Sunteți pe pagina 1din 10

Lipide Functionale Din Peste

Hrana constituie un factor indispensabil pentru om si animale, deoarece asigura


energia si substantele de baza necesare desfasurarii proceselor metabolice, cresterii si
dezvoltarii organismelor. Ea reprezinta izvorul si regulatorul proceselor de schimb dintre
organism si mediul inconjurator.
Din cele mai vechi timpuri omul a primit din mediu substante nutritive necesare
furnizarii energiei cheltuite dar si mentinerii unor constante fiziologice normale.
In epoca contemporana, marea diversitate de alimente disponibile, compozitia
chimica complexa a acestora, riscurile de imbolnavire prin intermediul alimentelor
ingerate, schimbarea mediului in care omul isi desfasoara activitatea, au determinat o
revizuire a conceptiei despre alimentatia umana, accentuarea caracterului ei rational si de
factor preventiv in sanatate. S-a accentuat raspunderea celor care comercializeaza
alimente atat in ceea ce priveste valoarea nutritiva a produselor comercializate cat mai
ales starea lor de inocuitate.
Din multitudinea de factori de agresiune purtatori de agenti poluanti, mentionam:
solul, apa, aerul, retetele produselor, tehnicile de prelucrare, microorganismele si alti
biodaunatori.
Alimentul este un sistem aflat in stransa legatura cu individul, este legatura
biologica a omului cu mediul inconjurator. Deci, orice perturbatie a mediului isi gaseste
in aliment mijlocitorul ideal pentru a ajunge la om.
Mediul influenteaza alimentele de-a lungul parcursului materie prima - produs
finit in diferite momente, relatia aliment - mediu determinand modificari ce perturba
salubritatea produsului destinat consumului uman.
Factorii care influenteaza calitatea produselor alimentare pot fi interni, cum sunt:
compozitia chimica a produsului (, structura antomica si gradul de integritate),
proprietatile biologice, proprietatile fizice, sau externi: solicitarile mecanice in timpul
manipularii produselor, compozitia aerului atmosferic, temperatura aerului, umiditatea
aerului, lumina si alte radiatii, ambalajul, microorganismele, modul de depozitare.

Lipide - Glicerolul

Denumirea de lipide provine din limba greaca - lipos - gras, grasime. Grasimile
intra în grupa lipidelor simple si reprezinta eteri compusi ai acizilor grasi si alcool
trivalent al glicerinei.
Lipidele constituie o importanta sursa energetica a organismului. La arderea 1 g
de lipide se degaja 9 kcalorii. Dupa origine, grasimile se împart în vegetale si animale.
Ele contin acizi saturati si nesaturati. Grasimile bogate în acizi grasi saturati sunt solide la
temperatura obisnuita, cele bogate în acizi grasi nesaturati sunt lichide si se numesc ulei.
Grasimile îndeplinesc un rol energetic în organism si se folosesc la lupta acestuia
contra frigului, intra în componenta celulelor organismului, pot fi sintetizate din
produsele intermediare ale metabolismului proteic si glucidic, dar aceste grasimi nu
contin acizi grasi polinesaturati, care se numesc esentiali. Grasimile contribuie la
absorbtia vitaminelor liposolubile si servesc ca sursa a acestor vitamine. Grasimile
stimuleaza peristaltismul intestinal, eliminarea bilei, functia exocrina a pancreasului,
îmbunatatesc calitatile gustative ale hranei si provoaca senzatia de saturatie. Grasimile se
depoziteaza ca substanta de rezerva în tesutul adipos sub piele, în jurul unor organe.
Rezervele adipoase cresc la consumul exagerat de grasimi alimentare si glucide, ducând
la obezitate.
Consumul în exces al grasimilor bogate în acizi grasi saturati (palmitic, stearic,
butiric, capronic s.a), are ca urmare cresterea colesterolului în sânge cu depunerea lui în
peretii arterelor si sclerozarea lor, contribuie la dezvoltarea aterosclerozei. In acizi grasi
saturati sunt bogate untul, untura de porc, carnea, pestele gras.
Acizii grasi polinesaturati, care nu pot fi sintetizati în organism sunt: linoleic,
linolenic. Ei se numesc esentiali si trebuie sa patrunda în organism cu hrana. În prezenta
vitaminei B6 acizii linoleic si linolenic se transforma în acidul arahidonic. Acizii
arahidonic si linoleic sunt predecesorii prostaglandinelor, ei poseda proprietatile de a
spori elasticitatea si micsora permeabilitatea vaselor, de a forma cu colesterolul compusi
usor solubili, grabind transformarea în ficat a colesterolului în acizi biliari si contribuind
astfel la eliminarea colesterolului din organism, de a stimula eliminarea bilei si
peristaltismul intestinal. Acesti acizi asigura cresterea si dezvoltarea normala a
organismului, intensifica actiunea lipotropa a colinei si stimuleaza sinteza acesteia.
Acidul linoleic inhiba cresterea tumorilor. Insuficienta de acizi grasi polinesaturati
provoaca dermatite, micsoreaza capacitatea de reproductie. Lipsa sau prezenta lor în
cantitati insuficiente deregleaza utilizarea celorlalti acizi din organism. Sursa principala
de acizi grasi polinesaturati sunt uleiurile vegetale nerafmate. Acidul linoleic constituie în
uleiul de floarea-soarelui 68%, de soia - 58,8%, de porumb - 53%, de maslin - 15%; în
untura de porc -8,8%, de vita - 2,2%, de gaina - 18 - 23%, în unt - 3,6%.
Necesarul zilnic al organismului de acid linoleic este de 2-6g ceea ce echivaleaza
cu 10-15g de ulei vegetal nerafinat. Pentru a crea un surplus de acid linoleic în organism
se recomanda un consum zilnic de 20-25g de ulei vegetal nerafinat. Norma zilnica de
acid linolenic este de 0,2-0,6g.
Acizii grasi saturati (palmitinic, stearinic sa.) se gasesc în grasimile animale (unt,
smântâna, untura) în proportii satisfacatoare. Pentru sinteza grasimilor proprii organismul
are nevoie de acizi grasi saturati si nesaturati în anumite proportii
Limitarea considerabila a grasimilor în alimentatie se soldeaza cu micsorarea
masei corporale, rezistentei organismului catre factorii daunatori ai mediului înconjurator
(infectie, frig sa.)., retine cresterea si dezvoltarea organismului tânar.
Surplusul de grasimi în alimentatie duce la dereglarea metabolismului, contribuie
la aparitia unor maladii (ateroscleroza, diabet zaharat s.a.), face sa sporeasca masa
corpului, micsoreaza pofta de mâncare, provoaca disfunctia ficatului, pancreasului,
intestinelor, mareste coagulabilitatea sângelui. Deficitul metioninei, colinei, lecitinei, pe
fondul surplusului de grasimi, contribuie la infiltrarea lipidica a ficatului. Excesul de
grasimi cu limitarea glucidelor deseori contribuie la aparitia acidozei ca rezultat al
acumularii în organism a corpilor cetonici (produsi de oxidare incompleta ai
metabolismului lipidic).
Grasimile sunt purtatori ai fosfolipidelor cu actiune lipotropa. Din acizii grasi
nesaturati esentiali si fosfolipide se sintetizeaza prostaglandinele - substante cu actiune
asemanatoare cu cea a hormonilor si care se mai numesc hormoni ai tesuturilor.
În componenta lipidelor intra lecitina si colesterolul. Spre deosebire de grasimi
neutre, aceste substante nu au însusiri energetice. Lecitina este compusa din glicerina,
acizi grasi, acid fosforic si colina. Ea are actiune lipotropa, este antagonist al
colesterolului cu actiune antisclerotica, mareste rezistenta organismului catre substantele
toxice, stimuleaza eliminarea bilei, sinteza eritrocitelor si a hemoglobinei. Lecitina face
parte din fosfolipide. Ea se sintetizeaza de catre toate celulele organismului. Necesarul
zilnic de fosfolipide este de 5g. Sunt bogate în lecitina galbenusul de ou, smântâna, frisca,
uleiurile vegetale nerafinate.
Colesterolul face parte din grupa sterinelor si intra în componenta tuturor
celulelor si lichidelor organismului, contribuie la sinteza acizilor biliari, hormonilor
suprarenalelor, sexuali, normalizeaza permeabilitatea membranelor celulare si, sub
actiunea razelor ultraviolete, se transforma în piele în vitamina D3. O parte de colesterol
se sintetizeaza în organism de catre diferite celule ale tesuturilor, iar alta patrunde cu
hrana. Sunt bogate în colesterol galbenusul de ou, untul, smântâna, carnea de vita si de
porc, pestele sa. Colesterolul din produse alimentare se dizolva mai greu decât
colesterolul endogen. În organism, colesterolul se sintetizeaza din acid acetic (produs al
metabolismului intermediar al glucidelor si lipidelor). Excesul de colesterol prezinta
unele riscuri pentru sanatate. Uleiurile vegetale contin fosfolipide si sitosterina care
micsoreaza nivelul colesterolului din sânge. Sitosterina împiedica absorbtia colesterolului
în intestin prin formarea de compusi greu solubili. Colesterolul se elimina din organism
cu bila, prin membrana intestinului gros. Continutul limitat al colesterolului în ratia
alimentara face sa sporeasca sinteza lui în organism. Norma zilnica de colesterol este de
0,3-0,6 g.
În grasimi se dizolva vitaminele liposolubile A, D, E, K.
Necesitatea medie a omului sanatos în grasimi constituie 30% din valoarea
energetica a ratiei. La persoanele ce îndeplinesc un lucru fizic greu acest indice se
mareste pâna la 35%. Folosirea în limitele normei a grasimilor constituie 1 -1,5g la kg,
sau 70-100g pe zi pentru o persoana cu masa corpului de 70 kg. La calcularea lor se tine
cont de grasimile libere si de cele care intra în componenta produselor alimentare. Pentru
persoanele în vârsta se recomanda micsorarea continutului de grasimi din ratia alimentara
zilnica pâna la 25% din valoarea energetica. Uleiurile vegetale trebuie sa constituie 25-
30g din grasimile consumate.
Lipidele sau grasimile in principiu ele reprezinta principalul pericol pentru o
alimentatie sanatoasa si echilibrata si pentru sanatate, datorita concentratiei calorice
mari 9 calorii/gram, dar si variatiei formelor sub care se gasesc. Dar, nu trebuie eliminate
total dintr-o alimentatie sanatoasa si echilibrata cu conditia ca trebuie sa le alegem pe
cele benefice pentru organism!

Exista doua tipuri de gresimi alimentare:


 Grasimile saturate, de origine animala – sunt cele mai periculoase sau sunt
”grasimile rele” deoarece contin cholesterol, in general grasimile solide:
slanina, unt, smantana, carnea grasa, margarina etc;
 Grasimi nesaturate, de origine vegetala – acestea sunt “grasimile bune”,
sanatoase de care organismul are nevoie pentru functiile vitale si pentru
absorbtia vitaminelor liposolubile A, D, E: uleiurile vegetale, ulei de
masline, ulei de peste.
In grupa grasimilor benefice, adica a celor nesaturate intra si omega 3-este o
grasime speciala ce contine acizi grasi nesaturati si se gaseste in peste si in uleiul de
peste.
Este o grasime polinesaturata cu rol protector pentru inima si vasele de sange, are
efecte inversate celor produse de colesterol asupra sanatatii, deci este foarte benefica
pentru organism.
De fapt, pentru a fi obiectivi, grasimile trebuie impartite in trei categorii:
1. grasimile care maresc colesterolul. Acestea sunt grasimile saturate care se regasesc in
carne, mezeluri, unt, branza, untura, lactate;
2. grasimile care nu au decat o mica influenta asupra colesterolului. Acestea sunt
continute de crustacee, oua, carnea de pasare – (fara piele);
3. grasimile care scad colesterolul
S-a constatat ca prin adaugarea in alimentatie a 3-4 serviri de peste pe saptamana
scade riscul de imbolnavire cardiovasculara, scade riscul de infarct, de boala coronariana,
etc.
Este de preferat pestele proaspat, nu conservele, si salbatic. Iar uleiul de peste se
foloseste in cazuri de stricta necesitate altfel duce la obezitate sau supraponderabilitate la
adulti.
Grasimea pestelui nu intervine cu adevarat in metabolismul colesterolului, ci
constituie un mod de prevenire a bolilor cardiovasculare, facand sa scada trigliceridele si
impiedicand trombozele. Prin urmare, trebuie sa mancam peste gras (somon, ton,
scrumbie, hering, sardine).

Sfaturi pentru un aport corect de lipide:


1. Consumul total de grasimi sa nu depaseasca 30% din totalul caloriilor consumate
pe zi, din care 10% ( din acest 30%) sa fie consumul maxim de grasimi saturate,
adica “rele”, si restul de 20 % de grasimi nesaturate.
2. Renuntati la prepararea alimentelor prin prajire, pentru ca astfel mai adaugam si
noi grasime si calorii .

3. Este adevarat ca prajelile sunt gustoase, dar nu sunt sanatoase, deoarece acea
crusta delicioasa este complet indigesta .

4. Inlocuiti-o cu preparea prin coacere, gratar, fierbere. In acest fel se mai elimina
din grasimi.

5. Cand selectati alimentele la magazin alegeti variantele degresate, carne slaba, low
fat la sosuri si dressinguri.
6. Invatati sa cititi etichetele la magazin, sa va uitati la continutul de grasimi al
alimentelor.

7. Evitati semipreparatele si conservele, preparati acasa alimentele pentru a controla


cantitatea de grasime.

8. Alegeti preparatele din carne care pastreaza forma carnii : pastrama , muschi, in
loc de carnea pasta ca salamuri , parizer.

9. Atentie la alimentele de tip Fast-Food, care contin multe grasimi si calorii dar
putine substante nutritive .

10. Consumati ulei de masline, ulei de peste, nuci, alune. Dar sa nu depaseasca
valorile de la punctul 1.

Efectele unei alimentatii bogate in grasimi


Un mare numar al imbolnavirilor sunt produse datorita unei alimentatii
dezordonate, cu prea multe grasimi care cresc colesterolul si cresc riscul imbolnavirii.
Acest lucru duce inevitabil , daca nu se intervine in corectarea obiceiurilor alimentare, la:
-boli ale sistemului circulator
-cresterea tensiunii arteriale
-creste riscul de infarct
-ateroscleroza
-obezitate
-diabet
-cresterea colesterolului.

Care este necesarul de lipide?


Pe de o parte, grăsimile saturate nu sunt factori nutritivi esenţiali, fapt care se
reflectă în recomandările O.M.S. prin stabilirea limitei inferioare de 0 %. Limita
superioară a fost stabilită la 10% din totalul caloric.
Pe de altă parte, din grupa acizilor graşi polinesaturaţi fac parte unii acizi graşi
esenţiali, strict necesari pentru creşterea şi dezvoltarea normală. Aceştia trebuie incluşi
obligatoriu în alimentaţie. Limita minimă de 3% din totalul nevoilor calorice stabilită
pentru grăsimile polinesaturate, garantează necesarul de acizi graşi esenţiali. Limita
maximă admisibilă este de 7 % din totalul caloric zilnic.
Ideea că un consum crescut de grăsimi polinesaturate poate contracara
consecinţele negative ale consumului mare de grăsimi saturate este eronată şi nu face
decât să perpetueze un aport excesiv de lipide saturate şi polinesaturate deopotrivă.
Pentru totalul de lipide, O.M.S. a stabilit o limită inferioară de 15% din necesarul caloric
pe zi şi o limită superioară de 30%.
Necesarul la copii este diferit. Cele mai prudente recomandări consideră că la
copiii peste 2 ani, aportul de lipide nu trebuie să depăşească 40% din totalul caloric.
Necesarul de lipide se va apropia treptat de limitele impuse adulţilor, ţinându-se seama de
faptul bine-cunoscut, că ateroscleroza este un proces ce începe încă din copilărie.

PESTELE

Carnea de peşte intră în alimentaţia omului într-o măsura tot mai mare în ultima
perioadă. Potrivit statisticilor F.A.O. pe plan mondial consumul de peşte a crescut atât la
peştele sărat cât şi la cel de apa dulce.
Din punct de vedere chimic carnea peştelui oceanic, marin şi de apa dulce are
aceleaşi componente ca şi carnea animalelor de măcelărie, ele diferind doar cantitativ de
la o specie la alta. Spre deosebire de animalele cu sânge cald, grăsimea (lipidele) nu se
acumulează sub forma unui ţesut adipos, ci este distribuită difuz în toata musculatura.
O caracteristică importantă a lipidelor aflate în carnea tuturor peştilor este
conţinutul scăzut al colesterolului. Acest lucru e foarte important deoarece este cunoscut
faptul că la om excesul de grăsimi din sânge şi în special al colesterolului favorizează
scleroza arterială.
Carnea de peşte oceanic, adică fileurile fără oase şi fără piele e foarte bogată în
săruri minerale, din acest motiv fiind superioară multor alimente de origine animală sau
vegetală.
Peştele oceanic conţine cantităţi mari de fluor, cupru şi mai ales de iod. La fel de
ridicată este şi cantitatea de vitamine, carnea de peşte constituind una din cele mai
importante surse de vitamine pentru om.
Având un caracter excitant, carnea de peste exercită o mare acţiune dinamică,
specifică, asupra metabolismului fiind indicată în combaterea obezităţii. Deoarece este
bogată şi în trofine, carnea de peşte face parte din rândul alimentelor de protecţie care
măresc rezistenţa organismului faţă de infecţii şi substanţe toxice.
Icrele diferitelor specii de peşti de apă dulce, marini şi oceanici sunt foarte
apreciate şi folosite în bucătăria româneasca. Pe lângă gustul plăcut, icrele au o valoare
nutritivă ridicată, fiind bogate în substanţe proteice, lipide, săruri minerale şi vitamine.
Valoarea lor alimentară ridicată este dată de faptul că se consumă fără a suferi nici
un fel de proces termic care ar putea denatura parţial compoziţia chimică. Din peşte se
pot obţine o varietate foarte mare de preparate culinare hrănitoare şi gustoase. Totul
depinde de priceperea fiecăruia în materie de gastronomie.

Iată câteva sfaturi practice de care trebuie să ţinem cont când


preparăm peştele:

După ce se îndepărtează imediat hârtia în care a fost ambalat, peştele se înveleşte


într-un şervet udat cu oţet.
Se păstrează într-un castron de inox sau într-un vas emailat. Mirosul de peşte de
pe mâini dispare dacă ne spălăm cu apa rece în amestec cu ceapă crudă oţet şi coajă de
lămâie.
După ce a fost curăţat şi spălat în apă rece de mai multe ori, peştele se stropeşte pe
toată suprafaţa cu oţet sau zeamă de lămâie. În felul acesta carnea devine mai aromata,
fragedă şi mai gustoasă.
Pentru a-şi menţine gustul de peşte proaspăt, este recomandat ca sărarea peştelui
să se facă numai în momentul preparării, adică după ce a fost curăţat, spălat şi porţionat.
Astfel sărat, peştele se lasă cam 30 de minute după care se pregăteşte după preferinţă.
La aburirea sau fierberea înăbuşită a peştelui, între vas şi capac se poate pune un
şervet ud, care reţine o bună parte din mirosul degajat în timpul fierberii. Dacă fierbem
prea mult peştele, acesta se denaturează şi îşi pierde atât gustul cât şi valoarea sa
alimentară.
Când se prepară peşte prăjit, este bine ca împănarea cu făină, mălai sau pesmet să
se facă cu puţin timp înainte de punerea lui în vasul cu grăsime. In acest fel peştele capătă
un gust mai plăcut şi crocant, pe lângă faptul că-şi păstrează intactă valoarea alimentară.
Adaosul de caşcaval ras sau brânza rasă în făină sau pesmet, îi dau peştelui prăjit
un plus de savoare şi un gust deosebit. La prepararea peştelui poate fi folosită orice fel de
grăsime animală sau vegetală sau chiar amestec de mai multe grăsimi.

Decongelarea

De cele mai multe ori dezgheţăm peştele în mediul ambiant mai multe ore, ceea
ce nu este corect deoarece pierde o mare cantitate de săruri minerale, vitamine iar flora
microbiană se dezvoltă rapid. Se recomandă următorul regim de decongelare care dă cele
mai bune rezultate.
Acesta se aplică în mod diferit în funcţie de specia şi talia peştelui. În cazul celor
mari, osoşi şi graşi, pentru un litru de soluţie se foloseşte: apa potabilă 820 ml / sare de
bucătărie,140g / oţet de 9 grade, 40 ml.
În această soluţie se pot decongela de 4 ori la rând cate 500 g peşte timp de 6 ore
la o temperatură ambiantă de 10 grade celsius. După ce a fost scos din lichidul de
decongelare, peştele se spală bine în mai multe ape reci după care poate fi preparat.
În timpul decongelării peştele pierde o mică cantitate de apă, în schimb primeşte foarte
putină sare. În acest fel, fibrele musculare se întăresc şi nu se mai produc ruperi sau
desprinderi ale muşchilor de pe oase. În urma unui astfel de decongelări, peştele introdus
în apa rece se scufundă, ceea ce indică prospeţimea sa.
Apucat de aripioare şi săltat în sus, acestea nu se smulg şi rezistă la greutatea
corporală. Apăsând cu degetul în lungul muşchilor spinali, după o tasare uşoara, carnea
îşi revine la normal fără să lase urme. După o astfel de decongelare peştele poate fi lăsat
mai mult timp în apă cu sare, chiar până la 24 ore, fără nici un risc.
După eviscerare şi înainte de preparare va fi spălat în 2-3 ape reci, cu puţin oţet.
Acestă apă îndepărtează excesul de sare pe care peştele l-a primit în timpul decongelării.
Peştele rămas nefolosit poate fi păstrat în apă cu sare pana a doua zi, urmând ca la
prepararea lui să fie spălat cu apa şi oţet.
De reţinut faptul că decongelarea trebuie făcuta în vase curate de preferinţă
inoxidabile care să nu ducă la deprecierea ulterioară a peştelui.

Copilul de varsta scolara poate sa consume carne de 2 ori pe zi. De asemenea,


se recomanda consumul de peste. Lipidele asigura un important aport energetic,
vehiculeaza vitaminele A si D, iar lecitina si colesterina participa la constituirea
membranei celulare. In general, grasimile stimuleaza cresterea in greutate.

Peste si preparate din peste


 
PRODUS (100g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII
Calcan 17 2 0 88
Cod 19 1 0 87
Crap 18.9 2.8 0 104
Crap de helesteu 16 10.1 0 160
Hering 18 10 0 167
Macrou 22 10 0 183
Morun 17.5 4.7 0 115
Nisetru 18.5 17.3 0 237
Rasol de macrou cu legume 9.6 3.4 3.4 88
Rasol de salau 17.1 1.2 0 88
Rasol de stiuca 16 0.9 0 74
Salau 19.4 0.4 0 83
Scrumbii de Dunare 14.2 25.9 0 299
Somn 16.8 18.8 0 244
Stavrid 21 3 0 114
Stavrid de Marea Neagra 16.6 5.1 0 115
Stiuca 19.1 0.4 0 82
Conserve din peste

 
PRODUS (100g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII
Babusca in sos tomat 11.1 5.6 3.4 112
Caras in sos tomat 11.5 6.2 3.4 118
Cod in sos tomat 14.9 1.3 2.9 85
Crap in sos tomat 10.6 6.9 4.3 125
File de macrou in ulei 16.2 20.7 0 259
Ghiveci de macrou 10.2 5.4 4.1 109
Ghiveci de platica 10.2 3.3 3.7 87
Ghiveci de stavrid 11 3.8 3.8 94
Ghiveci de stiuca 9.7 2.7 3 77
Hering in sos tomat 16.2 10.4 1.8 170
Heringi in ulei 13.7 36 0 325
Macrou in sos tomat 14.5 10.6 1.6 164
Scrumbie de Dunare in ulei 12.4 39.1 0 414
Stavrid in sos tomat 15.5 6.6 0 125
Stiuca in sos tomat 11.7 4.3 2.7 99

Semiconserve de peste
 
PRODUS (100g) PROTEINE LIPIDE GLUCIDE CALORII
Chilca in sos picant 17.5 4.7 0 115
File de sardina in ulei 19.3 21.6 0 280
Icre de crap 25 3 0 130
Icre de Manciuria 31 12 0 256
Icre de stiuca 27 1.5 0 125
Icre negre (caviar) 26 15 0 246
Sardela tip Lissa-Stavrid 19.5 20 0 266
Sardeluta in sos picant 19.5 12.1 0 192
Uleiul de peste este sanatos?
Adevarat

Uleiurile sunt grasimi care la temperatura camerei se prezinta sub forma lichida,
precum uleiurile vegetale folosite pentru gatit. Uleiurile provin din diferite plante sau
peste.
Uleiul de peste este unul dintre cele mai bune investitii intr-o sanatate mai buna
deoarece contine acizi grasi omega-3, care regleaza bataile inimii, scade nivelul
trigliceridelor si al colesterolului si previne afectiunile cardiace.
Grasimea din peste este o grasime speciala ce contine acizi grasi nesaturati cu rol
protector cardiovascular. Din pacate la noi in tara nu se consuma suficient este si de aceea
recomandat ca pestele si fructele de mare sa existe de cel putin 2-3 ori in meniul nostru
saptamanal. De preferat pestele proaspat(nu conservele) si salbatic (nu de crescatorie), iar
uleiul de peste trebuie folosit in cazuri de stricata necesitate, astfel poate duce la
supraponderabilitate sau obezitate la adulti.
Pestii care ar trebui sa-i consumati cel mai mult sunt : hering, macrou sau somon,
acestia avand multa grasime si fiind bogati in mod particular in acizi grasi omega-3.
Omega-3 este una dintre cele mai importante clase de acizi grasi polinesaturati care sunt
benefice organismului dumneavoastra.
  Daca nu consumati destul peste, va prezentam 5 motive pentru care ar trebui sa
luati un supliment cu ulei de peste.
1. Acizii grasi omega-3 ajuta la stabilizarea batailor inimii si sunt utili pentru
tratarea sau prevenirea aritmiei, cand inima bate in mod neregulat.
2. Acizii omega-3 au o capacitate unica de a reduce nivelul asa numitelor lipide din
sange, cum ar fi colesterolul sau trigliceridele, ajutand la mentinerea unei
proportii sanatoase intre LDL/HDL.
3. Acesti acizi previn ateroscleroza (arterele infundate) prin aceea ca inhiba
acumularea depunerilor si scad riscul unui asemenea eveniment.
4. Cateva studii au aratat faptul ca suplimentarea regulata a alimentatiei cu acizi
grasi scade presiunea sangelui, devenind un remediu folositor pentru prevenirea si
tratamentul hipertensiunii.
5. Artrita reumatoida, care este cauzata de inflamatii, poate fi ameliorata prin
utilizarea zilnica a acizilor grasi omega-3.