Sunteți pe pagina 1din 3

Percepția

Dacă senzația semnalizează însușirile simple ale obiectelor, percepțiile sunt procese psihice
senzoriale și totodată primare prin care se semnalizează totalitatea însușirilor unui obiect în
condițiile contactului direct cu acesta.

Omul trăiește într-o lume a obiectelor și fenomenelor complexe, le reflectă și semnalizează


însușirile acestora prin imagini perceptive.

Organele de simț sunt congeneri și intercomunicanți.

Caracteristici ale imaginii perceptive: uitară, relaționată cu conținutul (reprezintă obiectul și


fondul percepției), inteligibilă (are o semnificație), subiectivă prin modul cum apare, obiectivă
prin conținut

obs: cu cât imaginea este mai aproape de particularitățile reale ale obiectului, au atât mai
importantă pentru cunoaștere.

tipuri de percepție, milcare, spațiu,

Percepția nu este o sumă de senzații, ci o sinteză unică a acestora.

Experiența perceptivă creează etaloane perceptive de apreciere, care conduc la formarea unei
culturi senzoriale.

Legile percepției ilustrează fie legătura dintre imaginea perceptivă și fondul percepției, fie modul
cum se formează imaginea propriu-zisă.

1. Legea structuralității-integralității: într-o imagine perceptivă, unele aspecte


considerate relevante sunt mai evidente decât celelalte.
2. Legea semnificației: un obiect este perceput mai repede și mai bine chiar dacă nu este
foarte pregnant, dar este important pentru persoană.
3. Legea constanței perceptive: un obiect familiar este perceput complet, chiar și în
condiții perceptive inadecvate (cu ajutorul experienței anterioare se produce o corectare a
denaturărilor obiectului, astfel încât acesta, între anumite limite, apare ca invariant),
producându-se despre constanța mărimii, a formei, a culorilor...
4. Legea selectivității: arată că percepția noastră este orientată spre un anumit obiect,
selectat dintr-un câmp perceptiv vast. Analizatorii sunt supuși acțiunii unei multitudini de
stimului și pentru că posibilitărțilre de receptare și de prelucrare a informațiilor de către
creier sunt limitate, apare necesitatea selectării stimulilor, ceea ce ne interesează devine
obiectul central al percepției, ceilalți stimul trecând în plan secundar, devenind fondul
percepției
5. Legea proiectivității sau a obiectualității este o lege caracteristică numai percepției,
care face ca imaginea internă să fie permanent raportată la obiectul perceput.
Reprezentarea
În absența contactului direct cu stimulii, experiența perceptivă nu dispare, deoarece creierul
uman este capabil de reprezentare.

Condiția minimală pentru reprezentare este experiența perceptivă anterioară.

Reprezentarea este un proces cognitiv de natură senzorială și totodată imagine secundară prin
care se reactualizează în plan mental o experiență senzorială din trecut, sub forma unei imagini
unitare, dar schematice.

Caracteristicile imaginii reprezentării:

 este secundară, este consecutivă unei experiențe perceptive


 este schematică, cuprinde însușirile relevante ale obiectului, caracteristice nu numai lui,
ci și clasei de obiecte din care face parte.
 este detașată de un fond.
 este figurativă: de regulă redă conturul.
 este panoramică
 păstrează tonurile cromatice fundamentale, fără detalii.
 poate fi modificată voluntare în plan mental în sensul simplificării sau complicării ei.

Tipuri de reprezentare:

A. după organul de simț determinant: vizuale, auditive, gustative, olfactive, tactile,


motrice(chinestezice),
B. după complexitate: individuale: reflectă imaginea unor obiecte ființe deosebit de
semnificative pentru o anumită persoană; generale: reflectă și caracteristici comune mai
multor obiecte cu ajutorul sintezei și operațiilor de clasificare. Conținutul lor este format
din însușiri semnificative, caracteristice, în timp ce conținutul noțiunilor este format din
însușiri esențiale și necesare.
C. după momentul experienței anterioare: reproductive, anticipative.
D. după gradul de abstractizare: moderat abstractizate, înalt abstractizate.
E. după evoluția ontogenetică: primare (bazate pe codul perceptiv și întâlnite până în 3
ani), conceptuale (au la bază un cod conceptual, apar între 3-10 ani, formale (au la bază
codul formal și apar în perioada adolescenței).

obs: prin reprezentare, se trece într-un alt plan de operativitate, adică de la planul perceptiv
obiectual în plan mental, cu ajutorul cuvintelor (a limbajului verbal).
Senzația
Informația primară pe care o utilizează omul pentru adaptarea sa este posibilă în condițiile
contactului direct și nemijlocit dintre structuri anatomo-fiziologice numite organe de simț și
acțiunea unor factori numiți stimuli.

stimuli:simpli(unde sonore, luminoase, temperatură, substanțe volatile sau care se dizolvă) și


complecși (obiecte și fenomene).

organ de simț = receptor + canal de comunicare (nerv specific) + zona centrală cerebrală

prin acțiunea stimulilor asupra organelor de simț rezultă imaginile senzoriale

Starea subiectivă resimțită în urma aceste acțiuni se numește senzație și este cea mai simplă
formă de cunoaștere în lumea vie.

Tipuri de senzație:

A. după natura stimulilor:


a. externi: vizuale, auditive, gustative, olfactive, tactile(termice + de presiune)
b. interiori(cenestezice):algice + organice(foame, sete, somn)
c. echilibru

estetica = teoria frumuseții care parvine prin simțuri

aestesys=simțuri

Senzațiile sunt procese psihice cognitive senzoriale elementare de cunoaștere a însușirilor


concrete, luate separat, ale obiectelor și fenomenelor, când acestea stimulează receptorul unui
singur analizator sau organ de simț.

Calități ale senzațiilor: modalitatea, intensitatea, durata, tonalitatea afectivă.

obs: în cazul afectării uneia dintre componentele analizatorului, se pierd total/parțial acele
funcții.

obs: compensarea la nivel cerebral prin preluarea de către zonele din jur a unora dintre funcțiile
pierdute. crește acuitatea funcției pierdute.

Sintestezia: fenomenul prin care intr-un analizator apare senzație specifică, fără ca receptorul să
fi fost stimulat în mod specific, datorită activității unui alt analizator.

Fenomenul este frecvent și bine dezvoltat la persoane cu o sensibilitate ridicată sau simț artistic.