Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA CRESTINA “DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE STIINTELE ALE EDUCATIEI

RELATIA DE CUPLU

PSIHOSEXOLOGIA CUPLULUI
SITUATII DE CRIZA IN CUPLU

Profesor coordonator: Mihaela Sterian

Absolvent: Ionescu Ruxandra Cristiana


Incercarea de a definI cuplul nu este tocmai usoara, luand in calcul caracteristicile care il
definesc. Sunt implicate trairi, ganduri si valori diferite de la persoana la persoana si de la
cuplu la cuplu.
In general “cuplul erotic” presupune doua persoane care au sentimente de afectiune unul
pentru celalalt ( iubire, atasament, respect), atractie sexuala, scopuri comune, planuri pentru
viitor impreuna. Insa, cele mentionate anterior, nu sunt indeplinite in totalitate de catre fiecare
cuplu. Exista , de exemplu, cupluri al caror respect a disparut, ajungand sa se jigneasca verbal
si nu numai, sau cupluri care nu mai au atractie sexuala si nici relatii sexuale, dar inca
impartasesc sentimente de afectiune unul fata de celalalt.
O definitie mai complexa , din punct de vedere psihologic a cuplului ne-o ofera Iolanda
Mitrofan ( 1998, p 14 ) : “o structura bipolar, de tip biopsihosocial, bazata pe
interdeterminism mutual ( partenerii se satisfac, se stimuleaza, se dezvolta si se realizeaza ca
individualitati biologice, afective si sociale, unul prin intermediul celuilalt) .
Cu alte cuvinte, a trai in cuplu fie el casatorit sau necasatorit implica manifestarea si
dezvoltarea noastra ca fiinite. “Cuplul” ne provoaca sa invatam ce inseamna iubirea erotica,
ce inseamna intimitatea cu o alta fiinta, total straina de noi, invatam ce este iertarea si
toleranta. In acelasi timp facem cunostinta si emotiile negative : furia, mania, frustrarea, ura,
etc.
Insa, abilitatile oamenilor de relationare sunt cele care ne permit sa formam un cuplu erotic si
mai tarziu o familie.
Din punct de vedere biologic sexualitatea este determinata de elementele ce tin de
comunicarea senzoriala, emotional-afectiva si de intimitatea care se stabilieste intre parteneri.
Intimitatea este definita ca fiind o calitate particulara pentru doua persoane, aceea de a fi
apropiata sub aspect emotional-afectiv, bazandu-se pe : responsabilitate, incredere, antentii
reciproce, comunicare deschisa si sincera a sentimentelor si senzatiilor, schimb deschis si total
de informatii intre parteneri, realizarea unei securizari reciproce prin sprijinirea unui partener
de catre celalalt.
Conform lui R.J. Sternberg intimitatea se construieste cu ajutorul a trei componente:
- latura cognitiva a iubirii, alcatuita din aspectele pe care partenerii le aud si le stiu de la altii,
influentandu-le decizia de a ramane impreuna sau nu;
-latura motivationala, legata de pasiune care este reprezentata fie prin atractia fizica in care
raportul sexual predomina, fie de sentimentul romantic al indragostirii;

2
-latura emotionala a intimitatii care cuprinde toate elementele necesare pentru un cuplu stabil.

Intimitatea ridica nivelul cuplului.


Teama de intimidate. Multe cupluri care doresc sa atinga un grad mai mare de intimitate
sfarsesc prin a se indeparta unul fata de celalalt. Intimitatea da nastere la anxietate din teama
ca nu cumva partenerul sa profite de faptul ca “se arata asa cum este” de “punctele sale slabe”
sau de vulnerabilitatea sa. (Enachescu Constantin, 2003, pag 91)
Latura nonverbal a comunicarii este foarte importanta din punct de vedere al intimitatii, fiind
raportata in primul rand la sfera senzoriala. Asadar intimitatea nonverbala implica doua
elemnete complementare: unul individual si altul relational.
Elementul individual reprezinta capacitatea de a comunica cu corpul, de a trai in armonie cu
tine, este o autoacceptare a sinelui si a propiului corp.
Elementul relational consta in a nu resimti dezgust sau intoleranta fata de manifestarile
corporale, neerotice ale celuilalt.
Astfel totul depinde de capacitatea individuala de a te accepta, intrucat daca iti refuzi propiul
tau corp este greu sa il accepti pe cel al altuia. Aceasta bariera fizica este rezultatul unei
educatii excesiv de rigide in ceea ce priveste pudoarea.
Realizarea intimitatii este “ideea-cheie” in cadrul terapiilor cuplului conjugal si sexual.
Investigarea intimitatii aduce numeroase si importante informatii utile medicului si
psihologului in vederea evaluarii vieti cuplului si a posibilitatilor de evolutie viitoare a
acestuia.
Acceptarea corpului celuilalt, nu numai in ceea ce priveste seductiile potentiale, ci in
totalitatea sa, ca “relatie corporala” directa, include problema raporturilor sexuale.
Pentru J. Birthchnell, intimitatea nu este facultativa, ci o necessitate vitala, fara de care
oamenii se simt singuri si abandonati.
In legatura cu modul de desfasurare a dinamicii cuplului marital, trebuie discutat si
“stilul de viata” al cuplului sau modelul comportamentului psihosexual al partenerilor.
Fiecare individ are un stil propiu de comportament, preluat de regula din familia de origine ,
si are tendinta de a impune celuilalt “modelul” sau, pe care il considera potrivit, fara a tine
cont de preferintele celuilalt. Acest lucru duce la aparitia unor stari de tensiune emotional-
afective, conflicte, putand in unele situatii sa conduca la disolutia cuplului.

3
Un rol esential in stabilirea unui acord intre cuplul marital, il are comunicare dintre acestia in
plan emotional- afectiv in directia unor interese comune, a unor inspiratii identice si a unei
corepondente pe plan secund.
Al doilea factor este reprezentat de toleranta reciproca a partenerilor, de concesiile pe care si
le fac unul altuia.
In al treilea rand, poate interveni factorul rational, care permite aflarea elementelor pozitive
ale “modelului” fiecarui partener, selectarea lor, “reconstruirea” si acceptarea, in acest fel, a
unui “ model comun”
Stilul de viata al cuplului va influenta si configuratia spatiului intim al familiei respective.
Aceasta are o mare importanta, fiind definit sau caracterizat prin mai multe dimensiuni: tipul
de comunicare intre partenerii cuplului marital; tipul de relatii emotional- afective; modelul de
comportament sexual al partenerilor; tipul de aspiratii, idealuri si interese.

Corelatiile psihosexuale
Corelatiile psihosexuale definesc ansamblul de fapte psihologice care demnostreaza
existenta unor relatii, mai mult sau mai putin stranse, a unei influente reciproce intre functia
sexuala psihica si ansamblul de manifestari psihice nesexuale.
Corelatiile psihosexuale sunt directe care se exprima prin sentimente sexuale( iubire, gelozie,
pudoare) sau corelatii psihosexuale indirecte, ce exprima sau demonstreaza influenta
exercitata de psihisc prin refularea tendintelor sexuale.
Asadar relatia bazata pe sentimente de iubire dintre doi indivizi de sex opus poate lua mai
multe forme:
- Iubirea sexuala normala, care nu este numai o dorinta erotica, ci un complex in care sunt
incluse mai multe stari emotionale: tandretea, nevoia erotica, iubirea pasionala, iubirile de tip
idealist, mistic sau religios.
-Iubirea-dorinta este tendinta de posesiune, mai mult sau mai putin geloasa, uneori cruda si
violenta, a individului fata de obiect.
-Iubirea-pasiune apare ca o furtuna care domina intreaga personalitate sociala a individului.
Ea reprezinta o emotie durabila in timp.
-Iubirea cerebrala are un pronuntat caracter rational, fiind bazat pe interese, circumstante,
aprecieri.
-Iubirea idealista este mai mult sau mai putin capabila de altruism. Acest tip de iubire implica
un veritabil spirit de sacrificiu fata de obiectul iubirii, dar este concomitent dublata si de o
mare admiratie fata de sine insusi.

4
-Iubirea- instinct este legata de o lunga perioada de adaptare a partenerilor, data in primul
rand de obisnuinta.

Psihologia geloziei
Sentimentul geloziei consta intr-o emotie durabila si penibila, legata de suspiciunea
privind obiectul iubit, rusinea asociata cu sentimental de inferioritate, mania si ura indreptata
catre obiectul sau persoanele vizate de subiectul respectiv.
Psihanaliza imparte gelozia in trei grupe:
Gelozia normala se exprima prin intristare, legata de credinta ca obiectul erotic este
pierdut, precum si printr-o suferinta narcisica.
Gelozia proiectiva, atat in cazul barbatilor, cat si al femeilor provine din manifestarea in
viata a propiei lor infidelitati. Individul proiecteaza asupra celeilalte parti, careia ii datoreaza
fidelitate, propiile sale porniri de infidelitate.
Gelozia paranoida este forma cea mai grava si ea rezulta din aspiratiile la infidelitate
refulate, obiectele acestor fantazari fiind aceleasi pentru ambele sexe. Acest tip de gelozie
corespunde unei homosexualitati latente.
Psihanaliza a contribuit mult la analiza schimbarilor de personalitate a indivizilor gelosi.
Se considera ca gelosii sunt persoane pasionale anxioase, sadomasochiste, ce cauta cu
aviditate toate deciziile care sa le sustina convingerile. In spatele geloziei sta un complex de
inferioritate, legat de natura pasionala si posesiva a acestor tipuri de persoane. Separat de
sentimental de inferioritate, se mai noteaza in cazul persoanelor geloase si o nevoie nevrotica
de a fi apreciat de ceilalti, o anumita trasatura narcisica dominanta.

Corelatii psihosexuale indirecte:


Viata psihica a individului este influentata de variatiile functiilor sexuale. Atractia si repulsia
sexuala, in plan erotic sau psihologic, actioneaza ca un magnet ce orienteaza sensul gandirii,
al emotiilor si comportamentului individual. Asadar indivizii se impart in doua grupe :
indivizi dominati de viata sexuala, de nevoia imperioasa a satisfacerii instintectelor, a
trebuintelor sexuale si indivzi detasati, dezinteresati de nevoia satisfacerii trebuintelor sexuale.

Situatiile de criza a cuplului

Dincolo de aspectele sociale, economice sau de alta natura, un rol important in geneza
situatiilor de criza familiala ii revine si laturii psihosexuale.

5
Fragilitatea cuplurilor depinde, in mod egal, nu numai de “crizele actuale” care pot aparea
intre parteneri, ci si de evenimentele cu caracter psihotraumatizant din istoria psihobiografica
a fiecarui partener al cuplului marital respective.
In urma unui studio efectuat asupra “cuplurilor fragile” M. Hurui si G. Stoll remarca unele
aspecte implicate direct in acest process, cum sunt urmatoarele:
- varsta : prodomina tulburarile in cazul cuplurilor tinere. Cauza o reprezinta, in primul rand,
trasaturile de caracter imature ale partenerilor;
- situatii conflictuale, care genereaza stari de frustrare sau conflicte intre parteneri legate in
principal de o problema sexuala.
- legatura dintre parteneri este de regula afectata, intrucat dintre acestia sunt inca putin sau
deloc individualizati sau desprinsi de familiile lor de origine. Convietuirea cuplurilor tinere cu
una din familiile de origine il face pe unul dintre parteneri sa aibe un plus de autoritate in fata
celuilalt, fapt ce declanseasa tensiuni in cuplu;
- sexualitatea sufera distorsiuni;
- personalitatea partenerilor are deasemenea un rol extreme de important si complex. M.
Hurui mentioneaza ca fiind cele mai importante sub aspectul frecventei : nevrozele de caracter,
starile-limite, nevroza de comportament, urmate de starile prepsihotice si psihozele pure .
Criza de separare este o sitatie deosebit de stresanta, perceputa ca atate de fiecare dintre
partenerii cuplului marital, dar si de alte persoane din cadrul familiei.
In cazul in care ea are un caracter de desfasurare dramatica, zgomotoasa, se pot inregistra
reactii sau dezvoltari psihopatologice diferite, in primul rand de natura emotional- afectiva.
P. Bohman, care s-a ocupat de studiul psihologic al casatoriei si divortului, vorbeste despre o
“istorie naturala a casatoriei”, reprezentata printr-o succesiune de etape, intre care
mentioneaza urmatoarele: cunoasterea reciproca a partenerilor, casatoria, aparitia primelor
stari de tensiune, conflicte, separatii, disolutia sau dezorganizarea cuplului familial.

Nevroza conjugala
Studiile de orientare psihanalitica au adus importante contributii in explicarea
semnificatiei starilor de criza nevrotica in afara grupului familial. Starile de tensiune,
conflictele, actele de violenta, situatiile de separare, abandon, divort, care afecteaza starea de
sanatate mintala a membrilor grupului familial, sunt reinterpretate si constituie materialul din
care construieste nevroza familiala.

6
Nevroza conjugala trebuie inteleasa ca o schimbare in raport cu sentimentele, emotiile,
dorintele, sensibilitatile, aspiratiile si idealurile, temerile si interdictiile sau starile
complexuale existente la fiecare dintre partenerii cuplului respective.
Cel mai important factor care contribuie la dezvoltarea nevrozei conjugale il reprezinta
conflictul modelelor originare. Acesta consta in faptul ca fiecare partener vine in cadrul
cuplului respectiv cu modelele si experientele familiei sale de origine iar intalnirea dintre
parteneri si hotararea acestoa de a intemeia o familie nu coincide cu acordul modelelor
individuale, ele fiind de regula contradictorii.
Al doilea aspect este legat de comunicarea in interiorul cuplului marital. Acesta se realizeaza
prin accepatarea unor statute si roluri precise in cadrul unei ierarhii valorice si functionale a
grupului familial, valabile in primul rand pentru familiile tradintionale. Cuplurile familiale
moderne, deschise, se caracterizeaza prin aceasta confuzie sau suprapunere a statutelor si
roluriloe partenerilor in ierarhia familiala. Aceasta va generea izolare, tensiune si o
confruntare permanenta manifestata prin conflicte sau acte de violenta.
Confuzia statutelor si incapacitatea de a-si exercita rolul, pentru fiecare dintre partenerii
cuplului marital, vor crea situatii de frustrate, din pricina carora fiecare dintre acestia va
proiecta asupra celuilalt propiile sale probleme. In contextual acestui conflict de culpabilizare
reciproca, ce va lua configuratia unui scenariu patologic cei afectati vor fi copii, care devin
motivul disputelor, dar, concomitant, si refugiul, afectiv al fiecaruia dintre parinti. In final,
frustrarile vor fi orientate asupra copiilor, iar acestia vor sfarsi prin a devenei simptomul
nevrozei cuplului.
In cazul violentei si in cazul nevrozei conjugale, conflictul intrafamilial dintre membrii
cuplului marital se desfasoara sub forma unui scenariu patologic.( tensiune emotionala
intrafamiliala- suprapunerea rolurilor-competitie si confuzie-conflict deschis- violenta- divort)
Conflictul dintre cei doi parteneri ai cuplului conjugal se desfasoara sub forma unei
culpabilizari proiective reciproce. Aceste tensiuni se vor repercuta asupra copiilor, care vor
prezenta tulburari psihice diferite( fugi patologice, tulburari de comportament). In cazul acesta,
copilul devine, prin “absorbirea”sau “interiorizarea” modelului conflictual al parintilor,
simptomul nevrozei conjugale.
Nevroza conjugala are multiple forme de manifestare la membrii grupului familial:
-tulburari psihologice, constand in dificultati de comunicare, instabilitate emotionala cu
iritabilitate si explozii de manie, insomnii, depresivitate, fenomene isterice, anxietate;
-tulburari somatice si psihosomatice de tipul: boala ulceroasa, hipertensiune arteriala, distonii
neurovegetative, afectiuni ginecologice si de dinamica sexuala, anorexie sau bulimie;

7
- tulburari de comportament social, reprezentate prin separarea sau despartirea partenerilor,
abandonul social, relatii extraconjugale, conduita de refugiu sau izolare( alcoholism,
toxicomanii), tentative de suicid, etc.
Din punct de vedere terapeutic, se va avea in vedere faptul ca fiecare familie trebuie tratata
global, evitand sa ne concentram atentia exclusiv asupra bolnavului care, asa cum am spus
deja, este simptomul nevrozei familiale. Din aceste considerente, atitudinea terapeutica
trebuie sa aiba o adresa colectiva si sa fie bazata pe tehnici de psihoterapie familiala de grup.
Aceste masuri de psihoterapie vizeaza situatiile conflictuale, starile de tensiune emotionala,
violenta, dificultatiile de comunicare, restaurarea ierarhiilor si a cooperari firesti intre statutele
si rolurile membrilor familiei, toleranta, cooperarea si intelegerea.
Cauza nevrozei maritale rezida din incompatibilitatea care se stabileste intre “modelele
maritale” si “imaginile ideale de parteneri” ale celor doi conjucti ai cuplului marital.
Conflictul va aduce in actualitate “defectele” necunoscute sau ignorate in mod inconstient,
pana la acea data, de catre cei doi parteneri ai cuplului. Aceste “defecte” capata proportii
majore, constituite in noi imagini ale partenerilor si, in contrast cu “imaginilile ideale” si
“ modelul anterior”, vor avea semnificatia unor “antimodele”, care vor deveni sursa, baza
conflictelor conjugale.

8
Bibliografie:

1. Enachescu Constantin, 2003, “Tratat de psihosexologie”, Editura Polirom;

2. Gerard Leleu , 2003, “Cum sa fim fericiti in cuplu: intimidate, senzualitate si


sexualitate”, Editura Trei, Bucuresti;

3. MITROFAN, I., CIUPERCĂ C., Introducere în psihosociologia şi psihosexologia


familiei, Ed. Alternative, Bucureşti, 1997;

4. Moreau Andre, 2006, “Dragoste si sexualitate”, Editura Trei, Bucuresti.