7.Deformări elastice izotrope. Legea lui Hooke.

Energia potențială elastică.

TENSIUNILE Şl DEFORMAŢIILE
Orice corp din natură este mai mult sau mai puţin deformabil. Sub acţiunea
forţelor exterioare, atomii sau ionii care formează corpul se deplasează puţin
din poziţiile lor de echilibru; atunci forţele de interacţiune (de legătură) dintre ei
se opun acestei deplasări, apărând forţe interne (compresiune sau întindere).
Deformările care dispar după suprimarea forţelor care le-au produs, se numesc
elastice; cele care nu dispar se numesc plastice.
Pentru deformaţii elastice mici, este valabilă legea experimentală a lui Hooke,
conform căreia deformaţiile elastice sunt proporționale cu tensiunile și reciproc.
Vom considera numai corpurile omogene (aceleaşi proprietăţi fizice în toate
punctele corpului — invarianța la translaţii) şi izotrope (aceleaşi proprietăţi
fizice în toate direcţiile — invarianța la rotaţii). Astfel sunt materialele
policristaline (ex. metalele), formate din microcristale orientale haotic.
Dcformațiile elastice se împart în patru categorii simple : a) întindere sau
comprimare, b) forfecare (lunecare), c) încovoiere şi d) torsiune (răsucire).
Frecvent aceste tipuri simple se suprapun (coexistă).
a) Întindere (tracțiune) și comprimare (compresie)

Sub acțiunea unei forțe exterioare de tracțiune 𝐹⃗ , bara de lungime inițială 𝑙0 se

alungește cu ∆𝑙,proporțional cu valoarea forței. Dacă am suda în continuare o
altă bară de aceeași lungime inițială, porțiunea adăugată s-ar alungi la rândul ei
tot cu ∆𝑙. Prin urmare, o bară de lungime inițială 2𝑙0 se alungește cu 2∆𝑙.
∆𝑙 2∆𝑙 𝑛∆𝑙
Deci alungirea relativă 𝜀= = = ... = = const dacă 𝐹 = const
𝑙0 2𝑙0 𝑛𝑙0
𝜀 este constantă pentru aceeași valoare a forței externe.
Această constantă e direct proporțională cu valoarea forței 𝜀~𝐹
Dacă la o bară se mai adaugă una în paralel cu aceasta, fapt ce echivalează cu
dublarea secțiunii, forța externă se împarte egal pe fiecare bară, producând o
1
alungire egală cu jumătate din alungirea unei singure bare ∆𝑙~
𝑆
Această constatare este echivalentă cu aceea că , dublând secțiunea, pentru a
produce aceeași alungire, este necesară o forță dublă. Așadar 𝐹~𝑆
𝐹
Condensând într-o singură relație 𝐹~𝜀𝑆  ~𝜀
𝑆
𝐹
Mărimea 𝝈 = este numită tensiune sau efort unitar. Așadar pentru
𝑆
deformări elastice mici, efortul unitar este proporțional cu alungirea relativă.
Coeficientul de proporționalitate 𝐸 se numește modul de elasticitate la
𝑑𝐹 [𝐹 ]𝑆𝐼
întindere sau modulul lui Young. 𝜎= [𝜎]𝑆𝐼 =
[
= 𝑁/𝑚2
𝑑𝑆 𝑆]𝑆𝐼
𝐹 ∆𝑙
𝜎= =𝐸 legea lui Hooke
𝑆 𝑙0

Deformațiile se mențin elastice până la o așa-numită limită de elasticitate după

care, la începutul domeniul deformării plastice, există un fenomen de curgere,
util pentru prelucrarea plastică la rece.
Experienţa arată că, în timpul întinderii barei, dimensiunile sale transversale se
micşorează; bara se contractă şi această contracţie este proporţională cu
∆𝑏 ∆𝑙 𝜎
alungirea relativă = −𝜇 = −𝜇𝜀 = −𝜇
𝑏0 𝑙0 𝐸
𝜇 = coeficientul lui Poisson (𝜇 = 0,4 la metale)
∆𝑙 ∆𝑏
Relațiile de mai sus se aplică și la comprimare, caz în care 𝜀 = < 0, >0
𝑙0 𝑏0
iar 𝜎 < 0.
∆𝑉 𝑆𝑙−𝑆0 𝑙0 𝑆(𝑙0 +∆𝑙)−𝑆0 𝑙0
Variația relativă a volumului 𝜀𝑉 = = =
𝑉0 𝑆0 𝑙0 𝑆0 𝑙0
Pentru a exprima noua valoare a secțiunii, ținem cont că fiecare din cele 2
dimensiuni suferă variația ∆𝑏
𝑆 = (𝑏0 + ∆𝑏)2 = (𝑏0 − 𝑏0 𝜇𝜀 )2 = 𝑏0 2 (1 − 𝜇𝜀 )2 = 𝑆0 (1 − 𝜇𝜀 )2 
𝑆0 (1−𝜇𝜀)2 𝑙0 (1+𝜀)−𝑆0 𝑙0
 𝜀𝑉 = = (1 − 𝜇𝜀 )2 (1 + 𝜀) − 1 =
𝑆0 𝑙0

= (1+𝜇 2 𝜀 2 − 2𝜇𝜀) (1 + 𝜀) − 1 =
= 𝜀(1+𝜇2 𝜀 + 𝜇2 𝜀 2 − 2𝜇 − 2𝜇𝜀) ≅ 𝜀(1−2𝜇)
 𝑉 = 𝑙𝑥 𝑙𝑦 𝑙𝑧  𝑙𝑛𝑉 = 𝑙𝑛𝑙𝑥 + 𝑙𝑛𝑙𝑦 + 𝑙𝑛𝑙𝑧 
𝑑𝑉 𝑑𝑙𝑥 𝑑𝑙𝑦 𝑑𝑙𝑧 σ(1−2𝜇)
 = + +  𝜀𝑉 = 𝜀𝑥 + 𝜀𝑦 + 𝜀𝑧 = 𝜀(1−2𝜇) =
𝑉 𝑙𝑥 𝑙𝑦 𝑙𝑧 𝐸

condiția de omogenitate
𝜀(1−2𝜇) σ(1−2𝜇)
𝜀𝑥 = 𝜀𝑦 = 𝜀𝑧 = =
3 3𝐸
b) Forfecare (lunecare)
În cazul acestei deformații, straturile alunecă unul față de altul iar volumul
rămâne constant.
Să considerăm un corp solid deformabil de formă paralepipedică fixat la partea
inferioară AD de un suport rigid. Să aplicăm o forţă tangenţială 𝐹⃗ asupra
suprafeţei BC.

Ca urmare a deformării (forfecării), suprafaţa BC - asupra careia se manifestă

forţa 𝐹⃗ - se va deplasa ocupând, în final, poziţia B′C′. Notând AB = 𝑙0 iar
deformaţia BB′= CC′ cu ∆𝑙, pentru deformaţii mici putem scrie:
∆𝑙 𝐹
𝑡𝑔𝛾 ≅ 𝛾 = =𝜀 efortul unitar tangenţial este 𝜏 =
𝑙0 𝑆
𝐹 ∆𝑙
Legea Hooke în cazul forfecării este 𝜏 = =𝐺 = 𝐺𝛾  𝜏 = 𝐺𝛾
𝑆 𝑙0
𝑮 = modul de forfecare (pentru majoritatea metalelor 𝐺 = 40%𝐸)

c) Torsiune (răsucire)
Un caz particular al deformaţiei de forfecare este cea de torsiune, în care
alunecarea suprafeţelor are loc în cadrul unei simetrii cilindrice.
Să considerăm un eşantion de forma unei bare sau fir, de diametru AD, fixată
rigid de un suport la partea inferioară.
Dacă un cuplu de forţe 𝐹⃗ 𝐹⃗ ′ acţionează la capătul inferior al barei, aceasta va
determina o rotaţie a capătului superior al acesteia, punctul A ajungând în A′ iar
D în D′. Aşadar, ca urmare a acţiunii cuplului de forţe deformatoare 𝐹𝐹′,
diametrul AD se roteşte (ca şi întreaga secţiune superioară a firului)
𝐴𝐴′
cu un unghi 𝜑: 𝜑=
𝑅
Să considerăm acum o pătură sferică de rază 𝒓 (0 < 𝑟 < 𝑅) şi de grosime 𝑑𝑟,
având aria secțiunii 𝑑𝑆 = 2𝜋𝑟𝑑𝑟, asupra căreia acţionează un cuplu de forţe
𝛿𝐹⃗ și 𝛿𝐹⃗ ′
𝑟𝜑 𝑟𝜑
𝜏 = 𝐺𝛾 dar 𝑡𝑔𝛾 ≈ 𝛾 =  𝜏=𝐺
𝑙0 𝑙0
Forța elementară asupra elementului de suprafață 𝑑𝑆 este 𝛿𝐹 = 𝜏𝑑𝑆
iar momentul de torsiune
𝑟 2𝜑 𝑟3 𝜑
𝑑𝑀 = 𝛿𝐹·𝑟 = 𝑟𝜏𝑑𝑆 = 𝐺 ·2𝜋𝑟𝑑𝑟 = 2𝜋𝐺 𝑙 𝑑𝑟
𝑙0 0
Momentul de torsiune total aplicat feței superioare este
𝜑 𝑅 3 𝜋 𝜑
𝑀 = 2𝜋𝐺 ∫ 𝑟 𝑑𝑟
𝑙0 𝑟
= 𝐺 (𝑅4 − 𝑟 4 ) = 𝐶𝜑
2 𝑙0
𝜋𝐺
pentru tijă sau fir 𝑟=0  𝐶= 𝑅4
2𝑙0
Momentul de torsiune e proporțional cu unghiul de răsucire iar constanta de
torsiune e proporțională cu puterea a 4-a a razei.
 d) Încovoiere
Prin încovoierea unei bare, straturile Iongitudinale paralele de pe partea
convexă se alungesc, iar cele de pe partea concavă se contractă. Există deci un
strat care doar se curbează, dar nu-şi schimbă lungimea - stratul neutru.
Ca urmare a încovoierii, deformaţiile acestor straturi inifinitezimale sunt
diferenţiate, în funcţie de locaţia lor.

Alungirea stratului 𝐶𝐷 aflat la distanţa 𝑦 de stratul neutru va fi

∆𝑙 = (𝑅+𝑦)𝜃 − 𝑅𝜃 = 𝑦𝜃
∆𝑙 𝑦𝜃 𝑦 𝐸
𝜀= = =  𝜎 = 𝜀𝐸 = 𝑦
𝑙0 𝑅𝜃 𝑅 𝑅
Efortul de alungire/comprimare creşte direct proporţional cu distanţa până la
stratul limită: va fi maxim la periferia externă a barei, zero la nivelul stratului
neutru (𝑦 = 0) şi negativ între stratul neutru şi periferia dinspre centrul de
curbură O.
Pe direcţia longitudinală 𝑂𝑥, tensiunile elastice care acţionează într-o secţiune
transversală (𝑂𝑦𝑧) trebuie să dea forţa rezultantă nulă, toate forțele externe
fiind verticale.
𝐸 𝐸 1
∫ 𝜎𝑑𝑆 = 0  ∫ 𝑅 𝑦𝑑𝑆 = 0  ∫ 𝑦𝑑𝑆 = 0  ∫ 𝑦𝑑𝑆 = 0  ∫ 𝑦𝑑𝑆 = 0
𝑅 𝐴
1
 𝑦0 = 𝐴 ∫ 𝑦𝑑𝑆 = 0 stratul neutru trece prin centru de greutate al secțiunii
Cum forțele elementare normale aplicate secțiunii transversale au rezultanta
nulă, ele dau un cuplu rezultant al cărui moment este chiar momentul
încovoietor.
𝐸 𝐸
∫ 𝛿𝐹·𝑦 = 𝑀  ∫(𝜎𝑑𝑆)𝑦 = 𝑀  ∫ 𝑦 2 𝑑𝑆 = 𝑀  𝑀 = ·𝐽
𝑅 𝑅
unde 𝐽 = ∫ 𝑦 2 𝑑𝑆 se numește moment de inerție geometric al secțiunii față
de stratul neutru.

Resorturi elastice
Deoarece în cazul resorturilor dimensiunea transversală a acestora nu
reprezintă secțiunea materialului, proprietățile elastice specifice sunt exprimate
printr-o constantă elastică 𝑘, astfel încât forța elastică e proprorțională cu
alungirea absolută 𝐹 = −𝑘∆𝑥 (legea Hooke pentru resorturi)
Legarea resorturilor în serie
Deformarea totală este suma deformărilor individuale ale resorturilor, fiecare
resort în parte fiind supus aceleași forțe
𝑛 𝐹 𝐹 1 1
∆𝑥 = ∑𝑖=1 ∆𝑥𝑖  = ∑𝑛𝑖=1  = ∑𝑛𝑖=1
𝑘𝑒 𝑘𝑖 𝑘𝑒 𝑘𝑖

Legarea resorturilor în paralel

Toate resorturile au aceeași deformare, rezultanta forțelor elastice la care este
supus fiecare resort în parte fiind chiar forța exterioară.
𝑛
𝐹 = ∑𝑖=1 𝐹𝑖  𝑘𝑒 ∆𝑥 = ∑𝑛𝑖=1 𝑘𝑖 ∆𝑥  𝑘𝑒 = ∑𝑛𝑖=1 𝑘𝑖