Trecutul poate fi ca păcatul originar pe care nu l am săvârşit noi, însă îl plătim noi

Unii sunt de părere că e bine să greşeşti la o vârstă cât mai fragedă şi că erorile sunt cu atât mai
grave cu cât le comiţi mai târziu. Nu mai ai timp să înveţi din ele.

"Închipuiti-va ca intr-o zi ar fi venit un tren si n-am mai fi avut putere sa ne urcam in el. L-am
dorit prea mult, l-am asteptat prea mult. Ne-am epuziat in asteptare si nu ne-a ramas nici o
picatura de energie pentru a ne bucura de sosirea trenului asteptat.
Numai ca ne-am fi simtit striviti de o mare tristete, amintindu-ne cat am visat trenul acela care
acum pleaca fara noi. Si ce-am fi putut face dupa plecarea trenului? Singura noastra sansa ar fi
fost sa ne uitam dupa el, sa uitam de toate, sa dormim, iar cand ne trezeam, cu ultimele noastre
puteri, sa asteptam alt tren..."

Nu sunt multumit de viata mea. Singura satisfactie reala sunt dezamagirile mele. Daca am aceste
dezamagiri, inseamna ca am avut iluzii si asteptari foarte mari de la mine. Mi-as fi dorit sa am
mai multi prieteni si nu am, mi-as fi dorit sa fiu mai putin singur si nu am reusit. Mi-as fi dorit sa
am o familie mare, multi nepoti si nu am.

Fiindcă aşa sunt oamenii. Cu cât eşti mai aproape de starea unui vierme, cu atât îi înduioşezi mai
mult, pe când valoarea ta îi pune în stare de alarmă, socotindo o ofensă personală.

nu mă încurcam cu nici o femeie mai mult de un ceas, cât aveam nevoie pentru igiena cărnii
mele