Motivația

Definiție: Motivația se referă la factorii care asigură inițierea, orientarea,

intensitatea și persistența comportamentului.

Sursele motivației:
S-au identificat patru surse ale motivației în funcție de natura lor.
Factori biologici
Astfel de factori sunt: nevoia de mâncare, apă, reglare a temperaturii
corporale
Factori cognitivi:
Oamenii se comportă deseori într-un anume fel datorită posibilităților pe
care le întrevăd și datorită anticipării reacțiilor celor din jur.
Factori emoționali:
Panica, frica, furia, iubirea și multe alte emoții pot genera
comportamente variind de la altruism la crimă brutală.
Factori sociali:
Oamenii reacționează la părinți, frați, prieteni, profesori, televiziune și
alți asemenea factori. Influențele combinate ale acestor factori sociali au un
efect profund asupra aproape fiecărui aspect al comportamentului uman.

Tipuri de motive:
 Pentru început, distingem motivele înnăscute (în mare parte factori
biologici și emoționali) de motivele învățate (îndeosebi factori cognitivi și
sociali)
o Exemple:
 înnăscute: senzația de sete care generează ingestia de
lichide
 dobândite: nevoia de bani care motivează angajarea pe un
post renumerat mai consistent
 În al doilea rând, distingem motivele interne (factori biologici, cognitivi și
emoționali) de motivele externe (factori sociali).
o Exemple:
 interne: senzația de foame care generează comportamntul
alimentar

1
  externe: teama de a nu fi pus absent care determină
prezența la curs
 În al treilea rând, distingem motivele inconștiente (factori biologici și
emoționali) de motivele conștiente (factori cognitivi și sociali).
o Exemple:
 inconștiente: scăderea glicemiei care determină
comportamentul alimentar
 conștiente: interes pentru a învăța care determină prezența
la curs

Perspective teoretice ale motivației:

Fiecare teorie s-a axat pe una din cele patru surse ale motivației. Nu
există o teorie individuală care să ne pună la dispoziție o explicație completă a
felului în care se comportă oamenii.
Teoria instinctelor
Această teorie sugerează prezența unor tipare înăscute pentru
comportamente specifice care se manifestă automat în condițiile prezenței
unui anumit stimul (factori biologici)
 Exemple de instincte: alimentar, de agresivitate, de afirmare de sine, de
reproducere, de gregaritate
Teoria homeostatică
Susține că, atunci când homeostazia este deranjată, o nevoie ia naștere,
care produce un impuls spre a reface homeostazia. Biologia creează impulsurile
primare, dar oamenii sunt de asemenea motivați de impulsurile secundare care
sunt învățate.
Secvențe corespunzătoare teoriei homeostatice:

Tulburare homeostatică – echilibrul pierdut

↓
Nevoie – tulburare biologică
↓
Impuls – stare psihologică care dă naștere motivației pentru a satisface nevoia
↓
Comportament – satisface nevoia și reduce impulsul
↓
Homeostazie – echilibrul redobândit

2
 Exemplu:
Nevoie – Scăderea glicemiei
↓
Impuls – Foame
↓
Comportament – Ingestia de alimente
↓
Normalizarea glicemiei

Teoria activării
Oamenii sunt motivați să mențină un nivel optim de activare. Oamenii, în
general, se simt cel mai bine și funcționează cel mai bine când sunt la nivelul de
activare optim. Mecanisme inconștiente asigură atingerea nivelului de activare
optim specific fiecărui comportament.
Relația dintre eficiența funcționării și nivelul de activare:

120 stare de activare optimă /

performanțe maxime
100

80
performanțe 60
40

20

0
stare de activare

Teoria orientării către scop

Oamenii sunt motivați să se comporte într-un anume fel atunci când se
așteaptă ca acest comportament să aibă consecințe valoroase pentru ei.
Teoria reacțiilor opuse
La baza acestei teorii se află două presupuneri:
 orice reacție inițială după un anumit comportament este urmată de o
reacție opusă

3
  prin repetarea comportamentului, reacția inițială se reduce în intensitate
în vreme ce reacția opusă devine mai intensă.
Exemplu: comportamentul adictiv / dependent: prima expunere la
heroină produce o senzație de moment plăcută, intensă (euforie, relaxare)
urmată de un sentiment ușor neplăcut de abstinență asociat cu dorința de a lua
o nouă doză (disconfort fizic și psihologic). După utilizarea repetată a drogului,
reacția inițială devine mai puțin intensă, iar reacția de abstinență are loc mult
mai rapid, devine mai intesă și durează mai mult – situație care ar explica
perpetuarea consumului heroinei.

Ierarhizarea motivelor
Maslow propune o organizare a motivelor pe nivele ierarhice, în funcție
de elaborarea lor. La nivelurile de bază (I și II – nevoi primare) se regăsesc
majoritatea persoanelor. Pe măsură ce se urcă la niveluri ierarhice superioare,
un număr din ce în ce mai mic de persoane ating aceste niveluri (nivelurile III, IV
și V – nevoi secundare).

Ierarhia nivelurilor:
 Nivel I – nevoi fiziologice: constau în satisfacerea nevoilor necesare
supraviețuirii (nevoia de oxigen, de alimente și lichide, de somn și
repaus, de statisfacerea instinctului sexual)

4
 Nivel II – nevoia de securitate: nevoia de protecție, de apărare, dar și
nevoia de ”siguranță a zilei ce mâine” (asigurarea de posibilitatea
satisfacerii nevoilor fiziologice și în viitor)
 Nivel III – nevoi sociale: nevoia de a stabili relații sociale, de a aea
prieteni, de a-și întemeia sau menține o familie, de a se simții acceptat
într-un grup social
 Nivel IV – nevoia de stimă de sine: nevoia de a fi respectat de cei din jur,
de avea un statut social, de a ți se recunoscute meritele și realizările de
cei din jur
 Nivel V – nevoi de autoactualizare (autorealizare în sens creativ,
spiritual): nevoia de a atinge potențialul maxim, căutarea și trăirea cu
staisfacție a experiențelor deosebite ”de vârf”, centrarea pe creativitate,
senzația de auto-împlinire