Stilul de coping ca moderator al relatiei dintre stres si perceptia

gravitatii bolii la parintii copiilor cu TSA

Miu Andrei
Introducere

Acesta lucrare isi propune saabordeze conceptul de coping ca variabila moderatoare dintre stres si
gravitatea bolii perceputa de catre parintii a caror copii sunt inclusi in spectrul autist.
Estimarile recente pentru nasterea unui copil cu autism (la nivel international) urca pana la
1/68 (Dobrescu, 2014), in timp ce in urma cu 15 ani era de 4/10000 . Desi la momentul actual nu
exista statistici oficiale in Romania, se pare ca exista o crestere a cazurilor de autism estimanduse
la 15000 cazuri de copii si adulti cu TSA. Multe dintre cazurile de autism nu sunt inca diagnosticate
sau sunt subdiagnosticate, mai ales in mediile subdezvoltate cum ar fi mediile rurale, in parte ca
urmare a atitudinii parintilor raportata la aceasta realitate greu de acceptat (Dobrescu, 2014).
Studiile suntin ca dupa nasterea unui copil dezvoltarea unei familii trece prin stadiile de dezvoltare
ale copiluli concomitent cu acesta, deasemenea parintii proiecteaza in copil o metoda de
indeplinire a propriilor vise cu/prin ajutorul acestuia. Copii care sunt mai putin “ perfecti ” sau au
anumite intarziere mentale si developmentale pot da peste cap o dezvoltare familiara normala astfel
iei putand deveni frustranti pentru familie. Se pare ca familiile ce au in crestere un copil din
spectrul autist au cel mai inalt nivel de stres fata de alte tipuri de handicap (Boyd, 2002) .
Mamale copiilor cu autism arata scoruri crescute la stress dar si la izolare sociala. Ele au
tendinta de a evita contactul cu alte persoane in special cu al alte mame, acesta izolare poate duce
la un nivel crescut al anxietatii si al stresului care ulterior va duce la depresie. (Gottlieb & Rooney
2004).
Diversele manifestari comportamentale mai dificile ale copilului pot sa contribuie la sentimentul
de izolare a familie. De aceea parintii trebuie sa se adapteze patologiei copilului asupra lui cat si
asupra lor pentru a puteam sa isi construiasca o reprezentare a bolii obiectiva pentru ai putea ghida
in cunoasterea si interactiunea dintre ei si copil dar mai ales pentru a putea alege cea mai buna
varianta de tratament pentru intreaga familie (Harper, Amber et al 2013).
Strategiile de coping nu pot si bune sau rele in orice situatie ele trebuie sa fie adaptative
deoarece la fiecare situatie de stres trebuie sa adaptam o alta strategie de coping. Strategiile de
coping nu pot fie adaptive sau maladaptive ele trebuie doar sa eficiente prentru situatia actuala
(Dabrowska si Pisula 2010).
Mamele incearca sa presia respunsabilitatea si stresul pentru a proteja familia din acest motiv devin
mai vulnerabile in timp ce tati traiesc mai mult cu stresul legat de dispozitia copilului dar si cu
stresul de a putea furniza necesarul financiar pentru cresterea si educarea copilului (Cooper,
Katona& Livingston 2008). Cheng si McCarthy (2015) spun ca ambii parinti sunt deacord ca celele
mai mari probleme apar atunci cand se gandesc la viitorul cop
Multe teorii ale stresului sustin o legatura intre cresterea stresului parental, deteriorarii
ingrijirii parentale si escaladarea problemelor de comportament a copiilor. In aceeasi masura a
fost luat in calcul si comportamentul copilui care poate provoca distres parental ce poate afecta
apoi realatia dintre parinti, acesta relatie fiind una bidirectionala. Mai pot aparea si acuze intre
parinti care dau vina unul pe celalalt pentru neglijenta (Hastings, R.P. 2007).
Multe teorii ce implica perceptiile parintilor asupra comportamentul copilului dar ce mai
implica si relatiile de tip parinte-copil avand ca rol dezvoltarea corecta (conform normelor sociale
acceptate) si mentinerea stresului parental. Aceste legaturi pot suferi modificari in functie de
suportul social primit din partea familiei marite (Deater-Deckard, Smith et al 2005). Stresul
parintelui ce are grija de un copil cu dizabilitati este diferit de stresul cotidian si de problemele cu
care sunt confruntati oameni zilnic, stresul parental este in stransa legatura cu confliectele maritale
(McCubbin, Thompson si Fromer1998).
Cercetarile in domeniu arata ca mamele si tatii reactioneaza diferit atat emotional cat si la
nivel comportamental. Tatii au un raspuns emotional mai rigid fiind preocupati cu problemele ce
pot sa apara pe termen lung in timp ce mamele au un raspuns emotional puternic fiind preocupate
mai mult de capacitatile proprii de a face fata ingrijirii si nevoile copilului. Tatii sunt mai
preocupati pentru un comportament acceptabil social pe care sa il adopte copii mai ales cand este
vorba de un baiat si prezinta preocupari mai mari in ceea ce priveste statutul social si viitorul
profesional al copilului in timp ce mamele au nivel mai ridicat de anxietate si sunt mai predispuse
catre depresie (Lamb si Meyer 2009).
Parintii care atribuie comportamentele negative ale copilului unor trasaturi interne si stabile
in timp tind sa fie mult mai afectati cand anticipeaza rezistenta copilului. Acest comportament se
datoreaza atributilor parentale care au un nivel asupra comportamentului copilului dar si a locus
controlului ce stabileste specifitate si cum aceste dimensiuni afecteaza raspunsul emotional si
comportamentul parintelui fata de copil. Acesti parinti aleg sa foloseasca ca metode disciplinare
thenici punitive neintelegand pe deplin realitatea modificata pe care o percep copii (Smith &
O’Leary, 1995).
Metoda

Ipoteza
Copingul este un moderator al relatiei dintre stress si perceptia gravitatii bolii copiilor.
Participanti
Acest studiu este unul experimental cu un esantion nerandomizat.
Au fost selectati 50 participanti la acest studiu ce au copii din spectrul autist dintre care
80% mame si 20% tati. Parintii au o medie de varsta de 45 ani. Majoritatea parintilor au fost
selectati prin invitatie directa de a participa la studiu din spitalele de stat.
Instrumente
Parenting Stress Index: Short Form (PSI/SF; Abidin 1992)
PSI/SF este un chestionar de 36 de itemi ce masoara stresul parental baza pe trei sub scale
de distres parental: PD distresul parental, P-CDI ( interactiunea disfunctionala dintrte parinte si
copil), DC (copilul dificil). Scorul total al testului este compus din scorul obtinut la cele trei
subscale ce folosesc o scala likert de la 1 la 5 (1= dezacord total, 5= acord total)
Brief COPE (Carver 2012) este un chestionar de 28 de itemi si este versiunea scurta a
COPE ce masoara frecventa strategiilor de coping adaptative si maladaptive. Itemi au fost notati
pe o scala likert de la 1 la 4 (1= nu am facut asta nici o data, 4= am facut asta mereu). In acest
studiu Brief COPE a fost folosit pentru a analiza patru sub domenii (Hasting et al. 2005)
Pentru analiza gravitii boli copilului am fosolosit evaluarea ABAS care a fost efectuata de
centrul de terapie a copilului.
Perceptia asupra bolii a fost masurata cu ajutorul a 5 intrebari specifice anumitor arii de
dezvoltare a copilului.
Procedura
Parintii au semnat un formular de acord si le-a fost asigurata confidentialitatea studiului.
Au mai fost asigurati ca nu se vor folosi numele copiilor dar nici a parintilor. Centrele in care a
fost desfasurata cercetarea si-au dat acordul in acest sens.
Parintii au completat chestionarele on-line dar si creion hartie in cadru centrului unde
copilul facea terapie.
Evaluarea ABAS fost aplicat de terapeuti specializati in lucru cu copii si a fost facuta in
centrele unde copii fac si terapia.
 Au mai fost colectate cateva date despre participanti pentru a observa daca acestia au parte
de suport din partea familiei sau prietenilor si daca aceste constatari modifica nivelul de stres sau
au tendinta de a adopta o strategie specifica de coping.
Rezultate asteptate
A fost testat un model de moderare al relatiei dintre stresul parental si perceptia gravitatii
bolii copiilor, de catre stilul de coping. A fost efectuata o regresie fata de stresul parental si
perceptia bolii copiilor.
Valoare R pentru modelul cu interactiunea a fost semnificativ statistic. Acest rezultat indica
faptul ca variabila moderatoare copingul modereaza relatia celor doua variabile. Efectul de
moderarea se manifesta prin diminuarea relatiei dintre variabile atunci cand exista un coping
adaptativ.
Discutii si concluzii
Rezultatele arata ca parintii ce adopta o strategie de coping adaptativa au o perceptie a
gravitatiibolii mai favorabila decat parintii care adopta o strategie de coping maladaptativa.
In acest studiu parintii ce adopta o strategie de coping maladaptativa au un stres mai crescut
si percep boala copilului mai grava decat este. Ar fi de cercetat ulterior daca si tatii trec prin acelasi
stres parental ca si mamele. Se pare ca mamele tind sa se critice pentru problemele pe care trebuie
sa le infrunte si adopta o atidudine de evitarea a persoanelor din jur.
In conluzie parintii ce adopta strategii de coping maladaptative vor avea o perceptie mai
gresita asupra bolii crezand ca gradul de afectare al copilului este mai mare si au un nivel de stres
mai crescut ce se manifesta prin tendinte de evitare si ulterior poate duce la depresie.
Parintii ce adopta strategii de coping adaptative au o perceptie asupra bolii mai favorabila
si increzatoare si vad un viitor pentru copilul lor.
Bibliografie
Abidin, R. R. (1992). The determinants of parenting behavior. Journal of Clinical Child
Psychology, 21(4), 407–412.
Boyd, P. W. (2002), ENVIRONMENTAL FACTORS CONTROLLING PHYTOPLANKTON
PROCESSES IN THE SOUTHERN OCEAN. Journal of Phycology, 38: 844–861.
Carver, C. S. (2012). Brief COPE. Self-report measures available. Retrieved September 13, 2012
from http://www.psy.miami.edu/faculty/ccarver/CCscales.html.
Cooper, C., Katona, C., & Livingston, G. (2008). Validity and reliability of the brief cope in
carers of people with dementia: the laser-ad study. Journal of nervous and mental
disease, 196(11), 838-843.
Cheng, B. H, & McCarthy, J. M. (2015). Managing work, family, and school roles:
Disengagement strategies can help and hinder. Journal of Occupational Health
Psychology, 18(3), 241-251.
Deater-Deckard, K.; Smith, J; Ivy, L.; Petril, S.A. (2005). Differential perceptions of and feelings
about sibling children: implications for research on parenting stress. Infant and Child
Development, No.14, pp.211-225
Dabrowska, A. and Pisula, E. (2010), Parenting stress and coping styles in mothers and fathers of
pre-school children with autism and Down syndrome. Journal of Intellectual Disability
Research, 54: 266–280.
Dobrescu, Iuliana (2014), Manual de psihiatrie a copilului şi adolescentului, Editura Infomedica,
Bucureşti
Gottlieb, B. H. şi Rooney, J. A. (2004). Coping effectiveness: Determinants and relevance to the
mental health and affect of family caregivers of persons with dementia. Aging and Mental
Health, 8 (4), 364-373.
Hastings, R. P., Kovshoff, H., Brown, T., Ward, N. J., Espinosa, F. D.,& Remington, B. (2005).
Coping strategies in mothers and fathers of preschool and school-age children with Autism.
Autism, 9(4), 377–391
Hastings, R.P. (2007). Longitudinalrelationships between sibling behaviouraladjustment and
behaviour problems of childrenwith developmental disabilities. Journal ofAutism and
Developmental Disorders, 37(8),1485-1492
Harper, Amber & Dyches, Tina & Harper, James & Roper, Susanne & South, Mikle (2013).
Respite Care, Marital Quality, and Stress in Parents of Children with Autism Spectrum
Disorders. Journal of Autism and Developmental Disorders. 43. 2604–2616.
Lamb, M. E. şi Meyer D. J. (2009). Father of children with special needs. In M. Seligman (ed.).
The family with a handicapped child: Understanding and treatement (pp. 125-146).
Orlando, FL: Grune and Stratton
McCubbin, H. I., Thompson, E. A., Thompson, A. I., Fromer, J. E. (ed.) (1998). Stress, coping,
and health in families: Sense of coherence and resiliency. Sage Publications.
Smith, A., & O'Leary, S. G. (1995). Attributions and arousal as predictors of maternal discipline.
Cognitive Therapy and Research, 19(4), 459-471.