŃa grosimii din punct de vedere termic între beton şi diferite cofraje
Grosime placaj Grosime echivalentă [mm]
Tip cofraj
[mm] beton simplu beton armat
Metalic 10 8 8
Lemn 10 112 120
Placaj 10 112 120
(19) Pasul 2: se calculează diferenŃa dintre temperatura betonului la punerea în

operă şi temperatura minimă a betonului astfel:
- în funcŃie de zonă, orientare şi perioada în care se execută elementul, din SR EN
1991-1-5 şi SR EN 1991-1-5/NA (§5.3 şi Anexa A) se stabilesc temperatura medie Ta
GD-33
şi temperaturile minime Ta0min şi Tafmin;
- se stabileşte vârsta betonului corespunzătoare temperaturii maxime Tcmax conform
Figurii 4.7;
- din Figura 4.8 se stabileşte procentul schimbului de căldură ∆Q0 între beton şi mediu
la punerea în operă;
- se calculează temperatura efectivă a betonului la punerea în operă corectând
temperatura betonului de la turnare cu relaŃia
Tc0ef = Tc0 + (Ta - Ta0min ) ∆Q 0 [5.3]
- considerând temperaturile Ts conform prevederilor §5.1(12), cu relaŃiile [5.1] se
calculează temperaturile minime ale betonului în execuŃie şi serviciu.
(20) Pasul 3: se determină temperatura maximă în beton atinsă ca urmare a
hidratării cimentului:
- din Figura 4.9 se stabileşte creşterea temperaturii ∆Tc0 în masa betonului produs cu
un dozaj de 225 kg/3 de ciment Portland normal;
- se stabileşte corecŃia γc1 pentru tipul de ciment utilizat conform Figurii 4.1;
- se calculează corecŃia γc2 pentru cantitatea de ciment prevăzută; la cimenturile
compozite corecŃia se efectuează considerând cantitatea echivalentă de ciment
calculată cu coeficientul k precizat în §4.1;
- se stabileşte corecŃia γc3 datorată fineŃei de măcinare a cimentului cu ajutorul Figurii
4.2;
- se calculează temperatura maximă în masa betonului cu relaŃia
Tcmax = Tc0ef + ∆Tc0 γ c1γ c2 γ c3 [5.4]
(21) Pasul 4: se determină scăderile maxime ale temperaturii în masa betonului
utilizând relaŃiile [5.1] şi [5.4]:
- la circa o săptămână de la turnarea betonului
∆Tc0max = Tcmax - Tc0min [5.5.a]
- în serviciu
∆Tcfmax = Tcmax - Tcfmin [5.5.b]
5.1.2 AplicaŃia 3
Să se determine gradientul maxim de temperatură între beton şi mediu pentru
zidul de sprijin prezentat la AplicaŃia 1 (Figura A.1.1), considerând amestectul de
beton proiectat (fineŃea de măcinare a cimentului CEM II/B-S 42.5 N este de 2,600
cm2/g) fără măsurile de răcire a betonului prezentate în AplicaŃia 2. ExecuŃia va avea
loc pe timp de vară în zona adiacentă municipiului Cluj-Napoca.
Pasul 1:
- raportul V/S corectat cu grosimea cofrajului la momentul turnării (vezi Tabelul 5.1)
(V S )0 = 0.60 m × 3.00 m × 30.00 m × 0.60 m + (0.025 m + 0.025 m )× 120 mm 10 mm =
2 × 3.00 m × 30.00 m 0.60 m
= 0.60 m
- în serviciu suprafaŃa expusă se reduce practic la jumătate datorită umpluturii în
contact cu o faŃă, iar raportul V/S este
(V S ) f = 0.60 m× 3.00 m× 30.00 m = 0.60 m
3.00 m× 30.00 m
Pasul 2:
- din SR EN 1991-1-5/NA, Anexa A Figura NA.1(RO), pentru locaŃia Cluj-Napoca
GD-34
rezultă temperatura maximă pe timp de vară Tmax=+38 ºC;
- conform Tabelului NA.5.2(RO) din SR EN 1991-1-5/NA, pentru o orientare N-E a
elementului temperatura exterioară maximă pe timp de vară se consideră egală Text=
Tmax+3 ºC=38 ºC+3 ºC=41 ºC;
- temperatura medie a aerului rezultă Ta=0.75×41 ºC≈31 ºC, iar temperatura minimă
Ta0min=0.5×41 ºC≈20 ºC;
- în AplicaŃia 2 a rezultat o temperatură a betonului Tc0=29 ºC; dacă proiectantul de
rezistenŃă nu ar avea la dispoziŃie o astfel de informaŃie, ar putea considera în calcule
temperatura betonului în momentul turnării egală cu Tc0=31 ºC-5 ºC=26 ºC;
- în continuare se va considera Tc0=29 ºC, iar din Figura 4.7 rezultă că betonul are
vârsta de 0.7 zile (circa 18 ore) când atinge temperatura maximă (Figura A.3.1);
8 Tc0
1. 10 ºC
7
2. 16 ºC
6 3. 21 ºC
4. 27 ºC
5
1 5. 32 ºC
4 6. 38 ºC
2
3 3
4
2
5
6
1
0.7
0.6
0
0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5
V/S [m]
Fig. A.3.1
- din Figura 4.8 rezultă că betonul adsoarbe ∆Q0=53 % din gradientul de căldură cu
exteriorul (Figura A.3.2);
- aplicând relaŃia [5.3] rezultă
(
Tc0ef = 29 oC + 31 oC-20 oC × 53 100 = 34.8 oC ≈ 35 oC )
- din SR EN 1991-1-5/NA, Anexa A, pentru locaŃia Cluj-Napoca din Figura NA.2(RO)
rezultă temperatura minimă Tafmin=-31 ºC;
- conform §5.1 (12), avem Ts=5 ºC pe timp de vară şi Ts=-3 ºC pe timp de iarnă;
- din relaŃia [5.1.a] rezultă
Tc 0 min = 20 oC +
2 × 5 oC − 20 oC 0.60 m (
= 15 oC
)
3 2.44 m
- din relaŃia [5.1.b] rezultă
Tcfmin = -31 oC +
2 × − 3 oC + 31 oC 0.60 m (
= −21.7 oC ≈ −22 oC
)
3 2.44 m
GD-35
la Tcmax
90
Procentul de căldură disipată/adsorbită urmare a 1. 12 ore
80
2. 1 zi
70 3. 2 zile
60 4. 3. zile
53
5 5. 7 zile
50
40 4
3
30 2
1
20
10
0.6
0
0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5
V/S [m]
Fig. A.3.2
Pasul 3:
- din Figura 4.9.a, rezultă o creştere de temperatură ∆Tc0=22 ºC (Figura A.3.3);
35 Tc0
Creşterea de temperatură în masa betonului ∆ Tc0 [ºC]
1. 10 ºC
30 2. 16 ºC
6
5 3. 21 ºC
25 4. 27 ºC
4
22 5. 32 ºC
3
20
2 6. 38 ºC
1
10
0.60
0
0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5
V/S [m]
Fig. A.3.3
GD-36
50
Tip ciment Portland
1. ciment belitic
4
Creşterea adiabatică de temperatură [ºC]
3. ciment normal
4. ciment alitic
3
30
1
20
17
13
10
0
0 0.7 1 2 3 4 7 28
Fig. A.3.4
100 FineŃea de
măcinare
90 8
7 1. 1600 cm2/g
6
80 5 2. 1800 cm2/g
4
3
70 2 3. 2000 cm2/g
1
63
60 4. 2200 cm2/g
5. 2400 cm2/g
50
50
6. 2600 cm2/g
40
7. 2800 cm2/g
30 8. 3000 cm2/g
20
10
0.8
0
0 0.5 1 2 3 4 7 28
Fig. A.3.5
GD-37
- din Figura 4.1, pentru cimentul Portland brownmileritic şi o vârstă a betonului de
0.7 zile, rezultă corecŃia pentru tipul de ciment utilizat (Figura A.3.4)
13 oC
γc1 = = 0.76
17 oC
- corecŃia γc2 pentru cantitatea de ciment este
412 kg
γc2 = = 1.83
225 kg
- din Figura 4.2 rezultă corecŃia din fineŃea de cimentului (Figura A.3.5)
63
γc3 = = 1.26
50
- se calculează temperatura maximă în masa betonului cu relaŃia [5.4]
Tcmax = 35 oC + 22 oC × 0.76 × 1.83 × 1.26 = 73.5 oC ≈ 74 oC
Pasul 4:
- conform relaŃiilor [5.5], gradienŃii maximi de temperatură în masa betonului sunt
∆Tc0max = 74 oC − 15 oC = 59 oC
∆Tcfmax = 74 oC + 22 oC = 96 oC
5.1.3 AplicaŃia 4
Să se determine gradientul maxim de temperatură între beton şi mediu pentru
zidul de sprijin prezentat la AplicaŃia 1 (Figura A.1.1), considerând amestectul de
beton proiectat (fineŃea de măcinare a cimentului CEM II/B-S 42.5 N este de 2,600
cm2/g) şi măsurile de răcire a betonului prezentate în AplicaŃia 2 (Tc0=15 ºC).
ExecuŃia va avea loc pe timp de vară în zona adiacentă municipiului Cluj-Napoca.
Pasul 1:
- raportul V/S corectat cu grosimea cofrajului la momentul turnării (vezi Tabelul 5.2)
(V S )0 = 0.60 m × 3.00 m × 30.00 m × 0.60 m + (0.025 m + 0.025 m )× 120 mm 10 mm =
2 × 3.00 m × 30.00 m 0.60 m
= 0.60 m
- în serviciu suprafaŃa expusă se reduce practic la jumătate datorită umpluturii în
contact cu o faŃă, iar raportul V/S este
(V S ) f = 0.60 m× 3.00 m× 30.00 m = 0.60 m
3.00 m× 30.00 m
Pasul 2:
- din SR EN 1991-1-5/NA, Anexa A Figura NA.1(RO), pentru locaŃia Cluj-Napoca
rezultă temperatura maximă pe timp de vară Tmax=+38 ºC;
- conform Tabelului NA.5.2(RO) din SR EN 1991-1-5/NA, pentru o orientare N-E a
elementului temperatura exterioară maximă pe timp de vară se consideră egală cu
Text= Tmax+3 ºC=38 ºC+3 ºC=41 ºC;
- temperatura medie a aerului rezultă Ta=0.75×41 ºC≈31 ºC, iar temperatura minimă
Ta0min=0.5×41 ºC≈20 ºC;
- pentru Tc0=15 ºC, din Figura 4.7 rezultă că betonul are vârsta de 1.8 zile când
atinge temperatura maximă (Figura A.4.1);
- din Figura 4.8 rezultă că betonul adsoarbe ∆Q0=73 % din gradientul de căldură cu
exteriorul (Figura A.4.2);
- aplicând relaŃia [5.3] rezultă
( )
Tc 0 ef = 15 oC + 31 oC- 20 oC × 73 100 = 23 oC
GD-38
8 Tc0
1. 10 ºC
7
2. 16 ºC
6 3. 21 ºC
4. 27 ºC
5
1 5. 32 ºC
4 6. 38 ºC
2
3 3
4
2
1.8 5
6
1
0.6
0
0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5
V/S [m]
Fig. A.4.1
la Tcmax
90
Procentul de căldură disipată/adsorbită urmare a
1. 12 ore
80
73 2. 1 zi
70 3. 2 zile
60 4. 3. zile
5 5. 7 zile
50
40 4
3
30 2
1
20
10
0.6
0
0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5
V/S [m]
Fig. A.4.2
- din SR EN 1991-1-5/NA, Anexa A, pentru locaŃia Cluj-Napoca din Figura NA.2(RO)

rezultă temperatura minimă Tafmin=-31 ºC;
- conform §5.1 (12), avem Ts=5 ºC pe timp de vară şi Ts=-3 ºC pe timp de iarnă;
GD-39
- din relaŃia [5.1.a] rezultă
Tc 0 min = 20 oC +
(
2 × 5 oC − 20 oC ) 0.60 m
= 15 oC
3 2.44 m
- din relaŃia [5.1.b] rezultă
Tcfmin = -31 C +
o 2 × − 3 oC + 31 oC 0.60 m
= −21.7 oC ≈ −22 oC
( )
3 2.44 m
Pasul 3:
- din Figura 4.9.a, rezultă o creştere de temperatură de ∆Tc0=11 ºC (Figura A.4.3);
- din Figura 4.1, pentru cimentul Portland brownmileritic şi o vârstă a betonului de
1.8 zile, rezultă corecŃia pentru tipul de ciment utilizat (Figura A.4.4)
21 oC
γc1 = = 0.78
27 oC
- corecŃia γc2 pentru cantitatea de ciment este
412 kg
γc2 = = 1.83
225 kg
- din Figura 4.2 rezultă corecŃia din fineŃea de cimentului (Figura A.4.5)
75
γc3 = = 1.29
58
- se calculează temperatura maximă în masa betonului cu relaŃia [5.4]
Tcmax = 23 oC + 11 oC× 0.78 × 1.83 × 1.29 = 43.3 oC ≈ 43 oC
Pasul 4:
- conform relaŃiilor [5.5], gradienŃii maximi de temperatură în masa betonului sunt
∆Tc0max = 43 oC − 15 oC = 28 oC
∆Tcfmax = 43 oC + 22 oC = 65 oC
35 Tc0
1. 10 ºC
Creşterea de temperatură în masa betonului [ºC]
30 2. 16 ºC
6
5 3. 21 ºC
25 4. 27 ºC
4
5. 32 ºC
3
20
2 6. 38 ºC
1
11
10
0.60
0
0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5
V/S [m]
Fig. A.4.3
GD-40
50
Tip ciment Portland
1. ciment beltic
4
Creşterea adiabatică de temperatură [ºC] 3. ciment normal
4. ciment alitic
3
30
27 2
21 1
20
10
0
0 1 1.8 2 3 4 7 28
Fig. A.4.4
100 FineŃea de
măcinare
90 8
7 1. 1600 cm2/g
6
80 5 2. 1800 cm2/g
75 4
3
70 2 3. 2000 cm2/g
1
60 4. 2200 cm2/g
58
5. 2400 cm2/g
50
6. 2600 cm2/g
40
7. 2800 cm2/g
30 8. 3000 cm2/g
20
10
1.8
0
0 0.5 1 2 3 4 7 28
Fig. A.4.5
5.2 Calculul deformaŃiilor din contracŃia liberă a betonului

(22) DeformaŃia specifică totală de contracŃie liberă a betonului are trei
componente:
GD-41
ε cs (t ) = ε ct (t ) + ε ca (t ) + ε cd (t ) [5.6]
(23) Pentru calculul eforturilor din contracŃia împiedicată, sunt de interes perioada
de circa o săptămână de la turnarea betonului (t=7 zile) şi durata de serviciu asumată
în proiectare (de regulă t→∞).
(24) DeformaŃia specifică datorată contracŃiei termice se calculează cu relaŃia:
ε ct (t ) = α T ∆Tcmax [5.7]
(25) În lipsa unor determinări experimentale, pentru valoarea coeficientului de
dilatare termică liniară se recomandă următoarele valori: 0.9×10-5 /°C pentru beton
realizat cu agregate calcaroase, 1.08×10-5 /°C în cazul agregatelor silicioase şi
1.26×10-5 /°C pentru agregate cuarŃoase. Pentru alte situaŃii se poate adopta valoarea
de 1.0×10-5 /°C, prezentată informativ de SR EN 1992-1-1 şi SR EN 1991-1-5.
(26) Pentru betonul obişnuit (de clasă până la C 50/60) se recomandă modelele de
calcul a deformaŃiilor de contracŃie liberă din contracŃia autogenă şi la uscare
prezentate de SR EN 1992-1-1 (prezentate în subcapitolul 5.2.1). Acestea se pot
utiliza şi pentru clase superioare de beton, dar se recomandă implementarea în aceste
situaŃii a modelelor prevăzute de SR EN 1992-2 (prezentate în subcapitolul 5.2.2).
Formulele prezentate oferă o estimare medie satisfăcătoare a deformaŃiilor întârziate.
În situaŃiile speciale (de exemplu structuri şi infrastructuri de lucrări cu soluŃii
constructive deosebite, deschideri mari şi importanŃă deosebite), când supraestimarea
deformaŃiilor întârziate are relevanŃă pentru siguranŃa lucrării, valorile deformaŃiilor
din contracŃia liberă a betonului se multiplică cu coeficientul γlt, ale cărui valori sunt
prezentate în Tabelul 5.2.
Tab. 5.2 Coeficient de siguranŃă pentru extrapolarea pe

termen lung a deformaŃiilor întârziate
t
γlt
[ani]
<1 1.00
5 1.07
10 1.10
50 1.17
100 1.20
300 1.25
5.2.1 Beton obişnuit

(27) DeformaŃia specifică datorată contracŃiei autogene se calculează conform
prevederilor SR EN 1992-1-1
ε ca (t) = β as (t) ε ca (∞ ) [5.8]
în care funcŃia evoluŃiei în timp (t – vârsta betonului exprimată în zile) are expresia
β as (t ) = 1 − exp(-0.2t 0.5 ) [5.9]
iar deformaŃia finală de contracŃie autogenă se raportează rezistenŃei cilindrice
caracteristice a betonului în MPa:
ε ca (∞ ) = 2.5 (f ck − 10 MPa )10 −6 [5.10]
(28) Potrivit SR EN 1992-1-1, deformaŃia specifică datorată contracŃiei la uscare
este dată de expresia
ε cd (t) = β ds (t, t s ) k h ε cd, 0 [5.11]
GD-42
(29) Valorile coeficientului de corecŃie kh sunt prezentate în Tabelul 5.3 în funcŃie
de dimensiunea nominală a secŃiunii transversale h0=2Ac/u.
Tab. 5.3 Valorile coeficientului de corecŃie

h0
kh
[mm]
100 1.00
200 0.85
300 0.75
≥500 0.70
(30) La calculul valorii deformaŃiei specifice εcd(7) se recomandă să se considere

βds(7,ts)=0.01 dacă se aplică o tratare adecvată betonului şi βds(7,ts)=15/h0 dacă nu se
aplică o tratare adecvată betonului. Expresia generală a funcŃiei βds, conform SR EN
1992-1-1 este
t − ts
β ds (t, t s ) = [5.12]
t − t s + 0.04 h 30
(31) Valoarea de referinŃă a deformaŃiei specifice din contracŃia la uscare este
  f cm   − 6
ε cd,0 = 0.85 (220 + 110α ds1 ) exp − α ds2  10 β RH [5.13]
  10 MPa  
cu valorile coeficienŃilor raportaŃi tipului de ciment date în Tabelul 5.4 şi influenŃa
umidităŃii (RH în procente) dată de expresia:
  RH 3 
β RH = 1.55 1 -    [5.14]
  100  
Tab. 5.4 Valorile coeficienŃilor raportaŃi tipului de ciment

Tip ciment αds1 αds2 s
S - cu întărire întârziată 3 0.13 0.38
N cu întărire normală 4 0.12 0.25
R cu întărire rapidă 6 0.11 0.20
5.2.2 Beton de înaltă rezistenŃă

(32) Pentru umidităŃi RH≤80 %, deformaŃia specifică datorată contracŃiei autogene
se calculează conform prevederilor SR EN 1992-2 astfel:
- pentru t<28 zile
f (t )
ε ca (t) = 0 pentru cm < 0.1
f ck
[5.15]
 f cm (t )  -6 f cm (t )
ε ca (t) = (f ck - 20 MPa ) 2.2 - 0.2 10 pentru ≥ 0.1
 f ck  f ck
- pentru t≥28 zile
  t 
ε ca (t) = (f ck - 20 MPa ) 2.8 - 1.1 exp -   10 -6 [5.16]
  96  
(33) Potrivit SR EN 1992-2, pentru umidităŃi RH≤80 %, deformaŃia specifică
datorată contracŃiei la uscare este dată de expresia
GD-43
K (f ck )[72 exp(- 0.046f ck ) + 75 - RH ] (t - t s )10 -6
ε cd (t) = [5.17]
(t - t s ) + β cd h 02
cu
K(f ck ) = 18 pentru f ck ≤ 50 MPa
[5.18]
K(f ck ) = 30 − 0.21f ck pentru f ck > 50 MPa
şi
(
0.007 pentru beton cu silice ultrafina minim 5 %
β cd =  (( ( [5.19]
0.021 pentru beton fara silice ultrafina
5.3 Calculul deformaŃiilor de curgere lentă a betonului

(34) Pentru betonul obişnuit (de clasă până la C 50/60) se recomandă modelele de
calcul a deformaŃiilor de contracŃie liberă din contracŃia autogenă şi la uscare
prezentate de SR EN 1992-1-1 (prezentate în subcapitolul 5.3.1). Acestea se pot
utiliza şi pentru clase superioare de beton, dar se recomandă implementarea în aceste
situaŃii a modelelor prevăzute de SR EN 1992-2 (prezentate în subcapitolul 5.3.2).
Formulele prezentate oferă o estimare medie satisfăcătoare a deformaŃiilor întârziate.
În situaŃiile speciale (de exemplu structuri şi infrastructuri de lucrări cu soluŃii
constructive deosebite, deschideri mari şi importanŃă deosebite), când supraestimarea
deformaŃiilor întârziate are relevanŃă pentru siguranŃa lucrării, valorile deformaŃiilor
din contracŃia liberă a betonului se multiplică cu coeficientul γlt, ale cărui valori sunt
prezentate în Tabelul 5.2.
5.3.1 Beton obişnuit

(35) Potrivit SR EN 1992-1-1, deformaŃia de curgere lentă este
ε cc (t, t 0 ) = ϕ(t, t 0 )
σc
[5.20]
1.05E cm (t )
(36) Vârsta t0 a betonului la momentul aplicării primei încărcări se consideră vârsta
la care betonul atinge temperatura maximă Tcmax. La elementele la care nu se ia în
considerare contracŃia termică, t0=ts. Modulul de elasticitate secant al betonului se
calculează cu relaŃia
0.3
  28 
E cm (t ) = E cm exp s 1 -  [5.21]
  t 
unde valorile coeficientului s sunt date în Tabelul 5.3.
(37) Coeficientul curgerii lente este
ϕ(t, t 0 ) = ϕ0 β c (t, t 0 ) [5.22]
(38) FuncŃia care descrie evoluŃia în timp a curgerii lente este
0.3
 t - t0 
β c (t, t 0 ) =   [5.23]
β
 H + t − t 0 
cu
[ ]
1.5 1 + (0.012RH )18 h 0 + 250 ≤ 1,500
βH = 
pentru f cm ≤ 35 MPa
[ ]
1.5 1 + (0.012RH ) h 0 + 250α 3 ≤ 1,500 α 3 pentru f cm > 35 MPa
18
[5.24]
şi
GD-44
0.7 0.2 0.5
 35   35   35 
α1 =   α 2 =   α 3 =   [5.25]
f
 cm  f
 cm  f
 cm 
(39) Coeficientul nominal de curgere lentă se estimează cu relaŃia:
ϕ0 = ϕRH β(f cm ) β(t 0 ) [5.26]
unde
 1 - RH 100
1 + 0.13 h pentru f cm ≤ 35 MPa
 0
ϕRH = [5.27]
 1 - RH 100 
1 + α1  α 2 pentru f cm > 35 MPa
 0.13 h 

 0
β(f cm ) =
16.8
[5.28]
f cm
β(t 0 ) =
1
[5.29]
0.1 + t 0.2
0
5.3.2 Beton de înaltă rezistenŃă

(40) Potrivit SR EN 1992-2, pentru umidităŃi RH≤80 %, deformaŃia totală de
curgere lentă este suma curgerii lente de bază şi a curgerii lente la uscare
σ (t )
ε cc (t, t 0 ) = c 0 [ϕb (t, t 0 ) + ϕd (t, t 0 )] [5.30]
1.05E c
(41) Coeficientul curgerii lente de bază se calculează cu expresia
t − t0
ϕb (t, t 0 ) = ϕb0 [5.31]
t − t 0 + β bc
unde
 3.6 (
 pentru beton cu silice ultrafina minim 5 %
ϕb0 =  f cm (t )0.37 [5.32]
1.4 (( (
pentru beton fara silice ultrafina
şi
  f cm (t 0 )  (
0.37 exp 2.8  pentru beton cu silice ultrafina minim 5 %
  f ck 
β bc =  [5.33]
0.4 exp 3.1 f cm (t 0 )  pentru beton fa(ra( silice ultrafina(
  
 f ck 
(42) Coeficientul curgerii lente la uscare se exprimă prin expresia
ϕd (t, t 0 ) = ϕd0 [ε cd (t ) - ε cd (t 0 )] [5.34]
unde
(
1,000 pentru beton cu silice ultrafina minim 5 %
ϕd0 =  (( ( [5.35]
3,200 pentru beton fara silice ultrafina
5.4 AplicaŃia 5
Să se calculeze deformaŃiile specifice semnificative de contraŃia liberă a
betonului proiectat pentru zidul de sprijin din Figura A.1.1 în cadrul AplicaŃiei 1,
GD-45
considerând gradienŃii de temperatură în masa betonului calculaŃi în cadrul
AplicaŃiei 3. Umiditatea relativă a mediului pe timp de vară în zona amplasamentului
este de 60 %. Betonul se decofrează la vârsta de 3 zile şi se tratează o perioadă de 4
zile prin umezire.
Pasul 1:
- pentru cimentul Portland compozit CEM II/B-S 42.5 N, din Tabelul 5.4 rezultă
αds1 = 4, αds2 = 0.12, s = 0.25
- pentru un beton de clasă C 35/45, potrivit EN 1992-1-1 Tabelul 3.1 avem:
fck=35.0 MPa, fcm=43.0 MPa, fctk=2.2 MPa, fctm=3.2 MPa, Ecm=34,000 MPa
- pentru t=7 zile, din EN 1992-1-1 §3.1.2 avem
  28 zile 
f cm0 = f cm (7 ) = exp 0.25 ×  1-  × 43.0 MPa = 33.5 MPa

  7 zile 
f ck0 = f ck (7 ) = 33.5 MPa- 8.0 MPa = 25.5 MPa
  28 zile  
f ctm0 = f ctm (7 ) = exp 0.25 ×  1-   × 3.2 MPa = 2.5 MPa

  7 zile  
f ctk0 = f ctk (7 ) = 0.7 × 2.5 MPa = 1.75 MPa
- pentru t=7 zile, din §5.3.1 relaŃia [5.21] avem
0.3
  28 zile  
Ecm0 = Ecm (7 ) = exp 0.25 ×  1-

  × 34,000 MPa = 31,543 MPa

  7 zile  
Pasul 2:
- pentru un beton realizat cu agregat de natură granitică, conform §5.2 se adoptă
αT=1.0×10-5 /°C;
- deformaŃiile specifice din contracŃia termică se calculează cu relaŃia [5.7]
εct (7 ) = 1.0 × 10 −5 oC -1 × 59 oC = 0.00059 m/m = 0.590 mm/m
εct (∞ ) = 1.0 × 10 −5 oC -1 × 96 oC = 0.00096 m/m = 0.960 mm/m
Pasul 3:
- calculul deformaŃiilor specifice din contracŃia autogenă
funcŃia de timp cu expresia [5.9]
( )
βas (7 ) = 1-exp -0.2 × 7 0.5 = 0.411
βas (∞ ) = 1.0
deformaŃia finală de contracŃie autogenă rezultă din relaŃia [5.10]
εca (∞ ) = 2.5 × (35 MPa-10 MPa ) × 10 −6 = 0.000063 m/m = 0.063 mm/m
deformaŃiile specifice din contracŃia autogenă se calculează cu [5.8]
εca(7) = 0.411 × 0.063 mm/m = 0.026 mm/m
εca(∞) = 1.0 × 0.063 mm/m = 0.063 mm/m
Pasul 4:
- calculul deformaŃiilor specifice din contracŃia la uscare
dimensiunea nominală a secŃiunii transversale la o săptămână de la turnare
600 mm × 3,000 mm
h0 (7 ) = 2 × = 545 mm
3,000 mm + 3,000 mm + 600 mm
dimensiunea nominală a secŃiunii transversale în serviciu
GD-46
600 mm × 3,000 mm
h0 (∞ ) = 2 × = 1,000 mm
3,000 mm + 600 mm
din Tabelul 5.3 rezultă coeficienŃii de corecŃie kh(7)= kh(∞)=0.70
coeficientul de influenŃă a umidităŃii (relaŃia [5.14])
  60  3 
β RH = 1.55 × 1-   = 1.22
  100  
valoarea de referinŃă a deformaŃiei specifice din contracŃia la uscare este dată de
expresia [5.13]
  43.0  
εcd,0 = 0.85 × (220 + 110 × 4 ) exp -0.12 × −6
  × 10 × 1.22 = 0.000409 m/m =
  10 . 0 
= 0.409 mm/m
coeficientul de variaŃie în timp potrivit se consideră acoperitor conform
§5.2.1(30)
15
βds(7 ,t s ) = = 0.028
545
βds(∞ ,t s ) = 1.0
valorile deformaŃiei specifice din contracŃia la uscare conform [5.11]
εcd (7) = 0.028 × 0.70 × 0.409 mm/m = 0.008 mm/m
εcd (∞) = 1.0 × 0.70 × 0.409 mm/m = 0.286 mm/m
Pasul 5:
- conform relaŃiei [5.6], deformaŃiile specifice totale din contracŃie sunt
εcs (7 ) = 0.590 mm/m + 0.026 mm/m + 0.008 mm/m = 0.624 mm/m
εcs (∞ ) = 0.960 mm/m + 0.063 mm/m + 0.286 mm/m = 1.309 mm/m
5.5 AplicaŃia 6
Să se calculeze deformaŃiile specifice semnificative din contraŃia liberă a
betonului pentru zidul de sprijin din Figura A.1.1, amestecul proiectat în cadrul
AplicaŃiei 1 şi gradienŃii de temperatură în masa betonului calculaŃi în cadrul
AplicaŃiei 4 (considerând măsurile de răcire prevăzute în AplicaŃia 2). Umiditatea
relativă a mediului pe timp de vară în zona amplasamentului este de 60 %. Betonul se
decofrează la vârsta de 3 zile şi se tratează o perioadă de 4 zile prin umezire.
Pasul 1:
- pentru cimentul Portland compozit CEM II/B-S 42.5 N, din Tabelul 5.4 rezultă
αds1 = 4, αds2 = 0.12, s = 0.25
- pentru t=7 zile, din EN 1992-1-1 §3.1.2 avem
  28 zile 
f cm0 = f cm (7 ) = exp 0.25 ×  1-  × 43.0 MPa = 33.5 MPa

  7 zile 
f ck0 = f ck (7 ) = 33.5 MPa- 8.0 MPa = 25.5 MPa
1.0
  28 zile 
f ctm0 = f ctm (7 ) = exp 0.25 ×  1-  × 3.2 MPa = 2.5 MPa
  7 zile 
f ctk0 = f ctk (7 ) = 0.7 × 2.5 MPa = 1.75 MPa
GD-47
- pentru t=7 zile, din §5.3.1 relaŃia [5.21] avem
0.3
  
Ecm0 = Ecm (7 ) = exp 0.25 ×  1- 28 zile  × 34,000 MPa = 31,543 MPa

  7 zile 
Pasul 2:
- pentru beton realizat cu agregat de natură granitică, conform §5.2 se adoptă
αT=1.0×10-5 /°C;
- deformaŃiile specifice din contracŃia volumică se calculează cu relaŃia [5.7]
εct (7 ) = 1.0 × 10 −5 oC -1 × 28 oC = 0.00028 m/m = 0.280 mm/m
εct (∞ ) = 1.0 × 10 −5 oC -1 × 65 oC = 0.00065 m/m = 0.650 mm/m
Pasul 3:
- calculul deformaŃiilor specifice din contracŃia autogenă
( )
βas (7 ) = 1-exp -0.2 × 7 0.5 = 0.411
βas (∞ ) = 1.0
εca (∞ ) = 2.5 × (35 MPa-10 MPa ) × 10 −6 = 0.000063 m/m = 0.063 mm/m
deformaŃiile specifice din contracŃia autogenă se calculează cu [5.8]
εca(7) = 0.411 × 0.063 mm/m = 0.026 mm/m
εca(∞) = 1.0 × 0.063 mm/m = 0.063 mm/m
Pasul 4:
- calculul deformaŃiilor specifice din contracŃia la uscare
dimensiunea nominală a secŃiunii transversale la o săptămână de la turnare
600 mm × 3,000 mm
h0 (7 ) = 2 × = 545 mm
3,000 mm + 3,000 mm + 600 mm
600 mm × 3,000 mm
h0 (∞ ) = 2 × = 1,000 mm
3,000 mm + 600 mm
din Tabelul 5.3 rezultă coeficienŃii de corecŃie kh(7)= kh(∞)=0.70
  60  3 
β RH = 1.55 × 1-   = 1.22
  100  
expresia [5.13]
  43.0  
εcd,0 = 0.85 × (220 + 110 × 4 ) exp -0.12 × −6
  × 10 × 1.22 = 0.000409 m/m =
  10.0  
= 0.409 mm/m
coeficientul de variaŃie în timp potrivit se consideră acoperitor conform
§5.2.1(30)
15
βds(7 ,t s ) = = 0.028
545
βds(∞ ,t s ) = 1.0
valorile deformaŃiei specifice din contracŃia la uscare conform [5.11]
εcd (7) = 0.028 × 0.70 × 0.409 mm/m = 0.008 mm/m
GD-48
εcd (∞) = 1.0 × 0.70 × 0.409 mm/m = 0.286 mm/m
Pasul 5:
- conform relaŃiei [5.6], deformaŃiile specifice totale din contracŃie sunt
εcs (7 ) = 0.280 mm/m + 0.026 mm/m + 0.008 mm/m = 0.314 mm/m
εcs (∞ ) = 0.650 mm/m + 0.063 mm/m + 0.286 mm/m = 0.999 mm/m
6 CONTROLUL FISURILOR DATORATE EFORTURILOR

SECUNDARE DIN CONTRACłIA ÎMPIEDICATĂ
(1) Modificarea liberă a volumului elementelor de beton are trei componente majore,
interdependente (contracŃia termică, autogenă şi la uscare), aşa cum se arată în Figura 6.1.
DeformaŃia unitară
ContracŃ ie
la uscare
deformaŃia indus ă de eforturi

curgere lenlă
deformaŃia totală
de bază
aplicarea sarcinilor
exterioare
deformaŃia
deformaŃia
iniŃială
începutul contracŃiei
iniŃială
la uscare
contracŃia termică
momentul şi la uscare
turnării
momentul turnă rii
contracŃia autogenă
0
ts t0 t Timpul
Expansiune
umflare
Fig. 6.1 DeformaŃiile betonului

(2) ContracŃia liberă este un fenomen natural şi nu generează stări de eforturi
secundare care să conducă la iniŃierea unor fisurari. Acestea se datorează
constrângerilor aplicate contracŃiei libere, care pot fi exterioare (legăturile
elementului) sau interioare (armături înglobate, porŃiuni de beton ce prezintă gradienŃi
de temperatură şi/sau umiditate, agregatul grosier).
(3) Betonul suferă contracŃie termică (cu pondere deosebită la elementele masive),
care se amortizează în aproximativ o săptămână. Împiedicarea continuă a contracŃiei
la baza unui element este factorul cheie în iniŃierea unor stări de fisurare. În plus,
betonul suferă şi contracŃie autogenă care progresează semnificativ circa o lună şi
contracŃie la uscare care se dezvoltă important pe o durată de mai mulŃi ani. Deoarece
oŃelul şi betonul au valori comparabile ale coeficientului de dilatare termică liniară,
armătura înglobată generează o constrângere interioară doar împotriva contracŃiei
autogene şi la uscare. Pe acest fundal de împiedicare a contracŃiei volumului, curgerea
lentă a betonului compensează parŃial reducerea volumului şi betonul continuă să-şi
îmbunătăŃească proprietăŃile de rezistenŃă (Figura 6.1).
GD-49
6.1 Elemente masive încastrate la bază şi pereŃi structurali
6.1.1 Mecanismul de fisurare
(4) Figura 6.2 prezintă traseele tipice de fisurare şi secvenŃele de propagare pentru
un element plan de beton simplu având contracŃia împiedicată la bază. Prima fisură
(fisura 1) apare aproximativ la mijlocul marginii laturii rezemate şi se propagă înspre
partea superioară. Dacă L/H≥2.0 (unde L0=L) şi fisura se extinde la aproximativ
(0.20-0.30)H, fisura devine instabilă şi se va propaga pe întreaga înălŃime a
elementului (vezi Figura 6.6). Datorită redistribuŃiei iniŃiale a eforturilor de
constrângere la baza laturii rezemate, o nouă pereche de fisuri (fisurile 2) apare la
circa jumătatea zonelor nefisurate de la bază adiacente primei fisuri şi se dezvoltă în
sus în aceleaşi condiŃii ca şi prima fisură dacă L1/H≥2.0, unde L1=L0/2. Toate
grupurile succesive de fisuri se iniŃiează şi evoluează într-o manieră similară, până
când suma deschiderii tuturor fisurilor compensează modificarea de volum.
Deschiderea maximă pentru fiecare fisură este atinsă în vecinătatea părŃii superioare a
fisurilor iniŃiate în etapa anterioară.
1
2 2
H
3 3 3 3
4 4 4 4 4 4 4 4
L4=L/16
L3=L/8
L2=L/4
L1=L/2
L0=L
Fig. 6.2 Trasee şi secvenŃe tipice de fisurare din contracŃie la un

element de beton simplu fixat la bază
(5) Gradul de constrângere a deformaŃiei axiale se defineşte ca fiind raportul

dintre tensiunea secundară rezultată din contracŃia betonului şi tensiunea rezultată
dacă contracŃia ar fi integral restricŃionată. Numeric, deformaŃia specifică de întindere
datorată constrângerii este egală cu produsul dintre gradul de constrângere într-o
secŃiune şi deformaŃia specifică din contracŃia liberă.
Elevatie (beton nou) τyx

x
H
τxy τxy
Eforturi de forfecare
τyx
Fundatie (beton existent)
y
L=2L1 B
Fig. 6.3 Constrângerea deformaŃiei axiale la baza peretelui structural prin mecanismul
eforturilor de forfecare apărute la interfaŃa de contact dintre bază şi element
GD-50
1
H 2 2
3 3 3 3
4 4 4 4 4 4 4 4
1
KR0
r0
2 1
KR0<KR0
3 2
KR0<KR0
4 3
KR0<KR0
Fig. 6.4 Schema redistribuirii gradului de constrângere cu secvenŃele de fisurare
(6) Schema de redistribuire a gradului de constrângere la bază, considerând un

mecanism de forfecare pură (Figura 6.3) este prezentată în Figura 6.4. Gradul de
constrângere este mai redus la fiecare secvenŃă succesivă de fisurare,
1.0
0.9
0.8
0.7
0.6
h/H
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0.0
1.0 0.9 0.8 0.7 0.6 0.5 0.4 0.3 0.2 0.1 0.0
K R (h ) K R0
i i
Fig. 6.5 VariaŃia gradului de constrângere a deformaŃiei axiale pe înălŃimea

elementului pentru 2Li/H≤1.0
(7) În secŃiunea de rezemare de la baza unui element, considerând o stare de

forfecare pură la baza elementului, gradul de constrângere la secvenŃa i de fisurare
este definit analitic prin expresiile
1
K iR0 = [6.1]
A c E cm
1 + 1.05
Li BE cf
GD-51
(8) Pentru 2Li/H≤1.0, variaŃia pe înălŃimea elementului a gradului de constrângere
se stabileşte conform Figurii 6.5. Pentru 2Li/H>1.0, aceasta se calculează cu relaŃiile:
K iR (h ) = K iR0 [(L i-1 H − 2 ) (Li-1 H + 1)] pentru L i-1 H = 2L i H ≥ 2.5
h/H
[6.2]
K iR (h ) = K iR0 [(L i-1 H − 1) (L i-1 H + 10 )] pentru 1.0 < L i-1 H = 2L i H < 2.5
h/H
(9) Aşa cum se arată în Figura 6.6, forŃa tăietoare maximă atinsă în perete la o
anumită etapă corespunde iniŃierii unei fisuri şi gradului de constrângere maxim la
bază (etapa 2), iar momentul interior maxim în raport cu baza corespunde atingerii
înălŃimii critice a fisurii (etapa 4), după care propagarea ei devine instabilă şi
concentrările de eforturile secundare conduc la propagarea ei până la partea superioară
a elementului.
Fig. 6.6 EvoluŃia eforturilor într-o secŃiune transversală de element când 2Li/H≥2.0
(10) La un element de beton simplu, efortul unitar de întindere generat de

contracŃia împiedicată la bază, în secŃiunile corespunzătoare secvenŃei i de fisurare,
este
σ ict (h ) = K iR (h ) ε cs E cm,eff , i = 1, n [6.3]
unde influenŃa curgerii lente este introdusă prin
E cm
E cm,eff = [6.4]
1 + ϕ(t, t 0 )
(11) Procedeul este iterativ şi o nouă secvenŃă de fisurare nu se iniŃează dacă
σ ict (0 ) < f ctm (i = n ) [6.5]
(12) La orice nivel h deasupra bazei, deschiderile fisurilor şi extensia betonului la
vârsta t trebuie să echilibreze schimbarea de volum a betonului când nu se mai iniŃiază
noi secvenŃe de fisurare (i=n). Deschiderea medie a fisurilor la înălŃimea h deasupra
bazei pentru un element de beton simplu se calculează cu relaŃia
K1R (h ) ε cs - ctm
f
E cm,eff
w nk,med (h ) = L [6.6]
L
-1
s nr (h )
GD-52
(13) La pereŃii cu rigidizări locale, se consideră în calcule o grosime medie
echivalentă, aşa cum se arată în Figura 6.7.
Ac
Bechiv=Ac/L
L
Fig. 6.7 Calculul grosimii echivalente la elementele cu secŃiune variabilă
(14) PrezenŃa golurilor conduce la o concentrare a eforturilor în riglele de cuplare şi

o întrerupere a constrângerii contracŃiei la bază. Figura 6.8 prezintă traseele tipice ale
fisurilor datorate contracŃiei împiedicate la bază în zona unui gol. Fisura centrală din
rigla de cuplare se datorează întinderii directe la care este supusă, iar fisurile înclinate
din montanŃii adiacenŃi se datorează forŃelor tăietoare induse în montanŃi de scurtarea
riglei de cuplare.
Fig. 6.8 Fisuri tipice în riglele de cuplare din contracŃia împiedicată a betonului
+ + +
+
M + Q - N
- -
Fig. 6.9 Eforturi suplimentare în pereŃii cuplaŃi cu goluri mijlocii
GD-53
+
M + Q - N
- -
Fig. 6.10 Eforturi suplimentare în pereŃii cuplaŃi cu goluri mari
(15) Practic, indiferent de dispunerea şi mărimea golurilor, locaŃiile de constrângere

maximă a deformaŃiilor de contracŃie rămân neschimbate, fiind aproximativ aceleaşi
ca la un element plin. În cazul golurilor mici, eforturile de întindere se concentrează în
riglele de cuplare. La golurile mijlocii şi mari (Figurile 6.9 şi 6.10), apar suplimentar
eforturi de încovoiere, forŃă tăietoare şi axiale, pe lângă efectul constrângerii
discontinue de la bază scurtarea riglelor fiind împiedicată şi de rigiditatea montanŃilor
adiacenŃi. Mărimea acestor eforturi depinde de rigidităŃile montanŃilor şi deschiderile
riglelor de cuplare şi se pot determina prin metode numerice de calcul şi metodele
staticii construcŃiilor.
(16) PereŃii transversali măresc gradul de constrângere al contracŃiei betonului prin
rigiditatea la deplasari normale pe planul lor. În consecinŃă, fisurile vor fi mai dese
deoarece în vecinătatea lor apar concentrări de eforturi care duc la apariŃia fisurilor
înclinate (Figura 6.11).
Fig. 6.11 Efectul pereŃilor transversali
(17) Stările de eforturi secundare şi fisurare generate de contracŃia împiedicată a

betonului evoluează în timp, motiv pentru care proprietăŃile betonului se raportează
vârstei considerate. De exemplu, la elementele masive, o mare parte din fisurile
deschise datorită contracŃiei generată de căldura de hidratare a cimentului se închid în
timp sau îşi reduc substanŃial deschiderea datorită mobilizării curgerii lente.
6.1.2 Controlul stărilor de eforturi secundare şi a fisurării
(18) Pentru a controla deschiderea fisurilor, este necesar să se controleze distanŃa
între fisuri prin intermediul armăturii. La nivelul h deasupra bazei unui perete,
distanŃa necesară între fisuri se calculează cu expresia
GD-54
s r,max (h ) =
L
[6.7]
w n
(h )  L 
k, med
-1 + 1
w max  s nr (h ) 
(19) Aria barelor de armătură la nivelul h, necesară controlului fisurilor este
A sh (h ) =
k t B d s f ctm
[6.8]
 σs w max k t f ctm 
Es  - - 
 E s s r,max (h ) E cm 
unde kt=0.4 pentru situaŃii de proiectare de lungă durată şi kt=0.6 pentru situaŃii de
proiectare de scurtă durată conform SR EN 1992-1-1.
(20) La elementele cu ambele feŃe expuse, armăturile se dispun simetric la ambele
feŃe ale elementului. La elementele masive cu umplutură pe o parte (Figura 3.2.b),
având în vedere gradienŃii interiori de umiditate, straturile de beton apropiate de faŃa
ascunsă asigură o constrângere internă suplimentară contracŃiei la uscare a straturilor
de beton din apropierea feŃei expuse. În lipsa unor calcule mai exacte, se recomandă
concentrarea la faŃa exterioară a două treimi din armătura totală necesară.
N(t) N(t)
a. înainte de fisurare
wk
Ncr Ncr
+ +
Tensiuni în beton
+
Tensiuni în armături - -
b. în momentul fisurării
wk sr wk sr wk sr wk sr wk sr wk sr wk
Ncr< N(t) N(t)>Ncr
+ + + + + + + +
Tensiuni în beton
+ + + + + + +
Tensiuni în armături - - - - - - - -
c. la stabilizarea stării de fisurare

Fig. 6.12 SecvenŃe de fisurare din contracŃia betonului la un
element solicitat la întindere centrică
(21) Controlul fisurilor la riglele de cuplare a golurilor mici se efectuează

concentrând în riglă armăturile calculate ca pentru un element plin cu relaŃiile de mai
sus. La riglele de cuplare de la golurile mari, dacă eforturile de încovoiere datorate
sarcinilor gravitaŃionale sunt neglijabile, se poate asuma un mecanism de fisurare din
contracŃie specific elementor solicitate la întindere centrică (Figura 6.12). Fisurarea se
iniŃiază când efortul axial N(t) atinge valoarea efortului de fisurare Ncr, egal cu
N cr = A c f ctm [6.9]
GD-55
(22) Controlul fisurilor la riglele de cuplare a golurilor mijlocii (şi a golurilor mari
când nu se poate aplica paragraful precedent) se efectuează considerând şi momentele
încovoietoare datorate sarcinilor gravitaŃionale. În funcŃie de interacŃiunea eforturilor
de încovoiere şi întindere, acestea se pot considera solicitate la întindere excentrică
(Figura 6.13) sau încovoiere (Figurile 6.14 şi 6.15).
s
Ac,eff εs ε
s
s
c εss centrul de greutate al
hc,eff
armaturii superioare
(3∅s...)
s
As
di
h +
s (5∅i...)
d i
(As)
i εsi centrul de greutate al
hc,eff
armaturii inferioare
ci
Aic,eff εi
Fig. 6.13 Aria activă de beton în jurul armăturilor întinse la

riglele de cuplare solicitate la întindere excentrică
M=Mcr M=Mcr
+
Act fctm/Ecm
a. înainte de fisurare
coarda comprimata ε
C C -
x
M>Mcr M>Mcr
T T +
coarda intinsa fisurata Ac,eff
wk sr wk sr wk
b. după fisurare
Fig. 6.14 Modelul idealizat de comportare a elementelor
încovoiate fisurate
(23) Verificarea deschiderii fisurilor se face pentru cantităŃile de armătură dispuse

în zonele întinse (Figurile 6.13 şi 6.14) rezultate din dimensionarea elementelor din
cerinŃa de rezistenŃă. DistanŃa maximă între fisuri se determină cu relaŃiile:
- la elementele întinse excentric şi la elementele încovoiate, dacă distanŃa interax între
armături din zona efectivă de beton întinsă este cel mult egală cu 5(c+∅/2)
A
s r,max = k 3c + k1k 2 k 4∅ c,eff [6.10]
As
GD-56
ε
-
x
d
h
(5∅...)
As
εs + centrul de greutate al
hc,eff
armaturii intinse
c
Ac,eff
Fig. 6.15 Aria activă de beton în jurul armăturilor întinse la

riglele de cuplare solicitate la încovoiere
- la elementele încovoiate, dacă distanŃa interax între armături din zona efectivă de
beton întinsă este mai mare decât 5(c+∅/2)
s r,max = 1.3(h − x ) [6.11]
(24) În relaŃia [6.10], conform SR EN 1992-1-1 coeficienŃii k1÷k4 au următoarele

semnificaŃii şi valori:
- k1 introduce proprietăŃile de aderenŃă ale armăturii (k1=0.8 pentru bare amprentate şi
k1=1.6 pentru bare netede);
- k2 se raportează tipului de solicitare şi distribuŃiei deformaŃiilor specifice asociate
(k2=0.5 pentru încovoiere, k2=1.0 pentru întindere centrică şi k2=(εi+εs)/2εi pentru
întindere excentrică);
- k3=3.4 introduce influenŃa stratului de acoperire cu beton asupra proprietăŃilor de
aderenŃă dintre beton şi armătură;
- k4=0.425 introduce acoperitor legea de variaŃie a eforturilor de aderenŃă dintre beton
şi armătură.
(25) Când există mai multe diametre de bare întinse în aceeaşi secŃiune, se
consideră diametrul echivalent ∅eq calculat cu relaŃia:
∑j n j∅ 2j
∅ eq = [6.12]
∑ n j∅ j
j
(26) Aria efectivă Ac,eff a corzilor de beton întinse din jurul armăturii (Figurile 6.13
şi 6.15) se calculează considerând dimensiunea hc,eff după cum urmează:
- la întindere centrică şi excentrică, hc,eff=min{2.5(h-d);h/2};
- la încovoiere, hc,eff=min{2.5(h-d);(h-x)/2;h/2}.
(27) Deschiderea fisurilor se calculează cu expresia:
f A  EsAs 
σ s - k t ctm c,eff  1 + 

A s  E cm A c,eff  ≥ 0.6s σs
w k = s r, max r, max [6.13]
Es Es
(28) Dacă
w k ≤ w max [6.14]
controlul fisurilor este asigurat. Dacă nu, se suplimentează armăturile în corzile
fisurate întinse şi se refac calculele până condiŃia [6.14] este îndeplinită.
GD-57
(29) Cea mai ieftină metodă pentru controlul fisurilor este de a crea rosturi de
contracŃie şi dilataŃie. La elementele de tip pereŃi, practica curentă presupune divizarea
în tronsoane separate de rosturi de contracŃie.
(30) Amplasarea rosturilor trebuie raportată la geometria structurii, variaŃiile de
temperatură estimate, tehnologia de execuŃie, capacitatea estimată de aprovizionare cu
beton proaspăt şi proprietăŃile betonului. Aşa cum se arată în Figura 6.16, amplasarea
rosturilor de contracŃie este natural a fi efectuată în zonele de constrângere maximă.
La pereŃii masivi de beton armat se recomandă distanŃe între rosturile de contracŃie de
12-18 m, iar la pereŃii structurali distanŃa este limitată la circa 30 m. Rosturile pot fi
integrale (armătura este întrerupă în dreptul rostului integral) sau parŃiale (cu trecerea
prin rost a armăturii sau a unei părŃi din armătură).
a. perete executat cu lungime mare
b. peretele se contractă mai mult decât baza
c. peretele fisurează
d. perete alternativ cu rost de contracŃie la mijlocul lungimii
Fig. 6.16 Controlul natural al fisurilor prin rosturi de contracŃie
(31) La pereŃi rosturile de contracŃie se realizează prin slăbirea secŃiunii în zona

estimată a fi cu constrângere maximă. De regulă, o slăbire a secŃiunii transversale cu
20 % (cel puŃin 1/4 din grosimea elementului) asigură o fisurare a întregii secŃiuni
transversale. După consumarea contracŃiei termice rostul format poate fi injectat cu un
material rigid (beton sau pastă de ciment), astfel încât se previne fisurarea masivă a
peretelui în continuare.
(32) Slăbirea secŃiunii se poate face cu şanŃuri realizate prin înglobarea în cofraj a
unor şipci de lemn, profile din mase plastice sau metalice (Figura 6.17). Alternativ, se
pot realiza prin înglobarea de tuburi realizate din materiale termoretractabile, fără ca
acestea să interacŃioneze cu armătura. Dacă este necesar, rosturile pot sigilate cu
materiale acrilice, poliuretanice sau siliconice (Figura 6.18) sau etanşate cu benzi şi
profile din PVC (Figura 6.19).
(33) Alte metode, complementare sau alternative pentru reducerea deschiderii
fisurilor în pereŃi sunt precomprimarea betonului cu armături postîntinse şi adăugarea
de fibre metalice în masa betonului proaspăt. La lucrările de poduri deosebite se pot
implementa şi dispozitive speciale de control, de mare capacitate, de tipul aparatelor
de reazem amplasate sub pile sau în zona culeelor (Figura 6.20).
GD-58
B fractura datorata contractiei
impiedicate
4
B/
injectie rigida
Fig. 6.17 Rost vertical format prin slăbirea secŃiunii

injectie rigida
amorsa pentru intreruperea

aderentei
material de sigilare
Fig. 6.18 Rost vertical injectat şi sigilat (etanşeizat)

banda de etansare
Fig. 6.19 Etanşarea rosturilor de contracŃie
a. sub pile
b. în zona culeelor
Fig. 6.20 Amplasarea dispozitivelor speciale la infrastructura podurilor
GD-59
6.2 Suprastructuri de pod
6.2.1 Dispozitive de control a deplasărilor termice şi din contracŃie
(34) Aparatele de reazem au rolul de a transfera reacŃiunile suprastructurii la
infrastructură, asigurând cerinŃele de proiectare cu privire la forŃe, momente, deplasări
şi rotiri. Aparatele de reazem trebuie proiectate în corelare cu analiza structurală şi
trebuie să fie capabile să preia toate încărcările exterioare, variaŃiile de temperatură şi
contracŃia betonului, fiind în acelaşi timp compatibile cu schimbările de umiditate şi
condiŃiile de mediu specifice amplasamentului.
Rx Mx ux ϕx
Ry x My x uy x ϕy x
Rz Mz uz ϕz
y y y y
z z z z
a. forŃe concentrate b. momente c. translaŃii d. rotiri
Fig. 6.21 ReacŃiuni şi grade de libertate ale aparatelor de reazem de bază
(35) De regulă, reacŃiunile diferite de zero corespund unei deplasări

corespunzătoare nule şi viceversa. ExcepŃie fac forŃele de frecare care sunt aproape
constante pe durata mişcării şi forŃele elastice de constrângere care sunt proporŃionale
cu deplasarea, specifice unor aparate de reazem speciale, care satisfac mai multe
cerinŃe decât cele curente (controlul vibraŃiilor, protecŃie antiseismică, măsurarea şi
monitorizarea reacŃiunilor etc.).
(36) Tabelul 6.1 prezintă tipurile de aparate de reazem de bază, cu reacŃiunile şi
gradele de libertate asociate (vezi Figura 6.21). În Anexa A sunt prezentate
principalele tipuri de aparate de reazem.
Tab. 6.1 Tipuri de bază ale aparatelor de reazem şi gradele lor de libertate
Nr. Simbol Tipuri aparat de reazem Rx Ry Rz ux uy uz Mx My Mz θx θy θz
aparat sferic; aparat pivotant; aparat
1 1 1 1 0 0 0 0 0 0 1 1 1
tip oală; aparat elastomeric fix
aparat sferic cu cu ghidaj liniar;
1 1 0 0 0 1 0 0 0 1 1 1
aparat pivotant cu ghidaj liniar;
2 aparat tip oală cu ghidaj liniar; aparat
elastomeric cu constrângere 1 0 1 0 1 0 0 0 0 1 1 1
unidirecŃională
aparat sferic liber; aparat pivotant
liber lunecător; aparat tip oală liber
3 1 0 0 0 1 1 0 0 0 1 1 1
lunecător; aparat elastomeric liber;
aparat pendul cu articulaŃii sferice
1 1 1 0 0 0 1 0 0 0 1 1
4 aparat balansier liniar; aparat cu tolă
1 1 1 0 0 0 0 1 0 1 0 1
aparat balansier liniar cu lunecare; 1 1 0 0 0 1 0 1 0 1 0 1
5
aparat pendul; aparat cu rolă 1 0 1 0 1 0 1 0 0 0 1 1
aparat balansier cu lunecare liberă; 1 0 0 0 1 1 0 1 0 1 0 1
6 aparat cu rolă cu lunecare liberă;
aparat pendul liber 1 0 0 0 1 1 1 0 0 0 1 1
7 aparat cu blocaj orizontal 0 1 1 1 0 0 0 0 0 1 1 1

0 1 0 1 0 1 0 0 0 1 1 1
8 aparat cu ghidaj liniar
0 0 1 1 1 0 0 0 0 1 1 1
GD-60
(37) Aparatele de reazem se dispun de regulă sub inimile grinzilor principale
(Figura 6.22). La lucrări speciale, acestea se dispun şi sub pile şi în zona culeelor
(vezi Figura 6.20). Dispunerea aparatelor de reazem trebuie să fie în concordanŃă cu
analiza structurală de ansamblu (atât a suprastructurii, cât şi a infrastructurii).
1-1
1
a. aparat de reazem montat în b. schematizare statică

axul grinzii
Fig. 6.22 Amplasare aparat de reazem şi model de calcul static
(38) În plan vertical, aparatele de reazem se pot monta în poziŃie orizontală sau
paralel cu planul suprafeŃei de rulare (Figura 6.23).
ux
a. plan orizontal
uz
ux
b. paralel cu planul căii de rulare

Fig. 6.23 Montarea pe verticală a aparatelor de reazem
(39) Placa de beton a suprastructurii podului este factorul cu ponderea majoră în

deplasările datorate variaŃiilor de temperatură, precum şi a contracŃiei betonului. Placa
se contractă şi dilată pe două direcŃii, astfel încât la podurile curente, cu grinzi drepte,
se poate asuma ipoteza dilatării şi scurtării în lungul axelor principale. La podurile cu
o singură deschidere, pe fiecare suport trebuie asigurat un reazem fix şi unul
GD-61
deplasabil pe fiecare direcŃie (Figura 6.24). Toate celelalte aparate de reazem vor
prelua doar sarcini gravitaŃionale. Pentru podurile cu grinzi continue aranjamentele de
bază sunt prezentate în Figura 6.25.
Fig. 6.24 Aranjarea aparatelor de reazem la podurile drepte cu o deschidere
Fig. 6.25 Aranjarea aparatelor de reazem la podurile drepte continue
(40) Aranjamentele din Figura 6.24 pot fi considerate şi la podurile oblice cu

unghiuri moderate, de cel mult 30°.
(41) Dacă înclinarea este mai mare de 30°, trebuie avut în vedere faptul că
deplasările termice maxime se abat de la direcŃia longitudinală a podului şi se poate
asuma o direcŃie diagonală, ca în Figura 6.26. În consecinŃă, aranjarea de bază a
aparatelor de reazem este prezentată în Figura 6.27.
GD-62
reazem fix
directia deplasarilor termice maxime
Fig. 6.26 Ipoteza deplasărilor temice maxime la poduri oblice

cu unghiuri mai mari de 30
Fig. 6.27 Aranjarea aparatelor de reazem la poduri oblice
(42) Deplasările termice la podurile curbilinii nu au loc în lungul axelor grinzilor.

TranslaŃia unui aparat de reazem trebuie raportată unei constrângeri, asigurată de un
aparat cu ghidaj liniar. De obicei, la podurile cu o deschidere, această direcŃie nu
coincide cu direcŃia liniei polare de la reazemul fix la reazemul mobil (Figura 6.28).
(43) La podurile continuizate, dacă toate celelalte aparate de reazem au acelaşi
unghi între unghiul polar şi direcŃia de translaŃie, rezultă o suprastructură fără
constrângeri la alungire sau scurtare uniformă (Figura 6.29.a). O altă abordare
presupune raportarea translaŃiei aparatelor de reazem la direcŃia dintre punctul fix şi
reazemul considerat (Figura 6.29.b).
Fig. 6.28 Aranjarea aparatelor de reazem la poduri curbilinii cu o deschidere
θ θ
a. ipoteza deplasărilor termice după direcŃiile polare
b. ipoteza deplasărilor termice după direcŃiile directe de translaŃie

Fig. 6.29 Aranjarea aparatelor de reazem la podurile curbilinii continue
GD-63
(44) Rosturile de dilataŃie şi contracŃie au rolul de a adapta suprastructura podului
contracŃiei betonului şi variaŃiilor termice (la deschideri medii şi mari se înregistrează
deplasări de peste 100 mm). Pentru a se asigura siguranŃa traficului, în rosturile de
dilataŃie şi contracŃie se utilizează dispozitive speciale. Rosturile de dilataŃie şi
contracŃie se clasifică în rosturi deschise şi rosturi etanşe.
(45) Utilizarea rosturilor deschise (Figura 6.30) este cea mai economică soluŃie
pentru un pod, dar nu face faŃă cerinŃelor de protejare împotriva degradării aparatelor
de reazem şi structurii, respectiv de protecŃie acustică, motiv pentru care acest tip de
rosturi se practică tot mai puŃin.
placa cu dinti
A
jgheab
Det. A
Fig. 6.30 Rost deschis
(46) Deşi iniŃial mai costisitoare, rosturile etanşe protejează structura şi aparatele de
reazem şi au cheltuieli de întreŃinere mai mici decât rosturile deschise. Dispozitivele
pentru rosturile deschise prezintă o mare varietate de soluŃii constructive cu
numeroase variante. În principal există 3 categorii importante de dispozitive pentru
rosturi închise (Figura 6.31): cu garnituri elastice de etanşeizare, cu fâşii sau
membrane de etanşeizare şi cu garnituri modulare armate cu oŃel.
deschidere rost
garnitura de etanseizare
din neopren
placa de sustinere
a. cu garnitură de etanşeizare
b. cu fâşii sau membrane de etanşeizare
c. cu garnituri modulare armate cu oŃel
Fig. 6.31 Categorii de bază ale dispozitivelor rosturilor de

dilataŃie şi contracŃie etanşe
GD-64
(47) Mişcările (Figura 6.32) care au loc în dispozitivele rosturilor de dilataŃie şi
contracŃie se datorează sarcinilor exterioare, variaŃiilor de temperatură, contracŃiei şi
curgerii lente a betonului. Valorile deplasărilor şi rotirilor se obŃin prin calculul static.
uz
θz θy
uy
θx
ux
Fig. 6.32 Mişcări la nivelul rosturilor de dilataŃie şi contracŃie
(48) O variaŃie uniformă de temperatură pe secŃiunea transversală, atât la podurile

cu suprastructura de beton, cât şi la cele compozite oŃel-beton, conduce la o translaŃie
în lungul podului (Figura 6.33):
n
u nxT = α T ∑ L i ∆Ti [6.15]
i =1
u1x ui-1
x uix un-1
x unx
0 1 i-1 i n-1 n
L1 Li Ln
a. alungirea pentru variaŃii pozitive

1
ux ui-1
x uix un-1
x unx
0 1 i-1 i n-1 n
L1 Li Ln
b. scurtarea pentru variaŃii negative

Fig. 6.33 Alungire sau scurtare uniformă din variaŃii de
temperatură uniforme
(49) La podurile de beton se poate considera în mod simplificat o contracŃie

uniformă a betonului pe toată lungimea dintre rosturile de dilatare în calculul scurtării
(Figura 6.33.b):
n
u nx,sh = ε cs (∞ )∑ L i [6.16]
i =1
(50) La rosturile oblice, translaŃia în lungul podului dă componente pe ambele

direcŃii în dispozitivul rostului (Figura 6.34).
α
u ux=u sinα
α uy=u cosα
uy
ux
Fig. 6.34 Deplasări la un rost oblic
GD-65
T T=εcs (∞)A E
csAcEcmc cm,eff
T T
e
M=Te M=Te
C=-T C=-T
Fig. 6.35 Efectul contracŃiei betonului la poduri compozite
(51) La podurile compozite, contracŃia betonului din placă induce suplimentar pe

lângă scurtare şi rotiri datorate acŃiunii compozite (Figura 6.35 şi Figura 6.36). La
podurile de beton acest efect se poate considera pentru contracŃia diferenŃiată dintre
elementele prefabricate (grinzi, dale) şi placa monolită.
u1x ui-1
x uix un-1
x unx
θy θy
0 n
i-1 n-1
0
1 i n
L1 Li Ln
Fig. 6.36 Deformarea din contracŃia plăcii suprastructurii
(52) O rotire θy în rosturile de dilataŃie şi contracŃie este produsă şi de o variaŃie

neuniformă a temperaturii pe secŃiunea transversală a podului.
(53) VariaŃia neuniformă a temperaturii pe suprafaŃa podului conduce la o rotire în
plan θz în dispozitivul rostului (Figura 6.37).
T1
θz
T1<T2
T2
Fig. 6.37 AcŃiunea neuniformă a temperaturii în plan
6.2.2 Mecanisme de fisurare

(54) Fisurarea plăcii suprastructurii unui pod este un fenomen complex, care
implică interacŃiunea schimbărilor de volum, evoluŃia rezistenŃei betonului, legăturile
interne şi externe, condiŃiile specifice de mediu şi sistemul constructiv (Figura 6.38).
(55) Având în vedere condiŃiile severe şi complexe de serviciu, precum şi gabaritul
suprastructurilor de poduri, starea tehnică a plăcilor suprastructurii podurilor are o
influenŃă majoră şi decisivă asupra durabilităŃii, rezistenŃei şi stabilităŃii întregii
suprastructuri. Figura 6.39 prezintă soluŃiile constructive curente de realizare a
plăcilor de la poduri.
(56) Traseele de fisurare într-o placă de beton a unui pod sunt diverse şi se
raportează în mare măsură sistemului constructiv. Figura 6.40 prezintă trasee tipice de
fisurare înregistrate la o placă de pod.
GD-66
FISURAREA PLĂCILOR DE LA SUPRASTRUCTURILE DE PODURI
CONTRACłIA LEGĂTURI VARIAłII AMBIENTALE CONTRACłIA

BETONULUI DE TEMPERATURĂ BETONULUI
interioare exterioare
autogenă
plastică
grinzi
armături
carbonatare din hidratare
platelaj, dale
agregate
prefabricate la uscare
Fig. 6.38 Cauzele principale ale fisurării plăcilor de la suprastructurile

podurilor
a. placă din dale prefabricate unidirecŃionale şi suprabetonare
b. placă din platelaj metalic şi suprabetonare
c. placă de beton armat monolit
d. tălpi superioare grinzi chesonate de beton precomprimat şi suprabetonare

Fig. 6.38 SoluŃii constructive curente pentru rezolvarea plăcilor de la
suprastructurile de poduri
fisuri longitudinale
fisuri transversale
rost de dilatatie
a. în câmpul plăcii b. fisuri în scară la rosturi de

dilataŃie
Fig. 6.40 Fisuri tipice la o placă de pod
GD-67
(57) Fisurile transversale se datorează din acŃiunea compozită a plăcii cu grinda,
care produce o constrângere contracŃiei betonului din placă. Platelajele metalice
amplifică această constrângere, iar dalele prefabricate de asemenea se opun contracŃiei
diferenŃiate. Aşa cum se arată în Figura 6.41, după turnarea betonului şi întărirea sa,
placa superioară de beton se contractă. ContracŃia este împiedicată de grinda
suprastructurii, care se comprimă la fibra superioară şi se întinde la fibra inferioară.
Astfel, datorită contracŃiei împiedicate în placa de beton apar eforturi de întindere, iar
în grindă eforturi de încovoiere.
a. betonul plăcii se contractă b. ansamblul compozit se deformează
T
M
C T
c. eforturi în placă şi grindă din contracŃia plăcii
Fig. 6.41 Mecanismul fisurării transversale
(58) SecvenŃele de fisurare sunt similare cu cele prezentate în §6.1.1, cu menŃiunea

că fisurile se vor extinde integral pe înălŃimea plăcii suprastructurii, variaŃia gradului
de constrângere pe înălŃimea plăcii fiind neglijabilă. În mod simplificat, pentru
împiedicarea contracŃiei plăcii de beton se poate considera un grad de constrângere
derivat din conlucrarea perfect rigidă dintre placă şi grindă (Figura 6.42), având o
valoare constantă la fiecare secvenŃă de fisurare. Acesta are expresia (vezi Figura
6.43)
1
KR = [6.17]
A c E cm
1 + 1.05
AgEg
∆Lliberă ∆Lconstrânsă
Beton Beton Beton σrezidual>0

σrezidual=0
OŃel OŃel OŃel σrezidual<0
∆L libera − ∆L constransa
KR =
∆L libera
Fig. 6.42 Definirea gradului de constrângere a contracŃiei axiale
GD-68
ag ag
Ac
h
ag/2 ag/2
Ag Ag
Ag
Fig. 6.43 Mărimi geometrice la suprastructura unui pod
(59) Deschiderile fisurilor şi extensia betonului trebuie să echilibreze schimbarea

de volum a betonului când nu se mai iniŃează noi secvenŃe de fisurare (i=n).
Deschiderea medie a fisurilor pentru o placă de beton simplu se calculează cu relaŃia
f
K R ε cs - ctm
E cm,eff
w nk,med = L [6.18]
L
- 1
s nr
unde L este lungimea plăcii şi grinzii.
(60) Fisurile longitudinale (Figura 6.40.a) se datorează în primul rând variaŃiilor de
temperatură suprapuse peste contraŃie şi acŃiunile de serviciu. Figura 6.44 prezintă
deformatele tipice ale unei plăci pe direcŃia transversală datorate gradienŃilor de
temperatură.
a. pentru gradienŃi negativi de temperatură
b. pentru gradienŃi pozitivi de temperatură
Fig. 6.44 Deformarea pe direcŃia transversală a unei plăci

de pod din variaŃii de temperatură
(61) La betoanele confecŃionate cu o cantitate mare de agregate sensibile,

deteriorarea la îngheŃ-dezgheŃ a agregatelor degenerează în fisurarea locală a plăcii,
fenomen aşa numit fisurare în scară (Figura 6.40.b). Agregatele poroase sunt sensibile
şi se degradează la cicluri de îngheŃ-dezgheŃ. Când aceste agregate devin saturate şi
apa îngheaŃă, mărirea de volum exercită o presiune asupra agregatelor, iar acestea
fisurează şi se deteriorează.
6.2.3 Controlul stărilor de eforturi secundare şi a fisurării în placa
suprastructurii
(62) Pentru a controla deschiderea fisurilor transversale, este necesar să se
controleze distanŃa între fisuri prin intermediul armăturii. DistanŃa necesară între fisuri
se calculează cu expresia
GD-69
L
s r,max = [6.19]
w n
L 
 s n - 1 + 1
k, med
w max  r 
(63) Aria barelor de armătură longitudinală necesară controlului fisurilor
transversale este
k t a g h f ctm
As = [6.20]
 σ s w max k t f ctm 
Es  - - 
 E s s r,max E cm 
(64) În funcŃie de starea de solicitare pe direcŃia transversală plăcii (vezi Figura
6.40.a), controlul fisurilor longitudinale se efectuează conform §6.1.2 relaŃiile
[6.10]÷[6.14].
(65) Un plan adecvat de betonare reduce riscul de fisurare prin inducerea unor
eforturi de compresiune în placă. Ca regulă generală, trebuie turnate întâi zonele de
moment pozitiv (cu fibra inferioară întinsă), urmate de zonele de moment negativ
(fibra superioară întinsă). Figura 6.45 prezintă zonele şi secvenŃele recomandate de
betonare.
0.25L 0.5L 0.25L 0.25L 0.5L 0.25L
2 1 3 2 1 3
L L
0.25L 0.5L 0.25L 0.25L 0.5L 0.25L 0.25L 0.5L 0.25L
3 1 2 3 1 2 3 1 2
L L L
0.25L 0.5L 0.5L 0.5L
3 1 4 2 5
L L
0.25L 0.5L 0.5L 0.5L 0.5L 0.5L 0.25L
4 1 5 2 6 3 7
L L
Fig. 6.45 SecvenŃe şi lungimi de betonare recomandate

pentru diverse scheme statice
(66) Alte metode, complementare sau alternative, pentru reducerea deschiderii

fisurilor în plăcile de la suprastructurile de poduri sunt precomprimarea betonului cu
armături postîntinse şi adăugarea de fibre metalice în masa betonului proaspăt.
6.3 FundaŃii masive de tip radier

6.3.1 Mecanismul de fisurare
(67) Spre deosebire de situaŃiile de proiectare prezentate în §6.1 şi §6.2, la
fundaŃiile de tip radier, constrângerea contracŃiei la bază se consideră că are loc în
principal prin frecarea de la interfaŃa cu stratul suport (Figura 6.46), care se raportează
apăsării normale datorată greutăŃii fundaŃiei gk, exprimată în kN/m.
GD-70
L/2 L/2
µgk µgk
Fig. 6.46 Trasee şi secvenŃe tipice de fisurare din contracŃie la

un element de beton simplu fixat la bază
(68) În secŃiunea curentă x (Figura 6.47), forŃele de frecare sunt echilibrate de

efortul axial de întindere Fx care acŃionează cu excentricitatea H/2:
Fx = µg k x [6.21]
x
Mx
H gk Fx
H/2
µgk
Fig. 6.47 Eforturi secŃionale datorate constrângerii prin frecare la bază
(69) Valoarea maximă a efortului Fx şi a momentului asociat se obŃine pentru

x=L/2, iar când efortul unitar în secŃiune depăşeşte rezistenŃa la întindere a betonului
apare prima fisură. Traseele de fisurare şi secvenŃele de propagare la un radier de
beton simplu sunt similare cu cele de la elementele de tip pereŃi masivi, cu menŃiunea
că toate (sau aproape toate) fisurile se extind pe întreaga înălŃime a elementului
(Figura 6.48).
L/4 L/4 L/4 L/4
µgk µgk
L/8 L/8 L/8 L/8 L/8 L/8 L/8 L/8
µgk µgk
L/8 L/8 L/8 L/8 L/8 L/8 L/8 L/8
µgk µgk
Fig. 6.48 Trasee şi secvenŃe tipice de fisurare din contracŃie la

un radier de beton datorită frecării cu stratul suport
(70) În lipsa unor determinări experimentale, se pot considera următoarele valori

pentru coeficientul de frecare: 0.50-0.75 la fundaŃii aşezate pe o membrană de
polietilenă, 0.75-1.00 în cazul straturilor suport nisipoase şi argiloase, respectiv 1.50
GD-71
dacă nu se cunoaşte natura stratului suport. La radierele ortotrope (alcătuite din plăci
şi grinzi), în această ultimă situaŃie se recomandă un coeficient de frecare având
valoare egală cu 2.0.
(71) Deschiderile fisurilor şi extensia betonului trebuie să echilibreze schimbarea
de volum a betonului când nu se mai iniŃează noi secvenŃe de fisurare (i=n).
Deschiderea medie a fisurilor pentru un radier de beton simplu se calculează cu relaŃia
µg k L f
ε cs - - ctm
2.1E cm BH E cm,eff
w nk,med = L [6.22]
L
-1
s nr
unde L este lungimea radierului pe direcŃia considerată.
(72) La fundaŃiile radier ortotrope, se consideră în calcule grosimi medii
echivalente, aşa cum se arată în Figura 6.49. Pentru calculul temperaturii maxime
atinsă în masa betonului datorată căldurii de hidratare se va considera întreg volumul
radierului.
AcL
B
L
Hechiv=AcL/B
L HL
H B
Hechiv =AcB/L
HB
AcB
Fig. 6.49 Calculul grosimilor echivalente la fundaŃiile radier ortotrope
6.3.2 Controlul stărilor de eforturi secundare şi a fisurării

(73) Pentru a controla deschiderea fisurilor transversale, este necesar să se
controleze distanŃa între fisuri prin intermediul armăturii. DistanŃa maximă necesară
între fisurile transversale lungimii L se calculează cu expresia [6.19].
(74) Aria totală a barelor de armătură, dispusă în lungul direcŃiei de calcul L,
necesară pentru controlul fisurilor pe direcŃia transversală de lungime B este:
k t B H f ctm
As = [6.23]
 σ s w max k t f ctm 
Es  - - 
 E s s r,max E cm 
GD-72
unde kt=0.4 pentru situaŃii de proiectare de lungă durată şi kt=0.6 pentru situaŃii de
proiectare de scurtă durată conform SR EN 1992-1-1.
(75) La radierele masive, având în vedere gradienŃii interiori de temperatură,
straturile de beton mai cald şi mai umed de la intrados asigură o constrângere internă
suplimentară contracŃiei straturilor superioare de beton. În lipsa unor calcule mai
exacte, se recomandă concentrarea la faŃa superioară a cel puŃin două treimi din
armătura totală necesară.
(76) Pentru controlul fisurilor şi limitarea distorsiunilor datorate variaŃiei umidităŃii
în beton, în practica curentă se crează rosturi de contracŃie. Amplasarea rosturilor
trebuie raportată la geometria structurii, variaŃiile de temperatură estimate, tehnologia
de execuŃie, capacitatea estimată de aprovizionare cu beton proaspăt şi proprietăŃile
betonului. Tabelul 6.2 prezintă valorile recomandate pentru radierele de beton simplu.
La fundaŃiile de beton armat distanŃa între rosturi trebuie să asigure controlul
deschiderii fisurilor, dar nu trebuie să depăşească 30 m.
Tab. 6.2 DistanŃe recomandate între rosturile de contracŃie la

fundaŃii radier de beton simplu
H DistanŃa între rosturile de contracŃie
[mm] [m]
150-225 3.75-4.50
225-300 4.50-6.00
>300 6.00-7.50
(77) Slăbirea secŃiunii se poate face cu şanŃuri realizate prin înglobarea în cofraj a
unor şipci de lemn, profile din mase plastice sau metalice, respectiv prin tăiere.
ŞanŃurile pot fi matate cu mortar de ciment (Figura 6.50) sau, dacă este necesar,
rosturile pot fi etanşate cu materiale acrilice, poliuretanice sau siliconice (Figura
6.51).
(78) Etanşeizarea se realizează cu prelucrarea şanŃului sau rădăcinii fisurii conform
Figurii 6.52 şi Tabelului 6.3.
mortar de ciment sau
material etans
H/2
H
gujon vopsit si gresat

la un capat
a. cu gujoane
material etans
H/2
H
≥lbd+25 mm bara amprentata din

otel beton
b. cu tiranŃi
Fig. 6.50 Rost de contracŃie la radier de beton simplu
GD-73
material etans
H/2
H
armaturi gujon vopsit si gresat

la un capat
Fig. 6.51 Rost de contracŃie la radier de beton aramat
de material de etansare de material de etansare

turnat turnat
1.0-1.5de
1.0-1.5de
material de separare banda de separare
sant initial sant initial
a. materiale turnate
de
conform specificaŃiei
producătorului
profil etans comprimat
predeformat
b. cu profile predeformate
Fig. 6.52 Etanşarea rosturilor de contracŃie la fundaŃii radier
Tab. 6.3 Grosimi recomandate de prelucrare a suprafeŃei rosturilor

DistanŃa între rosturile de contracŃie de [mm]
[m] min max
<7.50 13 16
7.50-15.0 19 22
>15.0 25 35
(79) Deplasările verticale între tronsoane se vor prelua prin gujoane sau tiranŃi
(doar la radierele de beton simplu pe direcŃia laturii mai scurte, cu contracŃii mai
reduse).
(80) Gujoanele se execută din oŃel laminat neted, iar prevederile constructive
pentru realizarea acestora sunt prezentate în Tabelul 6.4.
(81) Alte metode, complementare sau alternative pentru reducerea deschiderii
fisurilor în fundaŃiile radier sunt precomprimarea betonului cu armături postîntinse,
adăugarea de fibre metalice în masa betonului proaspăt şi folosirea betonului
expansiv.
GD-74
Tab. 6.4 Prevederi constructive pentru gujoane
Lungimea minimă DistanŃa maximă între
H Diametrul gujonului
a gujonului gujoane
[mm] [mm]
[mm] [mm]
<300 400 300 25
300-400 500 375 25-32
400-525 500 450 25-40
525-650 600 450 50
>650 750 450 75
6.4 Metodologie de estimare şi control a efectelor contracŃiei în

activitatea de proiectare
(82) Identificarea şi analiza soluŃiilor constructive posibile şi stabilirea exigenŃelor
de performanŃă asociate metodei de proiectare la stările limită.
(83) Adoptarea soluŃiei constructive, analiza modului în care aceasta satisface
prevederile şi recomandările de alcătuire constructivă prevăzute de normele de
proiectare şi analiza eventualelor riscuri (de exemplu, nerespectarea recomandărilor
cu privire la rosturile de dilataŃie a unei structuri va genera probleme suplimentare de
rezolvat de către proiectant, datorate în mare parte de contracŃia betonului şi
fenomenele termice).
(84) Analiza dimensiunilor geometrice ale elementelor structurale dimensionate, a
legăturilor interioare şi exterioare ale structurii (deschideri, suprafaŃă, legături
continue sau discrete, elastice sau rigide etc.) şi a ansamblului de acŃiuni.
(85) Pentru situaŃiile în care nu există rosturi structurale de dilatare sau sunt
insuficiente este obligatoriu controlul prin calcul a stărilor de fisurare datorate
contracŃiei betonului. Cu excepŃia elementelor masive, conform SR EN 1992-1-1 şi
SR EN 1992-1-1-NB §2.3.3, distanŃele maxime recomandate la care trebuie prevăzute
rosturi de dilatare sunt djoint=30.0 m la elementele neizolate termic, respectiv
djoint=40.0 m la elementele termoizolate.
(86) Pentru celelalte situaŃii, efectele contracŃiei pot fi controlate prin metoda
indirectă, adică prin respectarea prevederilor constructive de armare (conform SR EN
1992-1-1 §7.3.1, §7.3.2 şi §7.3.4) şi proiectarea unui amestec de beton curent utilizat.
(87) Evaluarea directă a efectelor contracŃiei împiedicate betonului se efectuează
prin calcule asociate Stărilor Limită de Serviciu (SLS) pentru controlul fisurării şi
Stărilor Limită Ultime (SLU) pentru siguranŃă. Criteriile de performanŃă asociate celor
două tipuri de stări limită se asociază cerinŃei de durată de viaŃă proiectată, stabilită
conform SR EN 1990 §2.3. La elementele care au contracŃia împiedicată pe mai multe
laturi, se aplică principiul suprapunerii efectelor.
(88) La Stările Limită de Serviciu (SLS) se consideră o vârstă a betonului de 7 zile
la elementele masive şi respectiv durata de serviciu la celelalte elemente. Controlul
fisurării se asigură după cum urmează:
- se calculează deformaŃiile de contracŃie liberă a betonului asociată vârstei de control
conform §5.2;
- se calculează ariile de armătură necesare controlului fisurării conform §6.1, §6.2 sau
§6.3 pentru deschideri maxime ale fisurilor stabilite conform SR EN 1992-1-1 §7.3.1;
- se dispun cantităŃile de armătură respectând ariile rezultate din calcule cu respectarea
prevederilor minimale date de SR EN 1992-1-1 §7.2 şi §7.3.
GD-75
(89) La Stările Limită Ultime (SLU), în lipsa unei ductilităŃi adecvate, efectele
contracŃiei împiedicate se consideră astfel:
- în grupările de încărcări asociate Stărilor Limită Ultime coeficientul parŃial de
siguranŃă se consideră γSH=1.0 potrivit SR EN 1992-1-1/NB;
- la situaŃiile de proiectare cvasi-permanente şi accidentale, se consideră efectele
contracŃiei împiedicate a betonului la vârsta betonului pentru care s-a asigurat
controlul fisurării;
- calculul exact presupune o abordare biografică implementată printr-o metodă
numerică de calcul neliniar;
- în lipsa unor astfel de instrumente, efectele contracŃiei se pot modela conform §6.1,
§6.2 şi §6.3.
6.4.1 AplicaŃia 7
Să se dimensioneze armăturile la zidul de sprijin prezentat în AplicaŃia 1,
pentru amestecul de beton proiectat fără măsurile de răcire prezentate în AplicaŃia 2
şi deformaŃiile de contracŃie liberă calculate în AplicaŃia 5. Durata de serviciu a
structurii se consideră 50 de ani, umiditatea relativă a mediului RH=60 %.
Decofrarea betonului se face la 3 zile de la turnarea betonului, iar betonului i se va
aplica aplica un tratament prin umezire timp de 4 zile de la decofrare. Betonul din
fundaŃie este de clasă C 20/25, cu Ecf=30,000 MPa.
Pasul 1:
- se consideră vârsta betonului de 7 zile;
- din relaŃiile [5.25] şi [5.28], pentru fctm=fctm(7)=2.5 MPa şi fcm=fcm(7)=33.5 MPa,
rezultă
0.7 0.2 0.5
 35 MPa   35 MPa   35 MPa 
α1 =   = 1.031 α 2 =   = 1.009 α 3 =   = 1.022
 33.5 MPa   33.5 MPa   33.5 MPa 
β (33.5 ) =
16.8
= 2.903
33.5
- pentru umiditatea relativă a mediului RH=60 % şi h0=545 mm, cu relaŃia [5.27] se
obŃine
1-60 100
ϕ RH = 1 + = 1.490
0.1 × 3 545
- considerând momentul încărcării t0=3 zile (vârsta betonului la decofrare, când
începe schimbul masiv de umiditate), din expresia [5.29] rezultă
β (3 ) =
1
= 0.743
0.1 + 30.2
- coeficientul nominal de curgere lentă se calculează cu relaŃia [5.26]
ϕ0 = 1.490 × 2.903 × 0.743 = 3.214
- din expresia [5.24] se obŃine
[ ]
β H = 1.5 × 1 + (0.012 × 60 ) × 545 + 250 = 1,170 ≤ 1,500
18
- pentru t=7 zile şi t0=3 zile, influenŃa timpului asupra curgerii lente se calculează cu
expresia [5.23]
0.3
 
βc (7 ,3 ) = 
7-3
 = 0.182
 1,170 + 7 − 3 
- coeficientul curgerii lente rezultă din relaŃia [5.22]
ϕ (7,3 ) = 3.214 × 0.182 = 0.585
- pentru Ecm=Ecm(7)=31,543 MPa, din relaŃia [6.4] modulul de rigiditate efectiv este
GD-76
Ecm,eff = Ecm,eff (7 ) =
31,543 MPa
= 19 ,901 MPa
1 + 0.585
Pasul 2:
- pentru prima secvenŃă de fisurare, aplicând relaŃia [6.1] se obŃine gradul de
constrângere la bază
1
K R1 0 = = 0.819
0.60 m × 3.0 m × 31,543 N/mm 2
1 + 1.05
0.5 × 30.0 m × 0.60 m × 30,000 N/mm 2
- considerând elementul ca fiind realizat din beton simplu, se consideră nivele h din
0.50 m în 0.50 m, iar gradele de constrângere asociate, calculate cu relaŃiile [6.2]
pentru L0/H=2L1/H=2×15.0/3.0=10.0>2.5 sunt:
0.5 / 3
 30 .0 m   30 .0 m 
K (0.5 ) = 0.819 × 
1
R − 2  + 1 = 0.777
  3 .0 m   3 .0 m 
1/ 3
 30 .0 m   30 .0 m 
K R1 (1.0 ) = 0.819 ×  − 2  + 1 = 0.737
 3.0 m   3 .0 m 
1.5 / 3
 30 .0 m   30 .0 m 
K (1.5 ) = 0.819 × 
1
R − 2  + 1 = 0.699
 3 . 0 m   3 .0 m 
2/ 3
 30 .0 m   30 .0 m 
K (2.0 ) = 0.819 × 
1
R − 2  + 1 = 0.662
  3 .0 m   3 .0 m 
2.5 / 3
 30 .0 m   30 .0 m  
K (2.5 ) = 0.819 × 
1
R − 2  + 1 = 0.628
  3 .0 m   3 .0 m 
3/ 3
 30 .0 m   30 .0 m  
K R1 (3.3 ) = 0.819 ×  − 2  + 1   = 0.596
  3 .0 m   3 .0 m 
- cu expresia [6.3] rezultă eforturile unitare de întindere pe înălŃimea zidului:
σ ct1 (0.0 ) = 0.819 × 0.624 mm/m × 19,901 N/mm 2 = 10.17 N/mm 2 > f ctm = 10.17 N/mm 2
- se observă că la secvenŃa 1 de fisurare, fisura centrală se extinde pe întreaga
înălŃime a elementului;
- procedând similar pentru secvenŃele următoare de fisurare, printr-un calculul
iterativ se identifică 5 secvenŃe de fisurare;
- la iteraŃia 6 (n=6) se îndeplineşte condiŃia [6.5] de neiniŃiere a unor noi fisuri;
- rezultatele sunt prezentate în Figura A.7.1 şi Tabelul A.7.1;
- fisurile 1 şi 2 se extind până la partea superioară a elementului, fisurile 3 până la o
înălŃime între 1.0-1.5 m, iar fisurile 4 şi 5 au o înălŃime sub 0.50 m;
- distanŃa medie între fisuri este de 7.50 m pentru h=1.50 m, h=2.0 m, h=2.50 m şi
h=3.0 m, 3.75 m pentru h=1.0 m şi h=0.5 m, respectiv 0.9375 m la baza elementului;
GD-77
Tab. A.7.1
σ ct (h )
i
K R (h )
h i
Fisurat/Nefisurat
[m] [MPa]
i=1 Fisura 1
0.0 0.819 10.17 F
0.5 0.777 9.65 F
1.0 0.737 9.15 F
1.5 0.699 8.67 F
2.0 0.662 8.23 F
2.5 0.628 7.80 F
3.0 0.596 7.40 F
i=2 Fisurile 2
0.0 0.694 8.61 F
0.5 0.618 7.67 F
1.0 0.551 6.84 F
1.5 0.491 6.09 F
2.0 0.437 5.43 F
2.5 0.389 4.83 F
3.0 0.347 4.31 F
i=3 Fisurile 3
0.0 0.531 6.59 F
0.5 0.384 4.77 F
1.0 0.278 3.45 F
1.5 0.201 2.49 N
2.0 0.145 1.80 N
2.5 0.105 1.30 N
3.0 0.076 0.94 N
i=4 Fisurile 4
0.0 0.361 4.49 F
0.5 0.152 1.89 N
1.0 0.054 0.67 N
1.5 0.022 0.27 N
2.0 0.009 0.11 N
2.5 0.007 0.09 N
3.0 0.004 0.04 N
i=5 Fisurile 5
0.0 0.221 2.74 F
0.5 0.093 1.15 N
1.0 0.033 0.41 N
1.5 0.013 0.16 N
2.0 0.006 0.07 N
2.5 0.004 0.05 N
3.0 0.002 0.03 N
i=6
0.0 0.221 0.124 N
0.5 0.093 0.052 N
1.0 0.033 0.019 N
1.5 0.013 0.007 N
2.0 0.006 0.003 N
2.5 0.004 0.002 N
3.0 0.002 0.001 N
GD-78
sr6(3.0)=sr6(2.5)=s6r(2.0)=s6r(1.5)=7.50 sr6(3.0)=sr6(2.5)=s6r(2.0)=s6r(1.5)=7.50
sr6(1.0)=sr6(0.5)=3.75 sr6(1.0)=sr6(0.5)=3.75 sr6(1.0)=sr6(0.5)=3.75 sr6(1.0)=sr6(0.5)=3.75

6 6 6
s (0.0)=0.9375
r s (0.0)=0.9375
r s (0.0)=0.9375
r sr6(0.0)=0.9375
h=3.0
2 1 h=2.5
h=2.0
H=3.0
h=1.5
3 3 h=1.0
5 4 5 5 4 5 5 4 5 5 4 5 5 4 h=0.5
h=0.0
L4=1.875 L4=1.875 L4=1.875 L4=1.875 L4=1.875 L4=1.875 L4=1.875 L4=1.875

L3=3.75 L3=3.75 L3=3.75 L3=3.75
L2=7.50 L2=7.50
L1=15.00
L0/2=30.00/2=15.00
Fig. A.7.1
- deschiderile medii ale fisurilor se calculează pentru cazul betonului simplu cu

relaŃia [6.6]; de exemplu, pentru h=0.00 m şi h=0.50 m rezultă
2.5 N/mm 2
0.819 × 0.624 mm/m - × 10 3
19,901 N/mm 2
wk,med (0.0 ) =
6
30.0 m = 0.373 mm
30.0 m
-1
0.9375 m
2.5 N/mm 2
0.777 × 0.624 mm/m - 2
× 10 3
6
wk,med (0.5 ) = 19,901 N/mm
30.0 m
30.0 m = 1.539 mm
-1
3.75 m
- Tabelul A.7.2 prezintă deschiderile medii ale fisurilor calculate pe înălŃimea zidului
de sprijin;
Tab. A.7.2
s r (h ) w k,med (h )
6 6
h
[m] [m] [mm]
0.0 0.9375 0.373
0.5 3.750 1.539
1.0 3.750 1.432
1.5 7.500 3.103
2.0 7.500 2.877
2.5 7.500 2.664
3.0 7.500 2.461
- conform SR EN 1992-1-1 NB §7.3.1 Tabelul 7.1N, pentru clasa de expunere XC 4 se
adoptă wmax=0.3 mm;
- pentru elementul de beton armat, cu relaŃia [6.7] se calculează distanŃele maxime
necesare între fisuri pentru wmax=0.3 mm; de exemplu, pentru h=0.00 m şi h=0.50 m
rezultă
sr,max (0 ) =
30.0 m
= 0.759 m
0.373 mm  30.0 m 
-1 + 1
0.3 mm  0.9375 
GD-79
sr,max (0.5 ) =
30.0 m
= 0.813 m
1.539 mm  30.0 m 
-1 + 1
0.3 mm  3.75 m 
- Tabelul A.7.3 prezintă deschiderile maxime ale fisurilor calculate pe înălŃimea
zidului de sprijin pentru controlul fisurilor având ca şi criteriu de performanŃă
wmax=0.3 mm;
Tab. A.7.3
h s r,max (h )
[m] [m]
0.0 0.758
0.5 0.813
1.0 0.872
1.5 0.937
2.0 1.008
2.5 1.085
3.0 1.171
- pentru controlul fisurării se alege un oŃel pentru armături din clasa S 220B, cu
fyk=220 MPa, ft=231 MPa, Es=200,000 MPa şi εuk=5.0 %.;
- conform SR EN 1992-1-1 §7.3.2 se stabileşte un efort în armături pentru controlul
fisurilor σs=200 MPa;
- conform SR EN 1992-1 §7.3.3 Tabelele 7.2N şi 7.3N, pentru σs=200 MPa diametrul
maxim al barelor este 25 mm, iar distanŃa maximă între bare este 250 mm; se
propune o distanŃă între bare ds=100 mm;
- cu expresia [6.8] se calculează ariile barelor de armătură la fiecare nivel h
necesare pentru controlul fisurilor, cu ds=100 mm şi σs=200 MPa; pentru t=7 zile se
consideră kt=0.6 (situaŃie de proiectare de scurtă durată); de exemplu, pentru h=0.00
m şi h=0.50 m rezultă
0.6 × 600 mm × 100 mm × 2.5 N/mm 2
Ash (0.0 ) = = 808 mm 2
 200 N/mm 2
0.3 mm 0.6 × 2.5 N/mm 2

200,000 N/mm 2 ×  2
- - 2 
 200,000 N/mm 758 mm 31,543 N/mm 
0.6 × 600 mm × 100 mm × 2.5 N/mm 2
Ash (0.5 ) = = 771 mm 2
 200 N/mm 2
0.3 mm 0.6 × 2.5 N/mm 
2
200,000 N/mm 2 ×  2
- - 2 
 200,000 N/mm 813 mm 31,543 N/mm 
- deoarece pe o parte zidul de sprijin se află în contact cu pământul, două treimi din
cantitatea de armătură se va dispune la faŃa expusă, repectiv o treime la faŃa ascunsă
în contact cu pământul;
- Tabelul A.7.4 prezintă ariile necesare de armătură rezultate din calcul pe înălŃimea
zidului de sprijin (în tabel ariile necesare sunt exprimate pe ml);
- Tabelul A.7.5 prezintă barele propuse şi ariile efective de armătură necesare din
calcul pe înălŃimea zidului de sprijin;
- aşa cum se arată în Tabelul A.7.5 şi Figura A.7.2, se armează după cum urmează:
pe faŃa ascunsă: Ø20/100 până la înălŃimea de 1.00 m, după care Ø18/100 până la
partea superioară a elementului;
pe faŃa expusă: Ø20/50 până la înălŃimea de 1.00 m, după care Ø18/50 până la
partea superioară a elementului;
GD-80
Tab. A.7.4
Ash (h ) /ml
h Ash (h ) /ml
[mm2]
[mm] [mm ] 2
pe faŃa expusă pe faŃa ascunsă
0.0 8,080 5,390 2,690
0.5 7,710 5,140 2,570
1.0 7,400 4,930 2,470
1.5 7,120 4,750 2,370
2.0 6,870 4,580 2,290
2.5 6,660 4,440 2,220
3.0 6,460 4,310 2,150
Tab. A.7.5
Ash,eff (h ) /ml
h Bare propuse
[mm2]
[mm]
pe faŃa expusă pe faŃa ascunsă pe faŃa expusă pe faŃa ascunsă
0.0-1.0 Ø20/50 Ø20/100 6,282 3,141
1.0-3.0 Ø18/50 Ø18/100 5,090 2,545
4 Ø18/100
2 Ø18/50
2.00
2.00
3.00
5 Bare dimensionate pentru preluarea

eforturilor de incovoiere conform
5 SR EN 1992-1
6 Agrafe Ø6/200
3 Ø20/100
1 Ø20/50
1.00
1.00
7 7 Mustati pentru ancorarea barelor

marca 5 in blocul de fundare
Fig. A.7.2
GD-81
6.4.2 AplicaŃia 8
Să se dimensioneze armăturile la zidul de sprijin prezentat în AplicaŃia 1,
pentru amestecul de beton proiectat cu măsurile de răcire prezentate în AplicaŃia 2 şi
deformaŃiile de contracŃie liberă calculate în AplicaŃia 6. Durata de serviciu a
structurii se consideră 50 de ani, umiditatea relativă a mediului RH=60 %. structurii
se consideră 50 de ani, umiditatea relativă a mediului RH=60 %. Decofrarea
betonului se face la 3 zile de la turnarea betonului, iar betonului i se va aplica aplica
un tratament prin umezire timp de 4 zile de la decofrare. Betonul din fundaŃie este de
clasă C 20/25, cu Ecf=30,000 MPa.
Pasul 1:
- se consideră vârsta betonului de 7 zile;
- practic caracteristicile de curgere lentă sunt aceleaşi ca şi cele calculate la
AplicaŃia 7;deci, se va considera în continuare ϕ(7,3)=0.585 pentru care
Ecm,eff=19,901 MPa.
Pasul 2:
- pentru prima secvenŃă de fisurare, aplicând relaŃia [6.1] se obŃine gradul de
constrângere la bază
1
K R1 0 = = 0.819
0.60 m × 3.0 m × 31,543 N/mm 2
1 + 1.05
0.5 × 30.0 m × 0.60 m × 30,000 N/mm 2
- considerând elementul ca fiind realizat din beton simplu, se consideră nivele h din
0.50 m în 0.50 m, iar gradele de constrângere asociate, calculate cu relaŃiile [6.2]
pentru L0/H=2L1/H=2×15.0/3.0=10.0>2.5 sunt:
0.5 / 3
 30 .0 m   30 .0 m 
K R1 (0.5 ) = 0.819 ×  − 2  + 1 = 0.777
  3 .0 m   3 .0 m 
1/ 3
 30 .0 m   30 .0 m 
K (1.0 ) = 0.819 × 
1
R − 2  + 1 = 0.737
 3.0 m   3 .0 m 
1.5 / 3
 30 .0 m   30 .0 m 
K (1.5 ) = 0.819 × 
1
R − 2  + 1 = 0.699
  3 .0 m   3 .0 m 
2/ 3
 30 .0 m   30 .0 m 
K (2.0 ) = 0.819 × 
1
R − 2  + 1 = 0.662
  3 .0 m   3 .0 m 
2.5 / 3
 30 .0 m   30 .0 m  
K R1 (2.5 ) = 0.819 ×  − 2  + 1 = 0.628
  3 .0 m   3 .0 m 
3/ 3
 30 .0 m   30 .0 m  
1
R K (3.3 ) = 0.819 ×  − 2  + 1   = 0.596
  3 .0 m   3 .0 m 
- cu expresia [6.3] rezultă eforturile unitare de întindere pe înălŃimea zidului:
GD-82
- se observă că la secvenŃa 1 de fisurare, fisura centrală se extinde pe întreaga
înălŃime a elementului;
- procedând similar pentru secvenŃele următoare de fisurare, printr-un calculul
iterativ se identifică 3 secvenŃe de fisurare;
- rezultatele sunt prezentate în Figura A.8.1 şi Tabelul A.8.1;
- fisura 1 se extinde până la partea superioară a elementului, fisurile 2 până la o
înălŃime între 2.0-2.5 m (care se poate extinde pe întreaga înălŃime datorită
propagării instabile), iar fisurile 3 au o înălŃime sub 0.50 m;
- distanŃa medie între fisuri este de 15.0 m pentru h=2.50 m şi h=3.0 m, 7.50 m pentru
h=0.5 m, h=1.0 m, h=1.5 m şi h=2.0 m, respectiv 3.75 m la baza elementului;
Tab. A.8.1
σ ct (h )
i
K R (h )
h i
Fisurat/Nefisurat
[m] [MPa]
i=1 Fisura 1
0.0 0.819 5.12 F
0.5 0.777 4.85 F
1.0 0.737 4.60 F
1.5 0.699 4.37 F
2.0 0.662 4.14 F
2.5 0.628 3.93 F
3.0 0.596 3.72 F
i=2 Fisurile 2
0.0 0.694 4.33 F
0.5 0.618 3.86 F
1.0 0.551 3.44 F
1.5 0.491 3.07 F
2.0 0.437 2.73 F
2.5 0.389 2.43 N
3.0 0.347 2.17 N
i=3 Fisurile 3
0.0 0.531 3.32 F
0.5 0.384 2.40 N
1.0 0.278 1.73 N
1.5 0.201 1.25 N
2.0 0.145 0.91 N
2.5 0.105 0.66 N
3.0 0.076 0.47 N
i=4
0.0 0.361 2.26 N
0.5 0.152 0.95 N
1.0 0.054 0.34 N
1.5 0.022 0.14 N
2.0 0.009 0.06 N
2.5 0.007 0.05 N
3.0 0.004 0.02 N
GD-83
sr4(0.0)=3.75
4 4
s (3.0)=15.00
r s (2.0)=7.50
r
1
H=3.0
2 2
3 3 3 3
L2=7.50 L2=7.50 L2=7.50 L2=7.50

L1=15.00 L1=15.00
L0=30.00
Fig. A.8.1
- deschiderile medii ale fisurilor se calculează pentru cazul betonului simplu cu

relaŃia [6.6]; de exemplu, pentru h=0.00 m şi h=0.50 m rezultă
2.5 N/mm 2
0.819 × 0.314 mm/m - 2
× 10 3
4
wk,med (0.0 ) = 19,901 N/mm
30.0 m
30.0 m = 0.564 mm
-1
3.75 m
2.5 N/mm 2
0.777 × 0.314 mm/m - 2
× 10 3
4
wk,med (0.5 ) = 19,901 N/mm
30.0 m
30.0 m = 1.183 mm
-1
7.50 m
- Tabelul A.8.2 prezintă deschiderile medii ale fisurilor calculate pe înălŃimea zidului
de sprijin;
Tab. A.8.2
s r (h ) w k,med (h )
4 4
h
[m] [m] [mm]
0.0 3.75 0.564
0.5 7.50 1.183
1.0 7.50 1.057
1.5 7.50 0.937
2.0 7.50 0.824
2.5 15.0 2.149
3.0 15.0 1.843

- pentru elementul de beton armat, cu relaŃia [6.7] se calculează distanŃele maxime
necesare între fisuri pentru wmax=0.3 mm; de exemplu, pentru h=0.00 m şi h=0.50 m
rezultă
sr,max (0 ) =
30.0 m
= 2.119 m
0.564 mm  30.0 m 
-1 + 1
0.3 mm  3.75 
sr,max (0.5 ) =
30.0 m
= 2.338 m
1.183 mm  30.0 m 
-1 + 1
0.3 mm  7.50 m 
GD-84
- Tabelul A.8.3 prezintă deschiderile maxime ale fisurilor calculate pe înălŃimea
zidului de sprijin pentru controlul fisurilor având ca şi criteriu de performanŃă
wmax=0.3 mm;
Tab. A.8.3
h s r,max (h )
[m] [m]
0.0 2.119
0.5 2.338
1.0 2.593
1.5 2.892
2.0 3.247
2.5 3.675
3.0 4.199
- pentru controlul fisurării se alege un oŃel pentru armături din clasa S 220B, cu
fyk=220 MPa, ft=231 MPa, Es=200,000 MPa şi εuk=5.0 %.; conform SR EN 1992-1-1
§7.3.2 se stabileşte un efort în armături pentru controlul fisurilor σs=200 MPa;
- conform SR EN 1992-1 §7.3.3 Tabelele 7.2N şi 7.3N, pentru σs=200 MPa diametrul
propune o distanŃă între bare ds=100 mm;
- cu expresia [6.8] se calculează ariile barelor de armătură la fiecare nivel h
necesare pentru controlul fisurilor, cu ds=100 mm şi σs=200 MPa; pentru t=7 zile se
consideră kt=0.6 (situaŃie de proiectare de scurtă durată); de exemplu, pentru h=0.00
m şi h=0.50 m rezultă
0.6 × 600 mm × 100 mm × 2.5 N/mm 2
Ash (0.0 ) = = 555 mm 2
 200 N/mm 2
0.3 mm 0.6 × 2.5 N/mm 2

200,000 N/mm 2 ×  2
- - 2 
 200,000 N/mm 2,119 mm 31,543 N/mm 
0.6 × 600 mm × 100 mm × 2.5 N/mm2
Ash (0.5 ) = = 546 mm2
 200 N/mm 2
0.3 mm 0.6 × 2.5 N/mm 
2
200,000 N/mm 2 ×  2
- - 2 
 200,000 N/mm 2,338 mm 31,543 N/mm 
- deoarece pe o parte zidul de sprijin se află în contact cu pământul, două treimi din
cantitatea de armătură se va dispune la faŃa expusă, repectiv o treime la faŃa ascunsă
în contact cu pământul;
- Tabelul A.8.4 prezintă ariile necesare de armătură rezultate din calcul pe înălŃimea
zidului de sprijin (în tabel ariile necesare sunt exprimate pe ml);
Tab. A.8.4
Ash (h ) /ml
h Ash (h ) /ml
[mm2]
[mm] [mm ] 2
pe faŃa expusă pe faŃa ascunsă
0.0 5,550 3,700 1,850
0.5 5,460 3,640 1,820
1.0 5,378 3,585 1,793
1.5 5,302 3,535 1,767
2.0 5,232 3,488 1,744
2.5 5,168 3,445 1,723
3.0 5,108 3,405 1,703
GD-85
- Tabelul A.8.5 prezintă barele propuse şi ariile efective de armătură necesare din
calcul pe înălŃimea zidului de sprijin;
Tab. A.8.5
Ash,eff (h ) /ml
h Bare propuse
[mm2]
[mm]
pe faŃa expusă pe faŃa ascunsă pe faŃa expusă pe faŃa ascunsă
0.0-3.0 Ø22/100 Ø16/100 3,801 2,010
- aşa cum se arată în Tabelul A.8.5 şi Figura A.8.2, se armează după cum urmează:
pe faŃa ascunsă: Ø16/100 pe toată înălŃimea elementului;
pe faŃa expusă: Ø22/100 pe toată înălŃimea elementului;
3 Bare dimensionate pentru preluarea

eforturilor de incovoiere conform
SR EN 1992-1
2 Ø16/100
1 Ø22/100
2.00
3.00
3.00
4 Agrafe Ø6/200
5 5 Mustati pentru ancorarea barelor

marca 3 in blocul de fundare
Fig. A.8.2
- comparând rezultatele obŃinute pentru cele două situaŃii, se observă că prin simpla
tratare preliminară a ingredienŃilor amestecului de beton prin răcire (apă şi agregat
grosier) se obŃine o economie de oŃel beton de circa 2 tone;
- evident, practicarea unui rost de contracŃie în zidul de sprijin ar aduce de asemenea
economii de oŃel beton importante.
GD-86
6.4.3 AplicaŃia 9
Să se asigure controlul fisurilor în pereŃii structurali centrali (cu grosimea de
150 mm) dispuşi pe direcŃia longitudinală la o clădire cu regimul de înălŃime P+4E
(Figura A.9.1). Clădirea se realizează din beton armat monolit şi specificaŃia
betonului prevede un beton de clasă C 25/30, realizat cu ciment CEM I 42.5 R. Clasa
de expunere a pereŃilor este XC 1. Betonul din infrastructură este de clasă C 20/25,
cu Ecf=30,000 MPa.
Pasul 1:
- conform SR EN 1992-1 şi SR EN 1992-1-1-NB §2.3.3, distanŃa maximă între
rosturile de dilatare este djoint=40.0 m, în consecinŃă este necesar controlul prin
calcul a fisurilor datorate efectelor termice şi contracŃiei betonului;
- elementele nu se încadrează în categoria elementelor masive, astfel încât contracŃia
termică se neglijează;
- aşa cum se arată în modelul realizat prin metoda elementului finit (Figura A.9.2),
efectul golurilor în perete este de concentrare a eforturilor de întindere în riglele de
cuplare, redistribuŃia constrângerilor la baza elementului şi traseele de fisurare
nefiind influenŃată semnificativ;
- se adoptă următoarele ipoteze simplificatoare de calcul şi armare:
1. contracŃia betonului se consideră împiedicată doar la baza peretelui, planşeele
suferind o contracŃie similară, iar pereŃii transversali inducând constrângeri
neglijabile;
2. calculul distribuŃiei eforturilor se calculează ca şi la un perete plin (fără
goluri), iar cantităŃile de armătură în zona golurilor se vor concentra în riglele
de cuplare.
75 5.925 6.00 6.00 6.00 6.00 6.00 6.00 6.00 5.925
75
0.90 4.20 0.90
54.00
3.00
2.10
3.00
2.10
3.00
2.10
3.00
2.10
3.00
2.10
24.90 4.20 24.90

54.00
Fig. A.9.1
GD-87
Fig. A.9.2
Pasul 2:
- pentru cimentul Portland CEM I 42.5 R, din Tabelul 5.4 rezultă
αds1 = 6 , αds2 = 0.11, s = 0.20
Pasul 3:
- calculul deformaŃiei specifice din contracŃia autogenă
βas (∞ ) = 1.0
εca,∞ = 2.5 × (25-10 )× 10 −6 = 0.000038 m/m = 0.038 mm/m
deformaŃia specifică din contracŃia autogenă se calculează cu [5.8]
εca(∞) = 1.0 × 0.038 mm/m = 0.038 mm/m
Pasul 4:
- calculul deformaŃiei specifice din contracŃia la uscare
150 mm × 3,000 mm × 5
h0 (∞ ) = 2 × = 150 mm
2 × 3,000 mm × 5
din Tabelul 5.3 rezultă prin interpolare coeficientul de corecŃie kh(∞)=0.925
  60  3 
β RH = 1.55 × 1-   = 1.22
  100  
expresia [5.13]
  33.0  
εcd,0 = 0.85 × (220 + 110 × 6 ) exp -0.11 × −6
  × 10 × 1.22 = 0.000635 m/m =
  10.0  
= 0.635 mm/m
GD-88
coeficientul de variaŃie în timp potrivit expresiei [5.12]
βds(∞,t s ) = 1.0
valoarea deformaŃiei specifice din contracŃia la uscare conform [5.11]
εcd (∞) = 1.0 × 0.925 × 0.635 mm/m = 0.587 mm/m
Pasul 5:
- conform relaŃiei [5.6], deformaŃia specifică totală din contracŃie este
εcs (∞ ) = 0.038 mm/m + 0.587 mm/m = 0.625 mm/m
Pasul 6:
- din relaŃiile [5.25] şi [5.28], pentru fctm=2.2 MPa şi fcm=33.0 MPa, rezultă
0.7 0.2 0.5
 35 MPa   35 MPa   35 MPa 
α1 =   = 1.042 α2 =   = 1.012 α3 =   = 1.030
 33.0 MPa   33.0 MPa   33.0 MPa 
β (33.0 ) =
16.8
= 2.925
33.0
- pentru umiditatea relativă a mediului RH=60 % şi h0=150 mm, cu relaŃia [5.27] se
obŃine
1-60 100
ϕ RH = 1 + = 1.753
0.1 × 3 150
- considerând momentul încărcării t0=14 zile (vârsta betonului la care se presupune
că se finalizează tratarea betonului), din expresia [5.29] rezultă
β (14 ) =
1
= 0.557
0.1 + 14 0.2
- coeficientul nominal de curgere lentă se calculează cu relaŃia [5.26]
ϕ0 = 1.753 × 2.925 × 0.557 = 2.856
- din expresia [5.24] se obŃine
[ ]
β H = 1.5 × 1 + (0.012 × 60 ) × 150 + 250 = 476 ≤ 1,500
18
- pentru t=∞ şi t0=14 zile, influenŃa timpului asupra curgerii lente se calculează cu
expresia [5.23]
βc (∞,14 ) = 1.0
- coeficientul curgerii lente rezultă din relaŃia [5.22]
ϕ (∞,14 ) = 2.856 × 1.0 = 2.856
- pentru Ecm=31,000 MPa, din relaŃia [6.4] modulul de rigiditate efectiv este
31,000 MPa
Ecm,eff = = 8 ,039 MPa
1 + 2.856
Pasul 7:
- considerând elementul ca fiind realizat din beton simplu, aplicând relaŃiile
[6.1] ÷[6.3], printr-un calcul iterativ se identifică 2 secvenŃe de fisurare considerând
nivele h din 1.50 m în 1.50 m;
- rezultatele sunt prezentate în Figura A.9.3 şi Tabelul A.9.1, deschiderea fisurii fiind
calculată pentru cazul betonului simplu cu relaŃia [6.6];
- pentru elementul echivalent plin, fisura 1 se extinde până la o înălŃime uşor peste
4.50 m (peste 30 % din înălŃime), iar fisurile 2 până la o înălŃime de sub 1.50 m;
; - conform §6.1.1 (4), fisura 1 are o înălŃime mai mare de 0.30H (L/H=3.6>2.0), va
deveni instabilă şi se va propaga pe întreaga înălŃime a elementului, adică practic
toate riglele de cuplare vor fisura;
GD-89
Tab. A.9.1
σ ct (h ) s r (h ) w k,med (h )
i 3 3
K R (h )
h i
Fisurat/Nefisurat
[m] [MPa] [m] [mm]
i=1 Fisura 1
0.0 0.624 3.13 F 13.5 2.093
1.5 0.561 2.82 F 27.0 4.169
3.0 0.505 2.54 F 27.0 2.270
4.5 0.455 2.28 F 27.0 0.561
6.0 0.409 2.05 N
7.5 0.368 1.85 N
9.0 0.331 1.66 N
10.5 0.298 1.50 N
12.0 0.268 1.35 N
13.5 0.241 1.21 N
15.0 0.217 1.09 N
i=2 Fisurile 2
0.0 0.453 2.28 F
1.5 0.346 1.74 N
3.0 0.265 1.33 N
4.5 0.202 1.02 N
6.0 0.155 0.78 N
7.5 0.118 0.59 N
9.0 0.090 0.45 N
10.5 0.069 0.35 N
12.0 0.053 0.26 N
13.5 0.040 0.20 N
15.0 0.031 0.15 N
i=3
0.0 0.293 1.47 N
1.5 0.161 0.81 N
3.0 0.088 0.44 N
4.5 0.051 0.26 N
6.0 0.029 0.15 N
7.5 0.015 0.07 N
9.0 0.009 0.04 N
10.5 0.007 0.04 N
12.0 0.000 0.00 N
13.5 0.000 0.00 N
15.0 0.000 0.00 N

- pentru controlul fisurării se stabileşte un oŃel pentru armături din clasa S 300C, cu
fyk=300 MPa, ft=360 MPa, Es=200,000 MPa şi εuk=7.50 %.;
- conform SR EN 1992-1-1 §7.3.2 se stabileşte un efort în armături pentru controlul
fisurilor σs=280 MPa;
- potrivit SR EN 1992-1 §7.3.3 Tabelele 7.2N şi 7.3N, pentru σs=280 MPa diametrul
propune o valoare de referinŃă a distanŃei între bare ds=100 mm;
GD-90
sr3( 1.5)=sr3( 3.0)=sr3( 4.5)=27.0 sr3(0.0)=13.5
2 2
L1=27.00 L1=27.00
L0=54.00
2 2
L1=27.00 L1=27.00
L0=54.00
Fig. A.9.3
- cu relaŃia [6.7] se calculează distanŃele maxime între fisuri pentru wmax=0.4 mm, iar
cu expresia [6.8] ariile barelor de armătură la fiecare nivel h necesare pentru
controlul fisurilor, cu ds=100 mm;
- rezultatele sunt prezentate în Tabelul A.9.2;
- aşa cum se arată în Tabelul A.9.2 şi Figura A.9.4, se adoptă o armare pe fiecare
faŃă a elementului cu bare Ø12/100 până la înălŃimea de 6.00 m;
Tab. A.9.2
h s r,max (h ) Ash (h ) Ash,eff (h )
Bare propuse
[mm] [m] [mm ] 2
[mm2]
0.0 3.234 212 2 Ø12/100 226
1.5 4.728 205 2 Ø12/100 226
3.0 8.090 200 2 Ø12/100 226
4.5 22.466 195 2 Ø12/100 226
- în zona celor două rigle de cuplare se concentrează armăturile corespunzătoare

unui nivel; deoarece σs=280 MPa presupune un diametru foarte mic al armăturilor,
se recalculează cantitatea de armătură necesară pentru σs=200 MPa, care potrivit
SR EN 1992-1 §7.3.3 Tabelele 7.2N şi 7.3N, admite diametrul maxim al barelor de 32
mm şi distanŃa maximă între bare de 300 mm
- aplicând din nou relaŃia [6.8] pentru ds=100 mm, ariile totale ale barelor de
armătură necesare pentru controlul fisurilor din contracŃie în riglele de cuplare sunt
prezentate în Tabelul A.9.3;
- armarea propusă este de asemenea prezentată în Tabelul A.9.3.
GD-91
Tab. A.9.3
h Ash (h ) Ash (h ) /ml Nivel riglă Ash Bare Ash,eff
[mm] [mm2] [mm ]2 cuplare 2
[mm ] propuse [mm2]
0.0 311 3,110
P 9,135 10×2 Ø25 9,817
1.5 298 2,980
3.0 286 2,860
E1 8,445 10×2 Ø25 9,817
4.5 277 2,770
- după cum se observă, în rigle este necesară o mare cantitate de armătură şi este
necesară verificarea posibilităŃii de dispunere a barelor;
- din SR EN 1992-1-1§4.4.1 rezultă un strat nominal de acoperire cu beton cnom=35
mm;
- pentru un beton turnat cu pompa având dimensiunea maximă a agregatului 16 mm,
lumina minimă între bare conform SR EN 1992-1-1§8.2 este egală cu diametrul barei
(25 mm) şi în consecinŃă este posibil aranjamentul a două bare Ø25 în peretele cu o
grosime de 150 mm, respectiv a 10 şiruri de bare pe înălŃimea riglei de cuplare, egală
cu 900 mm;
- la restul nivelelor se dispun armăturile calculate în baza ariei minime prevazută SR
EN 1992-1-1 şi SR EN 1992-1-1-NB;
- deoarece prin calcul s-a dovedit pentru peretele considerat plin că nu este necesară
armătură pentru preluarea eforturilor din contracŃie, armarea montanŃilor se
efectuează considerând prevederea minimală prevăzută de SR EN 1992-1-1-NB
§9.6.3; pentru un ml de înălŃime a peretelui rezultă
Ash ,min = 0.002 Ac = 0.002 × 150 mm × 1,000 mm = 300 mm 2 / ml
şi se propune armarea cu bare 2Ø8/ml cu Ash,eff=402 mm2/ml;
- deoarece prin calcul nu s-a dovedit că nu este necesară armătură pentru preluarea
eforturilor din contracŃie, armarea riglelor de cuplare de la nivelele E2-E4 se
efectuează considerând prevederea minimală prevăzută de SR EN 1992-1-1 §7.3.2
pentru controlul fisurilor relaŃia [7.1] pentru σs=280 MPa
k kf A 1.0 × 1.0 × 2.2 MPa × 150 mm × 900 mm
Ash,min = c ctm ct = = 1,061 mm 2
σs 280 MPa
şi se propune armarea cu bare 3×2Ø16/ml cu Ash,eff=1,206 mm2;
- schiŃa de armare este prezentată în Figura A.9.4.
6 8 8 6
5 10 5
7 7
6 8 8 6
5 10 5
7 7
2 4 4 2
1 10 1
3 3
2 4 4 2
1 9 1
3 3
2 4 4 2
1 9 1
3 3
4 2 Ø12/200 7 2 Ø8/200
2 2 Ø12/200 6 2 Ø8/200
3 2 Ø12/200 8 2 Ø8/200
1 2 Ø12/200 9 10×2 Ø25 5 2 Ø18/200
10 3×2 Ø16
Fig. A.9.4
GD-92
6.5 Metodologie de evaluare a efectelor contracŃiei în activitatea
de expertizare
(90) Studiul şi analiza documentaŃiei tehnice a structurii investigate.
(91) Analiza sistemului constructiv (respectarea sau nu a prevederilor şi
recomandărilor actuale de proiectare), a dimensiunilor geometrice ale elementelor
structurale dimensionate, a legăturilor interioare şi exterioare ale structurii (deschideri,
suprafaŃă, legături continue sau discrete, elastice sau rigide etc.).
(92) Efectuarea unei inspecŃii tehnice vizuale.
(93) Elaborarea releveului fisurilor (identificarea traseelor de fisurare, a deschiderii
şi adâncimii fisurilor).
(94) Analiza traseelor de fisurare în corelare cu specificul elementului structural, a
subansamblului structural şi a structurii de rezistenŃă în ansamblu.
(95) Efectuarea, dacă este cazul, de încercări in situ suplimentare (stabilirea clasei
de beton, identificarea armăturilor, etanşeitatea fisurilor etc.).
(96) Evaluarea directă a efectelor contracŃiei betonului prin:
- calcule specifice Stărilor Limită de Serviciu (SLS) pentru stabilirea influenŃei asupra
durabilităŃii structurii, conform celor prezentate în §6.1, §6.2, §6.3 şi §6.4;
- calcule specifice Stărilor Limită Ultime (SLU) pentru stabilirea influenŃei asupra
gradului de siguranŃă din punct de vedere al rezistenŃei şi stabilităŃii, conform celor
prezentate în §6.4.
(97) Elaborarea raportului de evaluare care trebuie să cuprindă ansamblul
observaŃiilor specifice pentru fiecare operaŃiune executată (examinări, măsurători,
analize, expertize, încercări experimentale, analize structurale etc.) şi fundamentarea
acestora prin rapoarte de încercări, buletine de analiză, fotografii, relevee de fisuri,
note de calcul etc. De asemenea, trebuie să se prezinte o apreciere a comportamentului
structural şi a nivelului de siguranŃă, în baza specificaŃiilor constructive şi a
concluziilor, care să ofere o imagine reală a structurii şi stării sale tehnice. Plecând de
la acest document, se poate recomanda (Figura 6.53):
- menŃinerea structurii în starea din perioada inspecŃiei şi efectuarea lucrărilor de
întreŃinere după planificarea existentă;
- efectuarea de investigaŃii suplimentare şi execuŃia unor lucrări de reabilitare;
- demolarea construcŃiei;
v a ria Ńi a i d e a l ă (d e p ro ie c ta r e )
N i v e l u l d e s i g u ra n Ńă
v a ri a Ń ia re a lă (d e e x p lo a ta r e )
r e a b i li ta r e
n i v e l m i n im a cce p t a b i l
D u ra ta d e e x p l o a t a re
Fig. 6.53 Asigurarea durabilităŃii prin controlul nivelului de siguranŃă
GD-93
(98) Reabilitarea elementelor fisurate excesiv datorită contracŃiei împiedicate a
betonului se clasifică în următoarele trei categorii:
- reparaŃii cosmetice, care se referă la îmbunătăŃirea aspectului estetic al elementelor
degradate, redând totodată elementului durabilitatea proiectată: astfel de intervenŃii
sunt injectarea fisurilor cu deschideri de 0.05-6.0 mm cu răşini epoxidice, sau a
fisurilor cu deschideri de peste 6.0 mm cu chituri epoxidice;
- reparaŃii structurale, care se adresează direct deprecierii performanŃelor structurale şi
intenŃiei de reatingere a lor prin refacerea proprietăŃilor lor mecanice: astfel de
intervenŃii sunt injectarea fisurilor cu deschideri de 0.02-20.0 mm cu pastă de ciment,
sau a fisurilor cu deschideri de 0.05-6.0 mm cu răşini epoxidice, respectiv a fisurilor
cu deschideri de peste 6.0 mm cu chituri epoxidice, cu sau fără Ńeserea fisurilor (se
recomandă a se efectua în zonele în care armătura a intrat în curgere şi/sau în zonele
în care capacitatea de preluare a acŃiunilor transversale este local insuficientă datorită
eforturilor reziduale mari în armături);
- consolidări structurale, care prevăd creşterea performanŃele structurale ale
elementului fisurat: exemple în acest sens sunt cămăşuirile cu straturi suplimentare de
beton şi armarea acestora, sau aplicarea pe suprafaŃa elementelor afectate a unor
Ńesături din fibre compozite.
GD-94
ANEXA A
TIPURI DE APARATE DE REAZEM LA PODURI
Aparate elastomerice
Acestea sunt cele mai simple aparate de reazem. IniŃial erau confecŃionate
dintr-un monobloc elastomeric, rectangular sau circular, care permit translaŃii şi rotiri
elastice în toate direcŃiile. Deoarece acestea se umflă sub reacŃiunile verticale, soluŃia
problemei s-a găsit prin încorporarea în blocul elastomeric a unor fâşii metalice
(Figura A1).
Fig. A.1 Blocuri elastomerice armate
Dacă forŃa de frecare (la reacŃiuni mici) este redusă, poate apare lunecarea
aparatului, motiv pentru care blocurile elastomerice sunt introduse între plăci metalice
ancorate în infrastructură şi suprastructură (Figura A.2). OpŃional, translaŃia poate fi
constrânsă pe una sau două direcŃii.
Fig. A.2 Blocuri elastomerice fixate de structură
a. cu ghidaje pe o direcŃie b. fix

Fig. A.3 Blocuri elastomerice fixate de structură cu constrângeri
Aparate tip oală
Elementele de bază ale acestor aparate sunt un cilindru din oŃel, un bloc
elastomeric, o serie de garnituri şi un piston din oŃel (Figura A.4), care se prind între
GD-95
plăci de oŃel ancorate în beton. În funcŃie de constrângerile aplicate blocului
elastomeric, aparatele pot fi fixe sau cu lunecări (Figurile A.5 şi A.6).
piston
oală cilindrică
garnitură bloc elastomeric

Fig. A.4 Componentele de bază ale aparatului tip oală
Fig. A.5 Aparat tip oală fix
Fig. A.6 Aparat tip oală cu ghidaje
Aparate sferice
Acestea sunt alcătuite în principal din două calote sferice din oŃel (Figura A.7).
Pentru a se permite deplasări relative între ele, calotele se gresează şi între ele se
introduc fâşii elastomerice armate. Există şi variante în care calotele sunt transformate
GD-96
în cilindri (aparate balansiere). În funcŃie de constrângerile aplicate, aparatele pot fi
fixe şi mobile (Figurile A.8 şi A.9).
placă superioară
cu calotă convexă
placă superioară
cu calotă concavă
Fig. A.7 Componente de bază aparat sferic
Fig. A.8 Aparat sferic fix
Fig. A.9 Aparat sferic cu ghidaje
Aparate cu disc
ReacŃiunile verticale sunt transmise printr-un disc elastomeric cu extensiile

transversale liber. Astfel, rotirile sunt transferate prin deformarea diferenŃiată a
discului.
Tipul de bază este fix (Figura A.10), dar există şi sisteme cu ghidaje de
lunecare (Figura A.11).
GD-97
Fig. A.10 Aparat fix cu disc
a. liber b. cu ghidaj unidirecŃional
Fig. A.11 Aparate disc cu translaŃii
Aparate cu balansiere
Principiul acestor aparate constă în translaŃia unei plăci plane de metal peste o
suprafaŃă sferică sau cilindrică (Figura A.12). În primul caz avem de a face cu aparat
cu balans punctual, iar în al doilea caz cu balans liniar.
a. cu balans punctual b. cu balans liniar

Fig. A.12 Principiul de funcŃionare cu balans
Acest tip de aparate permite rotaŃii în toate direcŃiile (Figura A.13) sau într-o
direcŃie (Figura A.14), pot fi fixe (Figura A.13) sau cu translaŃii controlate (Figura
A.15).
GD-98
Fig. A.13 Aparat cu balans punctual fix
Fig. A.14 Aparat cu balans liniar fix
Fig. A.15 Aparat cu balans punctual cu lunecări controlate
Aparate cu role
TangenŃele liniare se regăsesc şi la aparatele cu role (Figura A.16), care sunt

alcătuite dintr-o rolă (sau mai multe) amplasată între două plăci de oŃel. Aceste
aparate permit rotiri şi deplasări într-o singură direcŃie. Datorită concentrărilor mari de
eforturi la contactul dintre role şi plăci, acestea din urmă trebuie să aibă grosimi mari.
Figura A.17 prezintă un astfel de aparat şi sistemul său de ghidare.
GD-99
a. cu o rolă b. cu mai multe role
Fig. A.16 Principiul de funcŃionare a aparatelor cu role
Fig. A.17 Aparat cu rolă şi ghidaj transversal
Aparate cu tole şi penduli
Aceste aparate sunt capabile să transfere atât eforturi de compresiune cât şi

întindere pe o direcŃie, astfel încât pentru transferul acestora pe direcŃia transversală
trebuie utilizate alte aparate.
Aparatele cu tolă sunt alcătuite dintr-o placă de bază şi una sau mai multe tole
cu găuri circulare. Sistemul inferior este conectat de cel superior cu un gujon metalic
(Figura A18). Aparatele cu pendul au acelaşi principiu de funcŃionare (Figura A.19).
Fig. A.18 Aparat cu tole
Fig. A.19 Aparat cu pendul
GD-100

Ghid de Proiectare Elem Masive PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid de Proiectare Elem Masive PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CENTRUL DE CERCETARE ŞTIINłIFICĂ, TRANSFER TEHNOLOGIC ŞI IMPLEMENTARE INVENłII

Ghid de proiectare pentru controlul fisurării elementelor

prof. .dr. ing. Zoltan KISS

conf. .dr. ing. Ioan PETRAN

şef lucr. dr. ing. Andreea MIRCEA

şef lucr. ing. Gheorghe PETROVAY

SR EN 1990:2004 Eurocod: Bazele proiectării structurilor

Caractere latine mari

Caractere greceşti mari

Caractere greceşti mici

(1) Proiectarea şi evaluarea elementelor şi subansamblelor de beton armat şi beton

3 MECANISMELE DE CONTRACłIE LIBERĂ A BETONULUI

iniŃializarea rezistenŃelor mecanice

Fig. 3.1 Tipuri şi etape de contracŃie liberă a betonului

3.1 ContracŃia termică

Vârsta betonului Taer Tcmin Tcmax

3.2 ContracŃia chimică

3.3 ContracŃia autogenă

Hi C A G dup ă întă rire

C - ciment nehidratat A - apă liberă ă contracŃia chimică

Fig. 3.3 EvoluŃia produşilor de hidratare şi a contracŃiei chimice

(contracŃia autogenă / contracŃia chimică)

Fig. 3.4 EvoluŃia schematică a contracŃiei autogene în funcŃie de

- componenta datorată auto-desicării, care constă în uscarea locală a porilor închişi pe

3.4 ContracŃia la uscare

apă liberă în exces

3.5 ContracŃia plastică

Fig. 3.6 Rata de evaporare a umidităŃii din masa betonului raportată

3.6 ContracŃia din tasarea agregatelor

Fig. 3.7 Fisuri datorate tasării constrânse şi diferenŃiate a

(19) Practicile recomandate pentru reducerea riscului de fisurare generată de

3.7 ContracŃia din carbonatare

4 FACTORII CARE INFLUENłEAZĂ CONTRACłIA LIBERĂ A

Fig. 4.1 Creşterea temperaturii într-un beton cu un conŃinut de

Fig. 4.2 Rata de generare a căldurii de hidratare raportată la fineŃea de

4.2 ConŃinutul de apă

Fig. 4.4 Creşterea contracŃiei la uscare cu conŃinutul de apă din amestec

Fig. 4.6 InfluenŃa raportului w/c şi a dimensiunii agregatelor asupra rezistenŃei

Tab. 4.1 Valori tipice pentru coeficienŃii de dilatare şi difuziune termică la

(10) Forma geometrică neregulată a agregatelor conduce la o evaporare accelerată a

4.4 Raportul între volumul elementului şi suprafaŃa expusă

Fig. 4.7 InfluenŃa temperaturii betonului la punerea în operă şi a suprafeŃei

Fig. 4.8 Transferul termic între beton şi mediu

Creşterea de temperatură în masa betonului ∆Tc0 [ºC]

4.5 Umiditatea relativă a aerului

4.6 Tratarea betonului

Tab. 4.2 Valori tipice pentru căldura specifică a ingredienŃilor

(18) Proiectantul structural poate impune prin proiectul tehnic şi specificaŃia

4.8 Proiectarea amestecului de beton

Fig. 4.11 EvoluŃia contracŃiei în funcŃie de conŃinutul de apă,

(28) Pasul 2: alegerea tipului de ciment

Vag Vag Vag

V1apă V1apă V2apă

a. agregat grosier uniform b. agregat fin uniform c. agregat grosier + fin

Fig. 4.12 Maximizarea conŃinutului de agregat printr-o granulometrie optimă

Volumul relativ în vrac al agregatului grosier [%] 80

Fig. 4.13 Volumul în vrac necesar al agregatului grosier în funcŃie de calitatea

(33) Pasul 7: determinarea conŃinutului de apă

ConŃinut de apă [kg/m3]

- la ajustarea şarjelor, tasarea poate fi crescută cu circa 10 mm prin adăugarea a 2 kg

RezistenŃa la compresiune [MPa]

- pentru o clasă superioară de beton se poate presupune necesitatea unui conŃinut

Volumul relativ în vrac al agregatului grosier [%]