Sunteți pe pagina 1din 26

Brasov, oras medieval

Braşov - stampă din


1689, dinainte de
incendiu
Mărturiile dezgropate
indică prezenţa unor
mari culturi neolitice (celebra cultură
Noua, Tei, Schnekenberg) pe teritoriul
de azi al Braşovului, apoi au urmat
descoperiri din epoca bronzului.
Mai târziu, descoperirile arheologice au
atestat existenţa unor temple dacice în
zona Pietrele lui Solomon, a unor depozite
de alimente în Piaţa Sfatului, a unor
aşezări şi cetăţi pe Dealul Melcilor şi în
cartierul Valea Cetăţii. Majoritatea
acestora au fost deteriorate sau distruse
de către autorităţile comuniste, în cadrul
programului de sistematizare.
Până spre secolul al XIII-lea al erei
noastre, niciun document nu pomeneşte
de Braşov. Totuşi, se remarcă o continuă
locuire, mai ales în zona Şchei sau
Bartolomeu. Actualul municipiu s-a
format prin unirea mai multor nuclee:
Bartholomä, Martinsberg, Cetatea
(Corona), Şchei, Blumăna, Noua, Dârste,
Stupini.
1203: Tradiţia şi cronicile calendarelor
braşovene îl consideră ca an „în care s-a
început zidirea Braşovului”. Totuşi
documentele şi izvoarele sigure nu
confirmă această dată.
1211: Printr-o diplomă a regelui maghiar
Andrei al II-lea al Ungariei, Cavalerii
Teutoni sunt aşezaţi în Ţara Bârsei. Se
pare că au întărit cetatea Braşovia de pe
Tâmpa.
1228: Se întemeiază la Braşov o
mănăstire de surori ale ordinului
călugăresc al premonstratensilor, aflată
lângă Biserica Neagră de mai târziu,
având ca patroană pe Sf. Catharina.
1234 - Corona: Cercetătorul Norbert
Backmund a editat aşa-numitul „Catalogus
Ninivensis”, care conţine o listă a tuturor
mănăstirilor premonstratense din Ungaria
şi Transilvania. 1234 corespunde cu anul
în care abatele Fredericus cunoaşte
„Claustra Sororum «in Hungaria assignata
est paternitas» Dyocesis Cumanie
Corona”.

Braşov, aşa cum apare


într-o gravură din
1750
1241: Invazie tătară, prilej cu care este
cucerită cetatea Şprenghi, ale cărei
începuturi nu se cunosc (cel mai probabil
pe locul unui vechi castru roman). După
retragerea tătarilor se construieşte la
poartă un turn hexagonal pentru apărare.
Cetatea a fost distrusă două secole mai
târziu, de către invadatorii turci.
1252 - Barassu: În acest an, regele Bela
al IV-lea donează „tera Zek”, comitelui
Vincenţiu, fiul lui Akadas, proprietate
aşezată între pământurile românilor de
Cârţa, cele ale saşilor „de Barasu” şi cele
ale secuilor de Sebus. Fr. Killyen,
referindu-se la acest document, arată că
numele „Barasu” indică de fapt denumirea
unui ţinut întreg. După afimaţia sa, toate
cele trei toponime la care face referinţă
documentul se referă la teritorii care
înconjoară pământul donat şi nu la vreun
oraş. În acest caz „Braşov” se referă la
o zonă, iar „Corona” ar denumi
localitatea.
1271 - Brasu: Acest toponim este
atestat într-un document latin, aflat în
Arhivele Statului din Budapesta şi în
fotocopie la Institutul de Istorie Cluj,
act prin care Ştefan, regele Ungariei,
aproba contractul dintre „Chyel comes,
filius Erwin de Calnuk” şi „Teel, filius Ebl
de Brasu cognatus eiusdem”. Într-un alt
document emis de regele Ungariei,
Venceslav, la 10 decembrie 1301, se
confirmă că Detricus, fiul lui Theel sau
Tyl de Prejmer, este în posesiunea
localităţilor Mikofalva şi Nyen (Teliu). Pe
baza acestui document, precum şi a
altora, privind familia comiţilor din
Prejmer, nu este sigur dacă denumirea de
„Barasu” se referă la localitatea Braşov
sau la Ţara Bârsei.

Cetatea Braşov în
secolul al XVII-lea
1288 - Braso: Este
consemnat într-un document latin, aflat
în Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia,
iar în copie la Institutul de Istorie din
Cluj. Se dovedeşte a fi primul act
păstrat care a fost emis în Braşov,
purtând menţiunea expresă: „Datum in
Braso”, fiind emis de regele Ladislau al
IV-lea.
Urmează menţionarea tot mai deasă a
municipiului: Braşov (1294), Brassov
(1295), Brasso (1309), Brassou (1331),
Korona (1336) etc.
1323: Se întemeiază mănăstirea
dominicană în Braso.
1364: Braşovul primeşte privilegiul pentru
târg anual, urmat de privilegiul de „etapă
şi depozit” din 1369.
1377: Se începe construcţia bisericii Sf.
Maria (sau Neagră, cum va fi numită
după incendiu) pe locul unei mai vechi
basilici.
1395: Mircea cel Bătrân şi Sigismund de
Luxemburg semnează un tratat de alianţă
împotriva puterii otomane. Doi ani mai
târziu, regele Ungariei eliberează un act
care dă dreptul Braşovului de a-şi
construi fortificaţii de piatră, urmărind
îndeaproape ridicarea acestora.
1399: O bulă a papei Bonifaciu al IX-lea
(1389 - 1404) vorbeşte despre biserica
Sf. Nicolae din Şchei şi lasă să se
întrevadă existenţa unui locaş de
învăţătură în jurul ei.
1421 şi 1438: Invazie a turcilor. În
urma acestor acţiuni militare, prin
tratat, dobândesc cetatea de pe Tâmpa.
1424: Blănarii braşoveni îşi alcătuiesc
primul statut dintre bresle. În 1798 la
Braşov fiinţau 43 de bresle, deservite de
1.227 meşteri. Îi putem aminti aici pe
fierari, blănari, postăvari, funari,
curelari, cizmari, cuţitari, cojocari
(tăbăcari), măcelari, aurari, cositorari,
arămari, franzelari, olari, lăcătuşi,
ţesători, armurieri, arcari, pălărieri,
lânari, argintari.
1448 - 1453: Iancu de Hunedoara
răscumpără şi dă ordin de distrugere a
cetăţii Braşovia de pe şaua Tâmpei,
piatra şi materialele de construcţie ale
acesteia fiind folosite la întărirea cetăţii
medievale a Braşovului din vale, cu opt
bastioane dispuse din 100 în 100 de
metri, 4 (sau 5, în lumina descoperirilor
recente) porţi fortificate şi 32 turnuri de
apărare (numite şi „de pulbere”). Cetatea
avea două sau chiar trei rânduri de ziduri
şi era înconjurată de un şanţ de apărare
plin cu apă.
Pentru detalii, vezi: Fortificaţiile
Braşovului.
1477: Este terminată Biserica Neagră.
Din cauza lipsei fondurilor, cel de-al
doilea turn al bisericii nu va mai fi
construit niciodată.
1486: Braşovul şi toată Ţara Bârsei intră
în Universitatea Săsească, prin
confirmarea privilegiului Andreanum
pentru toţi saşii din Sibiu, Mediaş,
Braşov şi Ţara Bârsei.
1521: Judele Braşovului, Johann (Hans)
Benkner, primeşte de la Neacşu din
Câmpulung, într-o epistolă scrisă în limba
română, veşti despre mişcările trupelor
turceşti de dincolo de Dunăre.
1524: Se construieşte în lemn Cetăţuia,
o puternică fortăreaţă pe Dealul Cetăţii.
Curând, va fi cucerită şi distrusă din
ordinul lui Petru Rareş, acesta punând
bazele actualei clădiri din piatră.
Incendiată în 1618, avea să fie refăcută
în 1625, adăugându-i-se o fântână de 81
m adâncime (1627) şi patru bastioane la
colţuri (1630). A servit ulterior drept
garnizoană pentru armatele habsburgice
şi închisoare în perioada anilor 1940 -
1950.
1533: Umanistul Johannes Honterus
înfiinţează prima tipografie din Braşov,
urmată de primul gimnaziu din localitate,
la 1544.
1546: La Braşov se înfiinţează prima
moară de hârtie din sud-estul Europei.
1559: Diaconul Coresi tipăreşte la Braşov
prima sa carte în limba română:
„Întrebare creştinească”.
1599: La 4 octombrie, Mihai Viteazul
intră în Braşov unde îşi uneşte oastea cu
trupele secuilor răsculaţi. În ziua
următoare, voievodul primeşte cheia
oraşului. După cucerirea Transilvaniei, va
ţine prima dietă în Casa Sfatului.
1628: Protopopul Vasile din Şcheii
Braşovului scrie prima cronică locală cu
subiect românesc.

Harta Braşovului din


anul 1897
1688: Braşovenii se
răscoală împotriva noilor autorităţi
habsburgice. Mişcarea este înăbuşită, iar
capii ei executaţi.
1689 21 aprilie: Un mare incendiu
pustieşte cetatea. Puţine clădiri rămân
neatinse. În urma acestei calamităţi,
autorităţile braşovene decid interzicerea
construcţiei caselor din lemn. Refacerea
oraşului a durat mai bine de un secol,
timp în care şi-a schimbat aspectul
arhitectonic al faţadelor.
1731: Dascălul şcheian Petcu Şoanu
tipăreşte primul calendar-almanah
românesc.
1757: Dimitrie Eustatievici scrie prima
gramatică românească. Este perioada de
vârf a activităţii dascălilor şcheieni.
1804: Se introduce iluminatul public în
interiorul cetăţii prin instalarea
felinarelor cu ulei.

Imagine
panoramică din
1906
1835: Se
înfiinţează „Casa
generală de economii” din Braşov, prima
instituţie de credit din Transilvania.
Între 1837 şi 1867, primul director al
acesteia va fi Peter Lange von
Burgenkron.
1838: Apare, sub oblăduirea împăratului
de la Viena, ziarul „Gazeta de
Transilvania”, în redacţia lui George
Bariţ. Este primul ziar românesc din
Marele Principat al Transilvaniei. Tot
aici, tipăreşte şi „Foaie pentru minte,
inimă şi literatură”.
1848: Revoluţia paşoptistă cuprinde şi
Braşovul. Aici a fost redactat documentul
programatic „Prinţipurile noastre pentru
reformarea patriei”, de către fruntaşi de
seamă ai culturii şi politicii moldovene
(Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri,
Alecu Russo, Costache Negri, Gheorghe
Sion, Ion Ionescu de la Brad). Se cerea
unirea tuturor românilor într-un singur
stat. Românii din Şchei manifestează pe
11 aprilie pentru câştigarea de drepturi
politice.
1850: Este întemeiat Gimnaziul român
sub oblăduirea mitropolitului de Sibiu
Andrei Şaguna, al cărui nume este purtat
şi astăzi.
1854: Între Braşov şi Sibiu s-a instalat
o linie telegrafică.

1873: Pe 30 martie în Braşov

pătrunde primul tren. Ulterior, în


1879, avea să fie dată în folosinţă şi
linia Braşov - Bucureşti.

Harta Braşovului în 1922

Stema oraşului în perioada interbelică


1889: Braşovul dispunea de o centrală
telefonică la care erau conectaţi 22 de
abonaţi particulari. Exista o legătură
telefonică cu Zărneştiul.
1891: Se introduce primul tramvai cu
aburi la Braşov pe itinerariul Piaţa
Sfatului - Gara Bartolomeu. Ulterior,
locomotiva va fi înlocuită cu una pe bază
de motorină.
1911: La 1 octombrie, Aurel Vlaicu
efectuează un zbor cu noul său aparat,
decolând din curtea Gimnaziului „Andrei
Şaguna”.
1916: 16 august Armata Română intră în
Braşov. Dr. Gheorghe Baiulescu devine
primul primar român al Braşovului. Pe 8
octombrie, garnizoana românească din
oraş este masacrată de către inamic în
aşa-numita Tranşee a morţii din
Bartolomeu.
1930: Este înfiinţată Uzina electrică, cu
finanţarea principalelor fabrici
braşovene, nevoite până atunci să
utilizeze generatoare proprii.
1940: În urma Dictatului de la Viena,
Braşovul rămâne României. Pe 10
noiembrie cutremurul puternic este
resimţit şi la Braşov (7,4 grade pe scara
Richter).
1943: Până în 1944 Braşovul suferă
distrugeri însemnate din cauza
bombardamentelor aviaţiei americane.
1945: În ianuarie, saşii din Braşov sunt
deportaţi în U.R.S.S.
Între 8 septembrie 1950 şi 24 decembrie
1960 s-a numit Oraşul Stalin, după Iosif
Vissarionovici Stalin, şi a fost capitala
regiunii cu acelaşi nume. A fost declarat
municipiu la 17 februarie 1968.
1960: Se inaugurează clădirea Teatrului
Dramatic.
1968: Are loc prima ediţie a Festivalului
Internaţional „Cerbul de Aur”.
1971: Se înfiinţează „Universitatea din
Braşov”, prin unificarea Institutului
Politehnic cu Institutul Pedagogic.
1977: Pe 4 martie se resimte un
cutremur puternic (7,2 grade pe scara
Richter). Ulterior au loc consolidări la
Casa Sfatului, Poarta Şchei, Liceul
Sportiv şi la alte clădiri afectate.
1986: 31 august: Cutremur de pământ (7
grade pe scara Richter).
1987: 15 Noiembrie Braşovenii se revoltă
împotriva regimului comunist. Totul a
pornit de la Întreprinderea de
Autocamioane, unde lucrătorii erau
nemulţumiţi de neplata salariilor cuvenite
şi înăsprirea condiţiilor de trai. Li s-au
raliat muncitori de la alte întreprinderi,
precum şi o mare parte a populaţiei
oraşului. Revolta a fost înăbuşită de
forţele comuniste, iar liderii ei
întemniţaţi şi supuşi la torturi şi
deportări.
1989: 21 - 25 decembrie Revoluţia. La
Braşov au loc violenţe soldate cu
numeroase victime (84 morţi şi 236
răniţi). Deţine titlul de oraş-martir.
1990: 30 mai: Cutremur de pământ (6,9
grade pe scara Richter).
2004: 27 octombrie: Cutremur de pământ
resimţit foarte puternic (6 grade pe
scara Richter).
[modifică] Calamităţi abătute asupra
Braşovului
De-a lungul vremii, Braşovul a suferit
numeroase calamităţi, naturale sau
antropice, ceea ce nu a împiedicat totuşi
dezvoltarea sa:
• Cutremure: 1662, 1738, 1802, 1940,
1977, 1986, 1990, 2004, 2009
• Furtuni: 1457, 1490, 1599, 1667,
1673, 1682, 1913
• Incendii: 1461, 1519, 1689, 1718
• Inundaţii:
• Invazii: 1241 (tătari), 1421 (turci),
1438 (turci), 1658 (tătari)
• Ciumă şi alte boli mortale: 1495,
1510 - 1511, 1530 - 1531, 1572,
1588, 1602 - 1603, 1646, 1660¹,
1756
¹ - pentru prima dată se iau măsuri
eficiente de stăpânire a focarului
Numele şi stema
Etimologia toponimelor „Braşov” şi
„Corona”
„Într-o lucrare din 1933, Nicolae
Drăganu constata cât de răspândit este
numele Braşov în spaţiul ţării noastre:
într-o comună Ileni, într-o altă comună
Rodj în judeţul Timiş în veacul al XV-lea
şi hidonimul «Braşovana» în judeţul
Neamţ, vale şi sat lângă Vaslui, «Izvorul
Braşovului» lângă Buzău şi «Braşoviţa»
lângă Ialomiţa. I se atribuie toponimului
o origine slavă în baza radicalului «Braş».
I. Pătruţ, slavist clujean, îl apreciază ca
un derivat din antroponimul «Braso»”
(prof. Vasile Olteanu). Sextil Puşcariu îl
socotea tot un antroponim/diminutiv:
„Braşa”. Profesorul Pavel Binder, într-un
studiu din 1964 explică faptul că cele
două numiri, Corona şi Braşov, se
suprapun în timp: „Corona” desemna
cetatea iar „Braşov” împrejurimile.
Aceste afirmaţii atrag replica
academicianului Alexandru Surdu, care
apreciază că toponimul Braşov este tot
una cu cetatea Braşov. Totodată,
socoteşte ca fantezistă interpretarea
profesorului braşovean F. Philippi,
conform căreia cele două numiri (Corona
şi Braşov) se pot explica prin legenda
regelui maghiar Solomon, care,
îngropându-şi coroana lângă un copac ar
fi generat expresia slavă „crono na brad
tschop-lita”. Astfel, din „crono” derivă
Corona, iar din „brad” - „Bra(d)şov”.
Unii cercetători pun denumirea Braşovului
în legătură cu „râul Braşov”. „Fluvium
Brassou” este, într-adevăr, atestat într-
un document din 1360. Chiar cronicarul
şcheian Radu Tempea afirma că „Braşovul
s-a numit pe numele apei ce-i zice
Braşovia”. Pavel Binder plasează râul însă
în Ţara Bârsei şi nu la poalele Tâmpei,
probabil râul Ghimbav. Totuşi, se pare că
râul despre care se vorbeşte nu e altul
decât actualul pârâu Graft, care, până a
fi canalizat, venea din Şchei învolburat şi
mare.
Alţi cercetători derivă numele de la
cetatea Braşovia de pe Tâmpa, ideea
fiind propusă în 1874 de F. Philippi şi
reluată în 1928 de G. Treiber şi E.
Jekelius. Astfel, ei localizează Braşovul
iniţial în cetatea de pe Tâmpa, de unde
s-ar fi transmis mai apoi aşezării din
vale. Etimologic, ei considerau numele
„Barasu” ca provenind din slavonul
„baras”, însemnând „cetate” sau
„adevăr”. Totuşi, G. Kisch, în 1929
încearcă o nouă derivare a celor două
toponime, Corona şi Braşov, după
lucrarea lui F. Philippi: „krun”, care ar fi
însemnat „ienupăr” sau „brădişor”, de
unde numele de „Braşeu”>„Bră(d)şeor”.
Termeni derivaţi
• Braşoavă — Balivernă, minciună,
scorneală, palavră. Provine de la
obiceiul negustorilor braşoveni de a-şi
lăuda marfa prin târguri, de cele mai
multe ori în mod exagerat.
• Braşovean — (formă învechită)
Negustor care vindea mărfuri de
Braşov.
• Braşoveancă — Căruţă sau trăsură
mare cu coviltir. Au fost cunoscute
românilor în primul rând cele fabricate
aici.
• Braşoveneşte — Cu minciuni, cu
palavre. „Nu-mi vorbi braşoveneşte că
nu-mi plac braşoavele!” (V.
Alecsandri).
• Braşovenie — Marfă produsă în
Braşov, ori prăvălie unde se vindea
astfel de marfă.
• Ladă de Braşov — Ladă produsă în
acest oraş, bogat ornamentată în
culori şi foarte solidă. „...Adevăratul
provincial nu merge niciodată la drum
decât cu ladă de Braşov” (M.
Kogălniceanu).
Stema şi steagul
municipiului
Stemele vechi ale Braşovului

În 1353 stema Braşovului consta dintr-o


coroană cu fleuroane în formă de crin,
însoţită de o floare de crin. Din 1429 a
apărut şi trunchiul de copac aflat sub
coroană. Împreună, aceste simboluri sunt
arme vorbitoare, adică sugerează prin
desen numele cetăţii (Corona). Stema
actuală a municipiul Braşov, aprobată de
Consiliul Local în anul 1996, conţine un
scut albastru pe care apare un trunchi de
copac cu 13 rădăcini argintii — cele 13
comune ale Ţării Bârsei — care ies dintr-
o coroană aurie cu trei lobi — simbolul
puterii. Scutul este timbrat de o coroană
murală de argint, formată din şapte
turnuri — însemnul specific pentru
municipii reşedinţă de judeţ. Semnificaţia
în ansamblu a stemei este „Înţelepciunea
şi Puterea conduc de-a pururi Cetatea”.
Stema a fost aprobată de către Comisia
Naţională de Heraldică, din cadrul
Academiei Române.
Steagul Braşovului, adoptat de Primărie,
este realizat din mătase alb-argintie şi
are pe cele două feţe stema municipiului.
Deasupra stemei sunt inscripţionate
cuvintele „MUNICIPIUL BRAŞOV”, iar
sub stemă „Deo vindici Patriæ”. Totuşi,
steagurile existente diferă întrucâtva de
prevederile hotărârii consiliului local. Pe
steag se află doar stema municipiului, sub
care, cu litere groase roşii, scrie
BRAŞOV. Aceste elemente se întâlnesc
doar pe aversul steagului, reversul
rămânând alb.
Mai există şi un steag neoficial, propus
de Preşedintele Consiliului Judeţean,
steag care datează din 1600. Este
realizat după o copie a acestuia aflată la
Potsdam, în Germania. A reprezentat un
cadou pentru împăratul Rudolf al II-lea
din partea lui Mihai Viteazul. Astfel, pe
fundal vişiniu (probabil purpuriu iniţial)
delimitat, sus şi jos, de două benzi
galbene, se află, într-un cerc albastru
delimitat de o împletitură aurie, stema
Braşovului, sub care scrie „CORONA” cu
litere gotice. De deasupra şi de
dedesubtul cercului central pornesc
panglici galbene către colţuri. În mod
curent, acesta este expus astăzi în faţa
clădirii în care se află Consiliul Judeţean
(respectiv Palatul Justiţiei), pe Turnul
Alb şi la Belvedere, pe dealul Varte,
deasupra Turnului Negru. Locul din urmă
beneficiază şi de iluminat festiv pe timp
de noapte, în mod similar drapelului
naţional de pe Tâmpa.

S-ar putea să vă placă și