Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Auscultatia Inimii
Auscultatia Inimii
Cardiopatiile lvulare produc anumite fenomene acustice care sunt caracteristice si constituie criterii fundamentale de
diagnostic. Fenomenele acustice traduc existenta unor turbulente in curgerea sangelui prin inima si sele mari,
produse prin existenta fie a stenozelor, fie a insuficientelor lvulare (suflurile "lvulare"), ca si din cauza anumitor
modificari ale mecanicii cardiace (modificarile zgomotelor I,II,III si IV) sau a unor conditii hemodinamice aparte
(clicurile de ejectie).
Examenul auscultatoric (al fenomenelor acustice) al inimii cuprinde:
- auscultatia propriu-zisa, fie direct cu ajutorul urechii aplicate pe torace, fie prin intermediul stetoscopului care se
interpune intre urechea examinatorului si toracele pacientului (examenul stetoscopic);
- fonocardiografia: inregistrarea grafica (de tip scalar) a fenomenelor acustice cu ajutorul unui aparat special -
fonocardiograful - care cuprinde in esenta: un microfon care se aplica pe torace in puncte reperate stetoscopic si care
recolteaza vibratiile acustice, un sistem de "filtrare", adica de selectare a anumitor game de frecventa a fenomenelor
acustice si un sistem de inregistrare grafica pe hartie (termosensibila sau fotografica) care se desfasoara cu o
anumita viteza (50-l00 mm/sec).
Aria pulmonara cuprinde extremitatea sternala a spatiului II i.c. stang si se extinde si la spatiul III si I i.c. stangi,
pana sub clavicula stanga. Exista si o arie pulmonara posterioara (.4-2) situata in spatiile interscapulovertebrale, in
dreptul vertebrelor IV, V si VI dorsale.^
e) Aria atriala stanga in mod obisnuit vibratiile produse in AS sunt slabe si situate pe un posterior al inimii, astfel ca
nu se proiecteaza pe peretele toracic anterior. Suflul sistolic din IM se constata ca este maxim in AS in inregistrarile
FCG intracavitare, dar la auscultatia externa el se percepe in aria VS, mai probabil prin transmiterea vibratiilor prin
cordajele tendinoase si muschiul papilar anterior pana la insertia acestuia pe peretele anterior al VS ( .6-5).
AS dilatat se apropie de peretele posterior si explica de ce mai ales ia copii cu SM, fenomenele acustice din AS se pot
auzi pe o arie situata intre rful omoplatului stang si coloana vertebrala (.4-2).
Uneori CDM si uruitura mitrala se pot percepe cel mai bine in spatiul III i.c. stang, zona in care auriculul stang mult
dilatat se apropie cel mai mult de peretele toracic.
f) Aria atnala dreapta. Aici se percep fenomenele acustice din AD. Este situata imediat la dreapta ariei VD, deci in
spatiul IV si V i.c. drepte, de la marginea sternului pana la doua laturi de deget lateral de aceasta. in caz de marire a
AD (de exemplu, in IT), aria se extinde spre dreapta.
g) Aria aortei toracice descendente. Are importanta doar in caz de coarctatie a aortei si de anevrism al aortei
descendente, conditii in care se aude un suflu sistolic in aceasta arie, situata interscapulovertebral in stanga, intre
nivelul vertebrelor II si VIII dorsale (.4-2).
Z1 normal15-800
Z2 normal25-800
Z3 si Z4 normale.10-40
Z3 si Z4 anormale (galop) . . . .50-l50 Uruitura diastolica.40-l50
Suflu presistolic..40-400
Clacmente150-800
Sufluri ..100-800
Sufluri foarte inalte.200-l500
2) Intensitatea (sunete tari sau slabe, sterse, surde) corespunde amplitudinii vibratiilor.
Audibilitatea sunetelor (intensitatea perceputa la tegumente) depinde si de alti factori: interpunerea de tesuturi cu
conductibilitate sonora riata (plamani, lichid, tesut adipos, musculatura, etc).
3) Timbrul ("calitatea" sonora: muzical, suflant, aspirativ, rugos, sec, etc.) este dependent de:
- armonice, adica sunete secundare etajate cu o octa sau multipli intregi de octa fata de sunetul de baza;
- supratonuri, adica sunete accesorii, cu frecvente diferite care nu coincid cu octa.
4) Durata sunetelor se exprima in sutimi (sau miimi) de secunda, asa cum se poate masura pe FCG; in functie de
durata se pot distinge:
- clacmente si clicuri, care sunt sunete foarte scurte, cu o durata de sub 5 sutimi de secunda;
- zgomote cardiace propriu-zise, cu o durata intre 5 si 15 sutimi de secunda;
- sufluri, cu o durata de peste 10-l5 sutimi de secunda.In ce priveste sunetele succesive apropiate, trebuie precizat ca
urechea nu poate percepe interle (pauze acustice) intre sunete, mai mici de 0,04", in cazul unei foarte bune antrenari
a urechii se poate ajunge la perceperea unor interle de 0,03" si chiar 0,02". Aceasta are importanta mai ales in cazul
perceperii dezdoirilor Z2.