Include your keyword in the title, in the first 300 words, and in the first H1 or H2 (though, it

should be noted that it isn’t necessary to hit both — just make sure you have it in one of them).
After that, you should be trying to use variations of your keyword.

Ce este anxietate
Anxietate dex
Cauzele anxietatii
Anxietate medicamente, tratament medicamentos,
Simptome anxietate, anxietate manifestari
Tratament anxietate
Anxietatea se vindeca
Atacuri de panica
Test anxietate
Anxietate sociala, generalizata,
Anxietate de boala, anx de sanatate
Anxietate – simptome in corp:
Anxietate la stomac, maini amortite, nod in gat, nu pot respir, lipsa de aer, nu pot sa dorm,
oboseala, palpitatii, respiratie grea, urinari dese, tensiune mare, urechi infundate, gura uscata,
tiuit urechi, vedere incetosata, ameteala, transpiratie, amorteli, batai rapide ale inimii, palpitatii,
frisoane, fara motiv, hipertensiune, hiperventilatie, in timpul somnului, dimineata, furnicaturi,
gat incordat, in timpul somnului, in fiecare zi, presiune in cap, senzatie de caldura in corp,
Stari de rau inexplicabile,
Anxietate versus depresie
ANXIETATEA – plan articol
1. Ce este anxietatea? Anxietate dex
2. Cauzele anxietatii
3. Formele anxietatii - Tulburarile anxioase – Simptome anxietate/Anxietate manifestari
3.1. Fobia specifica
3.2. Fobia sociala;
3.3. Tulburarea de panica – Atac de panica;
3.4. Agorafobia;
3.5. Anxietatea generalizata;
 4. Anxietatea se vindeca? Tratament anxietate
4.1. Psihoterapie;
4.2. Tratament medicamentos / Medicamente pentru anxietate
5. Anxietate versus Depresie,
6. Test anxietate

1. Ce este anxietatea?
Pentru înțelegerea conceptului de „anxietate” să facem întâi apel la definiția din DEX:
(anxietatea este) „o stare de neliniște, de așteptare încordată, însoțită de palpitații, jenă în
respirație etc., întâlnită în unele boli de nervi.” Definiția din DEX pune accentul pe o anumită
stare de așteptare neplăcută, care produce discomfort și e însoțită de neliniște d.p.d.e. emoțional și
de unele simptome fizice – palpitații, dificultatea de a respira sau lipsă de aer.
Dacă consultăm DSM V – adică Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a
Tulburărilor Mintale – unul dintre principalele ghiduri folosite în diagnosticarea tulburărilor
mintale, acesta ne spune că anxietatea, sau mai corect, tulburările anxioase „cuprind acele
tulburări care au în comun frica excesivă și anxietatea, precum și perturbările de comportament
asociate.” DSM V face diferența între frică excesivă și anxietate. Frica o definește drept
„răspunsul emoțional la un pericol iminent real sau presupus”, iar anxietatea o definește ca
„anticipare a unui pericol”.
Pentru a simplifica definițiile din DSM V și pentru a vă da seama dacă suferiți sau nu de
anxietate, gândiți-vă că aceasta se simte ca o stare de frică constantă, puternică și ca și cum ceva
rău urmează să se întâmple – pe care puteți sau nu să-l identificați și să-l numiți.
Nu existența fricii – ca emoție sau anticiparea pericolelor sunt problematice în sine. Avem
nevoie de frică pentru a ne da seama de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, pentru a evalua corect
situațiile și a ne pune în acord cu ele. Gândiți-vă numai la situația în care stând în mijlocul unei
intersecții pline de mașini, nu am simți frică – ceea ce înseamnă că ne-ar lipsa modalitatea de a
evalua corect situația ca fiind periculoasă și de a ne pune în acord cu situația – adică de a lua cea
mai bună decizie, dat fiind contextual, adică de a ieși cât mai repede din intersecție. De asemenea,
anticiparea pericolelor este un mecanism care ne-a ajutat să supraviețuim ca specie și ne ajută în
continuare, atât individual, cât și colectiv. Avem nevoie să anticipăm, să ne dăm seama de dinainte
de ceea ce ar putea merge prost sau ar putea fi periculos, pentru a adopta cel mai bun comportament
pentru siguranța noastră fizică și psihică. Gândiți-vă că mergeți la două noaptea printr-un cartier
periculos din București. S-ar putea să nu se întâmple nimic, dar la fel de bine s-ar putea și să se
întâmple ceva periculos. Înțelegerea faptului că există o posibilitate să se întâmple și ceva care să
ne pună în pericol, ne face să adoptăm cel mai potrivit comportament pentru acel context – probabil
în cazul de față să părăsim cât mai repede cartierul sau să ajungem într-o zonă sigură.
Iată deci că frica și anticiparea pericolelor ne sunt de foarte mare ajutor.
Ce se întâmplă însă în anxietate și în tulburările anxioase este că frica devine excesivă sau
disproporționată față de situația reală iar pericolele sau lucrurile / situațiile care produc persoanei
o stare de neliniște sunt supraestimate.
Adesea, pentru a ajuta persoanele cu care lucrez să înțeleagă mai ușor felul în care
funcționează anxietatea, le ofer următorul exemplu: anxietatea este ca un fel de sistem de alarmă
(instalat pe locuință sau pe mașină); scopul lui este să ne protejeze de hoți, adică de pericole.
Sistemul în sine este deci bun, problema cu el este că este dereglat. Pornește din senin, când nu
există niciun pericol. Iar scopul nostrum în terapie devine să îl reglăm astfel încât să funcționeze
corect și să nu ne mai dea erori.
2. Cauzele anxietății
În cazul anxietății este dificil de găsit o relație simplă cauzală, adică situația x provoacă
simptome de anxietate. Ci mai degrabă există o serie de factori care predispun la dezvoltarea
și experimentarea anxietății: factori care țin de mediul în care creștem și trăim, factori
genetici și factori medicali.

Factori care țin de mediul în care creștem și trăim: situații care pot fi în sine producătoare de stres
– locul de muncă, situații legate de școală sau formarea academică și profesională, aspecte legate
de felul în care funcționează relațiile sociale și relațiile apropiate (de cuplu, de familie); mediul
familial în care persoana crește și care poate fi caracterizat de agresivitate și conflicte și care poate
conduce către dezvoltarea unei modalități de reacție de tipul „în alertă”, gata să fie pregătit pentru
situații periculoase; trecerea persoanei care a dezvoltat simptome de anxietate prin situații
considerate traumatice: accidente, boală, situații de agresiune asupra propriei persoane sau asupra
unei persoane apropiate etc;

Factori genetici: studiile arată că persoanele care au în familie membrii care suferă de anxietate,
vor avea tendința la rândul lor să dezvolte simptome anxioase sau o tulburare de anxietate;
Factori medicali – anumite afecțiuni fizice pot conduce către dezvoltarea unor simptome anxioase.
Stresul cauzat de afectiunea medicala in sine, sau de efectele secundare ale tratamentului
medicamentos sau simptomele bolii în sine pot conduce către tulburări anxioase sau către
accentuarea simptomelor anxioase deja existente.

3. Simptomele și manifestările anxietății:

Simptomele anxioase se manifestă ca un cumul de gânduri, emoții și reacții ale
corpului, toate impregnate de senzația de frică, neliniște și iminența unui pericol.

Întrucât există mai multe tipuri de tulburări anxioase, gândurile au tendința să fie „colorate”
de tipul de anxietate pe care o manifestăm. Așa, spre exemplu, în anxietatea socială, gândurile care
parazitează și încarcă mintea persoanei țin de neliniștea de a nu se face de râs în public, de a nu se
integra într-un grup, de a nu știi cum și ce să comunice cu ceilalți etc.

La nivel afectiv, emoția dominantă în tulburările anxioase este frica, emoție ce domină și își
pune amprenta pe întregul comportament al persoanei. Frica, acompaniată de gândurile care o
susțin, va dicta felul în care o persoană se va comporta. Spre exemplu, în anxietatea de natură
socială, o invitație la o petrecere pentru persoana anxioasă îi va produce o stare de frică și neliniște.
Pentru a scăpa de aceste stări care îi produc discomfort, cel mai probabil persoana va evita să dea
curs invitației, aducând celorlalți sau aducându-și sieși diferite explicații sau justificări.

Printre cele mai frecvente simptome și manifestări fizice („simptome în corp” cum mai sunt
ele denumite în limbajul obișnuit) care apar în anxietate și care atrag și cel mai repede atenția, fiind
ușor de conștientizat, sunt următoarele: mâini amorțite, amorțeli în corp, nod în gât, lipsă de aer,
tulburări de somn, oboseală, palpitații, respirație grea, urinări dese, tensiune mare, urechi
înfundate, gură uscată, țiuit în urechi, vedere încețoșată, amețeală, transpirație, bătăi rapide ale
inimii, palpitații, frisoane, hipertensiune, hiperventilație, furnicături, gât încordat, presiune în cap,
senzație de căldură în corp etc.

Întrucât stările de anxietate nu au cauze fizice, medicale, ele îi apar persoanei ca stări de rău
inexplicabile. Confruntându-se cu simptome fizice cărora însă nu le poate găsi o explicație,
persoana care suferă de anxietate poate începe un lung șir de consulturi medicale (cardiologie,
neurologie, ORL etc), fără niciun rezultat însă. În cazul cel mai fericit, pacietului, după ce a parcurs
un lung șir de analize medicale fără niciun rezultat însă, i se recomandă un consult psihiatric sau
psihologic, înțelegându-se natura particulară a problemelor prezentate de pacient.

4. Care sunt principalele forme ale anxietății? / Tulburările anxioase

Tulburarea anxioasă de separare, Mutismul selectiv, Fobia specifica, Fobia

socială, Tulburarea de panică – Atacul de panică, Agorafobia și Anxietatea
generalizată – sunt principalele forme și denumiri diagnostice ale tulburărilor
anxioase.

Tulburarea anxioasă de separare este reprezentată de „frica și anxietatea excesive, inadecvate

pentru stadiul de dezvoltare, privind separarea de persoanele de atașament.” (DSM V)

Mutismul selectiv este definit drept „incapacitatea constantă de a vorbi în situații sociale, în care
este de așteptat ca persoana să vorbească, deși în alte situații vorbește.” (DSM V)

Fobia specifică este reprezentată de „frica sau anxietatea marcată, privind un obiect sau o situație
particularăd (ca de ex.: de zbor, de înălțime, lift, spații închise, animale, injecții, insecte, vederea
sângelui, apă, furtună etc).” (DSM V) Obiectul care provoacă starea de frică și anxietate va fi evitat
sau vederea / prezența lui vor fi suportate cu greutate și frică intensă. Cu cât fobia afectează mai
mult viața persoanei, cu atât ea va fi considerată mai puternică și mai gravă. Spre exemplu frica
de avion poate varia de la o ușoară anxietate a persoanei de-a lungul zborului, până la refuzul total
de a călători cu avionul.

Anxietatea socială sau Tulburarea anxioasă socială sau Fobia socială este reprezentată de „frica
sau anxietatea excesive privind una sau mai multe situații sociale în care persoana ar putea fi
expusă evaluării de către ceilalți.” (DSM V) Exemple de situații în care apare această formă de
frică / anxietate: când persoana trebuie să susțină o conversație cu cineva, când trebuie să se
întâlnească cu persoane necunoscute, frecventarea unei petreceri, sau când trebuie să participe la
un curs, team building, training cu persoane mai mult sau mai puțin cunoscute, ținerea unui
discurs, când trebuie să mănânce la masă cu alte persoane și poate apărea temerea că va fi
observată și judecată după felul în care mănâncă sau bea etc. Temerea principală a persoanelor
care suferă de anxietate socială este că pot fi evaluate, criticate, respinse, umilite de către ceilalți
ca urmare a lucrurilor pe care le fac sau le spun.

Tulburarea de panică sau Atacul de panică reprezintă „apariția bruscă a unei frici intense sau a
unui discomfort intens, care atinge un punct culminant în decurs de câteva minute” (DSM V), iar
în acest interval se pot manifesta unele dintre următoarele stări: palpitații, transpirații, tremor,
frisoane, senzația de respirație dificilă sau de sufocare, senzația că persoana se asfixiază, dureri în
piept, greață, discomfort gastro – intestinal, senzație de amețeală, de cap gol, senzație de frig sau
de căldură, senzație de amorțeală, furnicături, sunete în urechi (tinnitus), dureri de cap, de ceafă,,
presiune în cap, în piept, senzația de a nu mai fi în propriul corp sau de desprindere de sine, frica
de a nu înnebuni, de a nu-și pierde controlul, de a nu leșina, de a nu muri.

Agorafobia este frica persoanei de a se afla în unele din următoarele situații: utilizarea
transportului în comun, prezența în spații deschise (parcări, piețe, poduri etc), prezența în spații
închise (magazine, hipermarketuri, cinematografe, teatre etc), statul la rând sau în mulțime,
ieșirea singur în afara casei. Teama principală a persoanei care suferă de agorafobie este gândul
că ar fi greu să scape din spațiul în care se află sau că ar putea avea simptome anxioase puternice
și nu s-ar găsi nimeni să îl ajute.

Tulburarea anxioasă generalizată reprezintă îngrijorarea excesivă prezentă de-a lungul zilei în
legătură cu diversele situații de peste zi (legată de performanța la școală sau la serviciu etc).
Persoanei îi este greu să-și controleze anxietatea care se manifestă ca: neliniște sau senzația de
nerăbdare, oboseală instalată rapid, dificultăți de concentrare sau senzația de golire a minții,
nervozitate, mușchi încordați, tulburări de somn (dificultăți la adormire sau somn întrerupt de-a
lungul nopții, sau somn agitat, neodihnitor).

5. Anxietatea se vindecă? Tratamentul pentru anxietate

Tratamentul medicamentos – Dacă anxietatea este atât de intensă încât
interferează cu ritmul zilnic obișnuit poate fi necesar să luați în calcul programarea
unei evaluări la psihiatru și urmarea unui tratament medicamentos.
Ce poate să însemne anxietate care interferează cu ritmul obișnuit de viață: să nu mai puteți
circula cu mijloacele de transport în comun (autobuz, metrou), să nu mai puteți părăsi locuința
de teamă că ați putea avea un atac de panică, să nu mai puteți circula pe stradă decât însoțit de o
altă persoană, să nu mai puteți să vă faceți cumpărăturile datorită stărilor psihice inconfortabile
pe care le simțiți atunci când sunt mai mulți oameni în preajmă sau sunt zgomote mai puternice
etc. Dacă vă aflați într-una dintre aceste situații probabil că un tratament medicamentos ar putea
fi soluția în prezent pentru dvs. pentru ameliorarea simptomelor. Contrar opiniei colective
populare, tratamentul psihiatric nu te transformă într-o legumă și nici nu îți schimbă
personalitatea. Ca oricare alt medicament, tratamentul medicamentos psihiatric are și el efecte
adverse, care sunt însă depășite de efectele benefice. În mod uzual, persoana căreia îi este prescris
tratament medicamentos rămâne sub monitorizarea constantă a psihiatrului, prin vizite lunare
sau o dată la două săptămâni, pentru a urmări cum evoluează tratamentul (beneficiile și efectele
secundare). Este posibil ca schema de tratament prescrisă inițial să nu aibă efectele scontate; de
aceea medicul psihiatru va căuta să găsească cea mai bună schemă de tratament care să se
potrivească pacientului. De obicei, efectele pozitive ale tratamentului medicamentos încep să se
facă simțite la două săptămâni – o lună după începerea tratamentului. De aceea, dacă nu vedeți
efectele benefice după doar câteva zile, este important să știți că acest lucru ține nu de faptul că
tratamentul nu funcționează, ci că corpul dvs. are nevoie de timp pentru a se obișnui și a răspunde
la tratament.
Psihoterapia ca tratament pentru anxietate – tratamentul medicamentos
prescris de psihiatru, de obicei, ajută, persoana să iasă din situația de „criză”
emoțională. Pe acest fond, psihoterapia devine necesară pentru înțelegerea felului
în care funcționează mecanismele anxietății, a felului în care persoana își întreține
sau accentuează anxietatea și a felului în care poate găsi moduri mai sănătoase de a
o gestioana.
Adesea, dacă persoana se va rezuma doar la tratamentul medicamentos pentru a-și trata
anxietatea, fără a înțelege mecanismele după care funcționează stările lui anxioase, există riscul
ca stările de discomfort să se reîntoarcă atunci când persoana se va confrunta din nou cu situații
provocatoare, stresante sau dificile pentru ea. Deși psihoterapia presupune investiție de timp și
de bani, este o investiție pe termen lung cu efecte benefice pe termen lung. Odată ce ați înțeles ce
anume vă cauzează anxietatea, cum o întrețineți, care sunt mecanimele după care funcționează,
ce o declanșează, cum vă înrăutățiți sau să ușurați situația și cum îi puteți face față, este puțin
probabil să mai experimentați pe temen lung aceleași stări care v-au dat bătăi de cap, la aceeași
intensitate. Pentru ca psihoterapia să funcționeze este necesar să fiți cu adevărat motivat și să vă
asumați parcurgerea unui număr de ședințe care se pot întinde pe o durată mai scurtă sau mai
lungă de timp (de la o lună – două până la câteva luni). Nu vă așteptați să se întâmple minuni
după o ședință – două pentru că nu se va întâmpla acest lucru. De obicei, în orice demers
terapeutic, primele ședințe vor fi alocate evaluării situației, ceea ce înseamnă că psihologul /
psihoterapeutul vă va cere să îi povestiți, oferiți informații despre viața dvs. și poate vă va aplica
o serie de teste pentru a identifica mai precis problema dvs. și intensitatea simptomelor. Vă
recomand să nu vă irosiți timpul și banii dacă nu sunteți convinși că este momentul potrivit pentru
o intervenție terapeutică, sau dacă nu aveți timpul și disponibilitatea necesare pentru a veni la
ședințe și a face echipă împreună cu terapeutul pentru a ajunge la schimbările în viața dvs. pe care
vi le doriți.
Poate părea că anxietatea este cu dvs. dintotdeauna, astfel încât a devenit un
fel de a fi, inconfortabil, dar familiar. Nu trebuie să vă resemnați – anxietatea se
tratează. Asumându-vă și investind o perioadă limitată de timp într-un demers
psihoterapeutic, cel mai probabil veți aduce schimbări pozitive în viața voastră pe
termen lung.
https://psihologpatriciaarama.com/2019/08/15/anxietate-simptome-
tratament/?fbclid=IwAR1CBPIkTZ9n4bu6XPhnFya7IjJRHLHhlzVq9cdiZSSH3FuUgg2TcM1y5tM
Anxietatea (și diferitele forme pe care le poate lua) se încadrează între cele mai răspândite
afecțiuni mintale, alături de depresie, demență sau tulburarea afectivă bipolară. Din fericire, la
ora actuală, există abordări psihoterapeutice și tratamente medicamentoase pentru abordarea cu
succes a tulburărilor anxioase și diminuarea simptomelor.