ASPECTE TEORETICE ALE COMPETENŢEI DE CITIT- SCRIS

ÎN CLASELE PRIMARE

Silvia GOLUBIŢCHI, dr., conf.univ.,

Universitatea de Stat din Tiraspol
Olga CERNEI, doctorandă
Liceul Teoretic Orizont

Studierea limbii și literaturii române în clasele primare se axează pe

formarea de competențe. Citirea şi scrierea sunt instrumente intelectuale de care
oamenii se folosesc toată viaţa, iar familiarizarea elevilor cu instrumentele muncii
intelectuale, în primul rând cu cititul şi scrisul, constituie conţinutul întregii sale
activităţi.
Citit - scrisul reprezintă cea mai complexă competenţă, deoarece implică un
set amplu de procese cognitive, cum ar fi: limbajul, memoria, atenţia, percepţia,
etc. A-l învăţa pe micul şcolar să citească şi să scrie, înseamnă a-l învăţa cum să
înveţe.
Necesitatea de a exprima şi interpreta gânduri, sentimente şi fapte, nevoia de
a interacţiona lingvistic într-un mod adecvat cere formarea competenţei citit-
scrisului la copii începând încă din perioada preşcolară și constituie o activitate
importantă a procesului învăţării la clasele primare. În clasele I şi a II –a elevii
învaţă să citească, iar in clasele a III –a şi a IV –a citesc pentru a învăţa, citirea
devenind un instrument de învăţare şi o tehnică a muncii cu cartea. Întreaga
evoluţie a elevilor, atât în şcoală cât şi în viaţă, depinde de măsura în care cititul,
devine un mijloc de informaţie şi de autoinstruire.
În procesul deprinderii cititului, elevii parcurg două etape [3, p.95]:
 Etapa însușirii tehnicii cititului și implică familiarizarea elevilor cu
sunetul și litera nouă. Citirea silabelor, cuvintelor, propozițiilor, textelor de
dimensiuni mici.
 Etapa formării și dezvoltării capacității de a se orienta într-un text
citit, care să devină un izvor de informație și formare.
Prima etapă, cea în care se pun bazele formării competențelor de citire, este
cea mai importantă din viața școlară a elevilor care se bazează pe: conştientizarea
fonemică şi fonologică, fonetica şi citirea fluentă. Conştientizarea fonematică se
referă la „abilitatea de a detecta şi de a manevra segmentele sonore din cuvintele
vorbite“, adică înţelegerea fonemelor.
Instruirea în domeniul foneticii îi învaţă pe elevi „cum se realizează
echivalenţa dintre litere şi sunete (foneme) pentru a forma corespondenţele literă-

1
sunet şi şabloanele de silabisire şi cum îi pot ajuta să aplice cunoştinţele respective
când citesc.“
Cititul fluent – un element important în dezvoltarea abilităţilor de citire,
deoarece fără fluenţă, persoanele care citesc ar putea avea dificultăţi în înţelegerea
textului parcurs. Fluenţa la citit este abilitatea de a citi fragmentele de text corect,
rapid, fără efort şi cu expresia corespunzătoare, iar viteza în cititul fluent asigură,
automatismul recunoaşterii cuvintelor.
Etapa achiziţiei abilităţilor elementare de citit este urmată de consolidarea
competenţele de citire, etapă în care elevii îşi dezvoltă abilităţile de recunoaştere a
cuvintelor, îşi îmbunătăţesc fluenţa la citire şi viteza cu care pot citi texte similare.
Astfel, ei vor putea “citi ca să înveţe”. Elevii care nu-şi dezvoltă aceste competenţe
fundamentale pot avea dificultăţi în atingerea scopului final al citirii – utilizarea
cititului ca instrument de învăţare. Înţelegerea celor citite este determinată şi de
vocabularul de care dispun elevii, de aceea este necesar să se acorde atenţie
deosebită activităţilor pentru dezvoltărea vorbirii elevilor, a îmbogăţirii, precizării
şi activizării vocabularului lor. Cu cât elevii au un vocabular mai bogat cu atât ei
au mai multe posibilităţi să sesizeze sensul cuvintelor, al propoziţiilor, sau al unui
text închegat, îşi îmbunătăţesc abilităţile de a citi şi de a înţelege ce citesc. Elevii
cu un vocabular limitat întâmpină greutăţi în identificarea conceptele cheie în
textele pe care le citesc.
Deprinderea cititului implică [4, p.52]:
 Recunoașterea literelor: forma literei și locul ei în cuvânt; schimbarea
locului literei conduce la schimbarea sensului; asocierea literei cu sunetul
corespunzător; finalitatea componentei: asocierea corectă literă – sunet.
 Formarea câmpului de citire de o silabă: literele citite separat nu au
semnificații lexicale; citirea literelor într-o silabă și formarea câmpului de citire de
o silabă reprezintă un demers necesar, pentru că fac mai ușoară citirea integrală a
cuvântului; finalitatea componentei: formarea câmpului de citire de o silabă.
 Citirea cuvintelor este o componentă care implică mai multe
dificultăți: omisiuni, înlocuiri, inversiuni, repetări de litere, reveniri asupra citirii;
elevul asociază mai greu sensul cuvântului.
 Citirea propozițiilor și a textelor închegate este o componentă a cărei
realizare este condiționată de parcurgerea corectă a componentelor precedente:
citirea textelor închegate reprezintă o sinteză a componentelor anterioare;
finalitatea componentei: stabilirea locului fiecărui cuvânt în propoziție; sesizarea
sensului general al propoziției; citirea corectă a propoziției, înțelegerea sensului
general al textului.

2
 Metoda care stă la baza însuşirii citit-scrisului este metoda fonetică,
analitico- sintetică. Prin intermediul ei, învăţătorul va ţine cont de particularităţile
fonetice ale limbii, dar şi de particularităţile psihice ale şcolarului mic. Utilizarea
acestei metode permite lichidarea unor dificultăţi şi prevenirea unor greşeli în
scrierea legată a unor cuvinte, omisiuni, inversiuni, adăugiri de litere ca urmare a
neperceperii sunetelor respective. Se realizează o analiză şi sinteză amănunţită,
însoţită de explicaţiile cuvenite pentru prevenirea lacunelor. Nu trebuie să
înlăturăm nici aspectul motivaţional care, cu siguranţă, poate strecura dificultăţi în
formarea competenţei citit-scrisului la micii şcolari.
În urma diverselor exerciţii se vor depista elevii care au deprinderi de scriere
şi citire deja formate, elevii care au probleme de pronunţie, de scriere, de adaptare
la viaţa şcolară, etc. Aceste informaţii sunt importante pentru organizarea perioadei
preabecedare.
Algoritmul metodei fonetice, analitico-sintetice a presupus parcurgerea
următorilor paşi [3]:
În perioada prealfabetară / pregrafematică
Analiza fonetică analitică iniţială ( parţială )
- Separarea propoziţiei din vorbire - preluarea unei propoziţii prin
decodificarea ilustraţiei;
- Reprezentarea grafică a propoziţiei;
- Împărţirea propoziţiei în cuvinte;
- Reprezentarea grafică a cuvintelor ce aparţin propoziţiei;
- Separarea cuvintelor ce conţin sunetul nou;
- Reprezentarea grafică a cuvintelor ce conţin sunetul nou;
- Separarea silabelor din cuvintele ce conţin sunetul nou;
- Schematizarea silabei ce conţine sunetul nou.
Analiza finală fonetică
- Separarea sunetului nou, stabilirea poziţiei în silabă a sunetului nou
(început/ interior/ final);
- Reprezentarea grafică a sunetului nou, utilizându-se simboluri diferite
pentru vocale şi consoane.
Analiza fonetică sintetică
- Recompunerea silabelor din cuvintele ce conţin sunetul nou;
- Reprezentarea grafică a silabei ce conţine sunetul nou;
- Recompunerea cuvintelor ce conţin sunetul nou;
- Schematizarea cuvintelor ce conţin sunetul nou;
- Recompunerea propoziţiei din cuvinte;
- Schematizarea cuvintelor ce aparţin propoziţiei
În perioada alfabetară/ grafematică
3
 Analiza fonetică analitică iniţială ( parţială )
- Separarea propoziţiei din vorbire;
- Împărţirea propoziţiei în cuvinte;
- Separarea cuvintelor ce conţin sunetul nou;
- Separarea silabelor din cuvintele ce conţin sunetul nou;
Analiza finală - Separarea / studierea sunetului nou, stabilirea poziţiei în
silabă a sunetului nou;
Analiza fonetică sintetică
- Studierea literei de tipar/recunoaşterea literei şi ascocierea acesteia cu
sunetul corespunzător;
- Scrierea elementelor ce compun litera de mână/ scrierea literei de mână;
- Compunerea silabelor cu ajutorul literelor din alfabetar;
- Scrierea silabelor cu litere de mână - legarea literelor de mână;
- Compunerea cuvintelor la alfabetar şi citirea lor;
- Scrierea cuvintelor cu litere de mână - legarea silabelor;
- Citirea propoziţiilor;
- Scrierea propoziţiilor cu litere de mână - semnalarea blancului dintre
cuvinte, scrierea cu majusculă la începutul propoziţiei, aşezarea punctului la final.
Scrisul este un act conştient şi transformarea lui în acţiune se obţine prin
exerciţii. Formarea deprinderii de scriere trece prin mai multe faze distinct [2,
p.58]:
a. faza de orientare – în care se stabilesc reguli ce trebuie urmate: mânuirea
corectă a instrumentului de scris;
 abordarea poziţiei corecte a corpului în timpul activităţii de scriere;
 mişcările mâinii pentru formarea gestului;
 reprezentarea intuitivă a elementelor grafice;
 executarea modelului de către învățător, însoţită de verbalizarea necesară;
 însuşirea elementelor grafice de către elevi;
b. faza analitică – are loc simultan cu analiza şi reproducerea sonoră a
sunetelor:
 recunoaşterea grafemului;
 pronunţarea fonemului până la reproducerea cursivă;
 realizarea de sinteze de două-trei litere care se reproduc în scris;
 fixarea regulilor tehnice şi igienice ale scrisului;
c. faza sintetică – este faza în care scrierea literelor devine un mijloc de
exprimare grafică a ideilor, scrisul se automatizează, se accelerează viteza grafiei,
fără neglijarea aspectului estetic.
Învăţarea unei litere de mână se realizează folosind metoda demonstraţiei:
4
 - se arată modelul literei, realizată integral pe tablă, pe planşă;
- demonstraţia este însoţită de explicaţii verbale – prezentarea în ansamblu a
literei, a fiecărui element grafic în parte, cu precizarea tuturor regulilor grafice
corespunzătoare.
Această explicaţie verbală a învățătorului trebuie urmată de reproducerea
întocmai de către elevi a regulilor grafice până la nivelul memorării lor de către
aceştia. Studierea literei de mână presupune un proces de lungă durată, cu multe
exerciţii din partea elevilor (exerciţii de recunoaştere, de formare a
automatismelor).
Concluzii: Învăţarea cititului şi a scrisului depinde, în mare măsură, de
capacitatea fiecărui elev în timpul exersării componentelor acestor deprinderi, care
se face sistematic, pentru a se asigura o exersare corectă de către fiecare elev.
Referinţe bibliografice:
1. Curriculum Național. Învățământul primar. Ch., 2018.
2. Norel M. Didactica limbii și literaturii române pentru învățământul
primar. B.: Art, 2010.
3. Pamfil A. Limba şi literatura română în şcoala primară. Perspective
complementare. Piteşti: Paralela 45, 2009, 278 p.
4. Ungureanu D. Copiii cu dificultăţi de învăţare, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1998.