Sunteți pe pagina 1din 4

Gestiune – CURS 3 Funcțiile contabilității

FUNCȚIILE CONTABILITĂȚII:

În activitatea de conducere contabilitatea îndeplinește următoarele funcții:

 funcția de înregistrare (oglindire) – constă în capacitatea de a reflecta


operativ, precis fenomene economice ce apar în cadrul entității și care
se pot exprima valoric;
 funcția de informare – constă în furnizarea de informații asupra
structurii și a dinamicii patrimoniului, a stadiului proceselor econimice
și a rezultatelor obținute la sfârșitul exercițiul financiar în scopul
fundamentării deciziilor;

Contabilitatea furnizează informații despre gospodărirea mijloacelor materiale și


bănești, volumului și dinamica produselor obținute, costurile de producție, veniturle obținute,
profitul sau pierderea exercițiului.

 funcția de control gestionar e legată de cea de informare și constă în


verificarea cu ajutorul datelor contabile, a modului de păstrare și
utilizării valorilor materiale și bănești;
 funcția juridică – datele contabile și documentele de evidență
servesc ca mijloc de probă în justiție pentru dovedirea relațiilor
realizare între 2 entități, respectiv vinovăția sau nevinovăția
persoanelor ce au participat la efectuarea acestora;
 funcția previzională – datele contabile oferă posibilitatea decoperirii
tendințelor viitoare, a fenomenlor și procecelor economice viitoare
pentru luarea de decizii curente și de perspectivă.

SISTEMUL DE CONTABILITATE:

Principiile sistemului de organizare a contabilității sunt:

1. Contabilitatea în partidă simplă – prin care operațiunea se înregistrează


într-o singură partidă (de exemplu încasarea unei sume de bani se
înregistrează în partida casei);
2. Contabilitatea în partidă dublă – prin care operațiunea se înregistrează
în 2 partide concomitent (o partidă ce arată originea, și cealaltă arată
destinația, de exemplu partida casă = partida bancă);

Societățile comerciale indiferent de forma de înființare au obligația să organizeze și să


conducă Contabilitatea proprie potrivit legii Contabilității 82/91 modificată și republicată în
conformitate cu Ordinul Ministerul de Finanțe nr. 1752/2005 cu privire la reglementările
contabile conforme cu directivele europene.

Contabilitatea ca formă principală a evidenței economice înregistrează, urmărește și


controlează în mod documentat, complet, neîntrerupt acele fenomene și procese economice ce
pot fi exprimate valoric.
Contabilitatea reflectă cronologic și sistematic existența și mișcarea mijloacelor
bănești a cheltuielilor, veniturilor, obligațiilor, capitalului social, creditelor bancare, obligația
fața de terți, profitul sau pierdere realizată în urma desfășurării unor activități.

În țara noastră reglementările contabile au un set de principii corelate cu cerințele


normelor contabile, europene și internaționale.

Principiul continuității – activitatea presupune că persoana juridică își continuă în mod


normal funcționarea într-un viitor previzibil fără a intra în stare de lichidare sau reducerea
semnificativă a activității.

Principiul permanenței metodelor presupune continuitatea aplicării acelorațo reguli și


norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor de activ și
pasiv a rezultatelor, asigurând astfel comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.

Principiul prudenței – se vor avea în vedere următoarele aspecte:

1. se vor considera numai profiturile recunoscute până la data încheierii


exercițiului financiar;
2. toate informațiile trebuie să fie aferente exercițiului financiar respectiv și nu
din exercițiile financiare anterioare;

Principiul independenței exercețiului – se vor lua în considerare toate veniturile și


cheltuielile corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportatea fără a se ține
seama de încasarea sumelor sau efectuarea plăților.

Principiul evaluării separate a elementelor activ și pasiv – se va stabili valoarea


aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv.

Principiul intangibilității – bilanțul de deschidere al unui exercițiu trebuie să


corespundă cu cel de închidere al exercițiului precedent.

Principiul necompensării – valorile elementelor de activ nu pot fi compensate cu


vaorile elementelor ce reprezintă pasivul, respectiv veniturile cu cheltuieli, cu excepția
compensării între active și pasive permise de reglementări legale.

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului – informațiile prezentate în


situații financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu
doar forma lor jurdică.

Principiul pragului de semnificație – orice element care are valoare semnificativă


trebuie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare.

PATRIMONIUL CA OBIECT AL CONTABILITĂȚII:

Contabilitatea în calitate de disciplină științifică dependentă are un obiect propriu de


cercetare. Obiectul contabilității îl constituie reflectarea în expresie bănească în patrimoniul
aflat în gestiunea ajutorului economic, a mișcării și transformării lui ca urmare a operațiunilor
economice și a rezultatelor obținute.

PATRIMONIUL reprezintă totalitatea obligațiilor și a drepturilor cu valoarea


economică aparținând unei persoane fizice sau juridice, precum și bunurile la care se referă.

STRUCTURA PRIVIND ACTIVUL PATRIMONIULUI:

Activul cuprinde bunurile economice sau mijloacele de care dispune entitatea; activul
indică utilizarea capitalurilor ca bunuri de folosință îndelungată (stocuri, creanțe,
disponibilități bănești).

Se disting următoarele categorii de active:

a) active imobilizate (capital fix);


b) active circulante;

a) Activele imobilizate se diferențiază în 3 grupe:


1. imobilizări necorporale;
2. imbolizări corporale;
3. imbolizări financiare;

1. Imobilizări necorporale:

Un activ necorporal este un idenificabil, nemonetar fără suport material și deținut


pentru utilizarea în procesele de producție sau furizarea de bunuri și servicii cu posibilitatea
de a genera beneficii pentru entitate.

În cadrul imbolizării necorporale se curpind: cheltuieli de constituire, cheltuieli de


dezvoltare, brevete, licențe, mărfuri și alte imobilizări necorporale (programe informatice).

2. Imobilizări corporale:

Un activ corporal trebuie recunoscut în bilanț dacă se estimează că va genera beneficii


economice pentru entitate, iar costul activului se poate evalua în mod credibil; imobilizările
corporale sun active care sunt deținute de o persoană juridică pentru a putea fi folosite în
producția proprie de bunuri și servicii; se utilizează pe o perioadă mai mare de un an, au o
valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările în vigoare.

Imobilizările corporale cuprind terenuri care nu se amortizează, construcții, instalații


tehnice și mașini, alte instalații (utilaje și mobilier), imbolizările corporale în curs (investiții
neterminate efectuate în regie proprie sau antrepriză).

Deprecierea imbolizărilor corporale e egală cu AMORTIZAREA. Aceasta se


calculează pe baza unui plan de amortizare de la data punerii în funcțiune și până la
recuperarea integrală a valorilor conform duratelor de viață și a condițiilor de utilizare a
acestora. Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o
cheltuială.