MICROSCOPUL OPTIC

Microscop optic = este un tip de microscop care foloseşte lumina vizibilă şi un sistem
de lentile pentru a mări imaginile de mostre de mici dimensiuni.

Microscopul optic este in principal utilizat in domeniul biologiei la observarea si

studierea celulelor, a tesuturilor; in petrografie pentru studiul si recunoasterea rocilor sau
in metalurgie si metalografie pentru examinarea metaleor sau aliajelor.

Parti componente:

Toate microscoape optice au aceleaşi componente de bază:

 Ocularul - o lentila sau un ansamblu de lentile necesare pentru a concentra

imaginea pe retina ochiului, cu cel mai mic efort posibil din partea ochiului. Oculare
pot fi interschimbabile, diferite oculare potand fi inserate, avand diferite grade de
mărire. Valorile tipice pentru mărirea ocularului includ 5x, 10x şi 2x. În unele
microscoape de inalta performanta, configuraţia optică a lentilei obiectivului şi
ocularului sunt potrivite pentru a oferi cea mai bună performanţă optica posibilă.
 Lentilele obiectiv - una sau mai multe lentile, de obicei din sticla, necesare pentru
a colecta lumina din eşantion. Valorile tipice pentru mărirea data de lentilele obiectiv
sunt 4x, 5x, 10x, 20x, 40x, 50x şi 100x.

1
 Sursa de iluminare - lumina este prevăzută şi controlată într-o varietate de
moduri. La cel mai simplu microscop, lumina zilei este direcţionata printr-o oglindă.
Cele mai multe microscoape insa au propriile lor surse de lumină; lumina este
concentrata prin intermediul unui dispozitiv optic numit condensator cu diafragme si
filtre disponibile pentru a gestiona calitatea şi intensitatea luminii.

Formarea imaginilor in microscop:

Obiectivul: da o imagine reala inversata si marita a obiectului. Aceasta este

imaginea intermediara data de microscop care se afla undeva in tubul microscopului.

Ocularul: functioneaza ca o simpla lupa marind imaginea precedenta (data de

obiectiv). Imaginea finala este una virtuala, marita si inversata fata de obiectul initial,
situata la infinit si observabila cu ochiul. Imaginea formata de obiectiv trebuie sa fie
situata in planul focal obiect al ocularului.

Marimi ce caracterizeaza microscopul

Grosismentul = este egal cu tangenta unghiului sub care se vede imaginea cu

ajutorul instrumentului (α2) si tangenta unghiului sub care se vede obiectul cu ochiul liber
(α1). Altfel, grosismentul poate fi definit ca produsul dintre grosismentul obiectivului Mob
si cel al ocularului Moc.

Imaginea cat si obiectul se afla la distanta optima a vederii distincte, adica 25 cm.

2
 Puterea – raportul intre tangenta unghiului sub care se vede un obiect prin
instrumentul optic (α2) si dimensiunea liniara a obiectului pe directia perpendiculara pe
axa optica.

In aprecierea calitatii si performantei sunt importante urmatoarele caracteristici:

1. rezolutia aparatului, sau capacitatea aparatului de adiscerne la detalii fine = exprimat

ca o dimensiune liniară, reprezinta cea mai mică distanţă dintre două puncte la care
acestea pot fii percepute; de ea depinde claritatea şi bogăţia în detalii a imaginii.

2. contrastul, se refera la numarul de umbre dintr-un specimen; mai multe umbre scad
contrastul, dar in unele cazuri pot da mai multe imformatii.

3. adancimea campului, se refera la grosimea specimenului astfel incat el sa fie optim

focusat.

APLICATIE

Microscopie optică este utilizat pentru diagnostic medical , domeniul fiind numit
histopatologie atunci când se ocupă cu ţesuturi, in microbiologie sau în testele de
frotiu asupra celulelor libere sau fragmente de ţesut.

Probele de studiu pot fi pur si simplu puse spre cercetare la microscop, dar de cele mai
multe ori probele biologice necesita o pregatire anterioara.

Astfel fixarea probei este procesul prin care celeulele sunt conservate si stabilizate prin
tratamente chimice (cu acizi, formaldehyde, solventi organici). Uneori este necesara si
sectionarea probei in sectiuni de anumite grosimi cerute de un anume microscop. De cele
mai multe ori este necesara colorarea probelor (celulelor) pentru un bun contrast la
microscop.

Testul Papanikolau

Testul Papanicolau (care se mai numeste si frotiul Papanicolau) face parte din examenul
ginecologic de rutina. Testul Papanicolau este folosit cu scopul identificarii modificarilor
celulare anormale de la nivelul cervixului si pentru screeningul cancerului de col uterin.
Un test Papanicolau anormal arata ca celulele din cervix sunt modificate. Un rezultat
anormal la acest test nu este neobisnuit, intrucat n mod normal celulele din cervix sufera
in permanenta modificari.
Multe teste Papanicolau anormale sunt cauzate de infectii virale, cum ar fi infectia cu
papilomavirusul uman (HPV) sau alte tipuri de infectie, precum cele determinate de
bacterii, fungi sau protozoare (Trichomonas). Cea mai frecventa cauza este infectia cu
HPV.

3
Test Papanikolaou normal

Test Papanikolaou post-menopausa

4
Test Papanikolaou-adenocarcinom

Test Papanikolaou-candida

5
Test Papanikolaou-bacili+coci

Test Papanikolaou-trichomonas