Sunteți pe pagina 1din 1

Viesele se tes singure jucandu-se de-a v-ati ascunselea

se tes pentru intaia oara, urcand cu greu pe o vioara


isi tin ochii deschisi de parca le-ar fi frica sa nu moara
si-acum se fac manunchi si-mi intunesca zarea.

Necunoscuta mea e cunoscuta pentru cineva


dar ce cunosc eu se cunoaste deja
si cine stie daca si ce cunosc ei
nu-i o necunoscuta

florile care danseaza nu sunt flori


ci partea colorata din mine
si manifestata sub soare infocat
nu ma stiu, dar simt ca asta-s eu

las ca totul sa ma cuprinda


si sa ma surprinda
pentru ca inca odata
m-am nascut din nimic
si ma las coplestita
de el.

Viata are ramuri imense


si nu poate totusi sa acopere golul din mine
raman si sunt bucati de cer
cu lacrimi albastre de nori

n-am fost, ci sunt


nu-mi spuneti ca ma duc
spuneti-mi ca vin
si nici de unde
ci spuneti-mi mai degraba sa plec

rasaritul se preface in fiecare seara


in apus
iar eu ma invat a face
praf fiecare minut