Referat la tema: „Consecințele

șomajului”

Chișinău, 2016
Somajul este unul din fenomenele negative care se manifesta cu mare intensitate in
perioada de tranzitie. Este un fenomen inerent, intalnit in orice economie. Daca se incadreaza
in limitele considerate normale, consecintele lui negative afecteaza un numar mic de
persoane.
Somajul este opus ocuparii, reflecta imposibilitatea omului de a-si utiliza capacitatea sa
de a produce bunuri economice. Prin somaj, munca sufera un proces de degradare, ea
neputand fi conservata. Prin existenta sa, somajul determina pierderea unei parti din productia
potentiala a societatii.
Alta consecinta negativa a somajului consta in faptul ca ajutorul de somaj, fiind
suportat din veniturile societatii, determina o diminuare a veniturilor celor care lucreaza.
Somajul inrautateste conditiile de viata ale populatiei, in primul rand ale somerilor,
determinand scaderea consumului de bunuri economice. El alimenteaza acte antisociale,
multe dintre acestea fiind facute de catre cei care nu lucreaza.
O consecinta nefasta a “statutului” de somer cu implicatii in viitor este tendinta unor
persoane tinere de a ezita sa-si intemeieze familii. Ca urmare a acestei tendinte, scade
natalitatea. Alta consecinta a somajului consta in faptul ca el determina reducerea dorintei de
a invata a viitoarei generatii; gandul de a ajunge somer este de natura sa diminueze aspiratia
spre carte, spre scoala.
Diminuarea increderii in scoala este insotita de un alt proces daunator pentru interesela
economiei nationale, respectiv plecarea tinerilor peste granita pentru a se realiza uman si
profesional.
Somajul apare ca un fenomen generator de diverse afectiuni fizice si psihice. Aceste
stari depresive pot constitui, la randul lor, cauze ale pierderii locului de munca la un moment
dat.
Somajul are consecinte negative foarte diverse, printre acestea inscriindu-se: raporturi
familiale tensionate, izolarea sociala, imposibilitatea de a fi la curent cu problemele ce tin de
competenta profesionala, moral scazut, lipsa increderii in sine.
Prin consecintele sale negative, somajul a devenit una din problemele globale ale
omenirii. ”Daca mii de oameni, si mai ales tineri, se vor trezi someri si impovarati de o
inactivitate permanenta, ei vor fi condamnati la o stare de frustrare. In cele mai multa cazuri,
insa, “poluarea cu timp liber” va produce alcoolism, narcomanie, huliganism si delincventa…
Consecintele negative ale somajului imbraca si forma pierderilor de resurse banesti pe
care le genereaza existenta acestui flagel.
Efectele negative ale somajului pe care le suporta indivizii, economia si societatea
desemneaza costul somajului. In costul somajului se includ:
- pierderile de venit ale individului, reprezentate de diferenta dintre ajutorul de somaj si
salariul pe care l-ar fi obtinut daca ar fi lucrat;
- pierderile de venituri ale bugetului de stat, reprezentate de contributia pentru
asigurarile sociale, contributia pentru fondul de somaj si contributia pentru fondul de pensii
suplimentare;
- plati din bugetul fondului special pentru ajutorul de somaj, a alocatiilor de sprijin;
- pierderea de venit a societatii reprezentata de realizarea unei productii sub cea
potentiala;
- cheltuielile cu pregatirea in scolile profesionale, in invatamantul mediu si superior.
Costurile imense pe care le implica somajul, directe sau indirecte, releva faptul ca acest
fenomen constituie o risipa de resurse umane si financiare generate de utilizarea incompleta a
unor fonduri de productie, cu implicatii asupra costurilor sociale.
Costurile directe sunt evidentiate sub forma varsamintelor financiare catre fondul
destinat protectiei sociale a somerilor, care, in principal este utilizat pentru plata ajutorului de
somaj, alocatiei de sprijin, calificarii si recalificarii somerilor, precum si pentru costuri, de
regula, se iau in considerare la estimarea cheltuielilor antrenate de somaj, ca factor de risc
social major; ele reprezinta un element esential in estimarea costurilor sociale.
Costurile indirecte sunt generate de diminuarea globala a productiei si a veniturilor de
care ar putea sa beneficieze intreaga populatie. Ele imbraca forma pierderilor de productie
determinate de neutralizarea unor capacitati si mijloace tehnice din dotare, ceea ce implica
reducerea resurselor de formare a veniturilor bugetare, deteriorarea calificarii si capacitatii de
munca, descurajarea personalului in plan profesional, social si uman.
Starea de criza a pietei muncii este reliefata de faptul ca numarul real al persoanelor
aflate in cautarea unui loc de munca este mult mai mare decat cel al somerilor inregistrati la
un moment dat si pe baza caruia se calculeaza rata somajului. Se poate afirma ca exista cel
putin trei categorii de persoane neinregistrate ca someri, dar care sunt in cautarea unui loc de
munca sau au loc de munca, dar nu au de lucru. Avem in vedere, pede o parte, pe acei someri
care, dupa expirarea termenului legal au primit ajutorul de somaj si alocatii de sprijin si care
raman, in marea lor majoritate neinregistrati la oficii. Pe de alta parte, exista deja un numar
mare de someri pentru care a expirat si termenul legal in care au beneficiat de alocatie de
sprijin si au iesit din evidenta. De asemenea, este vorba de somajul mascat, de persoanele care
au calitatea de angajat, dar nu lucreaza.
Desigur, persoanele din primele doua categorii mentionate au posibilitatea sa se inscrie
in continuare la oficiile fortei de munca si somaj dar majoritatea lor nu o fac. Sansele de
angajare sunt asa de mici incat ei considera ca nu merita.
Starea de criza a ocuparii resurselor de munca este reliefata si de cresterea duratei
somajului, de cronicizarea acestuia. Cresterea numarului si ponderei somerilor care au depasit
durata legala de 9 luni fara sa se fi putut angaja, genereaza o serie de fenomene economice si
sociale preponderent negative, care trebuie sa stea in atentia factorilor de decizie. Avem in
vedere, pe de o parte, precaritatea situatiei materiale care-si pune amprenta asupra viitorului
copiilor proveniti din aceste familii. Pe de alta parte, prin nefolosirea pe o perioada lunga, se
devalorizeaza forta de munca, necesitand ulterior cheltuieli suplimentare prin perfectionare.
Starea de criza a ocuparii resurselor de munca este sustinuta si prin structura pe varste a
somerilor inregistrati, in special prin ponderea mare a tinerilor in totalul somerilor. Intre
somajul masiv in randul tineretului, nesiguranta locului de munca si prabusirea sporului
natural al populatiei exista o stransa legatura. In anul 1992, pentru prima data in istoria
demografica a Romaniei, s-a inregistrat un spor natural negativ (-3462 de persoane).
Starea de criza a ocuparii este reflectata si de mentinerea si cresterea numarului
somerilor in varsta, aflati in prag de pensionare. Numai in stare de criza societatea nu se poate
achita de obligatiile morale pe care le are fata de persoanele in varsta care au muncit peste 25,
30 ani si care ajung someri. Desi prin experienta lor constituie o forta de munca de calitate
superioara, sansele lor de a gasi un nou loc de munca sunt minime, avand in vedere
disponibilitatea si capacitatea lor de mobilitate teritoriala si profesionala, mult diminuata. In
schimb, impactul psihic si moral al “statutului” de somer este enorm de mare la aceasta
varsta.
Aprecierea starii de criza a ocuparii resurselor de munca, reclama gasirea urgenta a
unor solutii pe termen scurt, mediu si lung, care sa stopeze inrautatirea in continuare a
situatiei si sa asigure crearea de noi locuri de munca.