Sănătatea publică în calitate de ştiinţă a promovării şi ocrotirii sănătăţii, a controlului, prevenirii şi

combaterii bolilor prin efortul organizat şi conjugat al comunităţii, a apărut ca o reacţie la evoluţia
morbidităţii populaţiei, la progresele medicinii şi la curentele social-politice, orientarea şi conţinutul ei
variind substanţial de la o epoca istorică la alta.

Ca ramură a ştiinţelor medicale, dar mai ales ca disciplină de învăţământ medical, sănătatea publică a
purtat de-a lungul timpului foarte multe denumiri, care au creat deseori confuzii în acest domeniu: igienă
socială, medicină socială, organizare sanitară, organizarea ocrotirii sănătăţii, igiena publică ş.a. Din
diferite motive, s-au ataşat acestei discipline de predare: demografia, biostatistica, epidemiologia bolilor
netransmisibile, economia sanitară şi, mai recent, managementul sanitar. În lumea de astăzi, în care
orice societate este obligată să-şi raţionalizeze şi să-şi evalueze fiecare activitate, serviciile de asigurare a
sănătăţii sunt şi ele nevoite a-şi modela cerinţele şi activităţile în funcţie de posibilităţile economice de
care dispun, în virtutea principiului eficacităţii. Principiile conducerii ştiinţifice au pă- truns în ultimele
decenii şi în sectorul de ocrotire a sănătăţii, ca o necesitate impusă de evoluţia societăţii contemporane.