Sunteți pe pagina 1din 3

Subject: [mystique] cui foloseste filosiofia si arta

Resent-Date: Thu, 20 Apr 2000 13:55:13 +0300


Resent-From: mystique@itcnet.ro
Date: Thu, 20 Apr 2000 20:50:36 +1000
From: Dima Bicleanu <dimaflor@ihug.com.au>
Reply-To: mystique@itcnet.ro
To: mystique@itcnet.ro

Cineva (G B) zicea pe aceasta lista cam asa:

>le-am zis atunci ca filozofia orbecaie de ani de zile


>si n-a gasit drumul spre adevar macar, despre adevar,
>ce sa mai vorbim... Culmea e ca asta credeam si poate
>cred despre filozofie in general, dar ma atrage
>totusi. Asta mie natura. Pe undeva asta e drumul meu,
>daca vrei, se leaga...face parte din plan..;o}

Ma voi referi strict la "filosofia" europeana. De altfel, cuvintul


"filosofie" a fost inventat de greci, de la "filos" = prieten, iubitor (al
ceva) si "sofia" = intelepciune. El a aparut ca un omagiu si un semn de
modestie fata de "vchii" intelepti ("sofoi") care erau un grup de sapte
ilustri intelepti (numele celor sapte variaza dupa surse, daca ii luam pe
toti, din toate sursele, ca o reuniune de multimi de nume, ajungem cam la
40!). Asadar, cu modestie si reverenta, cei ce au venit in timp dupa "Cei
Sapte Magnifici" nu s-au mai numit "sofoi", intelepti, ci doar filososfi,
iubitori de intelepciune - (iertati-mi prezentarea cam sumara, n-am facut
decit un an de greaca veche, cindva de mult, dar cu Adelina Piatkowski -
"however", vorba englezului! - , la "Universitatea Cultural-Stiintifica",
cum i se zicea pe atunci "Universitatii Populare" din Bucuresti - prin
anii '80, e bine sa stie omul macar un pic de graca veche, daca vrea sa
inteleaga cit-de-cit cum stam cu stramosii...).

Filosofia a fost cindva o cale de a gasi adevarul. Pina la Socrate,


filosofia era mai mult un discurs despre cer, despre stele si planete.
Socrate "a coborit-o pe pamint", punind problemele fundamentale:

Ce este binele?
Ce este adevarul?
Ce este virtutea?
Ce este frumosul?

Mai mult decit asta, el credea ca toate acestea se identifica (daca este
sa-l vedem pe Socrate prin scrierile lui Platon): adica ce este bine, este
in acelasi timp adevarat, virtuos si frumos.

Calea spre adevar este atunci echivalenta cu calea spre oricare dintre
celelalte: calea spre bine, spre virtute, sau spre frumos.

O carte foarte frumoasa despre cautarea adevarului in filosofia greaca a


scris Anton Dumnitriu ("Aletheia - incercare asupra ideii de adevar in
Grecia antica", ed. Eminescu, Bucuresti, Piata Scinteii, 1, 1984).
"Aletheia", conceptul filosofic care se traduce de obicei in literatura
filosofica romaneasca prin "adevar", are de fapt o semnificatie mai clara
daca privim etimologia cuvintului in greaca:
"...Daca acum traducem strict a-letheia, termenul acesta inseamna
'fara-uitare', adica o stare de constiinta careia uitarea nu-i apartine..."
(op.cit., pp.239). (aici, daca imi permiteti, o scurta paranteza, pentru ca
mi se pare interesant de mentionat: Martin Heidegger, un filosof german din
secolul nostru, a fost cel care a facut din "re-amintirea fiintei", al
carei sens primar zice el ca l-am "uitat", cheia de bolta a cugetarilor
sale. Voi reveni, daca intereseaza subiectul.)

Si in continuare:
"...starea aceasta este dincolo de 'polymatheia' - de omnistiinta, care cum
am vazut nu formeaza intelectul si nu duce la 'sophia' [= intelepciune,
nota mea, D.B.]".

Iar mai departe, la pp.242 - 243, spune:


"Rezulta astfel ca grecii isi inchipuiau ca ar exista o ascensiune
treptata, pe care o sufera constiinta omului, care il conduce, de-a lungul
unor stari indefinite, la starea lui originara, caracterizata de
eternitate. De aceea Platon a dat o interpretare 'etimologica' cu totul
surprinzatoare, in ceea ce priveste termenul 'aletheia'. El desparte
cuvintul 'aletheia' in doua parti, avind fiecare un sens determinat: 'ale'
si 'theia', deci 'aletheia', prima parte 'ale' avind intelesul de
'alergare', 'cursa', si a doua 'theia' de 'divina'. Asadar, 'aletheia'
insemna, pentru el, prin ceea ce ne spun partile ei, 'alergare divina' ".

Intr'adevar, e barosan Platon cu speculatiile lui etimologhicesti! Sigur,


le facea doar "la misto", pe barba lui Socrate, ca sa scoata la lumina
"adevarul"!

A. Dumitriu se referea aici la un pasaj din dialogul "Cratylos", un dialog


consacrat definirii adevarului, anume pasajul 421 b.

Dialogurile lui Platon, de altfel, seamana foarte bine cu acest cerc de


discutii de pe Internet. (Din pacate, noua ne lipseste un "Socrate", macar
unul virtual! Poate va apare si el, la momentul oportun, din "cyber-space"!)

Dialogul "Cratylos" poate fi citit in editia "Platon - opere", vol III, ed.
st. si encicl., Bucuresti 1978, pp. 251 sq., in excelenta traducere a
Siminei Noica; pentru fragmentul despre 'aletheia', avut in vedere de A.
Dumitriu, vezi op.cit., pp. 303).

Filosofia europeana a evoluat mai departe pe drumul deschis de


Platon-Socrate, ca o "stiinta a stiintelor", care ne poate da prin judecata
si intelegere superioara a Universului, un fundament al eticii si al
realului.

Cum sa nu te atraga o asemenea intreprindere, cind vrei sa stii ce e cu


tine pe lumea asta?!

Deci sa trecem mai departe, unde in acelasi mesaj al Gabrielei, se spune:

>Intreba cineva pe arte ce e arta, cui foloseste?


>Astept parerea voastra...

Arta, asa cum este ea prezenta in lumea de azi, este singura legatura
viabila a omului cu realitatea "cealalta", "sacra", "transcendenta", sau
cum vreti sa-i spuneti, a lumii.
E tot ce ne-a mai ramas, ca sa ne aduca aminte ca exista si o alta
dimensiune a realitatii, decit cea imediat accesibila prin simturi.

"Arta" a aparut ca un domeniu autonom al vietii oamenilor atunci cind


Dumnezeu a iesit din lume, s-a "retras" (faimoasa teza a lui M. Eliade -
"deus otiosus").

Cind va dispare si ea (semne sint ca va dispare curind, din pacate), omul


va fi mult imputinat, redus la conditia de blind animal domestic, traind
doar in lumea simturilor, politicos si facator de bani.

In ce ma priveste, sper ca Dumnezeu sa fie bun cu mine, si sa ma ia la


Dinsul inainte ca acest "eveniment" sa se produca in toata amploare lui
apocaliptica.

Inchei aici, caci iar m-am cam lungit la vorba.

Totusi cu speranta,
Dima
Dima Bicleanu

-----------------------------------------
Nu uitati sa votati pagina de web a Clubului Romantic
http://www.clubr.itcnet.ro/vot.html

S-ar putea să vă placă și