PARTEA II

CAPITOLUL I

TRANSFORMATORUL ELECTRIC

Clasificarea masinilor electrice

Maşina electrică este un sistem de conversie a energiei mecanice în energie electrică şi

invers:
- Generatorul transformă energia mecanică în energie electrică;
- Motorul transformă energia electrică în energie mecanică;
Maşinile electrice sunt în general reversibile din punct de vedere funcţional, dar în
decursul timpului s-au specializat din punct de vedere constructiv. Acestea se pot clasifica
dupa cum urmeaza.
Transformatoare : - monofazate;
- polifazate;
- speciale.
Maşini electrice de curent alternativ : - monofazate;
- polifazate;
- sincrone;
- asincrone : - fără colector;
- cu colector.
Maşini electrice de curent continuu :
- generatoare : - cu excitaţie separată;
- cu excitaţie derivaţie;
- cu excitaţie serie;
- cu excitaţie mixtă;
- motoare : - cu excitaţie separată;
- cu excitaţie derivaţie;
- cu excitaţie serie;
- cu excitaţie mixtă;
Maşini electrice speciale : - tahogeneratoare;
- servomotoare;
- generatoare de sudură.

1. Transformatorul electric

Transformatorul electric este o maşină electrică, cu două sau mai multe înfăşurări
electrice cuplate magnetic, care transformă parametrii energiei electrice de curent alternativ.
O clasificare a transformatoarelor electrice este următoarea:
a. după destinaţie
- transformatoare de putere monofazate sau trifazate, utilizate la transportul şi distribuţia
energiei electrice, ridicătoare sau coborâtoare de tensiune;

93
 - autotransformatoare, utilizate pentru reglajul tensiunii;
- transformatoare de măsură, de curent sau tensiune, utilizate pentru adaptarea diferitelor
aparate de măsură la mărimile de măsurat;
- transformatoare speciale (de sudură, pentru cuptoare electrice);
b. după felul mărimii transformate:
- de tensiune;
- de curent;
c. după sensul transformării:
- transformatoare ridicatoare;
- transformatoare coborâtoare.

1.1 Elemente constructive ale transformatorului electric

Principalele elemente constructive ale transformatorului sunt: miezul de fier, înfăşurările,

carcasa, rezervorul de ulei, releul de gaze.
- Miezul de fier reprezintă circuitul magnetic al transformatorului prin care se închid
liniile câmpului magnetic produs de curenţii alternativi care străbat înfăşurările.
Miezul de fier se realizează din foi de tablă din oţel de transformator (numite tole), izolate
între ele cu lac izolant. Pentru a obţine miezul de fier, tolele se ţes între ele în scopul
micşorării spaţiilor de aer şi deci a reluctanţei circuitului magnetic.
Miezul feromagnetic pe care sunt aşezate înfăşurările se numeşte coloană, iar porţiunile
din miez care unesc coloanele poartă numele de juguri.
La transformatoarele de mare putere se practică în coloane canale de răcire prin care
circulă agentul de răcire (aer, ulei de transformator). Izolarea tolelor cu lac izolant sau oxizi
metalici conduce la diminuarea curenţilor turbionari ce se induc în miez.

coloană

IT JT
jug

Fig.1.1Elemente constructive ale transformatorului monofazat.

- Înfăşurările se realizează din materiale conductoare (Cu, Al). Poziţia înfăşurărilor

este cilindrică coaxială, înfăşurarea de joasă tensiune (JT) fiind de diametru mai mic, iar cea
de înaltă tensiune (IT) înconjurând pe cea de joasă tensiune (fig. 1.1). Spirele înfăşurării sunt
izolate între ele cu email, răşini sintetice, fibră de sticlă, etc. Înfăşurările se izolează între ele
prin straturi de polivinil, preşpan, zone de aer şi de asemenea, acestea se izolează faţa de
juguri şi coloane.
- Carcasa
Din punct de vedere al modului de răcire, transformatoarele se împart în,
transformatoare uscate, cu răcire naturală în aer, transformatoare în ulei cu răcire naturală, la
care miezul şi înfăşurările sunt cufundate într-o cuvă umplută cu ulei (pentru puteri 1-1000
KVA) şi transformatoare cu ulei cu răcire artificială a uleiului (la puteri foarte mari).
Cuva se realizează din tablă de oţel netedă sau ondulată şi serveşte la susţinerea
agentului de răcire şi la protejarea transformatorului faţă de influenţele mediului.

94
 - Rezervorul de ulei este un vas umplut parţial cu ulei, aflat pe capacul cuvei, ce are
destinaţia să preia variaţiile de volum ale uleiului datorită variaţiei temperaturii de
funcţionare.
- Releul de gaze este aparatul montat pe ţeava care leagă rezervorul de ulei cu carcasa,
ce funcţionează la apariţia gazelor degajate în ulei, când apare o energie termică importantă,
datorită funcţionării necorespunzătoare a transformatorului (scurtcircuit, străpungeri între
spire, suprasarcini de durată mare).

1.2 Transformatorul monofazat

Considerăm un transformator cu două înfăşurări situate pe coloane diferite pentru

claritatea expunerii (fig. 1.2).
O înfăşurare este alimentată de la o sursă de curent alternativ şi este numită înfăşurare
primară, iar cea de-a doua cedează energie de curent alternativ şi este numită înfăşurare
secundară. Ambele înfăşurări au acelaşi sens de bobinare.

I1 I2
U1
W2

W1
U2

Fig. 1.2 Schema de principiu pentru un transformator monofazat.

1.2.1 Funcţionarea transformatorului în sarcină

În acest regim de funcţionare, impedanţa la bornele circuitului secundar este ZM.

Principiul de funcţionare al transformatorului se bazează pe fenomenul de inducţie
electromagnetică între înfăşurarea primară ce este alimentată cu tensiunea alternativă u1, este
străbătută de curentul alternativ i1, care produce un câmp magnetic variabil, ale cărui linii
străbat înfăşurarea secundară. Ca urmare a acestui fenomen, conform legii inductiei
electromagnetice, la bornele înfăşurării secundare apare tensiunea electromotoare indusă.
În cadrul regimului de mers în sarcină, circuitul secundar este închis şi este străbătut
de curentul i2.
Fie W1 numărul de spire ale înfăşurării primare şi W2 numărul de spire al înfăşurării
secundare. Numim produsul (W1*i1) solenaţie primară instantanee, ea produce câmpul
magnetic de excitaţie. Numim produsul (W2*i2) solenaţie secundară instantanee, ea produce un
câmp magnetic de reacţie.
În figura 1.3 s-a reprezentat spectrul liniilor de câmp magnetic rezultant. Liniile de
cîmp se împart în trei categorii:
a) cele cuprinse în întregime în miezul magnetic al transformatorului şi care se
înlănţuie cu ambele înfăşurări sunt linii ale câmpului magnetic util .

95
 b) cele care se înlănţuie numai cu spirele propriei înfăşurări şi se închid prin aer şi
miezul magnetic sunt linii ale cîmpului magnetic de dispersie al înfăşurării primare 1’ şi al
înfăşurării secundare 2’.

1’

2’

Fig. 1.3 Spectrul liniilor de camp ale infăşurărilor primară şi secundară.

Notăm cu  fluxul fascicular dat de câmpul magnetic util prin secţiunea transversală a
circuitului magnetic.
Fluxurile totale utile ale înfăşurării primare şi secundare sunt: u1  W1 , respectiv
Ψu 2  W2 Φ . Fluxurile de dispersie ale înfăşurării primare şi secundare sunt d1, respectiv
d2. Fluxurile totale ale înfăşurării primare 1 şi secundare 2 sunt date de expresiile:
1  u1  d1  W1  d1
2  u 2  d 2  W2   d 2 (1)

Fluxurile utile sunt cele necesare pentru funcţionarea transformatorului şi ele sunt
mult mai mari decât fluxurile de dispersie, deoarece reluctanţa prin circuitul magnetic este
mult mai mică decat reluctanţa în aer, RFe R0.

1.2.2. Ecuaţiile transformatorului la mersul în sarcină

Se introduc următoarele ipoteze simplificatoare:

- se neglijează pierderile în miezul magnetic;
- miezul magnetic se consideră nesaturat (dependenţa liniară   f ( W  i) ).
Fluxurile totale ale celor două înfăşurări se pot exprima in funcţie de inductivităţile
proprii şi mutuale ce apar la cele două circuite cuplate magnetic:
Ψ1  L11i1  M  i 2
Ψ2  L 22i 2  M  i1
în care: L11, L22 sunt inductivităţile proprii ale înfăşurării primare, respectiv secundare;
M este inductivitatea mutuală specifica cuplajului magnetic dintre cele doua
infasurari ale transformatorului.
Se aplică teorema a-II a a lui Kirchhoff pe ochiul format de circuitul primar (fig.1.2):
R 1i1  u1  e1 (2)
în care: R1 este rezistenţa circuitului primar;
e1 este tensiunea electromotoare indusă de fluxul magnetic Ψ1 în circuitul primar.
dΨ d
e1   1   (L11i1  M  i 2 ) (3).
dt dt

96
 Se aplică teorema a-II a a lui Kirchhoff pe ochiul format de înfăşurarea secundară
(fig.1.2):
R 2  i2  u 2  e2 (4)
unde R2 este rezistenţa circuitului secundar;
e2 este tensiunea electromotoare indusă de fluxul magnetic Ψ2 în circuitul secundar.
dΨ d
e 2   2   (L 22 i 2  M  i1 ) (5)
dt dt
Ecuaţiile tensiunilor din circuitul primar şi secundar sunt:
 di1 di 2
 1 1 1 11 dt  M dt
u  R i  L
 (6)
 u  R i  L di 2  M di1
 2 2 2 22 dt dt
W1 di W di
În sistemul de ecuaţii se adună şi se scad cantităţile  M  1 , 2  M  2 la ecuaţia 1,
W2 dt W1 dt
respectiv 2 obţinându-se :
  W1  di1 M d
u  R i 
 1 1 1  11 L  M   (W1i1  W2 i2 )
  W 2  dt W 2 dt
 (7)
 u  R i   L  W2 M  di2  M d (W i  W i )
 2 2 1  22 W  dt W dt 1 1 2 2
  1  2
Utilizand următoarele relaţii, de legătură între inductivităţile proprii, mutuale utile şi
de dispersie, L11, L22, M, L u12 , L u 21 , respectiv L d12 , L d 21 :

 W1
 11 d12 W M  Ld12  L u12
L  L 
 2
 (8)
L  L  W2 M  L  L
 22 d 21 W1 d 21 u 21
se fac următoarele observaţii:
W1 W
L11  M  L d12 şi L 22  2 M  L d 21 (9)
W2 W1
Fluxul util total al înfăşurării primare este :
Ψu1  W1Φ  L u12 i1  M  i 2 (10)
în care primul termen al sumei reprezintă fluxul ce străbate spirele înfăşurării primare şi se
închide prin miezul magnetic, produs de înfăşurarea primară, iar cel de-al doilea reprezintă
fluxul ce străbate spirele înfăşurării primare şi se închide prin miezul magnetic, dar este
produs de înfăşurarea secundară.
W1 M
Ψu1  W1Φ  M  i1  M  i 2  ( W1i1  W2 i 2 ) (11)
W2 W2

97
Prin analogie cu relaţia (11) se deduce expresia fluxului util al înfăşurării secundare:
W2 M
u 2  W2   L u 21 i 2  M  i1  M  i 2  M  i1  ( W1i1  W2 i 2 ) (12)
W1 W1
Utilizând rezultatele din relaţiile (9),(11),(12), sistemul (7) devine:

 di1 dΦ
u1  R1i1  L d12 dt  W1 dt
 (13)
 u  R i  L di 2  W dΦ
 2 2 2 d 21 dt 2 dt
În orice regim de funcţionare al transformatorului se poate scrie relaţia :
W1i1  W2 i 2  W1i μ (14)
în care iμse numeşte curent de magnetizare al miezului.
Introducem noţiunea de inductivitate utilă de magnetizare în raport cu înfăşurarea primară
Lμ :
W
L  1 M
W2
M W
u1  ( W1i1  W2 i 2 )  1 M  i   L  i   W1 (15)
W2 W2
Tensiunile electromotoare utile primare şi secundare se exprimă cu ajutorul mărimii L:

 dΨu1 dΦ diμ
eμ1    W1  Lμ
 dt dt dt
 (16)
e   dΨu 2  W dΦ   W2 L diμ
 μ 2 dt
2
dt W1 dt
μ
Prin introducerea expresiilor (16), sistemul de ecuaţii (13) devine :

 di
u 1  R1i1  L d12 1  eμ1
 dt
 (17)
 u  R i  L di 2  e
 2 2 2 d 21 dt μ 2
La sistemul (17) se adaugă ecuaţiile (18) şi se obţin ecuaţiile de funcţionare ale
transformatorului monofazat :

W1i1  W2i 2  W1i μ

 dΦ di μ W1
e
 μ1   W 1   L μ  eμ 2
 dt dt W2
 di 1
 L 2   i 2 dt
u 2  R  i 2 98
 dt C
în care cea de a-III a ecuaţie presupune existenta unui consumator la bornele secundare de
tipul R-L-C.
Comparând cele două sisteme (7) şi (17), înlocuirea inductivităţilor L 11, L22, M cu
L d , L d 21 , L μ înseamnă înlocuirea tensiunilor electromotoare de autoinducţie şi inducţie
12
mutuală prin tensiunile electromotoare datorate fluxului de dispersie şi tensiunile
electromotoare datorate fluxului util .

1.2.3 Ecuaţiile funcţionale în regim staţionar.

Schema echivalentă. Diagrama de fazori.

Considerând transformatorul în regim cvasistaţionar, putem exprima sistemul de

ecuaţii de funcţionare din relaţiile (17)+(18) cu ajutorul reprezentării în complex:

U1  R 1 I1  jX d I1  E μ
 12 1
 U 2  R 2 I 2  jX d 21 I 2  E μ
2

W1 I1  W2 I 2  W1 I μ (19)

E  W1 E   jX I   jωW Φ
 μ1 W2 μ 2 μ μ 1

U 2  R I 2  jX I 2
Fie fluxul util fascicular:
Φ  Φ m sin ωt (20)
Tensiunea electromotoare utilă este:
e μ1  2 πfW1Φ m cos ωt (21)
Valorile efective ale tensiunilor electromotoare utile primară şi secundară sunt:
2 πf 2πf
E μ1  W1Φ m ; E μ 2  W2 Φ m (22)
2 2
Vom introduce noi notaţii pentru mărimile secundare ale transformatorului, prin
raportarea acestora la primar.
2 2
W W  W 
U 2 '  U 2 1 ; R 2 '  R 2  1  ; X d 21 '  X d 21  1 
W2  W2   W2  (23)
W W1
I2'  I2 2 ; Eμ '  Eμ  Eμ
W1 2 1 2 W2
Sistemul de ecuaţii (19) se poate rescrie :

99
 U1  R1 I1  jX d12 I1  E μ1

 U 2 '  R 2 ' I 2 '  jX d ' I 2 '  E μ1
 21
 '
I1  I 2  I μ (24)

E μ1  E μ 2 '   jX μ I μ   jωW1 Φ

U 2 '  R ' I 2 '  jX ' I 2 '
unde R’, X’ sunt parametrii consumatorului aflat la bornele secundare raportat la primar.
Prin raportarea mărimilor secundare la primar, tensiunea electromotoare E μ 2 ' se
identifică cu E μ1 , iar puterea electrică activă şi reactivă se conservă
 ' ' ' '2 
 U 2 I 2  U 2 I 2 , R 2 I 2  R 2 I 2 2 , E 2 ' I 2 '  E 2 I 2 
 
Sistemului de ecuaţii în regim cvasistaţionar (24) îi corespunde schema echivalentă
din figura 1.4 .Schema echivalentă dedusă, presupune neglijarea pierderilor în fier în circuitul
magnetic şi are în componenţă un transformator ideal cu raportul spirelor W1 / W2 , fără
pierderi sau dispersii, la a cărei ieşire se obţin tensiunea şi curentul secundar reale.

R1 X d12 X d 21 ' R 2' I2

A a
Iμ
I1 I 2'

U1  Eμ Xμ U2
1 U 2'

x
X
W1 W2

Fig. 1.4 Schema echivalentă a transformatorului

fără considerarea pierderilor în fier

Pentru a modela pierderile în fier se introduce în schemă rezistenţa RW :

E μ1 2
PFe  R W I W  2 unde E μ1  R W I W .
RW

100
Se obţine schema echivalentă din fig.1.5 în care curentul I 0 (de mers în gol) este suma
curenţilor I W şi I prin rezistenţa R W , respectiv reactanţa X  .

R1 X d12 X d 21 ' R 2'

I0 I2
A
a
I1 Iμ
IW I 2'
 E μ1 RW U2
U1 Xμ U 2'

x
X

Fig. 1.5 Schema echivalentă a transformatorului

cu considerarea pierderilor în fier

Sistemul de ecuaţii în noua situaţie devine :

U1  R 1 I1  jX d12 I1  E μ1

 U 2 '  R 2 ' I 2 '  jX d ' I 2 '  E μ '
 21 2
 ' (25)
I 1  I 2  I μ  I W  I 0

E μ  E μ '   jX μ I μ   jωW1 Φ  R W I W
 1 2
U '  R ' I 2 '  jX ' I 2 '
 2
Diagrama de fazori pentru transformatorul electric cu sarcină inductivă în secundar
este reprezentată în figura 1.6.

101
 jX d 12 I 1

U1 R 1 I1

 Eμ
1
I1

I0
IW α
'
I2 Iμ Φ

 jX ' d 21 I 2 '
'
U 2

E μ1  R 2 'I2 '

Fig.1.6 Diagrama de fazori pentru transformatorul electric monofazat.

Modul de realizare al diagramei de fazori este următorul: se porneşte de la fluxul util

fascicular Φ care se ia origine de fază. Se reprezintă apoi ecuaţia I 0  I W  I μ , ţinând cont că
I 0 nu este în fază cu Φ , defazajul fiind proporţional cu pierderile active în fier. Se reprezintă
ecuaţiile de tensiuni din primar şi secundar.

1.2.4. Regimuri particulare de funcţionare ale transformatorului

a) Funcţionarea la mers în gol

În acest regim de funcţionare, impedanţa consumatorului la bornele secundarului este

Z 2   iar curentul în secundar este i2 = 0. Încercarea la mersul în gol se efectuează prin
alimentarea înfăşurării primare cu tensiunea U10  U1n . Deoarece în secundar nu se transferă
energie (i2 = 0), întreaga energie absorbită de primar de la reţea serveşte la crearea câmpului
magnetic util şi de dispersie şi la acoperirea pierderilor Joule în primar. Din acest motiv
intensitatea curentului primar de mers în gol este mult mai mică decât intensitatea curentului

primar nominal I10  (2  10)%I1n , 
Sistemul de ecuaţii cu reprezentarea în complex a mărimilor sinusoidale este:

U10  R1 I10  jX d12 I10  E μ1


 U 20 '  E μ
1 (26)

I10  I 0  I W  I μ

E μ1   jX μ I μ  R W I W
Deoarece I10  I1n ecuaţiile (26) devin :
W
U10   E μ , U 20  2 E μ (27)
1 W1 1

102
 Se deduce mărimea numită raport de transformare al transformatorului electric
monofazat  U10 / U 20  care este raportul dintre tensiunea primară şi tensiunea secundară, in
valori efective, la mersul în gol.
U Eμ W U
K T  10  1  1  1n (28)
U 20 E μ 2 W2 U 20

I10 R1 X d12 R 2 X d 21

I0

Iμ
IW
 E1μ
U10 Xμ RW
U 20 '

jX
d I
1210

R1I10
U
10 I10
E
1 μ
IW
α
Φ
' Iμ
U20E
1μ

b
Fig. 1.7 Schema echivalentă (a) şi diagrama de fazori (b)
a transformatorului electric la regim de mers în gol.

Ecuaţiile (26) conduc la schema echivalentă din fig. 1.7a şi la diagrama de fazori din
figura 1.7b:
Încercarea la mers în gol permite determinarea parametrilor transformatorului:
K T , R W , Xμ .
Puterea electrică activă primită de primar este utilizată în cea mai mare măsură pentru
acoperirea pierderilor în fier, în miezul magnetic (pierderile Joule fiind neglijabile) :
P
P10  R W I10 2  R W  10 (29)
I10 2
Puterea reactivă primită de primar la regimul de mers în gol este utilizată pentru formarea
câmpului magnetic util :
Q
Q10  X μ I10 2  X μ  10 (30)
I10 2

103
 b) Funcţionarea transformatorului în scurtcircuit

În acest regim înfăşurarea secundară este scurtcircuitată Z 2 = 0 şi se alimentează

înfăşurarea primară cu tensiune mult redusă faţă de cea nominală, numită tensiune de
scurtcircuit ( U1sc ), parametru foarte important al transformatorului. Tensiunea de scurtcircuit
este tensiunea din primarul transformatorului la funcţionarea acestuia în scurtcircuit, pentru
care se obţin în cele două înfăşurări curenţii nominali.
În acest regim Z 2  0  U 2  0 , iar I 0  0 (deoarece U 1sc  U 1n ). Ecuaţiile
transformatorului electric în regim de scurtcircuit sunt :
U1sc  R 1 I1n  jX d12 I1n  E μ1

0  R 2 ' I 2n '  jX d ' I 2n '  E μ
21 1
 (31)
I1n  I 2n '  0  I 2n '  I1n

E μ1   jX μ Iμ  R W I W
Utilizând ecuaţiile (31) se observă că este adevărată relaţia:
  
U1sc  I1n R 1  R 2 '  j X d12  X d 21 ' I1n  (32)
în care: R sc  R 1  R 2 ' este rezistenţa de scurtcircuit a transformatorului;
X sc  X d12  X d 21 '
este reactanţa de scurtcircuit a transformatorului.
Ecuaţia (32) ne conduce la schema echivalentă (schema Kapp) din figura 1.8 şi la diagrama de
fazori din figura 1.9.

R1 X d12 X d 21 ' R 2'

I 2n

U1sc I1n  I 2n '  Eμ

1

W1 W2

Fig. 1.8 Schema Kapp

jX d 12 I 1 n

U 1 sc R 1 I1n

 jX d 21 I 2 n ' I1n   I 2 n '

 Eμ
1  R 2'I2n ' Φ

104
 Fig. 1.9 Diagrama de fazori a transformatorului electric
la regim de scurtcircuit

Deoarece tensiunea U2 = 0, puterea electrică consumată de transformator de la reţea

este utilizată numai pentru acoperirea pierderilor. Pierderile în fier pot fi neglijate deci (
U 1sc  U 1n ), puterea activă primită de transformator este utilizată pentru acoperirea
pierderilor Joule (nominale).
 I 
2
2 2 2 
Psc  PJ1  PJ 2  R 1I1n  R 2 I 2n  I1n  R 1  R 2  2n 

  I1n 
  (33)
 2


W
 I1n 2  R 1  R 2  1


 1n 1 
I 2 R R ' R I 2
2 
sc 1n
  W2  
Regimul de scurtcircuit al transformatorului electric monofazat serveşte la
determinarea experimentală a doi parametri importanţi ai transformatorului: tensiunea de
scurtcircuit U1sc şi pierderile Joule ale transformatorului în regim nominal PJn  Psc .
Tensiunea de scurtcircuit se exprimă uzual în procente faţă de tensiunea nominală :
U 
u1sc   1sc   100 [%]
 U1n 
şi are în mod uzual valori u1sc  5  12% .

1.2.5 Bilanţul de puteri al transformatorului

În evaluarea bilanţului de puteri active ale transformatorului intervin următoarele

elemente:
- puterea activă primită de primarul transformatorului de la sursa de alimentare
P1  U1I1 cos φ1 ;
- puterea activă consumată prin pierderile în fier PFe  PT  PH (PT pierderi prin
curenţi turbionari, PH pierderi prin fenomenul de histerezis);
- pierderi de putere activă prin efect Joule în cele două înfăşurări
PJ  R 1I12  R 2 I 2 2  PJ1  PJ 2 ;
- puterea activă cedată de secundar receptorului P2  U 2 I 2 cos φ 2 ;
- puterea electromagnetică activă P  E μ1 I1 cos φ1 .
Relaţiile de legătură între puterile enumerate sunt:
P1  PJ1  P; P  PJ 2  PFe  P2 (34)
ele se deduc din diagrama de fazori a transformatorului.
Bilanţul de puteri reactive ale transformatorului cuprinde:
- puterea reactivă primită de primar de la sursa de alimentare Q1  U1I1 sin φ1 ;
- puterea reactivă pierdută datorită câmpului magnetic de dispersie Q d  Q d12  Q d 21 ;
- puterea reactivă utilă de magnetizare Q μ ;
- puterea reactivă cedată prin secundarul transformatorului, sarcinii
Q 2  U 2 I 2 sin φ 2 ;
- puterea reactivă electromagnetică cedată de primar, secundarului în procesul de
magnetizare Q.
Între elementele ce intervin în bilanţul de putere reactivă există relaţiile:

105
 Q1  Q d12  Q; Q  Q d 21  Q   Q 2 (35)
Expresiile (34) şi (35) sunt ilustrate în figurile 1.10, respectiv 1.11:

P1 P P2

PJ1 PJ2 PFe

Fig. 1.10 Bilanţul de puteri active al transformatorului.

Q
2
Q
1 Q

Q
d12
Q
d21
Q
μ

Fig. 1.11 Bilanţul de puteri reactive al transformatorului.

1.2.6 Caracteristicile transformatorului monofazat

a) Caracteristica externă
O importanţă deosebită în funcţionarea transformatorului o are dependenţa dintre
tensiunea U2 la bornele secundarului şi curentul I 2 debitat de acesta pe o sarcină exterioară Z.
Uzual această caracteristică se obţine experimental şi poate avea una din formele din figura
1.12, dependente de natura sarcinii.
Caracteristica se trasează la tensiune de alimentare şi factor de putere în secundar
constante U1 = ct.; cos2 = ct.

106
 cos φ 2  0 , 7 cap .
U 2

E 2  U 20
cos φ 2  1
cos φ 2  0 , 7 ind .

I2

Fig. 1.12 Caracteristica externă a transformatorului electric.

În figura 1.12 se observă rigiditatea caracteristicii externe a transformatorului, care se

exprimă prin căderea relativă de tensiune:
U  U2
Δu 2  %  20 100 (36)
U 20
Această cădere de tensiune reprezintă câteva procente din tensiunea nominală. Deci
transformatorul alimentează în secundar consumatorii la tensiune relativ constantă, faţă de
variaţia curentului de sarcină I2.

b) Caracteristica randamentului
Prin definiţie randamentul unui transformator este:
P
η 2 (37)
P1
unde P1 este puterea primită de la reţea;
P2 este puterea cedata consumatorului din secundar.

η
1

0,7I2n I2n I2

Fig. 1.13 Caracteristica randamentului.

107
 Pornind de la expresiile celor doua puteri:
P1  PJ  PFe  P2
P2  U 2 I 2 cos φ 2 (38)
expresia randamentului devine:
U 2 I 2 cos φ 2
η (39)
U 2 I 2 cos φ 2  PJ  PFe

Raportul dintre cei doi curenţi I1 şi I2 fiind constant, se poate înlocui curentul primar I 1
cu expresia I1  K T I 2 . Considerând tensiunea de alimentare U1 = ct, atunci
U 2  U1 / K T  ct. şi rezultă că pierderile în fier care depind de amplitudinea şi frecvenţa
tensiunii sunt constante PFe  ct. Se obţine expresia randamentului η  f  I 2  pentru
cos φ 2  ct.
Valoarea maximă η m a randamentului, la factor de putere dat al sarcinii conectate în
secundar, are loc pentru valoarea curentul I2 determinat de ecuaţia:
dη
0 (40)
dI 2
Prin rezolvarea ecuaţiei (40) se găseşte P J = PFe , deci randamentul atinge valoarea
maximă la acea încărcare I2 pentru care pierderile Joule sunt egale cu pierderile în fier.
În mod uzual, caracteristica randamentului se trasează grafic pe baza datelor obţinute
prin încercări experimentale şi are forma celei reprezentate în figura 1.13. Practic s-a observat
că valoarea maximă a randamentului se obţine în jurul valorii curentului I 2  0,7 I 2n .
Randamentul transformatorului este mai ridicat decât cel al maşinilor rotative
neintervenind pierderile mecanice. La transformatoarele de putere medie şi mare 10-1000
KVA, randamentul este 0,95-0,97, la transformatoarele de putere foarte mare poate depăşi
0,99, iar la cele de putere foarte mică, randamentul scade sub 0,7.

108