Biserica Manastrii Neamt – model pentru arhitectura religioasa

ortodoxa moldoveneasca

Manastirea Neamt este cea mai veche manastire din Moldova datand de la
sfarsitul secolului al XIV (7 ianuarie 1407).
Prima biserica de piatra zidita in cadrul manastirii de catre Petru Musat este
zdruncinata in 1471 de un cutremur si astfel in 1497 Stefan cel Mare zideste o noua
biserica: Biserica Inaltarii.
In secolele XVII-XVIII Biserica Manastirii Neamt cunoaste o perioada de
stagnare si chiar regres.O serie de incendii afecteaza biserica(1574, 1671, 1696, 1832).
De-a lungul timpului sufera mai multe restaurari(1708, 1765, 1823, 1867, 1873, 1953-
1961) aducandu-i-se modificari. Astfel, apare sub domnia lui Ilias in secXVI vesmantaria
ce are intrare directa, dispare acoperisul (1823), ce va fi refacut in perioada 1953-1961, se
adauga doua turle acoperite cu table(1823), se distruge peretele despartitor dintre naos si
gropnita si tabloul votive al ctitorului si al familiei lui(1823). In secolul XIX se adauga
frontonul triunghiular situate deasupra portii apusene. In perioada 1953-1961 se
indeparteaza tencuiala ce a fost adaugata in timpul restaurarilor anterioare.
Biserica de la Manastirea Neamt, inchinata Inaltarii Domnului, intruneste in
structura si planul sau dezvoltat (40,50m lungime – in exterior) o sinteza a elementelor
esentiale caracteristice tipurilor de biserici apartinand epocii lui Stefan cel Mare (Biserici
de plan dreptunghiular cu bolti semicilindrice unitare, prinse sub un singur acoperis;
Biserici de plan trilobat cu turla pe naos si acoperis fragmentat; Biserici de plan
dreptunghiular boltite cu o serie de cupole dispuse in fila si prinse sub un singur
acoperis). Prin urmare, aceasta nu se incadreaza in nici una din categoriile enumerate
anterior, acest fapt ducand la o completare a caracterizarii Bisericii, din punct de vedere
al formelor de plan si structura.
Trecem succint in revista, elementele de noutate ale epocii lui Stefan cel Mare :
1. Fatada unei biserici se imparte in trei zone :
 - zona de soclu - unde este folosita piatra slefuita ;
- zona de camp - alcatuita din piatra sparta ;
- zona de cornisa - in care apar doua randuri de nise oarbe (ocnite) ordonate.
2. Apare un element nou, si anume, marginirea fatadelor cu un bosaj, care se presupune
ca ar fi venit prin mesterii italieni, element care prefigureaza inceperea timida a
Renasterii;
3. Tipurile de boltire : conditioneaza spatiul interior care se dezvolta pe lungime si
silueta exterioara, aparand astfel, un ax vertical pronuntat, care da acel aer de alonj spre
cer;
Problema va sta in cazul dimensionarii, de aceea vor aparea trei feluri de boltire :
- bolta pe arce piezise, care micsoreaza deschiderea cupolei ;
- bolta pe arce incrucisate - bolta pe arce piezise primeste nervuri care sunt
intercalate si rezulta o bolta pe nervuri ;
- bolta pe arce etajate- bolta pe arce incrucisate mai primeste deasupra ei o bolta.
Toate aceste elemente de noutate, aparute in aceasta perioada, se regasesc sub
forma unei sinteze la Biserica Manastirii Neamt, care propune o formula matura de
rezolvare a planului, de boltire si decoratie. Aceasta se deosebeste de celelalte biserici din
vremea lui Stefan cel Mare prin dimensiunile ei mari, prin inaltime, dar mai ales prin
noua distributie a planului.
Se remarca in primul rand prezenta, in fata pronaosului a unui exonartex –
element de noutate, ingust si lung, boltit pe calota semisferica pe arce piezise si
pandantivi ( care nu se ragaseste nicaieri in vremea lui lui Stefan cel Mare). Intrarea in
biserica se face prin acest impunator vestibul, care are doua usi: una in peretele dinspre
sud, alta, opusa, in peretele dinspre nord, ambele incadrate cu rame simple de piatra
fatuita.
Pronaosul, alungit, de tipul Borzesti-Piatra Neamt, este boltit cu doua calote
sferice suprainaltate cu ajutorul unor arce piezise. Suprainaltarea se datoreaza celor patru
pandantivi moldovenesti in diagonala si este luminat de ferestre gotice inalte.
Alaturi de exonartex, a doua incapere, care lungeste edificiul, aparuta pentru
prima oara la Biserica dintai a manastirii Putna, este camera mormintelor, gropnita,
intercalata intre pronaos si naos. Introducerea acestei incaperi cu o functie atat de speciala
in mijlocul bisericii strica unitatea cladirii, creand o separatie intre naos si pronaos si
facand din aceasta din urma un fel de vestibul, fata de care prezenta exonartexului apare
inutila.
Ingusta, saracacios luminata prin doua ferestre mici si acoperita cu o calota sferica
ridicata pe pandantivi, arce piezise si doi semicilindri laterali, gropnita era despartita atat
de pronaos cat si de naos prin ziduri groase, pline, strapunse doar de cate o usa ingusta.
Credinta populara acorda peretelui despartitor dintre naos si gropnita doua functii: de a
impiedica ca “moartea sa comunice cu naosul” pentu a nu se depurifica naosul si de a
creea un spatiu propriu decedatului. Aparitia camerei mormintelor inaintea naosului se
poate explica prin dorinta de plasare a mormintelor in locurile de unde, in timpul vietii,
decedatii asistau la slujba.
Unul dintre aceste ziduri, cel dinspre pronaos, exista, celalalt fiind daramat si
inlocuit cu un arc dublou.
Aceasta dispozitie este aceea a bisericilor in vremea lui Petru Rares si daca
consideram planul bisericii cu pridvorul adaugat ulterior si il comparam cu planul
Probotei, care poate fi considerat ca planul tip al epocii lui Rares, vom considera o
asemanare perfecta, diferentele nemaifiind decat in detalii.
Dintre multele pietre de mormant, care se gasesc in Biserica Manastirii
Neamtului, doua sunt mai interesante: cel al parcalabului Micota si a lui Stefan Voda, fiul
lui Alexandru cel Bun, amandoua puse de Stefan cel Mare.
Adaugarea compartimentului mormintelor, pe care o consideram cu una din
caracteristicile vremii lui Rares, s-a infaputit la sfarsitul domniei lui Stefan cel Mare.
Biserica Sfantul Gheorghe din Suceava are si ea mai multe puncte de apropiere de
biserica Manastirii Neamt si impreuna cu Probota, formeaza un grup care ne permite sa
urmarim transformarea ce a intervenit pe parcursul a aproximativ 35 ani.

Incaperea principala, naosul, reproduce cu fidelitate formele caracteristice tipului

trilobat cu turla. Comparat cu nasolul Bisericii Sfantul Gheorghe din Harlau, naosul
Bisericii de la Neamt apare doar usor alungit spre apus. In rest, asemanarea este izbitoare:
aceeasi absida rasariteana alungita, aceeasi dispozitie a contrafortilor si detaliu lipsit de
importanta – aceeasi solutie de intarire a zidurilor fatadelor laterale in dreptul niselor
proscomidiei si diaconiconului, cu un perete obturat construit in chip de contrafort, alaturi
de contrafortul adevarat. In mijloc, se afla turla cu patru ferestre inchisa cu o calota
sferica. Naosul se continua cu absida centrala - altarul. Proscomidia si diaconiconul se
situeaza in peretii laterali ai altarului.
Daca planul si formele structurale create de mesterii epocii lui Stefan cel Mare –
forme devenite clasice, pe care intr-un fel sau altul le regasim in arhitectura religioasa
moldoveneasca a vremurilor ulterioare – confera monumentelor analizate anterior o
valoare exceptionala, plastica monumentala, arhitectura si decoratia fatadelor constituie
la randul si in totalitatea lor un exemplu stralucit de arta si logica constructiva, de bun
gust si sporesc prin aceasta si mai mult importanta si valoarea artistica a realizarilor
acestei epoci.
In exterior, arhitectura mesterilor epocii exprima limpede dubla preocupare care a
stat la baza conceptiei generale a formelor volumului construit : in primul rand o tendinta
evidenta, dar ponderata, pentru realizarea monumentului, ca element principal, de
impresionare; in al doilea rand, o cautare, urmarita pana in cele mai mici amanunte, a
efectelor pitoresti obtinute cu mijloace si materiale din cele mai simple. Silueta
monumentelor este avantata. Plastica decorativa secundara este dominata de forme
variate mici – firide, ocnite, rame de ferestre - precum si de un gust special pentru
policromie.
Biserica are o infatisare mult mai impunatoare decat toate cele zidite de Stefan cel
Mare pana atunci, atat prin dimensiunile mai mari ale planului, cat si prin inaltarea ei.
Plastica decorativa a bisericii Inaltarii de la Neamt se aliniaza liniilor anterioare
folosite in vremea lui Stefan cel Mare, dar se renunta la decoratia ampla superioara si se
revine la sistemul frizei inalte.
Soclul inalt si proeminent e compus din doua profile suprapuse despartite de
zidarie de piatra fatuita. Profilul inferior este tratat ca o invelitoare cu panta lina(idea
bancii continue).
Se opteaza pentru arcaturi simple, ce descresc proportional (se accentueaza
verticalitatea). Deasupra soclului se afla un brau din trei randuri de caramida smaltuita ce
se continua pana la nivelul boltilor interioare cu un zid de piatra de cariera si rau, ce
prezinta benzi verticale din caramida smaltuita. Cinci randuri de caramida fac trecerea
spre ocnitele mari, ce sunt despartite de cele mici, de trei randuri de caramida smaltuita si
un rand de discuri incadrate cu triunghiuri. Friza separata de ocnitele mici printr-un sir de
caramida obisnuita este formata de trei siruri de discuri smaltuite invecinate cu romburi si
triunghiuri tot smaltuite.
Fatada este acum in intregime tencuita. In unele locuri, unde aceasta imbracare a
inceput sa se degradeze si sa cada, se vad caramizile smaltuite, verzi, galbene, brune ale
picioarelor arcadelor, sanarilor si rotocoalele de la turla. Un rol foarte important este
acordat culorilor (verde, galben) si caramizii cu smalt.

Soclul puternic este si el acoperit de o tencuiala, care ii ascunde in mare, profilul.

Sanarile poligonale au randurile obisnuite de firide, sapte la altar si cate cinci la absidele
laterale. Deasupra lor si imprejurul biserii, vin doua randuri de ocnite, cel inferior mai
mare, cel de deasupra mai mic, doua mici ocnite pentru una mare.
Contraforturi inalte se ridica in trepte, in dreapta si in stanga sanarilor, constructia
vestminteriei suprimand unul din ele. Alte doua proptesc arcul median al pronaosului si
alte doua sunt asezate la colturile pridvorului adaugat. Sub fereastra altarului, un alt
picior de sprijin scund e asezat in axa bisericii.
Contraforturile ajung pana la randul inferior al ocnitelor, cel median avand
profilul obisnuit pe care il gasim pretutindeni la bisericile lui Stefan.
Piatra copertinei este ridicata in mijlocul ei in scop evident decorativ. Cornisa e de
piatra de talie profilata, dupa un tip destul de simplu.
Elementul, care contribuie cel mai mult la determinarea fizionomiei globale a
monumentului, este acoperisul. In bisericile de plan drept, corpul prismatic, regulat, care
invaluie spatial incaperilor rituale, este cuprins sub un acoperis unitar, care , in formele
lui originale, cu pante repezi si streasini debordante, era adesea inalt aproape cat trupul
bisericii. In tipurile cu turla, acoperisul era fragmentat in tot atatea volume cate parti
esentiale se pot distinge in plan : partea din fata, marcand pronaosul (cu exonartexul si
gropnita, dupa aparitia acestora); partea din mijloc, punand in evidenta naosul si, alaturi
de acesta, cele trei abside care il inconjoara. Actulamente invelitoarea este din tabla, cu
pante mici si degajeaza bine turla. Stim ca in anul 1859 biserica a fost acoperita cu tabla
de arama.
 In mijlocul acestor acoperisuri independente, turla, elemental dominant si elegant
prin excelenta, este inaltata pe o baza formata, in monumentele mai simple de la inceput
(Patrauti, Milisauti), dintr-o prisma de sectiune patrata; in cele evoluate (Sfantul Ilie de
langa Suceava, Sfantul Gheorghe din Harlau, biserica Inaltarii de la Manastirea Neamt),
din doua prisme poligonale suprapuse. Prima baza, prisma patrata sau poligonala (de
regula cu opt laturi), corespunde, descarcandu-se chiar, pe primul sistem de arce in
consola care tranforma dreptunghiul planului in patrat. Cea de-a doua (de regula stelata,
cu opt varfuri ) aminteste pozitia cilindrului vertical cu arce piezise suprarpuse primelor
patru arce in consola. Tamburului, ce este asezat pe doua socluri ortogonale plate,i se
reduc liniile orizontale pentru a accentua inaltimea.
Turla octogonala este asezata pe doua baze, una inferioara tot octogonala si avand
cate patru ocnite pe fiecare latura, iar baza superioara e stelata, in forma de octagon cu
fiecare unghi iesit ca la Popauti si la Tazlau. Aici sunt doua randuri de ocnite, cate patru
jos si sase sus pe fiecare latura. Turla are in axele principale patru ferestre
dreptunghiulare cu mulure simple gotice, care se intretaie, ca la toate bisericile lui Stefan.
Pe laturile celelalte sunt contraforturi mici; fiecare latura e impodobota cu firide duble.
Jos si sus, mai exista cate un rand de ocnite, patru pe fiecare latura. Deasupra lor si sub
streasina, se vad patru randuri de rotocoale smaltuite in felul celor de la Sfantul Ioan din
Piatra, adica in forma de taler cu un bumb la mijloc si fara figure, la randul de sus sunt
asezate intre ele caramizi, la randul de jos se vad intre ele bucati smaltuite tringhiulare si
altele cu patru laturi, care umplu spatiile dintre discuri, rotocoalele find verzi si galbene.
Caramizi smaltuite de aceleasi culori se vad si la pilastrii firidelor turlei si sub ferestre.
Sunt si unele rosii, dar s-ar putea sa fi fost si ele smaltuite si smatlul sa fi cazut.
Ferestrele absidelor de la Neamt sunt executate in stilul raionant, pe cand,
celelalte ferestre sunt de o epoca mai inaintata si unde fantezia cioplitorilor isi dadea mai
liber curs.
Cele patru ferestre ale pronaosului sunt de o frumoasa ornamentatie gotica,
menoul despartitor este din nefericire scos, asa cum se intampla mai tot timpul in
Moldova.
Ferestrele gropnitei au suferit si mai mult, toate ornamentele find scoase.
 Golurile dintre incolaciturile si razele de piatra ale acestor rozase au fost
sistematic umplute, probabil pentru a evita dificultatea de a fixa geamuri in ele.
Ferestrele celor trei abside au fost adaugate ulterior, asa cum se vede din faptul ca
marginile lor taie picioarele firidelor in mijlocul carora sunt asezate. Cand s-a facut acest
adaos, s-au scos si ferestrele vechi, care erau mici, cu chenare dreptunghiulare asa cum le
au toate bisericile lui Stefan cel Mare.
Pictura din interiorul bisericii este de data recenta. Deasupra usii pronaosului
exista o inscriptie zugravita care arata ca toate picturile au fost refacute in anul 1830 in
vremea lui Veniamin Costache. Cu toate aceasta epoca recenta, unde mestesugul de
zugravire bizantin era in plina decadenta, pictura pronaosului e de parte a fi lipsita de
calitati, si care a reprodus fidel subiectele celei vechi, respectand si costumele
personajelor si toate detaliile, aseamanandu-se cu cele ale frescelor din veacul al XVI-lea.
Studiul iconografiei ar putea confirma acest lucru.
Pictura naosului este de calitate mai inferioara, precum si cea a altarului, unde o
parte chiar in registrul mijlociu, nu mai e de factura bizantina. Modul cum aceasta
zugraveala din veacul al XIX-lea se aseamana cu aceea din secolul al XVI-lea, ne face sa
presupunem ca cea veche exista inca dedesubt, ceea ce s-a si constatat in unele locuri.
Conform clasificarii lui Bals, Biserica Manastirii Neamt este o sinteza intre grupul
Vaslui-Bacau- Sfantul Nicolae Dorohoi-Popauti si grupul Borzesti-Razboieni-Piatra.

Analizand pe scurt perioada dinaintea lui Stefan cel Mare, in care s-a elaborat si
s-a sintetizat in parte tipul de biserica moldoveneasca, apoi trecand prin perioada
stefaniana, in care stilul moldovenesc a ajuns la maturitate, concludem ca rezultatul final
a fost acela al desavarsirii experientelor anterioare si de afirmare a creativitatii romanesti.
Rezultat exprimat prin edificarea unor constructii religioase, care poarta pecetea
originalitati si fortei de expresie, rod al celor doua curente stilistice europene : cel gotic
occidental cu cel bizantino- balcanic.

Privita in intregul ei, monumentala Biserica a Manastirii Neamt ne apare deci, ca

rezultat al unei interesante sinteze. Ingeniozitatea cu care au fost imbinate, intr-un tot
unitar, cele cateva elemente vechi, caracteristice tipurilor elaborate anterior – pronaos,
naos, sisteme de boltire – cu elemente noi in plan – exonartex, gropnita – precum si
efecte exceptionale de plastica monumentala obtinute prin aceasta imbinare, ne
indreptatesc sa presupunem ca neintrecutul constructor al Bisericii Manastirii Neamt –
biserica pe care o socotim monumentul cel mai reprezentativ al epocii lui Stefan cel Mare
a fost arhitectul cel mai de seama al Moldovei.

Biserica Manastirii Neamt este construita la sfarsitul unei epoci de efort edilitar
in timpul domniei lui Stefan cel Mare, exprimand maturitatea stilului architectural
moldovenesc de la sfarsitul secolului XV si devine un prototip ce va fi reluat in secolele
urmatoare.
 - Bibliografie:

1.Bratuleanu, Anca, si colectiv,Caiet de seminer;

2.Curinschi-Vorona,Gheorghe,Istoria arhitecturii in Romania, Ed, tehnica,

Bucuresti,1981;

3Henry,Paul,Monumente din Moldova de Nord, Ed. Meridian, 1984

4. Ionescu, Grigore, Istoria arhitecturii romanesti,Tiparul Cartea Romaneasca,

Bucuresti, 1937;

5.Manastirea Neamt, Ed. Meridian,1987;

6.Bals, G., Bisericile lui Stefan cel Mare, 1926;

7.Bals, G., Bisericile moldovenesti din secolele al XVI-lea si al XVII-lea,1928.

8.Gheorghiu, Octavian Teodor, Arhitectura Medievala de Aparare din Romania,

Editura Tehnica, Bucuresti, 1985
9.Adrian H. Victor, Burtea Ion, Lupan Petre, Romania,Monumente Istorice si de
Arta, Editura Meridiane, Bucuresti, 1972