Sunteți pe pagina 1din 12

1918-2018: O ISTORIE NECUNOSCUTĂ A CENTENARULUI

Unire sau anexare? Basarabia, 27 martie 1918 (I)


11 iunie, 2018 Dorin Dobrincu

Coperta volumului Ion Țurcanu, Unirea Basarabiei cu România. Preludii, premise,


realizări – 1918

În veacul care s-a scurs de la evenimentele petrecute în martie 1918, soldate cu


intrarea Basarabiei în componența României, s-au a at în competiție diverse versiuni
asupra celor întâmplate, variate interpretări. Reconstituirea și interpretarea unui
subiect istoric depind nu doar de fapte, deși poate în primul rând ar trebui să depindă
de acestea, ci și de identități diferite, de valorile asumate, conștient sau nu, de
cercetători.
Alberto Basciani, Di cila Unire. Basarabia și România Mare, 1918-1940

Este o a rmație banală, dar esențială pentru a înțelege bagajul cultural cu care ne
apropiem de trecut. Pentru că trecutul este pentru cei mai mulți „o țară străină”, „o
lume necunoscută”. În grade diferite, cu intensități diferite, interpretările politico-
ideologice lasă deoparte faptele incomode, zonele gri, interesul lor ind simpli carea
și instrumentalizarea.

Din perspectiva acestor abordări, istoriogra a nu are atât darul de a reconstitui și


explica, ci de a învăța, de a educa națiunea construită romantic sau clasa de nită în
spiritul leninismului. Nimic altceva nu contează pentru perspectivele teleologice.
Vasile Stati, Istoria Moldovei

Ceea ce s-a întâmplat la 27 martie/9 aprilie 1918 nu a scăpat polemicilor purtate mai
ales între istoricii deli în primul rând unor programe ideologice și doar în secundar
susținători ai unui demers critic, e că este vorba de cei din România, Uniunea
Sovietică, Republica Moldova sau Rusia.
Sursele existente – documente, mărturii ale participanților, publicații periodice – sunt
contradictorii. La o sută de ani de la evenimente, faptele sunt acoperite de un munte
de steril interpretativ. O atenție mai mare la fapte, inclusiv la cele neconvenabile
marilor narațiuni, ne poate ajuta să înțelegem un trecut altfel oricum complicat,
încărcat de interpretări incompatibile, instrumentat politic și ideologic.
I. Levit, Moldavskaja Respublika (nojabr' 1917 - nojabr` 1918)
Chiar dacă o „grilă de lectură” devine dominantă, hegemonică într-un anumit spațiu
prin „idei preluate de-a gata”, prin repetiție, nu înseamnă că ea și rezistă unei
perspective critice. Istoricul nu este dator să cauționeze actele sau a rmațiile celor
din trecut. Dimpotrivă, sarcina lui este pur și simplu să înțeleagă și să comunice pe
înțeles ceea ce s-a întâmplat în acel trecut în legătură cu un anume subiect.

Perspective concurente

În jurul evenimentelor din 27 martie/9 aprilie 1918 există mai multe perspective
istoriogra ce. Unele s-au conturat la scurtă vreme după producerea evenimentelor,
altele sunt de dată recentă. Nu întotdeauna este vorba de delimitări tranșante, în timp
unii autorii schimbându-și sau nuanțându-și opiniile, e din considerente politice, e
profesionale.
Istorija Moldavskoj SSR
Perspectiva națională românească s-a constituit încă din perioada interbelică, a fost
reluată timid în național-comunism și ampli cată în postcomunism, atât în România,
cât și în Republica Moldova. Această perspectivă a livrat în timp multe lucrări. Cel mai
adesea, ele preiau discursul actanților, îndeosebi cel post-factum, sau al istoriogra ei
militante din epocă. Istoriogra a pare să nu mai aibă menirea de a explica, ci mai
degrabă de a justi ca ceea ce s-a întâmplat, eventual să (re)anime o orientare politică.
Pentru interpretarea „patriotică”, unirea Basarabiei cu România, din martie 1918, pare
de la sine înțeleasă. Ea venea din străfundurile istoriei și aștepta doar momentul să se
producă. Este vorba, evident, de o interpretare predominant teleologică.

Tot în perioada interbelică s-a conturat și perspectiva sovietică, prin opoziție cu cea
națională românească. Rolul ei a fost propagandistic, politic, menit a servi intereselor
Kremlinului în „recuperarea” Basarabiei și „reintegrarea” acesteia în Uniunea
Sovietică. Pentru reprezentanții acestui curent, Basarabia a fost ocupată de România
în ianuarie 1918, guvernul de la Iași nu a respectat înțelegerea Racovski-Averescu, iar
prin „trădarea” Sfatului Țării, Republica Molsdovenească a fost încorporată în regat.
„Reparația” ar venit abia în 1940, prin „eliberarea” și includerea parțială a regiunii
în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Fragmentar, această
perspectivă este perpetuată în prezent în mediul istoriogra c rus dominant.

Perspectiva națională moldovenească (în sens politic) – din RSSM/Republica Moldova


– a început să e promovată de la sfârșitul anilor 1980, dar mai ales după 1991.
Această interpretare valorizează îndeosebi perioada existenței Republicii
Democratice Moldovenești, atât ca structură autonomă în cadrul unui stat federativ
rus, cât și în vremea independenței. Este vorba despre un curent cvasimoldocentric,
care a preluat unele idei din perioada sovietică, spre exemplu denunțarea intrării
trupelor române în Basarabia, în ianuarie 1918, jocul politic al o cialilor de la Iași,
inclusiv presiunile pentru votarea de către cei mai mulți dintre membrii Sfatului Țării
a unirii cu România.
P. Cazacu, Moldova dintre Prut și Nistru, 1812-1918
Deși cu întârziere, cu o anume „timididate”, s-a conturat și o perspectiva neutră,
critică asupra evenimentelor din martie 1918. Aceasta este – sau încearcă să e –
neagajată din punct de vedere politic și să ofere o lectură veridică asupra a ceea ce s-a
întâmplat atunci. Istoricii care se înscriu în acest curent interpretativ resping
instrumentalizarea istoriei, privilegiază dezbaterea; discursul lor profesional se
constituie într-o alternativă la perspectivele teleologice.

Un fapt istoric, mai mulți termeni

În legătură cu evenimentele în discuție, autorii documentelor și memoriilor, istoricii


și opinia publică de astăzi, din diverse locuri, au utilizat/utilizează termeni diferiți,
care de regulă nu sunt neutri: unire, alipire sau anexiune.

Documentul o cial adoptat de Sfatul Țării, la 27 martie/9 aprilie 1918, conține


noțiunea de unire a Basarabiei cu România. Textele, discursurile o ciale românești
din perioada interbelică și până astăzi – cu excepția, grosso modo, a primelor două
decenii postbelice – au făcut invariabil referire la unire.

Formulele particulare din epocă au fost însă ceva mai nuanțate. Bunăoară, regina
Maria nota în jurnalul său despre anexarea Basarabiei, în vreme ce noțiunea de Unire
o folosea doar prin utilizarea ghilimelelor. I.G. Duca, membru al cabinetului I.I.C.
Brătianu în timpul războiului, avea să rememoreze la un deceniu de la evenimente că
trupele române fuseseră trimise dincolo de Prut, în ianuarie 1918, cu gândul la
încorporarea Basarabiei în Regatul României, deși din motive tactice momentul
„formal” s-a amânat. Cu trimitere la prezența trupelor române în Basarabia între
ianuarie-martie 1918, un alt om politic liberal, George Mârzescu nota chiar la 27-28
martie 1918: „Înregistrăm rezultatele ocupațiunei Basarabiei ce guvernul nostru a
hotărât la 1 ianuarie”.
Ion Nistor, Istoria Basarabiei
Și conservatorii români discutau în ianuarie 1918 despre luarea Basarabiei din
„interes superior”. În martie 1918, Constantin Arion, ministru de Externe în cabinetul
Marghiloman, avea să vorbească despre posibilitatea anexării Basarabiei de către
România în cazul în care basarabenii nu voiau/votau unirea. Arion exprima, fără
îndoială, cel puțin conținutul anumitor discuții care se purtaseră în cercurile
guvernamentale românești. În vara anului 1918, într-un răspuns pe care generalul
Averescu l-a dat în Parlamentul de la Iași la interpelarea ministrului de Externe,
același C. Arion, la chestiunea tratativelor cu Racovski, fostul premier român vorbea
când de alipirea Basarabiei la România, când de unire. Constantin Kirițescu, autorul
primei sinteze privind participarea României la Primul Război Mondial, a utilizat în
mod repetat termenul de alipire a Basarabiei. Treptat, în cultura istorică de limbă
română s-a impus noțiunea de unire. Termenul de anexare are o istorie ambiguă. El a
fost utilizat (și) de istoriogra a și propaganda sovietică, iar după 1991 a fost perpetuat
în lucrări din fostul spațiu sovietic, inclusiv în Republica Moldova. Noțiunea este însă
folosită și de istoricii critici din istoriogra ile occidentale, pentru care nu este un
construct propagandistic, ci are un înțeles neutru.

Cum au subliniat diverși cercetători, diferiți din punct de vedere ideatic, inclusiv
metodologic, evenimentele care au precedat intrarea Basarabiei în componența
României au fost complexe și nu lipsite de contradicții.

Dorin Dobrincu
Istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D.
Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala
Iași (din 1995).
http://www.ssir.org.ro/ro/content/dorin-
dobrincu

Radio Free Europe/Radio Liberty © 2018 RFE/RL, Inc. Toate drepturile rezervate

S-ar putea să vă placă și