ACCIDENTE DE MUNCA

Succesul unei activitati depinde în mod decisiv de management în economia de

piata. Dupa multi autori "managementul este factorul esential care explica de ce o tara
este bogata sau saraca" si nu resursele, conjunctura, factorii externi.
"Omul este masura tuturor lucrurilor" spunea Protagoras: protejarea fortei de munca,
indiferent de reglementarile legale, trebuie sa fie considerata drept principiu de baza în
activitatea firmei si un obiectiv la fel de important ca si profitul. O asemenea politica
trebuie sa transforme obligativitatea legala a realizarii securitatii si sanatatii în munca
într-o actiune voluntara, într-o asumare voita a responsabilitatii pentru conditiile de
munca ale salariatilor. Criteriul de securitate a muncii trebuie sa apara, cel putin tot atât
de important ca si criteriul economic, conjugat si nu subordonat acestuia.
Construirea si implementarea unui sistem performant al managemenului securitatii si
sanatatii în munca necesita obligatoriu cunostinte fundamentale în doua domenii: stiinta
managementului si protectia muncii. Primele îl înzestreaza pe specialistul care are sarcina
conceperea sistemului cu instrumentele necesare unei conduceri moderne, stiintifice. Al
doilea grup de cunostinte îi ofera informatiile necesare pentru a plasa unitatea pe cea mai
înalta treapta a evolutiei protectiei muncii, folosindu-se de instrumentele respective.
La momentul actual noile tendinte la nivel european si international în domeniul
sanatatii si securitatii în munca sunt reprezentate de elaborarea de sisteme integrate de
management care includ managementul sanatatii si securitatii în munca alaturi de
managementul calitatii si al mediului.
Statisticile Uniunii Europene, cu toate deficientele generate de incompleta
comparabilitate a datelor, au relevat faptul ca în cursul unui an al deceniului precedent,
din 120 milioane de persoane angajate în cele 15 state membre, aproximativ 5 milioane
au suportat un accident de munca care a determinat o incapacitate temporara de munca
mai mare de 3 zile. Anual, în aceste tari circa 6000 de accidente de munca se soldeaza cu
decesul lucratorului.
Fiecare accident înseamnă suferinţe fizice si psihice, pierderi de venituri s.a.
pentru cei implicati - victime, familie, prieteni, dar si o pierdere de timp de munca pentru
firma în care are loc evenimentul si pentru societate. La nivel mondial, investigatiile
efectuate de Biroul International al Muncii indica un cost direct al accidentelor si bolilor
profesionale de aproximativ 1% din produsul national brut, în timp ce pierderile totale
datorate acestor evenimente totalizeaza în tarile dezvoltate 2 - 4% din produsul national
brut.
Prevenirea eficienta a accidentelor si a bolilor profesionale se poate realiza numai printr-o
politica adecvata care sa aiba în vedere îmbunatatirea continua a performantei si
integrarea managementului de securitate si sanatate în munca în managementul strategic
al firmei

Legislatie

Dreptul la viata, la integritate fizica si psihica a tuturor persoanelor, precum si

dreptul la ocrotirea sanatatii sunt drepturi fundamentale, garantate prin Constitutia
României în art.22 si art.34.
Legislatia elaborata în domeniul sanatatii si protectiei muncii asigura transpunerea
directivelor europene, pastrând principiile de baza ale acestora. Politica si directiile de
actiune privind activitatea de protectie a muncii sunt stabilite de Ministerul Muncii si
Solidaritatii Sociale, functia de control al respectarii legislatiei fiind îndeplinita de
Inspectia Muncii.
Baza reglementarilor privind accidentele de munca o constituie Legea securitatii si
sanatatii in munca nr.319/2006, cu normele metodologice privind comunicarea,
cercetarea, înregistrarea, raportarea si evidenta accidentelor de munca. Legea defineste
cadrul organizatoric al protectiei muncii si responsabilitatile privind coordonarea si
controlul acestei activitati, transpunând Directiva cadru 89/391/CEE. Legea securitatii si
sanatatii in munca defineste accidentul de munca ca fiind vatamarea violenta a
organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc în timpul procesului
de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a
contractului în baza caruia se desfasoara activitatea, si care provoaca incapacitate
temporara de munca de cel putin 3 zile, invaliditate ori deces. Accidentele sunt
evenimente neasteptate, neprevizibile si necontrolate care au ca rezultat lezarea
integritatii fizice a muncitorilor si/sau distrugeri de bunuri materiale. Aceeasi lege
prezinta cazuri particulare considerate de asemenea ca si accidente de munca.
Completarea cadrului legislativ este asigurata de 8 norme metodologice pentru aplicarea
legii, Normele Generale de Protectie a Muncii, de 105 norme specifice privind protectia
muncii în sectoare de activitate având riscuri comune, si de Normativul cadru de acordare
a echipamentului individual de protectie.
Normele generale de protectie a muncii, emise prin Ordinul Ministrului Muncii si
Protectiei Sociale nr. 508/20.11.2002 si Ordinul Ministrului Sanatatii si Familiei nr.
933/25.11.2002, cuprind principii generale de prevenire a accidentelor de munca si
bolilor profesionale precum si directiile generale de aplicare a acestora. Normele au ca
scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau îmbolnavire
profesionala existenti în sistemul de munca, proprii fiecarei componente a acestuia
(executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediu de munca), precum si
informarea, consultarea si participarea angajatilor si a reprezentantilor acestora in
procesul de asigurare a securitatii si sanatatii in munca. Normele generale de protectie a
muncii (2002) cuprind principii generale de prevenire a accidentelor de munca si bolilor
profesionale precum si directiile generale de aplicare a acestora.
Respectarea Normelor generale de protectie a muncii este obligatorie pentru toate
unitatile din economie aflate sub incidenta Legii protectiei muncii nr. 90/1996. Normele
generale de protectie a muncii sunt armonizate cu legislatia Uniunii Europene, in
principal cu prevederile Directivei - cadru 89/391/CEE si ale directivelor specifice
elaborate in baza art. 16 al acesteia.
Alte acte normative care se refera la accidente de munca si boli profesionale sunt
reprezentate Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli
profesionale, modificata si completata prin Legea nr. 598/2003, precum si de alte acte
normative. La acestea se adauga legislatia privind asigurarile pentru accidentele de
munca si boli profesionale, precum si alte reglementari în domeniu.

CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE MUNCA

 În conformitate cu Legea protectiei muncii, accidentele de munca, în raport cu
urmarile produse, se clasifica astfel:
 accidente care produc incapacitate temporara de munca (ITM):
Accidentul care produce ITM determina întreruperea activitatii lucratorului pe o
anumita perioada, cu o durata de cel putin 3 zile calendaristice consecutive,
confirmata prin certificat medical ca fiind urmare a accidentului produs.
Perioada de ITM se calculeaza prin însumarea numarului de zile calendaristice
consecutive, acordat imediat dupa producerea accidentului, prin
certificatul/certificatele medicale, începînd cu prima zi si terminind cu ultima zi
înscrisa in acestea.
În cazul în care accidentatul si-a reluat activitatea dupa o perioada de ITM si,
ulterior, apar consecinte asupra sanatatii victimei, confirmate prin act medical ca
fiind urmare a accidentului suferit, accidentatul va beneficia în continuare de
drepturile ce decurg dintr-un accident de munca;
 accident care produce invaliditate:
Accidentul de munca care produce INV determina pierderea totala sau partiala a
capacitatii de munca, confirmata prin decizie de încadrare într-un grad de INV,
emisa de organele medicale în drept.
În situatia în care, la momentul producerii accidentului, consecinta acestuia este o
infirmitate evidenta (de exemplu: un brat smuls din umar), evenimentul va fi
declarat ca accident de urmari de INV, numai dupa emiterea deciziei de INV de
catre organele medicale;
 accident mortal:
Accidentul de munca mortal presupune decesul accidentatului imediat sau dupa
un interval de timp, daca acesta este confirmat, în baza unui act medico-legal, ca
fiind urmare a accidentului suferit;
 accident colectiv - daca au fost accidentate cel putin 3 persoane, în acelasi timp si
din aceleasi cauze, în cadrul aceluiasi eveniment.

Alta clasificare a accidentelor de munca:

 dupa numarul persoanelor afectate: accident individual si colectiv;

  dupa urmarile asupra victimei: accidente care produc incapacitate temporara de
munca (max. 30 de zile), accidente care produc invaliditate si accidente mortale;
 dupa natura cauzelor directe: accidente mecanice, electrice, chimice, termice, prin
iradiere sau combinate;
 dupa natura leziunilor: contuzii, plagi, întepaturi, taieturi, striviri, arsuri, entorse,
fracturi, amputari, intoxicatii, electrocutari, insolatii, leziuni multiple;
 dupa locul leziunii: la cap, la trunchi, la membrele superioare sau inferioare, cu
localizari multiple;
 dupa momentul în care se resimt efectele: cu efect imediat sau cu efect ulterior.
Cauzele producerii accidentelor de munca pot fi de natura tehnica sau organizatorica, ele
pot proveni fie din conditiile de munca fie datorate angajatului.

Pentru eliminarea accidentelor de munca, mai exact a cauzelor care le-au generat, se
folosesc câteva metode.
Metoda statistica. Aceasta metoda are la baza calculul a trei indicatori: coeficientul de
frecventa, coeficientul de gravitate, coeficientul de incapacitate temporara de munca. Cu
ajutorul lor se determina numarul accidentelor de munca într-o anumita perioada sau
numarul mediu al zilelor de incapacitate de munca dintr-o anumita perioada.
Metoda topografica consta în reprezentarea pe planul unei structuri (uzina, atelier) prin
semne conventionale a locurilor unde s-au produs accidente într-o anumita perioada de
timp în scopul determinarii cauzelor care le-au generat.
Metoda monografica consta în studierea tehno-logiilor, a echipamentelor si
mobilierului, a conditiilor de mediu în scopul stabilirii locurilor de munca periculoase si a
cauzelor care le-au provocat, în vederea elaborarii masurilor necesare. Este considerata
metoda cea mai eficienta.

PRIMUL AJUTOR

Primul ajutor în accidentele de munca

Asistenta medicala de urgenta ocupa un loc special în îngrijirea medicala, trebuind sa

rezolve prompt si competent, cazurile care pun în pericol imediat viata accidentatului.
În conformitate cu legislatia actuala de protectie a muncii, obligatia de a asigura
securitatea si sanatatea angajatilor revine conducatorului unitatii. În acest context, acesta
are sarcina de a organiza si dota punctele de prim ajutor în cadrul unitatii. În cazul în care
în unitate exista servicii de medicina de întreprindere, acestora le revine sarcina
principala de a acorda primul ajutor.
Primul ajutor în caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a produs
accidentul de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta. Pentru personalul
medico-sanitar, acordarea primului ajutor la locul producerii unui accident constituie o
obligatie profesionala.
În scopul asigurarii primului ajutor la locul de munca, serviciile medicale si serviciile de
protectie a muncii trebuie:
 sa cunoasca competentele umane si toate mijloacele tehnice disponibile pentru a
actiona eficace în cazul producerii unui accident de munca si pentru a limita
consecintele sale;
 sa efectueze instructaje periodice de protectie a muncii în scopul informarii si
salariatii cu privire la riscurile de accidentare si îmbolnavire profesionala
specifice unitatii respective, detaliind pentru fiecare loc de munca în parte;
 sa formeze salvatori care sa intervina rapid si eficace în actiunile de urgenta la
locul de munca, pâna la sosirea echipelor de specialitate;
 sa organizeze periodic actiuni de simulare a unor situatii specifice de accidentare,
a acordarii primului ajutor de catre colegii de munca formati ca salvatori si a
transportului accidentatilor, întrucât simpla instruire teoretica nu este suficienta,
fiind necesare aplicatii practice si antrenamente repetate.
Scopul acordarii primului ajutor de catre salvator este de a preveni producerea mortii sau
înrautatirea starii accidentatului si aparitia de complicatii, pâna la sosirea cadrelor
medicale specializate. Competenta salvatorului este limitata, dar absolut necesara si de
cele mai multe ori suficienta.
Salvatorul de la locul de munca este de neînlocuit întrucât el se gaseste la locul si în
momentul producerii accidentului si are cunostintele specifice necesare despre natura
acestuia. Cu cât numarul persoanelor instruite si formate ca salvatori pentru a acorda
primul ajutor la locul de munca este mai mare, cu atât mai bine.
Actiunile salvatorului în cazul producerii unui accident trebuie sa se desfasoare în
mai multe etape:
analiza situatiei: determinarea naturii accidentului prin interogarea martorilor sau a
victimei (daca este posibil), cercetarea elementelor materiale semnificative;
identificarea pericolelor imediate: daca acestea pot fi înlaturate, se va implica sau va
ruga pe altcineva sa o faca, iar daca nu, va interzice accesul în zona periculoasa si va da
alarma;
examinarea victimei, identificarea riscurilor care persista si care pot conduce la
extinderea accidentarii, protejarea victimei;
stabilirea actiunilor care trebuie realizate pentru înlaturarea riscurilor precum si a
materialelor necesare în acest scop, fara a pune în acelasi timp în pericol securitatea
salvatorilor sau a altor persoane; victima va fi deplasata numai daca exista în continuare
riscul de accidentare sau de agravare a conditiei ei;
anuntarea accidentului;
acordarea primului ajutor;
supravegherea victimei si asteptarea sosirii echipelor de specialitate;
participarea la transportul accidentatului.
 La organizarea si acordarea primului ajutor în cazul unui accident de munca
participa din interiorul unitatii, în ordine: martorul accidentului sau prima persoana
anuntata, salvatorul (salvatorii), medicul de întreprindere, asistente medicale, serviciul de
protectie a muncii, pompierii unitatii, conducerea unitatii, comitetul de securitate si
sanatate în munca, detasamentul de interventie în caz de dezastre.
Din afara unitatii, vor fi implicate: serviciile de ambulanta de stat sau particulare,
pompierii, medici de diferite specialitati, spitale si centre medicale specializate (centre
pentru arsi, chirurgie reparatorie, intoxicatii), politia, jandarmeria, securitatea civila.

Managementul securitatii maxime

Politica managementului în vederea prevenirii accidentelor de munca

 Primul pas pentru a dezvolta o strategie eficienta de prevenire a accidentelor de

munca este convingerea ca marea majoritate a accidentelor de munca pot fi
prevenite.
 Este necesara corectarea imediata a oricaror situatii nesigure.
 Supervizarea si controlul aplicarii masurilor de protectie a muncii reprezenta
prevenirii accidentelor de munca.
 Cercetarea accidentelor de munca în vederea stabilirii cauzelor acestora si luarea
de masuri imediate pentru prevenirea repetarii acestora

Politica de securitate

 cea mai valoroasa resursa sunt oamenii, de aceea acestia trebuie protejati
 toate accidentele de munca si toate îmbolnavirile profesionale pot fi evitate
 munca în conditii de securitate este obligatorie
 managementul trebuie sa auditeze aplicarea programelor de securitate si sanatate
în munca
 managementul trebuie sa efectueze instructaj de securitate pentru fiecare sarcina
de lucru
 orice conditii sau proceduri de lucru care prezinta riscuri pentru securitatea sau
sanatatea lucratorilor trebuie corectate imediat
 actiunile disciplinare trebuie sa fie constructive si consistente
 orice incidente sau accidente reale sau potentiale trebuie investigate prompt
 angajatii trebuie încurajati sa discute despre riscurile asociate muncii lor
 managementul va da un exemplu corect prin urmarirea aplicarii politicii de
securitate si sanatate în munca
Este mult mai simplu sa fie prevenite accidentele de munca decât îmbolnavirile
profesionale din urmatoarele considerente:
 accidentele de munca au loc într-un interval de timp scurt, fara timp de latenta
urmarile lor sunt usor de observat
 cauzele pot fi identificate usor, cu precizie
 relatia cauza-efect este evidenta
 accidentele sunt usor de diagnosticat
 accidentele de munca sunt usor de prevenit
 Beneficiile preventiei accidentelor de munca

 scaderea contributiei întreprinderii la fondul de asigurare pentru accidente de

munca si boli profesionale
 scaderea costurilor directe si indirecte ale accidentelor de munca: compensatii,
reorientare profesionala, pierderi prin absenta, scaderi ale productivitatii
 cresterea compliantei la inspectii si scaderea penalizarilor
 evitarea publicitatii negative datorate accidentelor
 evitarea suferintelor angajatilor
 cresterea moralului si a loialitatii angajatilor
 dezvoltarea încrederii angajatilor în companie
 cresterea productivitatii

CONSECINŢELE ACCIDENTELOR DE MUNCĂ-BOLILOR PROFESIONALE

ASUPRA ELEMENTELOR SISTEMULUI DE MUNCĂ

a)Consecinţe asupra executantului

În cazul executantului victimă, consecinţele pot fi:
- afectarea capacităţii sale de muncă,
- pierderea ei temporară sau definitivă, însoţită de cele mai multe ori de:
- diminuarea productivităţii individuale la reluarea activităţii,
- reducerea aptitudinilor profesionale,
- reducerea calităţii muncii prestate.
Executant în sensul de lucrător colectiv, ceilalţi participanţi la procesul de muncă
întrerupt prin accident sunt şi ei afectaţi prin:
- pierderea de timp în perioada imediat următoare evenimentului,
- reducerea productivităţii în timp ca urmare a neîncrederii în siguranţa conferită de locul
de muncă.

b)Consecinţe asupra sarcinii de muncă constau în:

- neîndeplinirea sarcinii de muncă, la timp sau
- îndeplinirea necorespunzătoare
- la reluarea lucrului de către victima unui accident sau
- înlocuirea sa cu o persoană mai puţin calificată.

c) Consecinţe asupra mijloacelor de producţie rezultă prin:

- deteriorări sau distrugeri (produse de explozii, incendii, proiectare de corpuri ş.a.):
- mijloace fixe,
- materii prime,
- materiale etc.(cazul
- afectarea echipamentelor tehnice are un impact negativ asupra
- eficienţei utilizării capitalului fix,
- modifică gradul de înzestrare tehnică,
- modifică gradul de de înnoire etc.
d) Consecinţe asupra mediului de muncă
Mediul fizic de muncă este afectat numai indirect,
- ca o consecinţă a eliberării în atmosferă de substanţe nocive sau periculoase,
- prin pierderea controlul asupra parametrilor microclimatului ş.a. datorită
- deteriorării unor echipamente tehnice,
- recipientelor în care se păstrează la locul de muncă materiile prime şi materialele
utilizate etc.
Consecinţele asupra mediului social se concretizează prin
- stresul suportat de cei aflaţi la locurile de muncă învecinate celui al victimei,
- neîncrederea în politica de securitate a muncii promovată de întreprindere etc.

Riscurile profesionale apărând la locul de

muncă, ANGAJATORUL are RESPONSABILITATEA:
- să se asigure că mediul de lucru este sănătos şi sigur
- să prevină şi să protejeze lucrătorii de riscuri profesionale.
- să cunoască riscurile profesionale
- să se asigure că procedeele administrării promovează sănătatea şi securitatea angajaţilor,
- să identifice riscurile profesionale
- să supravegheze riscurile profesionale la locul de muncă
- să organizeze serviciile medicale de întreprindere.