1.

TRAUMATISMELE COLOANEI VERTEBRALE

1.1 Definitie

Traumatismul de coloană vertebrală se produce de regulă în urma unui accident,unde rezultă o

fractură sau daune importante ale coloanei vertebrale .Aceste traumatisme rezultă fie prin
dislocarea a două sau mai multe vertebre,fie prin fracturarea coloanei vertebrale,fie în urma
întreruperii circulației sangvine sau a unei presiuni pe coloană.

1.2 Incidența-etiologie

Traumatismele coloanei vertebrale produc leziuni grave,atat prin complexitatea lor cât și prin
complicațiile neurologice asociate ce apar la 40% în leziunile cervicale și 15-20% în fracturile
toraco-lombare.

Cauzele frecvent implicate:

-45% accidente rutiere
-20% accidente de muncă
-16% accidente întalnite la sportivi
-15% prin arme de foc
-4 % alte cauze (bătrâni prin cădere de la același nivel)
 Grafic Nr. 1. Etiologia traumatismelor coloanei vertebrale.
1.3 Anatomia funcțională
Coloana vertebrală constituie organul axial al corpului uman,este o strctură heterogenă alcatuită
din succesiunea a 33-35(vertebre) unități rigide și 23(discurile) unități deformabile.
Vorbim despre un „segment de mișcare” când acesta este format de discul intervertebral cu
ligamentele longitudinale,articulațiile zygapofizare cu ligamentele aferente,metamerul medular
cu perechea de nervi spinal ice trec prin orificiile intervertebrale ,spațiul dintre procesele
spinoase și transverse.

Funcțiile fiecărui membru în cadrul segmentului motor

1.Corpul vertebral -deservește funcția statică de transmitere către etajele inferioare

2.Discul intervertebral – controlează spațiul intervertebral cu implicații asupra mobilității
segmentului tensiunii ligamentare necesară stabilității segmentului;răspunde la solicitări de
încovoirere,axiale și de torsiune.
3.Articulațiile zygapofizare – se referă la axe de mișcare și asigură producerea mișcărilor în
direcții preferențiale,diferite de la un segment la altul.
4.Sistemul ligamentar – reprezintă aparatul pasiv de susținere și de stabilizare a segmentului
motor.
5.Spațiul dintre procesele spinoase și transverse – limitează diferite tipuri de mișcare în funcție
de particularitățile regionale
6.Nervii spinali – trec prin orificiile intervertebrale împreună cu arterele segmentare,constituie
suportul arcului reflex,prin care controlează gradul de contracție.
7.Mușchii care deservesc un segment – reprezintă mușchii autohtoni scurți ai schemei lui Braus
inserați pe două vertebre adiacente:intertransversari,interspinoși,rotatori,multifizi.

1.4 Funcțiile mecanice ale segmentului motor:

Funcția statică,fiind funcția de susținere și de transmitere a greutății segmentelor

corpului,permițând coloanei vertebrale realizarea poziției de ortostatism.
Funcția dinamică este funcția de mobilitate prin care coloana vertebrală ,modifică activ poziția
segmentelor corpului și participă la realizarea locomoției.
1.5 Mecanisme de producere a traumatismelor :

Traumatismele coloanei vertebrale se produc de cele mai multe ori prin mecanism indirect-
93%,direcția și sensul forței agresoare se deduc prin interpretarea imaginilor radiografice.
Multe traumatisme se produc prin acțiunea concomitentă a mai multor solicitări,iar gravitatea
leziunilor depinde de combinația forțelor.

 Hiperflexia- reprezintă mișcarea de înclinare excesivă ce se produce anterior de un ax

transvers ce trece prin segmentul de mișcare;prin flexie se solicită compresiunea
corpurilor și discurilor intervertebrale,producând fracturi prin tasare cu grade variabile de
cuneiformizare anterioară a corpului vertebral.
 Hiperextensia- se produce prin înclinarea exagerată posterior de axul transvers al
segmentului,ca o imagine în oglindă a hiperflexiei,în hiperextensie se solicită coloana
 arcurilor vertebrale prin extensie-compresie,realizând fracturi uni sau bilaterale ale
elementelor osoase ale arcului.

 Compresiunea pură –solicită în ax vertical elementele coloanei anterioare ale

segmentului.Compresiunea verticală produce fractura centrului coprului vertebral,cu
deplasarea centrifugă a fragmentelor.

 Hiperflexia laterală- implică segmentul față de un ax antero-posterior realizând o

înclinare exagerată spre dreapta sau spre stânga.Depășirea pragului de rezistență a
structurilor segmentului produce leziuni prin compresie în jumătatea concavă a coloanei
și leziuni ligamentare prin tracțiune în jumătatea convexă,care pot duce la dislocarea
articulației zygapofizare.

 Forefecarea – este rezultatul unui mecanism de translație care deplasează în plane

paralele o vertebră peste alta,distrugând unitatea segmentului.Aici poate să apară
forefecarea conținutului canalului vertebral.Acest mecanism apare în accidente de
circulație când apar mișcări rapide de hiperextensie urmată de hiperflexie.

 Torsiunea-este mecanism care acționează producând distorsiunea prin rotație a

segmentului motor.Realizează fracturi în felie a corpului vertebral asociate cu dislocații
ale articulațiilor intervertebrale sau grade diferite de entorse complicate cu leziuni
medulare și radiculare.
1.6 Examenul clinic

Anamneza- se poate realiza o anamneză subiectivă in momentul în care pacientul este conștient
sau o anamneză obiectivă atunci când pacientul se află în comă.

Examenul fizic –pentru realizarea acestui examen este nevoie de o echipă

multidisciplinară,vorbim despre anestezist,neurochirurg,chirurg generalist și
traumatolog.Obiectivul cel mai important este stabilizarea funcțiilor vitale,ulterior pacientul este
dezbracat si se examinează dispre cranial spre caudal.

Examenul local- începe cu extremitatea cefalică, se notează echimozele precum și sediul

acestora,plăgile cranio-cefalice,otoragia,epistaxisul.Durearea exprimată la compresiunea toracică
sau contractura abdominală sugerează un traumatism al coloanei toraco-lombare;apoi pacientul
se întoarce în decubit ventral se palpează și se percută apofizele spinoase,unde se notează orice
denivelare,mărire sau micșorarea spațiului interspinos și contractura paraspinală.

Examenul neurologic – începe cu evaluarea stării de conștiență. Aprecierea se realizează cu

ajutorul scorului Glasgow ,cuprinde : examenul sensibilității,examenul motricității și examenul
funcției reflexe SNC.

Examenul sensibilității - apreciem sensibilitatea subiectivă,spontană de tip durere sau

parestezie,apoi cea provocată,obiectivă,epicritică și protopatică.

Examenul motricității – se realizează sistematic,controlând succesiv motilitatea voluntară a

principalelor grupe musculare și apoi forța musculară.

Examenul funcției reflexe – pentru pacientul aflat în șoc spinal,activitatea reflexă este abolită
pentru 24 de ore,apoi apar spasticitatea,clonusul și reflexele patologice.

Reflexele patologice
 Babinski - Reflex patologic de flexie dorsală a halucelui în leziunile tractului pyramidal.
 Oppenheim- extensia halucelui după apăsarea crestei tibiale
 Tripla retracție – în leziunile de neuron motor central prin flexia ultimelor patru degete
ale piciorului apare flexia piciorului pe gambă,a gambei pe coapsă și a coapsei pe
abdomen.
 Clonusul
Șocul spinal
Pierderea reversibilă a funcțiilor măduvei spinării.Reprezintă un deficit funcțional fără
substrat anatomic obligatoriu cu o durată medie de 24 de ore,este considerat rezolvat când apar
reflexele situate sub nivelul traumatismului.
1.7 Tablou clinic

 Paralizia totală a mușchilor cu hipotonie accentuată

 Abolirea reflexelor cutanate și osteotendinoase
 Anestestie pentru toate tipurile de sensibilitate
 Atonie vezicală și rectală
 Tulburări neurovegetative: staza bronhopulmonară,ileus paralitic,dispariția secreției
sudorale
 Tulburări trofice manifestate prin apariția escarelor

Sindromul de leziune medulară completă

Este reprezentat de absența funcțiilor motorii voluntare și a celor senzitive distal de nivelul
injuriei.Evoluția este lentă,prognosticul de recuperare este nul.După o perioadă variabilă se
instalează faza II de automatism medular,centrii sublezionali funcționează autonom,apar
reflexele patologice și în această fază bolnavul tinde să se reabiliteze;apoi faza III sau
terminală,când încep să dispară progresiv reflexele automate și complicațiile evoluează rapid.

Sindromul de leziune medulară incompletă

Se definește prin persinstența unui grad funcțional mai mare sau mai mic distal de nivelul
injuriei.Majoritatea leziunilor incomplete se încadrează într-unul din sindroamele de mai jos :

 Sindrom de supresie medulară (Schneider) – acest sindrom apare prin lezarea zonei
centrale a cordoanelor medulare ce includ substanța albă și cenușie.În general pacienții
au cvadriplegie cu membrele superioare mai afectate decât cele inferioare.

 Sindrom de compresie medulară anterioară – se caracterizează prin pierderea completă a

funcției motorii,sensibilității termo-algice sub nivelul leziunii,prognostic slab de
recuperare.
sese
 Sindromul de compresie medulară posterioară – este un sindrom rar ce apare prin
pierderea sensibilității proprioceptive conștiente,vibratorii,tactile,epicritică prin lezarea
cordoanelor posterioare.
 Sindrom Brown-Sequard – apare ca urmare a unei leziuni laterale și se caracterizează
prin deficit motor de partea leziunii și pierderea sensibilității și termosensibilitătii
contralateral.

 Sindrom de con medular – apare prin lezarea segmentului terminal al măduvei spinării și
se caracterizează prin areflexie a aparatului urinar și digestiv și a membrelor pelvine.

 Sindrom radicular – pune problema recunoașterii mecanismului de acțiune.

1.8 Investigații

Diagnosticul de certitudine se pune în urma investigațiilor imagistice, de primă intenție fiind

radiografia de coloană, însă cea mai mare specificitate o are tomografia computerizată cu
reconstrucție tridimensională.

CT-ul ne arată cât de mare este tasarea de la nivelul corpului vertebral fracturat, dacă există
fragmente osoase migrate în canalul medular care ar putea comprima măduva, sau dacă sunt și
alte părți ale vertebrei fracturate.

În cazul în care dorim să evaluăm distrucția măduvei, se va efectua o examinare RMN pe zona
dorită.

1.9 Forme particulare de traumatisme

 Traumatisme medulare la nivel cervical – leziunile măduvei cervical sunt frecvent

amenințătoare de viață,producând tetraplegie și pareza mușchilor respiratori.Leziunile
parțiale ale acestei zone,în general datorate traumatismelor,pot secționa la nivelul
decusației fibrelor tractului pyramidal destinate membrelor inferioare,care trec pe sub
cele ale membrelor superioare,conducând la pareza crurală a membrelor inferioare.
Leziunile de la nivelul C4-C5 determină tetraplegie cu păstrarea funcției respiratorii.

 Traumatismele medulare de la vivel toracal – leziunile măduvei toracale sunt cel mai bine
localizate prin identificarea unui nivel senzitiv la nivelul trunchiului,Dermatoamele
sensitive ale corpului sunt reprezentate de markerii de utilitate care se află la nivelul
mameloanelor ( T4) și ombilicușui (C10).Pareza membrelor inferioare și disfunțiile
vezicii urinare,intestinului sau ale funcției sexual pot,să acompanieze lezarea membrului.

 Traumatismele medulare la nivel lombar – segmentele lombare și sacrate scad progresiv

în dimensiuni și leziunile focale ale acestor segmente sunt mai greu de localizat față de
regiunile cervical și toracică.
Leziunile situate la nivelul L2-L4 paralizează flexia și adducția coapsei,determină pareza
extensiei membrului inferior la nivelul genunchiului și abolirea reflexului rotulian.
Leziunile situate la nivelul L5-S1 paralizează mișcările piciorului și gleznei,flexia genunchiului
și extensia coapsei și determină abolirea reflexului ahilian.

 Traumatismele medulare la nivel sacrat și coccigian