Studiul de caz

Cazul reprezintă o situaţie-problemă particulară, autentică sau ipotetică, modelată sau

simulată, care există sau poate exista într-un sistem natural, social sau economic şi care necesită
un diagnostic şi o decizie. Există două alternative în utilizarea studiului de caz: fie ca sursă de
cunoaştere, preferat în scopul realizării unor sarcini de descoperire; fie ca modalitate de realizare
a unor sarcini de aplicare, confirmare, întărire, încurajare.

Cazul este prezentat fie prin descrierea completă, fie prin una parțială. În primul caz, elevii
primesc toate informaţiile de care au nevoie pentru soluţionarea cazului. Necesită o implicarea
minimă din partea elevilor şi efort mare din partea profesorului. În al doilea caz, se face o
prezentare completă a situaţiei, dar informaţiile necesare sunt redate parţial sau de fel. Aceasta
obligă la căutarea personală a informaţiei, formularea de întrebări, cultivă efortul muncii
independente cu sursele de cunoaştere.

Etapele unui studiu de caz:

 Identificarea sau alegerea cazului.

 Prezentarea cazului de către profesor (texte, documente, sarcini, filme)
 Analiza cazului de către elevi şi formularea diagnosticului
 Stabilirea alternativelor de rezolvare
 Compararea soluţiilor prezentate
 Generalizarea soluţiei

Evaluarea elevilor care rezolvă cazul urmăreşte: utilizarea corectă a conceptelor; calitatea
argumentelor, originalitatea şi calitatea variantelor de rezolvare a cazului; viabilitatea soluţiei
finale.

Plusurile metodei:

 solicită gândirea elevului;

 acoperă neajunsurile învăţării individualizate;
 oferă elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta competenţele necesare unor abordări
complexe deoarece presupune abordarea unei teme din mai multe perspective

Minusurile metodei:

 necesită un timp considerabil pentru realizare

 prioritează lucrul în echipă și, în consecință, activitatea liderilor din echipă
 Metoda Cubului
Cubul este o strategie de predare care ajută la studierea unei teme din mai multe
perspective, în scopul lărgirii viziunii elevilor şi a aprofundării acesteia. Ea presupune utilizarea
unui cub din lemn sau carton pe feţele căruia este scrisă câte o sarcină de lucru sub forma unei
întrebări sau a unei instrucţiuni care va cere elevilor să execute următoarele sarcini de lucru:

 Descrie: culori, forme, mărimi

 Compară: Cu ce se aseamănă? Cu ce nu seamănă?
 Asociază: La ce te face să te gândeşti? De ce îţi aminteşte? Ce asociaţii poţi face?
 Analizează: Spune cum e făcut? Din ce se compune? În ce se descompune?
 Aplicaţi: Ce puteţi face cu ele? Din ce se compun? În ce se descompun?
 Argumentaţi pro sau contra: Adoptă un punct de vedere! Foloseşte argumentele care
ţi se par cele mai consistente în a-ţi susţine punctul de vedere.

Ordinea în care vor răspunde elevii la întrebările de pe cub va fi cea dată de numerotarea
întrebărilor de pe feţele cubului sau nu se va indica nicio ordine. Dacă întrebările sunt formulate
în aşa fel încât să conducă prin răspunsul formulat la o anumită relaţie de ordine, atunci este
indicat a fi parcurse în ordinea de pe cub. Clasa se împarte în grupuri de 5 – 6 elevi, fiecărui
dintre aceştia stabilindu-i-se un rol (sportivul va aduce cubul de pe catedră şi va citi o întrebare,
apoi va duce cubul înapoi, secretarul va nota întrebarea citită, cronometrorul va atenţiona asupra
timpului rămas, încurajatorul va stimula colegii, creând o bună dispoziţie în timpul activităţii).
Elevilor li se cere să formuleze individual un răspuns pe care să-l comunice grupului, care să
selecteze cel mai potrivit răspuns, iar dacă nici un răspuns nu a întrunit o majoritate de opinii se
formulează unul care să fie reprezentativ pentru grup. Fiecare din membrii grupului să-l noteze
pe acesta. Strategia cubului se foloseşte sub forma unui joc între grupuri. Grupurile trebuie să
noteze pe tablă sau pe o foaie de flipchard răspunsurile pentru a putea analiza împreună cu elevii
asemănările şi deosebirile, precum şi calitatea răspunsurilor induse prin conţinut, formă şi logica
formularii.

Plusurile metodei:

 solicită gândirea elevului;

 acoperă neajunsurile învăţării individualizate;
 oferă elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta competenţelenecesare unor abordări
complexe deoarece presupune abordarea uneiteme din mai multe perspective

Minusurile metodei:

 necesită un timp considerabil pentru realizare

 prioritează lucrul în echipă și, în consecință, activitatea liderilor din echipă
 Graficul T
Graficul T este un organizator grafic al relaţiilor binare (da/nu, pentru/contra,
avantaje/dezavantaje). Tabelul T este un organizator grafic uşor de utilizat în lecţii şi care are
eficienţă mare. Poate fi realizat individual sau în perechi. Produsele elevilor pot fi afişate şi se
poară discuţii pe marginea lor. Împreună cu elevii, profesorul analizează lista de argumente şi
concluzionează. Poate fi realizat un „tabel al clasei”. Pentru completarea tabelului elevii pot
primi materiale ajutătoare. Această metodă contribuie la dezvoltarea capacităţii de argumentare
pe baza analizei informaţiilor, la formarea unor valori şi atitudini democratice.

Organizatorul grafic, ca metodă de învăţare activă, facilitează esenţializarea unui material

informativ care urmează să fie exprimat sau scris, schematizând ideea/ideile. Pe de altă parte, se
poate afirma că „organizatorul grafic” este pentru profesor şi/sau pentru elevi o grilă de
sistematizare a noţiunilor, o gândire vizualizată prin reprezentare grafică a unui material. Metoda
aceasta ajută: elevii pot face o corelare între ceea ce ştiu şi ceea ce urmează să înveţe sau la ceea
ce vor trebui să răspundă şi profesorii să stabilească obiectivele lecţiei, să conştientizeze mai
bine ceea ce vor preda şi ceea ce vor să evalueze, să descopere punctele tari şi slabe ale elevilor
pentru a le oferi sprijin. Se poate utiliza pentru prezentarea structurată a informaţiei în cinci
moduri comparativ, descriptiv, secvenţial, de tipul cauză – efect, problematizat.

Plusurile metodei:

 solicită gândirea elevului;

 utilizează operații logice precum comparația, descrierea, precum și contribuie stabilirea
relațiilor cauză-efect
 permite să coreleze informația însușită și cea care mai rămâne încă a fi însușită

Minusurile metodei:

 Bipolaritatea metodei: permite compararea doar a două laturi a unei probleme

 Lucrează în mare parte în baza faptelor prestabilite, evitând să dezvolte capacitățile
creative ale elevului