IANUARIE

1. Reguli ce trebuie indeplinite in cazul unui cutremur

2. Apararea impotriva incendiilor
3. Reguli si instructiuni la folosirea instalatiilor pentru incalzire

1 . CE TREBUIE SA FACETI DUPA UN CUTREMUR PUTERNIC?

Aceste recomandari privesc actiuni deosebit de importante de revenire la normal dupa

impactul seismic prin colaborarea tuturor celor implicati.

Importanta revenirii cat mai rapide la situatia anterioara este subliniata si de necesitatea de a
utiliza in unele cazuri spatiile de locuit sau scolile ca centre de prim-ajutor, evacuare-cazare
temporara pentru alte persoane, daca exista zone invecinate grav afectate de seism.

Nu plecati imediat din spatiul in care va aflati. Acordati mai intai primul ajutor celor
afectati de seism. Calmati persoanele speriate si in special copiii de varsta mai frageda.

Ajutati-i pe cei raniti sau prinsi sub mobilier, obiecte sau elemente usoare de constructii
cazute, sa se degajeze. Atentie! Nu miscati ranitii grav (daca nu sunt in pericol imediat de a fi
raniti suplimentar din alte cauze), pana la acordarea unui ajutor sanitar-medical calificat; ajutati-i
pe loc. Curatati caile de circulatie de cioburi sau substante toxice, chimicale varsate, alimente, etc.

Ingrijiti-va de siguranta copiilor, bolnavilor, batranilor, linistiti-i, asigurandu-le

imbracaminte si incaltaminte corespunzatoare sezonului, in vederea unei eventuale evacuari din
cladire pentru o anume perioada, de la cateva ore la cateva zile.

Nu utilizati telefonul decat pentru apeluri la salvare, pompieri, sau organisme cu insarcinari
oficiale, in privinta interventiei post-seismice, in cazuri justificate, spre a nu bloca circuitele
necesare altor actiuni.

Ascultati numai anunturile posturilor de radioteleviziune oficiale si recomandarile de

actiune imediata ale organismelor in drept.

Verificati preliminar starea instalatiilor electrice, de gaz, apa, canal, verificati vizual si
starea constructiei in interior.

In caz de avarii constatate, inchideti pe masura posibilitatilor alimentarea locala sau
generala si anuntati imediat dupa aceea institutia de specialitate pentru interventie. Nu utilizati foc
deschis pana nu ati verificat daca nu sunt scapari de gaze. Nu folositi in acest scop chibrituri sau
brichete.

Parasiti calm cladirea numai dupa seism, pentru a permite verificarea cladirii fara a lua cu
dvs. lucruri inutile; verificati mai intai scara si drumul spre iesire.

Pentru orice eventualitate, preveniti ranirea provocata de caderea unor tencuieli, caramizi,
etc la iesirea din cladire utilizand o casca de protectie sau ,in lipsa acesteia, un scaun (taburet) ori
alt obiect protector (geanta, ghiozdan, carti groase, etc.).

1
 ,25 m, iar cele greu combustibile la 1 m; Daca la iesire intalniti usi blocate, actionati fara
panica pentru deblocare. Daca nu reusiti, iar acestea au vitraj, procedati cu calm la spargerea
geamului si curatirea ramei si zonei de cioburi, utilizand un scaun , o vaza, etc.

Evitati cladirile grav avariate, cu exceptia unor cazuri de ajutor sau salvare ce trebuie
intreprinse cu un minim de masuri de securitate si fara riscuri inutile. Evitati sa fiti confundat cu
raufacatorii patrunsi in astfel de cladiri, nu aglomerati zonele calamitate fara rost. Deplasati-va
intr-un loc deschis si sigur (parc, stadion, etc.).

Fiti pregatiti psihic si fizic pentru eventualitatea unor socuri ulterioare primei miscari
seismice (replici), dar fiti constient ca aceasta se petrece in mod natural, cu intensitati variabile, fie
in cateva ore, fie peste zile, saptamani sau luni. Numai intr-un numar redus de cazuri socul ulterior
este mai puternic decat primul.

Pentru cutremurele de Vrancea, specialistii vor putea aprecia relativ rapid, pe baza
inregistrarii miscarii respective, daca energia consumata indica un eveniment puternic de o
anumita magnitudine si veti fi informati; este dificil totusi de evaluat probabilistic daca eventuala
energie presupus neconsumata se va degaja ulterior brusc sau treptat si in ce succesiune din
domeniul timp.

Ascultati in primul rand aprecierile specialistilor seismologi romani, buni cunoscatori ai

activitatii focarului din Vrancea, care vor fi transmise suficient de repede prin mijloacele de
informare in masa nationale si care trebuie considerate ca singurele surse de informare credibile.

In zonele care pot fi afectate de cutremurele locale, se pot uneori produce seisme mai mici
de-a lungul unei anumite perioada de timp dupa socul principal, dupa care, de regula, activitatea
seismica se reduce.

Dupa parasirea ordonata a cladirii cautati sa obtineti informatii corecte depsre intensitatea
miscarii si efectele sale si verificati mai intai afara si apoi – cu precautii – si in interior, de regula
ziua, starea structurii si a altor elemente si obiecte care ar putea provoca raniri prin caderea lor.

Nu ascultati sfaturile unor asa-zisi specialisti necunoscuti care apar ad-hoc.

Prezenta unui specialist in structuri de rezistenta de a carui competenta nu va indoiti, poate

reduce unele incertitudini in acest context si va poate servi de ghid in analiza vizuala a cladirii si
decizia finala de evacuare sau revenire.

Informati-va cum trebuie sa procedati pentru inregistrarea in termeni legali a daunelor

complete (structurale si nestructurale) produse de cutremur, in vederea despagubirii prin sistemul
de asigurari, inclusiv pentru evaluarea de catre specialisti a starii post-seismice a structurii cladirii
si operatiunile de proiectare si executie a reparatiei sau consolidarii.

Nu trebuie sa dati crezare zvonurilor privind eventualitatea unor replici seismice si
urmarile lor, ascultati posturile de radio si televiziune, utilizati doar informatiile si recomandarile
transmise oficial, receptionate direct de dvs. si nu din auzite. Dati concursul dvs. organizatiilor de
interventie post-seismice, la analiza starii constructiilor, si la celelalte activitati, intreprinse de
organele in drept.

Experienta cutremurelor precedente a dovedit ca este util sa aveti cunostinte necesare

supravietuirii pana la interventia echipelor de salvare in cazul unei situatii extreme in care, de

2
 exemplu, ati fi surprins sub niste daramaturi, mobilier rasturnat sau intr-o incinta (spatiu) blocata,
prin intepenirea usilor sau din alte cauze.

In primul rand trebuie sa fiti calmi, sa ii linistiti pe cei socati, sa nu permiteti reactii de
panica, sa acordati prim ajutor celor raniti, iar daca dvs. sau alta persoana din grup are posibilitatea
de miscare, sa faceti un mic plan de salvare.

Nu va preocupati de durata pana la salvare, deoarece in astfel de conditii, desi timpul pare
nesfarsit, corpul uman isi mobilizeaza resurse nebanuite pentru a trece peste o perioada critica. In
acest mod se explica durate extreme de rezistenta de sute de ore in conditii de blocare la cutremur
a unor persoane aparent fragile, inregistrate in tara noastra in 1977 si in mod similar in intreaga
lume.

2 . APARAREA IMPOTRIVA INCENDIILOR

(1) Apararea impotriva incendiilor reprezinta ansamblul integrat de activitati specifice,

masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar si de informare publica,
planificate, organizate si realizate potrivit prezentei legi, in scopul prevenirii si reducerii riscurilor
de producere a incendiilor si asigurarii interventiei operative pentru limitarea si stingerea
incendiilor, in vederea evacuarii, salvarii si protectiei persoanelor periclitate, protejarii bunurilor si
mediului impotriva efectelor situatiilor de urgenta determinate de incendii.

c) incendiu - ardere autointretinuta, care se desfasoara fara control in timp si spatiu, care produce
pierderi de vieti omenesti si/sau pagube materiale si care necesita o interventie organizata in
scopul intreruperii procesului de ardere;

d) cauza a incendiului - suma factorilor care concura la initierea incendiului, care consta, de
regula, in sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins,
precum si imprejurarile determinante care au dus la izbucnirea acestuia;

e) mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor - sisteme, instalatii, echipamente, utilaje,

aparate, dispozitive, accesorii, materiale, produse, substante si autospeciale destinate prevenirii,
limitarii si stingerii incendiilor;

f) operatiuni de lunga durata - interventiile pentru stingerea incendiilor si eliminarea efectelor

negative ale acestora cu o durata mai mare de 4 ore;

g) organizare a interventiei in caz de incendiu - ansamblul masurilor tehnico-organizatorice

necesare stabilirii fortelor, responsabilitatilor, sarcinilor, mijloacelor, metodelor si procedeelor ce
pot fi utilizate pentru evacuarea si salvarea persoanelor si animalelor, protectia bunurilor si
vecinatatilor, precum si pentru stingerea incendiilor;

h) pericol iminent de incendiu - situatia creata de cumularea factorilor care concura la initierea
incendiului, declansarea acestuia fiind posibila in orice moment;

i) schema cu riscurile teritoriale - documentul intocmit de inspectoratul pentru situatii de urgenta

judetean sau al municipiului Bucuresti, care cuprinde tipurile de riscuri specifice, precum si
resursele estimate pentru gestionare;
3
j) plan de analiza si acoperire a riscurilor - documentul care cuprinde riscurile potentiale dintr-o
unitate administrativ-teritoriala, masurile, actiunile si resursele necesare pentru managementul
riscurilor respective;

k) prevenirea incendiilor - totalitatea actiunilor de impiedicare a initierii si propagarii incendiilor,

de asigurare a conditiilor pentru salvarea persoanelor si bunurilor si de asigurare a securitatii
echipelor de interventie;

l) raport de interventie - documentul operativ de informare si analiza statistica in care se inscriu

datele esentiale constatate la locul interventiei privind amploarea si intensitatea incendiului, cauza
probabila a acestuia, efectele produse, desfasurarea interventiei, fortele participante si timpii
operativi realizati;

m) stingere a incendiilor - totalitatea actiunilor de limitare si intrerupere a procesului de ardere

prin utilizarea de metode, procedee si mijloace specifice;

n) utilizator - persoana fizica sau juridica ce foloseste un bun, cu orice titlu, in interesul sau, al
altuia sau in interes public;

o) scenariu de securitate la incendiu - documentul care descrie calitativ evolutia unui incendiu in
timp, identificand evenimentele-cheie care il caracterizeaza si il diferentiaza de alte incendii
posibile intr-o incinta.

Apararea impotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, national, cu caracter

permanent, la care sunt obligate sa participe, in conditiile prezentei legi, autoritatile administratiei
publice centrale si locale, precum si toate persoanele fizice si juridice aflate pe teritoriul Romaniei.

(1) Coordonarea, controlul si acordarea asistentei tehnice de specialitate in domeniul apararii

impotriva incendiilor se asigura de Ministerul Administratiei si Internelor, la nivel central prin
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, iar la nivel local prin inspectoratele pentru situatii
de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti.

(3) Inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti, denumite in

continuare inspectorate, isi exercita atributiile specifice in zone de competenta stabilite prin
hotarare a Guvernului.

OBLIGAŢII ,RESPONSABILITĂŢI PRIVIND ASIGURAREA APĂRAREA

ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

La incheierea oricaror acte de transmitere temporara a dreptului de folosinta asupra

bunurilor imobile, precum si a contractelor de antrepriza, partile sunt obligate sa prevada expres in
actele respective raspunderile ce le revin in ceea ce priveste apararea impotriva incendiilor.

Administratorul sau conducatorul institutiei, dupa caz, are urmatoarele obligatii

principale:

a) sa stabileasca, prin dispozitii scrise, responsabilitatile si modul de organizare pentru apararea

impotriva incendiilor in unitatea sa, sa le actualizeze ori de cate ori apar modificari si sa le aduca
la cunostinta salariatilor, utilizatorilor si oricaror persoane interesate;

4
 Persoanele fizice, asociatiile familiale sau persoanele juridice care detin parti din acelasi
imobil trebuie sa colaboreze pentru indeplinirea obligatiilor ce le revin din prezenta lege, in
vederea asigurarii masurilor de aparare impotriva incendiilor pentru intregul imobil.

Utilizatorul are urmatoarele obligatii principale:

a) sa cunoasca si sa respecte masurile de aparare impotriva incendiilor, stabilite de administrator,

conducatorul institutiei, proprietar, producator sau importator, dupa caz;

Fiecare salariat are, la locul de munca, urmatoarele obligatii principale:

a) sa respecte regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor, aduse la cunostinta, sub orice
forma, de administrator sau de conducatorul institutiei, dupa caz;

3. SISTEME SI INSTALATII DE INCALZIRE

La proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de încălzire centrală (cu abur, apă

caldă, aer cald) şi locală (cu sobe, radiatoare etc.), precum şi a maşinilor şi aparatelor de gătit se
vor respecta prevederile normelor de prevenire şi stingere a incendiilor în vigoare (normative,
standarde, instrucţiuni de folosire etc.).
În încăperile în care există pericol de explozie sau incendiu nu se vor utiliza sisteme
de încălzire cu foc deschis, cu suprafeţe radiante sau incandescente, a căror temperatură este mai
mare decât temperatura de autoaprindere a substanţelor inflamabile din încăpere.
Nu se admite utilizarea unor instalaţii, aparate, maşini, sobe nestandardizate,
neomologate sau improvizate.
Se interzice folosirea instalaţiilor de încălzire (cazane, calorifere, sobe, radiatoare,
aparate şi maşini de gătit etc.) cu defecţiuni.
Toate cazanele, maşinile şi aparate cu foc deschis, folosite pentru încălzire sau gătit
vor fi supravegheate pe timpul funcţionării lor, iar la terminarea programului de lucru se vor opri.
Între corpurile de încălzire sau conductele neizolate şi elementele de construcţie din
materiale combustibile învecinate se vor asigura distanţele minime indicate în normele specifice în
vigoare, în funcţie de natura agentului încălzitor. În cazuri speciale, între conductele neizolate şi
elementele de construcţie combustibile care nu satisfac distanţele cerute se vor introduce materiale
izolante incombustibile (vată minerală etc.).
La trecerea conductelor instalaţiilor de încălzire prin pereţi sau prin planşee executate
din materiale combustibile, acestea vor fi introduse în tuburi de protecţie şi vor fi izolate cu
materiale izolante incombustibile. Izolarea termică va fi astfel executată, încât în orice regim de
funcţionare a instalaţiilor să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile.

Instalaţii de încălzire centrală

La instalaţiile de încălzire centrală din clădirile şi încăperile cu pericol de explozie sau
incendiu, agentul termic (abur, apă caldă sau apă supraîncălzită, aer cald) se va alege in funcţie
de temperatura de aprindere a substanţelor din încăperile respective. Temperatura conductelor şi
corpurilor de încălzire se va situa sub limitele care ar putea provoca aprinderea substanţelor cu
care pot veni în contact.
În secţiile cu degajări de praf combustibil sau cu mediu de gaze combustibile,
conductele şi radiatoarele vor fi netede, înlăturându-se periodic orice depuneri de pe acestea şi din
jurul lor.
La izolarea conductelor cu abur sau de apă supraîncălzită se vor utiliza materiale
incombustibile.
5
 Este interzisă depunerea pe radiatoare şi pe conductele termice a vaselor cu lichide
inflamabile, a îmbrăcămintei şi a altor materiale combustibile.
Este interzisă trecerea conductelor de termoficare pentru încălzire prin canale sau prin
spaţii închise în care pot apărea vapori inflamabili sau gaze combustibile.
Toate conductele şi armăturile instalaţiilor de încălzire centrală vor fi vopsite în
culorile standardizate.
La instalaţiile de încălzire cu aer cald, conductele, aerotermele şi bateriile de încălzire
vor fi curăţate periodic de depunerile de praf combustibil.
Nu se va permite existenţa în apropierea prizelor de aer a unor surse de gaze sau de praf
combustibil, precum şi executarea de lucrări cu foc deschis.
Nu se vor depozita lichide şi materiale combustibile şi recipiente cu gaze sub presiune
in jurul bateriilor de încălzire sau al aerotermelor la distanţe mai mici de 1m.

Mijloace de încălzire locală

Construcţia, amplasarea şi exploatarea mijloacelor de încălzire locală (sobe de orice

tip, cazane de spălătorie, maşini şi aparate de gătit etc.) se vor face conform prevederilor
standardelor în vigoare (STAS 9072) şi a instrucţiunilor de folosire emise de unitatea producătoare.
La exploatarea sobelor cu sau fără acumulare de căldură şi a maşinilor şi aparatelor de
gătit se vor respecta următoarele reguli:
 materialele sau elementele combustibile situate în faţa focarelor şi cenuşarelor să fie la o distanţă
de acestea de minimum 1,25 m, iar cele greu combustibile la 1 m;
 în încăperile în care sunt amplasate sobele nu se admite depozitarea materialului combustibil care
să depăşească consumul pentru 24 de ore;
 depozitarea (amplasarea) materialelor combustibile se face la o distanţă mai mare de 1 m faţă
de sobele fără acumulare de căldură şi de 0,5 m la sobele cu acumulare de căldură;
 maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi rezervoarele de consum ale
sobelor care utilizează combustibili lichizi (a căror protecţie termică a fost asigurată de
producător pe baza încercărilor efectuate şi acceptată la omologarea produsului) pot fi amplasate
la distanţe mai mici decât cele prevăzute la punctul c), dacă acest lucru este menţionat în
instrucţiuni de folosire;
 este interzisă depozitarea materialului combustibil deasupra sobei;
 în faţa uşiţei de alimentare, pardoseala combustibilă se protejează cu o bucată de tablă metalică cu
dimensiunile de 70 x 50 cm;
 înainte de utilizarea sobelor şi coşurilor de fum, acestea trebuie verificate amănunţit, reparate,
curăţate şi date în exploatare în perfectă stare de funcţionare;
 nu se utilizează sobe fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau izolate necorespunzător faţă de
elementele combustibile ale clădirilor;
 în timpul funcţionării sobelor uşiţele focarului şi cenuşarului trebuie menţinute închise şi zăvorâte;
 se interzice aprinderea focului în sobe prin stropire cu benzină, petrol sau alte lichide
combustibile;
 se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe sau în imediata apropiere a
lor;
 nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau cărbuni cu o putere
calorifică mai mare decât cea stabilită (cocs de furnal);
 se vor numi persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului;
 cenuşa se va evacua periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fără pericol de incendiu,
şi numai după ce se vor stinge resturile de jar;
 se interzice supraîncălzirea sobelor;
 se interzice montarea dispozitivelor şi a clapetelor de reglare a tirajulu;

6
  se interzice arderea nesupravegheată a focului în sobe.

NOTĂ: Prin sobe cu acumulare de căldură se înţeleg sobele care nu au un volum activ (masivul
încălzit) mai mare de 0,2 m3, pereţi exteriori cu o grosime de cel puţin 6 cm în zona focarului şi
de 4 cm în celelalte porţiuni.
Prin sobe fără acumulare de căldură se înţeleg sobele metalice, precum şi sobele de zidărie
(cărămidă sau alte materiale), care au volum activ sub 0,2 m3 sau pereţi cu grosimi mai mici decât
cele prevăzute pentru sobele cu acumulare de căldură.
Utilizarea sobelor fără acumulare de căldură se va face respectând următoarele norme:
a. distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate să fie
de cel puţin 1 m, iar faţă de cele greu combustibile de 0,70 m;
b. la sobele cu înălţimea picioarelor de cel puţin 25 cm pardoseala de sub acestea
se protejează astfel: printr-un strat izolator de cărămidă plină, având grosimea de 6 cm, cu mortar
de argilă, prin două straturi de pâslă îmbibată cu soluţie de argilă, printr-un strat de azbest ori prin
alt material incombustibil cu aceeaşi capacitate termoizolatoare. Peste aceste izolaţii se pune tablă
metalică; postamentul termic izolator trebuie să depăşească perimetrul sobei cu 25 cm, iar în faţa
focarului cu 50 cm;
c. când sobele nu au picioare sau picioarele sunt mai scurte de 25 cm, pardoseli
combustibile se protejează printr-un postament format din: două rânduri de vată minerală şi unul
de tablă metalică; patru rânduri de cărămidă (pe lat) cu mortar de argilă, dintre care ultimele două
rânduri pot fi executate pe goluri sau înlocuite cu un strat de nisip, având aceeaşi grosime.
Postamentul poate fi alcătuit şi din alte materiale incombustibile termoizolatoare cu aceeaşi
grosime şi aceeaşi echivalenţă termică. La maşinile şi aparatele de gătit de uz casnic, izolarea
pardoselii se va face conform normelor stabilite de fabricant;
d. în cazul sobelor din încăperile cu pereţi din materiale combustibile, porţiunea
de perete de lângă sobă se execută din materiale incombustibile, care să depăşească marginile
sobei în toate direcţiile cu minimum 0,5 m. În situaţia în care acest lucru nu este posibil,
amplasarea sobei, a maşinilor şi a aparatelor de gătit şi protejarea pereţilor combustibili se vor face
conform prevederilor standardelor în vigoare şi instrucţiunilor de folosire emise de fabricant.
Construcţia, amplasarea, protecţia termică şi exploatarea coşurilor şi a canalelor de fum
pentru focarele care servesc la încălziri curente se vor efectua în conformitate cu prevederile
standardelor în vigoare (STAS 6793).
Coşurile de fum vor fi curăţate periodic, în funcţie de calitatea şi de cantitatea
combustibilului folosit, iar uşile pentru curăţare vor fi bine etanşate.
Zidăria şi tencuiala coşurilor vor fi verificate periodic şi bine întreţinute, astfel încât să
se evite orice crăpătură care ar permite ieşirea în încăperi sau în poduri a gazelor calde, a fumului
sau a scânteilor.
Este interzisă racordarea focarelor alimentate cu gaze la canalele de fum care deservesc
focare alimentate cu altfel de combustibil (lemn, păcură, cărbune etc.).
Este interzisă montarea de clapete sau capace de obturare în canale sau racorduri,
limitarea, respectiv reglarea tirajului, urmând să fie făcută exclusiv prin uşile (prizele) de aer sau
prin regulatoarele de tiraj ale focarelor.
Pentru instalaţiile de alimentare cu gaze naturale a sobelor se vor respecta prevederile
“Normativului pentru distribuirea şi utilizarea gazelor naturale” (I 6/1999), la care se vor
adăuga şi următoarele reguli:
a. verificarea şi întreţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei (conducte, robinete,
arzătoare etc.), înlăturându-se orice posibilitate de scurgere a gazelor;
b. în cazul în care se constată miros de gaze înainte de a se aprinde focul, se va aerisi
încăperea respectivă şi se vor depista şi înlătura defectele care au provocat scăpările de gaze;
c. aprinderea şi stingerea focurilor se vor executa numai de către personal instruit în acest
scop. Pentru aceasta, la fiecare sobă sau aparat de gătit se va pune câte o etichetă pe care se va

7
 menţiona, pe lângă ora de aprindere şi stingere, următorul text: “Pentru aprinderea şi stingerea
focului răspunde……………”;
d. înainte de aprinderea arzătorului de gaze, robinetul trebuie să fie închis; când arzătorul
este în funcţiune, uşa cenuşarului va fi deschisă;
e. aprinderea focului se face prin apropierea unei torţe aprinse (aprinzător) de arzătorul de
gaze, după care se deschide încet robinetul până când gazele se aprind (principiul “gaz pe
flacără”);
f. este strict interzisă aprinderea “flacără pe gaz”;
g. este interzisă aprinderea arzătorului de gaze cu materiale sau deşeuri combustibile;
h. atât la aprinderea cât şi la stingerea focului, gazele vor fi închise şi deschise mai întâi
de la robinetul principal, apoi de la cel al arzătorului;
i. persoana stabilită pentru aprinderea şi stingerea focului va controla periodic dacă tirajul
sobei este bun cu ajutorul unei lumânări aprinse, apropiate de uşa întredeschisă a cenuşarului,
îngrijindu-se însă ca robinetul de gaz să fie închis. Dacă flacăra lumânării nu se îndreaptă spre
interiorul sobei, tirajul este defectuos, urmând a nu se mai face focul până după verificarea şi
remedierea defecţiunilor;
j. se interzice folosirea gazelor în sobele nereparate şi a căror etanşeitate nu este
asigurată;
k. depistarea scăpărilor de gaze se va face numai cu spumă de apă şi săpun şi în nici un
caz cu flacără.
Efectuarea lucrărilor de montaj, reparaţii, revizii sau a modificărilor la instalaţiile de
gaze, de către persoane neautorizate şi fără avizul prealabil al societăţii distribuitoare este
interzisă.
În cazul utilizării buteliilor cu gaze combustibile lichefiate se interzice:
a) folosirea de butelii defecte, improvizate sau neomologate;
b) amplasarea buteliilor în apropierea surselor care radiază căldură;
c) activarea scurgerii gazului lichefiat din butelie, prin agitarea sau încălzirea acesteia;
d) racordarea buteliei, fără reductor de presiune;
e) utilizarea furtunului de racordare nefixat corespunzător, uzat sau în stare defectă;
f) folosirea furtunurilor executate din materiale plastice.

Centrale termice de încălzire

Exploatarea centralelor termice, precum şi a instalaţiilor de cazane aferente se va

efectua numai de către persoane calificate şi instruite în ceea ce priveşte prescripţiile tehnice de
exploatare ale acestora şi normele de prevenire a incendiilor.
Punerea în funcţiune şi exploatarea centralelor termice se vor face numai pe baza
autorizaţiei de exploatare, eliberată de Inspectoratul de stat pentru cazane şi instalaţii de ridicat, cu
respectarea instrucţiunilor în vigoare.
Este interzisă depozitarea în centrala termică a unor utilaje sau materiale care nu au
legătură cu exploatarea acesteia.
Aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi conducte,
indicatoarele de nivel pentru combustibil sau pentru agentul de încălzire, supapele de siguranţă etc.
vor fi menţinute în perfectă stare de funcţionare. Verificarea lor se va efectua la începerea fiecărui
schimb.
În cazul centralelor termice care folosesc drept combustibil cărbunele măcinat,
instalaţia de pulverizare a prafului de cărbune trebuie controlată zilnic şi curăţată de depunerile de
praf de pe suprafeţele calde ale instalaţiilor aferente cazanelor.

8
 Evacuarea zgurii şi a cenuşii cu cărucioare, vagonete se va face numai în locuri special
destinate, care nu prezintă pericol de incendiu. În prealabil, cenuşa şi zgura vor fi stropite cu apă,
în scopul stingerii particulelor incandescente.
În cazul întreruperii flăcării (rezultată din arderea prafului de cărbune) se va opri
imediat alimentarea cu combustibil şi se va efectua aerisirea cazanului, pornindu-se din nou
instalaţia, folosind injectoarele de pornire cu combustibil lichid.
La centralele termice în care se folosesc drept combustibil deşeurile de lemn, puzderie
de in şi cânepă, se vor respecta următoarele reguli:
a. transportul şi manipularea combustibilului se fac în aşa fel, încât acesta să nu fie
împrăştiat în incinta unităţii;
b. în jurul centralei termice terenul va fi neted, curăţat permanent de deşeuri, puzderie şi
alte materiale combustibile, pe o rază de 30 m;
c. silozul pentru depozitarea combustibilului va fi construit în conformitate cu prevederile
normelor de prevenire a incendiilor, iar uşa de comunicaţie dintre acestea şi sala cazanelor va fi
metalică, cu rezistenţă la foc de 45 minute;
d. cantităţile de combustibil care se depozitează în siloz nu vor depăşi 20 m3;
e. se interzice depozitarea combustibilului în sala cazanelor;
f. ventilaţia (mecanică sau naturală) trebuie folosită în aşa fel, încât să nu provoace
amestecuri de praf şi aer;
g. coşurile de evacuare a fumului vor fi prevăzute cu sisteme de reţinere a scânteilor
(parascântei);
h. exploatarea, controlul şi repararea instalaţiilor din aceste centrale se vor face în
conformitate cu instrucţiunile ISCIR.
La cazanele alimentate cu combustibil lichid se va asigura în permanenţă etanşeitatea
tuturor traseelor de alimentare, rezervoare, conducte pentru transport, pompe, îndeosebi
racordurile la arzătoare.
Izolaţia conductelor pentru combustibil şi izolaţia cazanului, în special în jurul
arzătoarelor, trebuie să fie în perfectă stare şi ferită de a fi îmbibată cu combustibil.
Cazanele alimentate cu combustibil lichid vor fi prevăzute în faţa focarelor, sub
injectoare, cu tăvi metalice umplute cu nisip, pentru colectarea scurgerilor provenite din instalaţii.
Scurgerile accidentale de combustibil de pe toate utilajele, scările şi platformele cazanului se
colectează şi se înlătură.
Rezervoarele pentru consum zilnic vor fi prevăzute cu conducte de preaplin, conducte
de aerisire şi indicatoare de nivel, întreţinute în bune condiţii. La aceste rezervoare nu se vor
instala indicatoare de nivel de sticlă.
Pentru fluidizarea combustibilului din rezervoare prin încălzire, se va folosi numai
aburul de joasă presiune sau apa caldă. Este interzisă utilizarea focului deschis pentru această
operaţie.
Înainte de aprinderea combustibilului la injectoare se va verifica focarul, se vor
îndepărta eventualele scurgeri de combustibil şi se vor înlătura cauzele acestora.
Focarele şi canalele de fum vor fi ventilate timp de 10 minute, folosindu-se instalaţia
prevăzută pentru aceasta, respectiv pentru evacuarea gazelor de ardere.
Aprinderea combustibilului pulverizat în focarele cazanelor se va efectua fie electric,
fie cu ajutorul unei torţe fixate pe o vergea metalică.
Nu sunt admise improvizaţii ca: băţ de chibrit, ziar aprins etc.. Pentru stingerea faclei
se va prevedea o ladă cu nisip sau un vas cu apă în apropierea cazanului.
Se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului sau de la
flacăra altui arzător.
Centralele termice care folosesc combustibil gazos se vor pune în funcţiune numai după
verificarea arzătoarelor şi a presiunii în conductele de gaze, în limitele prevăzute de normativul I-
6/1999.
9
 Controlul etanşeităţii instalaţiei de gaze combustibile se va face conform normativelor
şi reglementărilor în vigoare, folosindu-se emulsie de apă şi săpun sau alte procedee cu aparatura
de detectare. Se interzice efectuarea acestui control cu flacăra.
Aprinderea arzătorului cu gaze, în focarele cazanelor centralelor termice, se va efectua
prin respectarea strictă a principiului “gaz pe flacără”.
Circuitul de alimentare a arzătoarelor cu gaze de la cazanele ale căror instalaţii
funcţionează cu o presiune de lucru de peste 5000 mm coloană de apă va fi prevăzut cu un sistem
de protecţie care să întrerupă rapid debitul de gaze, atunci când presiunea scade sub limita la care
flacăra poate deveni instabilă în cazul în care flacăra de control se stinge.
Circuitul de alimentare al fiecărui arzător va fi prevăzut cu două ventile montate in
serie, dintre care unul cu acţionare manuală. Poziţia ventilelor “închis” sau “deschis” trebuie
marcată vizibil.
La apariţia unei neetanşeităţi sau ruperi a unei conducte din sala cazanelor se va închide
robinetul de pe conducta principală din exteriorul clădirii şi se vor deschide ferestrele şi uşile
pentru aerisirea intensă a sălii.
Este interzisă exploatarea centralelor termice fără o supraveghere permanentă sau,
eventual, încredinţarea urmăririi funcţionării cazanelor unor persoane fără calitatea
corespunzătoare.
Fiecare cazan va fi revizuit şi reparat în termenele prevăzute de normativele în vigoare,
verificarea periodică a acestora făcându-se conform normelor ISCIR.
Oprirea funcţionării cazanelor este obligatorie atunci când se constată:
a. creşterea sau scăderea nivelului apei în afara limitelor admise, fără a putea fi readusă la
nivel normal;
b. defectarea unor aparate de control sau a dispozitivelor de siguranţă;
c. spargerea unor ţevi în interiorul cazanului;
d. aprinderea depunerilor de funingine şi cocs în canalele de fum etc..
Oprirea funcţionarii cazanelor se va face respectând ordinea de închidere a circuitelor,
şi anume:
- se închid robinetele de alimentare cu combustibil;
- se închid robinetele de alimentare cu aer;
- se închide circuitul de alimentare cu apă.
Supravegherea cazanelor poate înceta numai după închiderea circuitelor de alimentare
cu combustibil şi scăderea presiunii aburului la zero.

Instalaţii de ventilaţie şi de transport pneumatic

Încăperile în atmosfera cărora se degajă substanţele volatile şi explozive trebuie să fie

prevăzute cu ventilaţie naturală sau cu un sistem de ventilaţie mecanică, care să permită evacuarea
gazelor, a vaporilor, a prafului, a pulberilor şi a deşeurilor combustibile, astfel încât în exploatarea
normală să se evite posibilitatea de acumulare a acestora, precum şi pericolul de incendiere sau de
explozie a acestora.
Prizele de ventilaţie cu aer vor fi prevăzute cu plase de sârmă sau grătare care să
împiedice pătrunderea diferitelor corpuri străine în canalele de ventilaţie.
Amplasarea în încăperi a gurilor de absorbţie trebuie să se facă în funcţie de greutatea
specifică a gazelor sau vaporilor de evacuat. La ventilaţiile locale, aceste guri vor fi amplasate cât
mai aproape de locul de formare a vaporilor, a gazelor sau a deşeurilor combustibile.
Pereţii interiori ai canalelor de ventilaţie trebuie să fie netezi, iar coturile să aibă o rază
de racordare suficientă, pentru a se evita depunerea prafului.
Montajul instalaţiilor de ventilare şi exhaustare se va face conform prevederilor
normativului I –5/1999.
Ventilatoarele aferente instalaţiilor de ventilare pentru încăperile cu vapori sau gaze
combustibile vor fi de construcţie corespunzătoare mediilor respective.
10
 Se interzice evacuarea prin instalaţia de ventilaţie a substanţelor care pot provoca în
amestec o aprindere sau explozie.
La instalaţiile de ventilaţie şi transport pneumatic, care prezintă pericol de incendiu sau
explozie, se vor mai respecta următoarele:
a. diametrul tubulaturii de aspiraţie va fi astfel dimensionat, încât să se poată asigura
curăţirea ei fără dificultate;
b. conductele de ventilaţie vor fi bine executate, pentru a nu permite scăpări de particule
şi de vapori inflamabili;
c. în cazul în care canalele de aspiraţie sunt dispuse sub podea, grătarele aflate deasupra
acestora se vor executa din materiale ce nu produc scântei la lovire.
În secţiile deosebit de periculoase, instalaţiile de ventilaţie vor fi prevăzute cu
dispozitive corespunzătoare de blocare în caz de incendiu şi de semnalizare a încetării funcţionării
acestora.
La exploatarea instalaţiilor de ventilaţie se vor lua măsuri pentru:
a. înlăturarea posibilităţilor de formare a amestecurilor explozive, prin menţinerea unei
exhaustări continue şi a vitezei constante de circulaţie a aerului în conducte;
b. suprimarea şi izolarea diferitelor surse de căldură sau scântei la instalaţiile amplasate în
medii în care există praf, vapori ori gaze combustibile sau inflamabile;
c. întreţinerea, verificarea şi curăţirea periodică a canalelor, tubulaturii, ventilatoarelor,
filtrelor, cicloanelor etc. de depuneri, praf, scame şi alte materiale combustibile;
d. limitarea posibilităţilor de propagare a incendiilor prin canalele sistemului de ventilaţie,
prin alegerea unor trasee judicioase, prin întreţinerea în bune condiţii a clapetelor de obturare
manuală sau automată;
e. asigurarea unei izolaţii termice corespunzătoare a canalelor prin care circulă gazele
calde, faţă de materialele sau elementele combustibile ale clădirilor.
Se interzice montarea în interiorul canalelor de ventilaţie a conductelor de lichide sau
de gaze combustibile. De asemenea, se interzice montarea în interiorul canalelor prin care se
transportă praf, vapori sau gaze combustibile a conductelor de încălzire, precum şi a
conductoarelor electrice.
Pentru reţinerea prafului şi a deşeurilor combustibile, instalaţiile de ventilaţie cu
absorbţie vor fi prevăzute cu filtre, camere de desprăfuire şi cicloane executate din materiale
incombustibile, evitându-se împrăştierea acestor deşeuri în atmosferă sau pe teritoriul unităţilor.
Sacii de filtrare vor fi greu combustibili sau ignifugaţi.
Ventilatoarele si motoarele electrice ale instalaţiilor de ventilaţie vor fi astfel montate şi
exploatate, încât să se evite producerea scânteilor sau a unor scurtcircuite.
Gurile de evacuare a aerului viciat al instalaţiilor de ventilaţie vor fi amplasate faţă de
prizele de aer curat la minimum 8 m distanţă pe orizontală sau la minimum 5 m diferenţă de nivel
(verticală).
Instalaţiile de exhaustare şi de transport pneumatic al deşeurilor de materiale
combustibile (lemn, cărbune etc.) vor fi perfect etanşe, iar clapetele de separaţie şi obturatoarele
de pe canalele şi conductele de transport vor fi menţinute Nu se vor utiliza instalaţii comune pentru
exhaustarea prafului de materiale combustibile sau a vaporilor inflamabili cu cele pentru evacuarea
prafului de la utilajele de şlefuit, polizat etc., care produc scântei.
La instalaţiile de ventilaţie şi de transport prin care se vehiculează substanţe
combustibile sau inflamabile nu se vor executa lucrări cu foc deschis (sudură, lipire etc.) decât
după curăţirea şi spălarea acestora de depunerile respective.
Nu se permite funcţionarea instalaţiilor de transport pneumatic fără asigurarea legăturii
la pământ a carcaselor metalice a ventilatoarelor, conductelor (tubulaturii) şi a cicloanelor pentru
scurgerea electricităţii statice.
Instalaţiile de ventilaţie şi de transport pneumatic se vor revizui şi curăţa periodic
conform unui grafic întocmit, asigurându-se totodată ungerea rolelor şi a lagărelor ventilatoarelor
pentru evitarea supraîncălzirii acestora.
11
 Conductele de exhaustare ce traversează pereţii despărţitori vor fi prevăzute (în locul
respectiv) într-o parte şi alta a zidului cu clapete de separaţie omologate, acţionate automat sau
manual în caz de incendiu. Poziţiile “ÎNCHIS – DESCHIS” ale clapetelor vor fi marcate astfel,
încât să fie vizibile şi să se poată controla uşor.
În caz de izbucnire a unui incendiu la utilajul de la care se face exhaustarea, se opresc
ventilatorul şi maşinile racordate la acest sistem de ventilaţie.
Pornirea instalaţiilor de ventilaţie în încăperile cu pericol de explozie se va efectua
întotdeauna înainte cu 10 minute de punerea în funcţiune a instalaţiilor tehnologice şi se vor opri
după 15 minute de la terminarea lucrului.
Înainte de pornire, se va controla, în prealabil, starea ventilatorului, iar eventualele
defecţiuni (lagăre defecte, frecare între rotor şi carcasă etc.) - se remediază.
Ventilatoarele se montează pe fundaţii (suporturi) elastice, iar legăturile la tubulatură se
fac flexibile.
La terminarea lucrului şi la oprirea ventilatorului, clapetele de separare cu acţionare
manuală din interiorul conductelor vor fi puse în poziţia “ÎNCHIS”, avându-se în vedere ca la
reînceperea lucrului să fie redeschise.

Instalaţii de anunţare şi alarmare în caz de incendiu

Pentru anunţarea incendiilor pe teritoriul unităţilor se vor instala mijloace de

semnalizare (acustică, optică), care să asigure mobilizarea întregului personal ce poate participa la
stingerea incendiului şi a serviciului de pompieri civili.
Se va asigura posibilitatea de anunţare în cel mai scurt timp şi a celei mai apropiate
subunităţi militare de pompieri (telefon, radiotelefon etc.).
Personalul încadrat în muncă va fi instruit pentru a cunoaşte mijloacele de alarmare şi
semnalizare în caz de incendiu, precum şi codul stabilit.
Unităţile economice importante şi vulnerabile la incendiu vor avea asigurată legătura
directă cu subunitatea militară de pompieri cea mai apropiată, sistemul de legătură stabilindu-se de
comun acord (telefon, radiotelefon, legătură de la instalaţia de semnalizare a incendiului etc.).

12
 FEBRUARIE

1. Reguli si masuri de prevenire si stingere a incendiilor la exploatarea instalatiilor electrice

2. Masuri generale de prevenire a incendiilor la executarea lucrarilor cu focul deschis.
3. Reguli de comportare si masuri de protectie in caz de dezastre.

1. Reguli si masuri de prevenire si stingere a incendiilor la exploatarea instalatiilor electrice

Instalaţii electrice de forţă şi iluminat, aferente construcţiilor

Instalaţiile electrice de forţă şi iluminat normal şi de siguranţă vor fi proiectate,
executate şi exploatate cu respectarea prevederilor normelor în vigoare (I7/1998, ID-17, ID-15, PE
101, PE 107 etc.).
Instalaţiile electrice de orice natură vor fi executate numai de către unităţi autorizate şi
care vor utiliza numai personal calificat.
La folosirea instalaţiilor electrice de forţă şi iluminat se va asigura o bună funcţionare
a utilajelor şi a aparatelor respective, prin revizii înainte de intrarea în funcţiune şi prin înlăturarea
imediată a defecţiunilor constatate.
Tablourile electrice, releele, contactoarele etc., vor fi prevăzute cu carcase de protecţie,
iar la tablouri se vor întrebuinţa numai siguranţe calibrate, conform proiectelor. Se interzice
înlocuirea fuzibilelor arse cu fir de liţă, staniol sau alte materiale.
Clemele siguranţelor lamelare nu se fixează pe lemn, carton sau alte materiale
combustibile.
Se interzice supraîncărcarea circuitelor prin racordarea mai multor consumatori decât
cei prevazuţi pentru instalaţia respectivă.
Instalaţiile pentru iluminatul de siguranţă, evacuare, continuarea lucrului, gardă, vor fi
menţinute în permanenţă în stare de funcţionare.
Bateriile de acumulatoare şi celelalte surse de energie de rezervă pentru alimentarea
iluminatului de siguranţă vor fi verificate periodic şi bine întreţinute.
Reostatele de pornire sau de reglare a turaţiei diferitelor maşini electrice vor fi protejate
cu carcase metalice prevăzute cu orificii de răcire. Acestea vor fi curăţate de praf şi scame cel
puţin o dată pe saptămână.
Se interzice acoperirea lor cu materiale combustibile (hârtie, cârpe, lemn etc.) sau
curăţirea lor cu lichide inflamabile (benzină, petrol etc.).
Aparatele electrice portative se vor folosi numai cu fişe şi conductoare izolate.
La terminarea lucrului, întregul utilaj electric se scoate de sub tensiune.
În încăperi va rămâne sub tensiune numai instalaţia de iluminat de siguranţă.
Revizia, repararea sau înlocuirea diverselor elemente ale instalaţiilor electrice de
iluminat, forţă sau curenţi slabi, în medii explozive, se vor face numai după scoaterea lor de sub
tensiune
Se interzice:
a. folosirea în stare defectă a instalaţiilor electrice şi a receptoarelor de energie electrică de orice fel,
precum şi a celor deteriorate sau improvizate;

13
b. încărcarea instalaţiilor electrice (conducte, cabluri, transformatoare, întrerupătoare, comutatoare,
prize etc.) peste sarcina admisă;
c. suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare;
d. agăţarea sau introducerea pe şi în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor electrice etc., a
obiectelor de orice
e. fel, precum şi adăpostirea de obiecte sau materiale în posturile de transformare sau de distribuţie;
f. folosirea instalaţiilor electrice neprotejate în medii de vapori explozivi şi cu degajări de praf
combustibil;
g. executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii a instalaţiilor electrice de către personal necalificat
sau neautorizat;
h. utilizarea lămpilor mobile portative fără globuri şi grătare de protecţie sau alimentate prin
cordoane improvizate sau dezizolate;
i. folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină (abajoare) improvizate din carton, hârtie sau
alte materiale combustibile;
j. întrebuinţarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice în alte locuri decât cele stabilite şi în condiţii
care prezintă pericol de incendiu, precum şi lăsarea sub tensiune a acestora după terminarea
programului de lucru. Cele care se folosesc în condiţiile admise vor fi scoase de sub tensiune şi vor
fi depuse la terminarea programului în locurile stabilite în acest scop;
k. folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice fără fişe, direct în priză;
l. utilizarea receptoarelor de energie electrică (fiare de călcat, radiatoare, reşouri, ciocane de lipit
etc.), fără luarea măsurilor de izolare faţă de elementele combustibile din încăperi;
m. aşezarea pe motoare electrice a materialelor combustibile (cârpe, hârtie, lemne etc.) precum şi
necurăţarea acestora de depunerile de praf, scame şi alte materiale combustibile;
n. lăsarea neizolate a capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parţiale a unei instalaţii;
o. lăsarea sub tensiune a maşinilor, aparatelor, utilajelor şi echipamentelor electrice, după
terminarea folosirii, sau programului de lucru la acestea;
p. neîntreruperea instalaţiei electrice de iluminat din spaţiile de depozitare după
terminarea programului de lucru;
q. folosirea siguranţelor fuzibile şi a dispozitivelor de protecţie defecte, improvizate sau
cu o rezistenţă electrică mai mare decât cea stabilită pentru instalaţiile, maşinile, utilajele,
aparatele şi echipamentele respective.
Aparate echipamente şi utilaje electrice
Se interzice folosirea aparatelor, echipamentelor şi utilajelor electrice:
a) fără să aibă gradul de protecţie necesar în raport de mediul existent în încăperile, spaţiile sau
zonele în care se utilizează (uscat, umed cu intermi-tenţă, umed, ud, cu agenţi corozivi, cu
temperatură ridicată, cu praf incombustibil sau combustibil, expus la intemperii cu pericol de
explozie etc.) conform normativelor I-7/1998 şi I.D.-17;
b) cu protecţia menţionată la punctul “a” deteriorată;
c) cu lagăre şi carcase având o temperatură mai mare decât cea admisă;
d) fără să aibă protecţiile, izolările sau separaţiile de protecţie necesare conform normativului I-7
( legare la pământ, legare la nul etc.);
e) amplasate necorespunzător faţă de materialele combustibile, substanţele inflamabile şi gazele
tehnice comprimate în recipienţi ori neizolate faţă de acestea, astfel încât să se înlăture
posibilitatea aprinderii lor;
f) nesupravegheate.
Se interzice alimentarea mai multor receptoare electrice de aceeaşi natură printr-un
circuit prevăzut cu protecţie comună dacă puterea total instalată depăşeşte 15 Kw.
Tablourile generale de distribuţie din spaţiile de producţie vor fi închise în permanenţă cu
cheia, accesul la ele fiind permis numai electricianului de serviciu, precum şi organelor de control
şi verificare. Încăperea şi elementele tabloului vor fi în perfectă stare de curăţenie (fără praf,
scame etc.).

14
 La toate tipurile de tablouri, legăturile trebuie făcute conform normelor. În apropierea
tablourilor sunt interzise păstrarea materialelor şi a substanţelor combustibile, precum şi blocarea
accesului la acestea. La tablourile capsulate, garniturile de etanşare vor fi în bună stare şi bine
strânse, (fixate). Se interzice legarea directă la bornele tabloului de distribuţie a lămpilor de
iluminat, a motoarelor electrice sau a altor consumatori de energie electrică.
Toate utilajele şi aparatele electrice vor fi prevăzute cu plăcuţe indicatoare pe care sunt
trecute caracteristicile lor şi schema de conexiuni.
Periodic, pe baza unui grafic, se va face revizia şi repararea instalaţiilor electrice de
iluminat de forţă sau de curenţi slabi (tablouri de distribuţie, siguranţe, starea conductoarelor,
dozelor, prizelor, întrerupătoarelor, corpurilor de iluminat, conexiunilor, legăturilor la pământ
etc.).
În cadrul lucrărilor de întreţinere şi reparaţie se va urmări ca instalaţiile electrice de
iluminat şi forţă să se menţină în concordanţă cu proiectul de execuţie şi prevederile din
normativul I -7 /1998.
Revizia completă a instalaţiilor electrice montate în medii explozive se va face conform
graficului de revizie, de către personalul calificat şi cu respectarea normelor specifice de prevenire
şi stingere a incendiilor.

2. MASURI GENERALE DE PREVENIRE A INCENDIILOR LA EXECUTAREA

LUCRARILOR CU FOC DESCHIS

Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu şi pe timp de vânt este interzisă;
locurile cu pericol de incendiu, în care se aplică această interdicţie, se stabilesc şi se marchează de
persoanele în drept.
Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unităţilor, în zonele de
agrement şi în gospodăriile populaţiei se face numai în locuri amenajate, în condiţii şi la distanţe
care să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri, plantaţii sau
la alte vecinătăţi.
Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile se face
în locuri special amenajate ori pe terenuri pregătite, cu luarea măsurilor ce se impun pentru
împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii,
precum şi stingerea jarului după terminarea activităţii.
Arderea miriştilor se face numai după luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea
propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii.
Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţă de locurile cu
pericol de explozie : gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc., respectiv 10 m
faţă de materiale sau substanţe combustibile : lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc.,
fără a fi supravegheat şi asigurat prin măsuri corespunzătoare.
Luarea măsurilor pentru prevenirea jocului copiilor cu focul în condiţii şi în locuri în care
se pot produce incendii constituie o obligaţie a persoanelor care răspund, potrivit legii, de
creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor.
Reglementarea de către administratorul operatorului economic/ conducătorul instituţiei
sau, după caz, de consiliul local, a modului de executare a lucrărilor cu foc deschis presupune:
a) stabilirea locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări cu foc deschis, de
exemplu, topirea bitumului, arderea deşeurilor combustibile, curăţări prin ardere, şi a persoanelor
care le supraveghează;
b) stabilirea şi marcarea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea
focului deschis;
c) nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc;
d) descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrare a permisului de
lucru cu foc;
e) aprobarea unor instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrări.
15
 Distrugerea prin ardere a unor deşeuri sau reziduuri combustibile se efectuează cu
respectarea legislaţiei specifice privind protecţia mediului.
Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operaţiuni care prezintă
pericol de incendiu, în construcţii civile (publice) pe timpul programului cu publicul, în instalaţii
tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spaţii cu pericol de aprindere a
materialelor, produselor sau substanţelor combustibile, este interzisă.
Lucrările prevăzute la alin. (1) se pot executa în spaţiile respective numai după ce s-au
luat, după caz, măsuri pentru: evacuarea persoanelor; îndepărtarea sau protejarea materialelor
combustibile; golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte sau a utilajelor; aerisirea sau
ventilarea spaţiilor; dotarea locurilor de muncă cu mijloace de limitare şi stingere a incendiilor.
Lucrările menţionate la alin. (1) şi la art.97 alin.(4) se execută numai pe baza permisului de
lucru cu foc, al cărui model este prezentat în anexa nr.4 .
În toate cazurile prevăzute la alin.(1) - (3) este obligatorie instruirea personalului de execuţie,
control şi supraveghere asupra măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi informarea
serviciului privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă.
Permisul de lucru cu foc, prevăzut la art.99 alin.(3), se întocmeşte în două exemplare,
dintre care unul se înmânează şefului formaţiei de lucru sau persoanei care execută operaţiunile cu
foc deschis, iar celălalt rămâne la emitent.
Permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi.
La terminarea lucrului, permisul de lucru cu foc se predă de către executant emitentului.
Şeful sectorului de activitate, atelier, secţie, depozit, instalaţie etc., în care se execută
operaţiuni cu foc deschis, are obligaţia să asigure măsuri pentru:
a) pregătirea locului;
b) instruirea personalului;
c) controlul după terminarea lucrării.
Executantul lucrării are obligaţia de a utiliza pentru executarea lucrărilor cu foc deschis
numai echipamente şi aparate în bună stare de funcţionare.
Toate echipamentele şi aparatele pentru executarea lucrărilor cu foc deschis se întreţin şi se
verifică în conformitate cu instrucţiunile furnizorului.
În timpul executării lucrării trebuie să se asigure:
a) supravegherea permanentă a flăcării, a răspândirii şi a traiectoriilor scânteilor sau
particulelor de materiale incandescente şi a intensităţii fluxului de căldură;
b) strângerea şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu apă;
c) închiderea robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilenă, dacă durata
întreruperii executării lucrării depăşeşte 10 minute;
d) interzicerea agăţării arzătoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau de generatoarele
de acetilenă;
e) neefectuarea de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de urcări pe
scări, schele etc.;
f) evacuarea carbidului din generator în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai
îndelungată.
După terminarea lucrării, şeful sectorului de activitate, prevăzut la art.101, trebuie să
asigure, de regulă, următoarele:
a) verificarea locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor adiacente şi a celor situate la
cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-au creat focare de incendiu : zone
incandescente, miros de ars sau degajări de fum etc.;
b) descoperirea tuturor zonelor protejate, verificându-se dacă starea lor este intactă, şi luarea de
măsuri în consecinţă;
c) verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore şi în timpul nopţii, a situaţiei
existente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a acestuia;
d) depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare;

16
e) reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile la cel puţin 6 ore de la
terminarea lucrării;
f) colectarea şlamului de carbid în containere destinate acestui scop şi depozitarea acestora într-un
loc special amenajat.
Folosirea flăcării, de exemplu, lumânări, făclii, torţe şi altele asemenea, pe timpul
spectacolelor de teatru, operă, operetă, a festivităţilor în restaurante sau pentru ambianţă ori
divertisment în restaurante, baruri, cluburi, discoteci, etc. este, de regulă, interzisă.
Pentru durate scurte, stabilite precis, se admite folosirea flăcării în situaţiile menţionate la
art.(1) cu condiţia asigurării condiţiilor de împiedicare a iniţierii şi propagării incendiului, de
exemplu :
a) evitarea amplasării în apropierea sau contactul cu materiale combustibile: decoruri,
costume, haine, perdele ş.a.;
b) folosirea unor suporturi incombustibile;
c) prevenirea producerii unor incendii prin răsturnare, manevrare greşită etc;
d) stingerea obligatorie a flacărilor la terminarea evenimentului;
e) nominalizarea personalului propriu ce asigură supravegherea şi intervenţia în caz de
incendiu;
f) asigurarea mijloacelor tehnice adecvate de apărare împotriva incendiilor;
g) anunţarea, după caz, a serviciului profesionist, voluntar, privat pentru situaţii de urgenţă, a
cadrului tehic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor.
Pentru spectacolele de tipul menţionat la alin.(1) care au loc pe timpul unei stagiuni, se
transmite la inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti, la începutul
stagiunii, programul spectacolelor respective.
Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendiilor este obligatorie în
cadrul fiecărui operator economic sau al fiecărei instituţii şi, când este cazul, la nivelul unităţii
administrativ-teritoriale şi se face prin dispoziţie scrisă dată de persoana cu atribuţii de conducere.
Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folosită de mai mulţi utilizatori,
reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul construcţiei sau al amenajării
respective, însuşită de utilizatorii în cauză.
În dispoziţia pentru reglementarea fumatului se menţionează :
a) locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe lângă spaţiile publice închise, conform
legii, în care este interzis fumatul sau, după caz, accesul cu ţigări, chibrituri sau brichete; se
prevăd obligatoriu locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile,
precum şi lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite.
b) locurile amenajate pentru fumat;
c) persoanele desemnate să răspundă de supravegherea respectării reglementării pe locuri şi
sectoare de activitate;
d) alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu.
Locurile în care este interzis fumatul se marchează conform legii.
Locurile în care este permis fumatul se marchează cu indicatorul "LOC PENTRU
FUMAT".
Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilor sunt amplasate la o distanţă mai mare
de 40 m faţă de locurile în care există pericol de explozie : gaze şi lichide combustibile, explozivi,
vapori inflamabili etc., 10 m faţă de locurile în care există materiale solide combustibile : lemn,
textile, hârtie, carton asfaltat, bitum şi 50 m faţă de culturile de cereale păioase în perioada coacerii
şi recoltării sau de zonele împădurite.
Locurile stabilite pentru fumat se prevăd cu:
a) scrumiere sau vase cu apă, nisip sau pământ;
b) instrucţiuni afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de comportare în
caz de incendiu ;
c) după caz, mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.
17
 Scrumierele din interiorul clădirilor se amplasează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea
materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele .
Depunerea în scrumiere a altor deşeuri de materiale combustibile, de exemplu, hârtie,
carton, textile, este interzisă.
Golirea scrumierelor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există materiale
combustibile este interzisă.
Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse este interzisă.

3.Reguli de comportare si masuri de

protectie in caz de dezastre

Adeseori activităţile sociale şi economice ale unor grupări umane pot fi tulburate de efectele
tragice ale unor fenomene naturale. În plus ,unele activităţi umane scăpate de sub control pot avea
urmări dezastroase asupra unor colectivităţi de oameni. Se pot produce în acest fel dereglări
distructive şi brutale ale unui sistem, a unei anumite situaţii prestabilite.Apărute de regulă, în mod
brusc, prin surprindere, aceste dereglări pot fi urmate de crearea unui număr mare de victime
omeneşti,
a unui volum mare de distrugeri de bunuri şi valori materiale.
Fenomenele naturale cu urmări tragice , au fost denumite CALAMITĂŢI.
Fenomenele cu efecte dezastruase determinate de activităţile umane, au fost denumite
CATASTROFE.
Calamităţile şi catastrofele care cuprind mari colectivităţi umane ,cu urmări grave , au fost
denumite
DEZASTRE.
-Sunt considerate calamităţi acţiunile dezastroase care apar în urma unor fenomene naturale ca:
cutremure de pământ, alunecările de teren, inundaţiile, secetele prelungite, furtunile, înzăpezirile,
epidemiile, incendiile de păduri sau culturi agricole.
-Sunt considerate catastrofe – riscurile determinate de unele activităţi umane ce devin periculoase
dacă sunt scăpate de sub control .În această categorie sunt incluse :distrugerile unor baraje sau
altor lucrări hidrotehnice, accidentele de circulaţie, accidentele datorate muniţiei neexplodate sau
a armelor artizanale, prăbuşirea unor ruine sau a unor galerii subterane, accidentele industriale.
-Întrucât fiecare tip de calamitate comportă reguli şi măsuri de protecţie specifice ,acestea se vor
trata pentru fiecare în parte astfel:

Măsuri de protecţie în caz de Calamităţi :

a).Cutremurele de pământ. Măsuri de protecţie.

Pentru a preveni urmările dezastroase ale cutremurelor, un rol important revine instruirii tuturor
oamenilor cu regurile de comportare pe timpul cutremurului şi cu perioadele următoare ale
acestuia.
Întrucât mişcarea seismică este un eveniment inprevizibil, apărut de regulă prin surprindere
,este necesar să cunoaştem bine modul şi locurile care pot asigura protecţie în toate împrejurările :
acasă, la serviciu, în locuri publice, cu mijloacele de transport etc.Acestea ,cu atât mai mult cu cât
timpul la dispoziţie pentru realizarea unei oarecare protecţii este foarte scurt.
Pentru protecţie înainte de cutremur este necesar să se realizeze măsuri de protecţie a locuinţei
şi în afara acesteia. În măsurile de protecţie a locuinţei este necesar:
-Recunoaşterea locurilor în care ne putem proteja: grinda , tocul uşii, birou sau sub o masa
rezistentă etc.
-Asigurarea măsurilor de înlăturare a pericolelor de incendiu: protecţia şi evitarea distrugerilor
la instituţiile de alimentare cu electricitate, apă şi gaze.
-Cunoaşterea locurilor de întrerupere a alimentării cu aceste surse.

18
 -Asigurarea stării de rezistenţă a locuinţei. La nevoie se consultă organele de protecţie civilă
locale sau alţi specialişti.
Asigurarea în locuri cunoscute şi uşor accesibile ,a îmbrăcămintei pentru timp rece, a unei
rezerve de elemente uscate şi conserve , a unor materiale şi obiecte necesare realizării unei truse
de prim ajutor.
-Asigurarea unei lanterne , a unui aparat de radio cu tranzistoare şi bateriile necesare.
În măsurile de protecţie în afara locuinţei este necesar:
-Cunoaşterea locurilor celor mai apropiate unităţi medicale,sediile inspectoratelor de protecţie
civilă, de pompieri, de poliţie, de cruce roşie, precum şi alte adrese utile.
-Cunoaşterea bine a drumului pe care vă deplsaţi zilinic ,având în vedere pericolele care pot
apărea:
spargeri de geamuri, căderea unor obiecte de pe balcoane, conducte de gaze, abur, apă etc.
Măsurile ce trebuie luate în timpul producerii unui cutremur puternic,sunt următoarele:
-Păstrarea calmului ,să nu intre în panică şi să liniştiţi pe ceilalţi membri ai familiei : copii,
bătrâni,
femei.
-Prevenirea tendinţelor de a părăsi locuinţa: putem fi surprinşi de faza puternică a mişcării
seismice în holuri, scări,etc. Nu se foloseşte în nici un caz ascensorul.
-dacă suntem în interiorul unei locuinţe – rămânem acolo,departe de ferestre care se pot
sparge, să se ste înspre centrul locuinţei,(clădirii), lângă un perete. Protejarea se face sub o grindă ,
toc de uşă solidă, birou,masă sau bancă din casă suficient de rezistente spre a ne feri de căderea
unor lămpi, obiecte mobile suprapuse, tencuieli ornamentale etc.
-Dacă suntem la serviciu nu fugim pe uşi , nu sărim pe fereastră, nu se aleargă pe scări, nuse
utilizează liftul, nu alergaţi pe stradă.Deplasarea se face cu calm spre un loc deschis şi sigur.
Dacă a trecut şocul puternic al seismului ,se închid imediat sursele de foc cât se poate de repede
,iar dacă a luat foc ceva se intervine imediat..
-dacă seismul ne surprinde în autoturism,ne oprim cât se poate de repede într-un loc deschis
,se evită clădirile prea aproape de stradă, dincolo de poduri, pasaje, linii electrice aeriene şi ne
ferim de firele de curent electric căzute.
-Dacă suntem într-un mijloc de transport în comun sau în tren,staţi pe locul dumneavoastră
până ce se termină mişcarea seismică.Conducătorul trebuie să oprească şi să deschidă uşile , dar
nu este indicat să vă îmbulziţi la coborâre sau să spargeţi ferestrele. În metrou păstraţi-vă calmul şi
ascultaţi recomandările personalului trenului, dacă acesta s-a oprit între staţii în tunel , fără a părăsi
vagoanele.
-Dacă vă aflaţi într-un loc public cu aglomerări de persoane(teatre, cinematograf, stadion, săli
de şedinţă etc.) nu alergaţi către ieşire , îmbulzeala produce mai multe victime decât
cutremurul.Staţi calm şi liniştiţi-vă vecinii pe rând.
După producerea unui cutremur puternic este necesar să luăm următoarele măsuri:
Nu plecaţi imediat din locuinţă.Acordaţi mai întâi primul ajutor celor afectaţi de seism.
Calmaţi persoanele speriate şi copii.
-Ajutaţi-i pe cei răniţi sau prinşi sub mobilier,obiecte sau elemente uşoare de construcţii
căzute ,să se degajeje.
Atenţie ! Nu mişcaţi răniţii grav (dacă nu sunt în pericol imediat de a fi răniţi suplimentar de alte
cauze) până la acordarea unui ajutor sanitar –medical, calificat. Ajutaţi-i pe loc. Curăţaţi traseele
de circulaţie de cioburi sau substanţe toxice, chimicale vărsate, alimente etc. .
-Îngrijiţi-vă de siguranţa copiilor ,bolnavilor.bătrânilor, liniştiţi-i asigurându-le îmbrăcăminte
şi încălţăminte corespunzătoare sezonului în care ne aflăm.
-Ascultaţi numai anunţurile posturilor de radio-televiziune şi recomandările acestora.
-Verificaţi preliminar starea instalaţiilor de electricitate, gaz, apă, canal din locuinţă.
-Părăseşte calm locuinţa după seism, fără a lua cu dvs.lucruri inutile. Verificaţi mai întâi scara
şi drumul spre ieşire.

19
 -Dacă la ieşire întâlniţi uşi blocate, acţionaţi fără panică pentru deblocare şi curăţaţi zona de
cioburi ,utilizând un scaun,sau un alt obiect corespunzător. Deplasaţi-vă într-un loc deschis şi
sigur (parc,stadion etc,)
-Fiţi pregătit psihic şi fizic pentru eventualitatea unor şocuri (replici) ulterioare primei mişcări
seismice, care de regulă este mai redus decât cel iniţial.Nu daţi crezare zvonurilor privind
eventualele replici seismice şi urmărilor lor, utilizaţi numai informaţiile şi recomandările transmise
oficial, recepţionate direct de dvs. şi nu din auzite.
-Nu ascultaţi sfaturile unor aşa –zişi specialişti necunoscuţi de dvs. care în asemenea situaţii
apar
ad-hoc.
b). Alunecările de teren .Măsuri de protecţie.
Măsurile planificate pentru prevenire , protecţie şi intervenţie în cazul alunecărilor de teren
sunt similare cu cele aplicate în caz de cutremur. O particularitate o constituie faptul că
evenimentul ,cu rare excepţii, nu se desfăşoară chiar prin surprindere .Alunecările de teren se pot
desfăşura cu viteze de 1,5 - 3m/s, iar în unele situaţii şi peste 3 m/s, oferind astfel posibilitatea
pentru realizarea unor măsuri în astfel de situaţii. În aceste condiţii, un rol important revine
acţiunilor de observare a condţiilor de favorizare a alunecărilor de teren şi alarmării (avertizării)
populaţiei în timp util realizării protecţiei.
Pentru prevenirea urmărilor dezastruase ale alunecărilor de teren,organele de specialitate
,supunând unui control permanent aceste fenomene ,au ajuns la următoarele concluzii:
Alunecările de teren pot fi preântâmpinate dacă sunt făcute din timp investigaţiile necesare
stabilirii condiţiilor de apariţie şi de dezvoltare a lor ; se pot preîntâmpina asemenea evenimente
dacă se aplică procedeele adecvate de ţinere sub control; este necesar a se evita amplasarea unor
obiective industriale sau a altor construcţii în zonele în care asigurarea stabilităţii straturilor nu se
pot realiza sau este foarte costisitoare, este posibilă protecţia dacă se preconizează şi se planifică
din timp măsuri corespunzătoare şi se realizează o informare oportună a populaţiei în zona de risc.
În general, în acţiunile de intevenţie, în afara unor cazuri particulare, se va urmări recuperarea
bunurilor materiale şi refacerea avariilor.Salvarea supravieţuitorilor din clădirile acoperite se
realizează în condiţiile similare acţiunilor preconizate în cazul cutremurelor de pământ.
c) Inundaţiile .Măsuri de protecţie.
Împotriva inundaţiilor , indiferent de cauza lor, este posibil să se asigure măsuri de prevenire
şi de protecţie astfel încât să se diminueze sau să se elimine acţiunea lor distructivă.
Prevenirea apariţiei inundaţiilor sau diminuarea –eliminarea acţiunilor distructive, se pot
asigura prin:
- Realizarea unor lucrări destinate să reţină şi să întârzie scurgerea apelor de pe versanţi, din
afuienţii mai mici ai bazinelor sau de torente care s-ar forma ca urmare a unor ploi abundente sau
prin topirea zăpezilor etc.Aceste lucrări pot fi acţiuni de împădurire sau reîmpădurire a vesanţilor ,
crearea unor tipuri de învelişuri care să favorizeze infiltraţia şi să reducă scurgerea apelor de pe
versanţi,construirea unor baraje de reţinere pe fundul văilor.
- Modificarea cursului inferior râurilor prin construirea unor diguri şi canale, precum şi prin
realizarea unor bazine temporare pe unele porţiuni de luncă pentru a reţine apa revărsată.
- -Zonarea luncilor inundabile în vederea stabilirii zonelor de interdicţie în care se interzice
orice construcţie în zona canalului de inundaţie, a zonelor de restricţie în care sunt admise unele
construcţii şi a zonelor de avertizare situate în afara nivelului inundaţiei de proiectare.
- -Aplicarea unor măsuri de proiectare care permit clădirilor şi altor construcţii civile ori
industriale să reziste la creşterea nivelului apelor şi la viteza de deplasare a acestora.
- În vederea realizării protecţiei populaţiei ,animalelor şi a bunurilor materiale,aceste măsuri
de prevenire se complectează prin:

MARTIE

20
 1. Proceduri de comportare a populatiei la accident chimic
2. Reguli si proceduri privind interventia la incendiu
3. Controlul respectarii normelor de aparare impotriva incendiilor

PROCEDURI DE COMPORTARE A POPULATIEI LA URGENTA RADIOLOGICA

 Anunţaţi-vă familia şi vecinii;
 Folosiţi mijloacele de protecţie;
 Adăpostiţi animalele;
 Protejaţi sursele de apă, depozitele de alimente, cereale şi furaje;
 Adăpostiţi-vă în locul deja stabilit şi etanşaţi-l complet;
 În caz de evacuare părăsiţi zona imediat, fără panică;
 Menţineţi aparatele radio deschise pentru a putea recepţiona mesajele organelor
abilitate;
 Nu părăsiţi locul de adăpostire, decât la indicaţiile organelor de protecţie civilă;
 Respectaţi regulile de circulaţie şi restricţiile de consum ale apei şi alimentelor;
 Prezentaţi-vă cât mai rapid la punctele de decontaminare persoane după încetarea
alarmei;

PROCEDURI DE COMPORTARE A POPULATIEI LA ACCIDENT BIOLOGIC

 Anunţaţi imediat despre producerea accidentului cel mai apropiat organ de protecţie
civilă, sanitar sau de poliţie;
 Îmbrăcaţi mijloacele de protecţie individuală;
 Adăpostiţi-vă în cele mai apropiate construcţii speciale;
 Nu intraţi în contact cu bolnavii fără să fiţi protejaţi;
 Decontaminaţi-vă hainele după fiecare contact cu bolnavii sau cu obiectele
contaminate;
 După părăsirea adăpostului executaţi decontaminarea locuinţei, hainelor, mobilei,
lenjeriei, obiectelor personale şi distrugeţi insectele şi rozătoarele;
 În timpul decontaminării nu scoateţi mijloacele de protecţie, nu mâncaţi, nu beţi, nu
fumaţi;
 Nu părăsiţi locuinţa fără mijloace de protecţie individuale;
 Nu lăsaţi copii să părăsească locuinţa;
 Respectaţi regulile de igienă!

PROCEDURI DE COMPORTARE A POPULATIEI IN ADAPOST

 Executaţi cu stricteţe dispoziţiile date de şeful adăpostului;

 Aveţi pregătite permanent mijloacele de protecţie individuală;
 Menţineţi ordinea şi disciplina;
 Păstraţi liniştea şi nu produceţi panică;
 Acordaţi prioritate copiilor, femeilor gravide, bătrânilor, persoanelor ce nu se pot
deplasa;
 Nu fumaţi, nu umblaţi la uşi;
 Nu aruncaţi rezidiuri menajere în alte locuri decât cele indicate;

2. PROCEDURI DE COMPORTARE A POPULATIEI LA ACCIDENT CHIMIC

21
  Închideţi ermetic geamurile şi uşile cu bandă adezivă, leucoplast, ţesături, scotch, iar
în încăperile cu sobe închideţi coşurile;
 Nu părăsiţi incintele sigure decât cu masca de gaze pe figură;
 Nu consumaţi apă sau produse alimentare decât din surse protejate, pentru a preveni
intoxicarea;
 Fiţi în permanenţă pregătiţi pentru o eventuală evacuare;
 Nu intraţi în locuinţe sau încăperi cu îmbrăcămintea contaminată;
 Executaţi decontaminarea personală a încălţămintei şi îmbrăcămintei;
 Părăsirea locului de adăpostire se face numai la indicaţiile organelor de protecţie
civilă;

2.Reguli si proceduri privind interventia la incendiu

Măsuri tehnice şi organizatorice pentru realizarea intervenţiei în caz de incendiu

În scopul acţionării cu eficienţă, în cazul oricărui început de incendiu sau avarie urmată
de incendiu, în spaţiile în care societatea îşi desfăşoară activitatea, persoanele nominalizate în
prezenta decizie, care au funcţii de conducere sau coordonare a activităţii din zonele de
competenţă, vor lua următoarele măsuri:
 Organizează alarmarea şi anunţarea incendiului tuturor persoanelor şi
instituţiilor interesate (persoanele fizice, salariaţii, etc, aflate în zona producerii incendiului,
conducerea societăţii, pompierii militari, poliţia, salvarea, protecţia civila, după caz);
 Organizează activitatea de evacuare a persoanelor şi bunurilor materiale de
valoare;
 Stabilesc mijloacele de primă intervenţie sau instalaţiile cu care intervin pentru
stingerea incendiilor;
 Conduc acţiunea echipelor de primă intervenţie a căror componenţă este stabilită
prin dispoziţie scrisă, în vederea localizării şi lichidării incendiului produs;
 Stabilesc măsuri de protecţie individuală a personalului de intervenţie pe timpul
desfăşurării acestei activităţi;
 Pun la dispoziţia forţelor chemate în ajutor (pompieri, salvare, poliţie) toate
informaţiile necesare unei intervenţii rapide şi eficiente;
 Stabilesc măsuri privind înlăturarea efectelor negative produse de incendiu şi
reluarea activităţii în condiţii depline de securitate.
Orice salariat care observa un incendiu are obligaţia de a anunţa, prin orice mijloc
conducerea societăţii, pompierii, salvarea, poliţia, după caz, şi să acorde ajutor după posibilităţile
sale, pentru limitarea şi stingerea incendiilor.
In caz de incendiu, orice salariat indiferent de locul de muncă sau de pregătirea
profesională a acestuia are obligaţia de a acorda ajutor, când şi cât este raţional posibil, semenilor
aflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitarea victimei, a conducerii
societăţii sau a pompierilor militari.

1. Alarmarea în caz de incendiu

Alarmarea locală, a persoanelor aflate la locul de muncă, a echipelor de prima intervenţie

şi a conducerii societăţii se face prin voce, cu ajutorul dispozitivelor de anunţare sau alarmare,
telefonic sau prin intermediul instalaţiilor automate de detectare, semnalizare şi alarmare în caz
de incendiu (acolo unde acestea există).

22
 Alarmarea serviciilor publice pentru situaţii de urgenţă se face telefonic la numărul 112
Dispeceratul Unic pentru Situaţii de Urgenţă.
De alarmare răspunde persoana desemnată prin procedura de organizare apărării
împotriva incendiilor la fiecare loc de muncă, care va comunica : natura situaţiei de urgenţă care
s-a produs (incendiu, explozie, avarie, cutremur, inundaţie, prăbuşirea construcţiei etc) ; locul
incendiului( subsol, parter, etaj, acoperiş) ; natura lui ( materialul care arde, lemn, hârtie, materiale
plastice, lichide combustibile etc.) ; posibilităţile de propagare, pericolul pe care îl reprezintă
pentru oameni, precum şi alte informaţii solicitate de aceştia. În vederea însuşirii concepţiei de
acţiune pentru stingerea incendiilor, a verificării şi funcţionării sistemelor de alarmă şi stingere a
incendiilor precum şi pentru menţinerea antrenamentului echipelor de primă intervenţie, se vor
organiza periodic aplicaţii şi exerciţii practice cu participarea tuturor salariaţilor, în baza unui
grafic aprobat de conducerea societăţii şi/sau a societăţilor cooperante.

2.Concepţia de acţiune pentru stingerea incendiilor

Echipele de prima intervenţie intervin pentru stingerea incendiilor izbucnite în oricare

încăpere a societăţii, folosind mijloace de prima intervenţie aflate în dotare, sau după caz, a
hidranţilor interiori sau exteriori (subterani) de incendiu. Conducerea societăţii sau persoanele
desemnate de acestea, vor lua măsuri impuse de situaţie privind acordarea ajutorului medical
persoanelor accidentate. Se vor lua măsuri urgente pentru limitarea incendiului în funcţie de
natura, proporţiile lui, proprietăţile materialelor şi substanţelor combustibile incendiate sau aflate
în imediata apropiere a focarului incendiului, sarcina termică, viteza de ardere, direcţiile
principale probabile de propagare şi eficienţa intervenţiei pe locul de muncă;
Se adoptă, în funcţie de situaţia tactică existentă, cele mai eficiente procedee de stingere
pentru:
 reducerea temperaturii în zona de ardere;
 izolarea elementelor combustibile faţă de aerul atmosferic;
 introducerea de inhibitori (gaze inerte, abur, substanţe chimice) în spaţiile în care
se produc reacţii de ardere;
 oprirea accesului substanţelor combustibile în zona de ardere.
Echipele de salvatori vor executa misiunile prestabilite pentru salvarea oamenilor şi
evacuarea bunurilor materiale de valoare.
În cazul inundării zonei incendiate cu fum se vor lua măsuri pentru punerea în funcţie a
instalaţiilor de exhaustare (acolo unde acestea există), practicarea unor deschideri pentru
evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi care se pot degaja pe timpul incendiului. Se va avea în
vedere la practicarea acestor deschideri sau la spargerea geamurilor să se efectueze limitat pentru
a nu conduce la alimentarea în exces cu oxigen contribuind astfel în mod dezavantajos la
propagarea şi mărirea vitezei de ardere amplificând dinamica incendiului.

3.Evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor

Periodic, la nivelul fiecărui loc de muncă indiferent de natură activităţii desfăşurate, se

va analiza stadiul cunoaşterii şi aplicării prevederilor legale referitor la activitatea de apărare
împotriva incendiilor şi se vor adopta măsuri pentru îmbunătăţirea nivelului de protecţie şi
siguranţa la foc.
Materialele de analiză se vor întocmi de persoanele cu atribuţii în domeniul
prevenirii şi stingerii incendiilor şi se vor referi la:
 Îndeplinirea sarcinilor şi obligaţiilor ce revin conducerii, factorilor cu funcţii de
răspundere;
 Stadiul depistării şi îndepărtării cauzelor de incendiu, a stărilor de pericol şi
situaţiilor deosebite precum şi măsurile luate în vederea înlăturării acestora;
23
  Constituirea şi funcţionarea echipelor de specialişti sau de intervenţie,
implicarea şi aportul acestora la activitatea de apărare împotriva incendiilor;
 Capacitatea de intervenţie a forţelor şi mijloacelor proprii precum şi modul de
cooperare şi colaborare cu organele specializate pe linia activităţii de apărare împotriva
incendiilor;
 Dinamica incendiilor, începuturile de incendii, avariile sau exploziile, cauzele
care le-au generat şi consecinţele acestora.

Apărarea împotriva incendiilor în cazul calamităţilor naturale şi catastrofelor

Pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, în cazul producerii unor calamităţi naturale

ori catastrofe, s-au prevăzut măsuri pe baza scenariilor şi situaţiilor concrete atât pentru
încăperile cu destinaţie de birouri, spaţii cu activităţi diverse (productive, depozitare,
vânzare, etc), cât şi pentru cele tehnico-administrative.
In elaborarea concepţiei de acţiune se acordă prioritate salvării vieţilor oamenilor,
concentrării forţelor şi mijloacelor pentru limitarea pierderilor materiale şi înlăturarea
consecintelor respective.
Măsuri pregătitoare pentru:
 Identificarea, nominalizarea şi luarea în evidenţă a punctelor vulnerabile cu
pericol de incendiu sau explozie care ar putea fi afectate şi modul de intervenţie;
 Intocmirea, reactualizarea şi cunoaşterea planurilor de situaţie a tuturor
nivelurilor, evidenţierea căilor de evacuare, traseele conductei de gaze, lichide combustibile,
apă, instalaţii electrice, încălzire, etc.
 Stabilirea pentru toate locurile de muncă a modului de operare (acţiune) în caz de
incendiu, calamităţi naturale, catastrofe;
 Limitarea posibilităţilor de propagare a focului, fumului şi gazelor fierbinţi;
 Reducerea sarcinii termice;
 Creşterea capacităţii de intervenţie prin pregătirea specială a forţelor proprii şi a
echipelor de intervenţie de pe locurile de muncă.
Măsuri pe timpul evenimentelor şi imediat după producerea acestora
Aplicarea planului de acţiune şi a măsurilor stabilite în raport de situaţia concreta;
 Cunoaşterea permanentă a situaţiei operative din societate, depistarea şi
înlăturarea imediată a pericolelor şi a defecţiunilor produse la sistemele de protecţie împotriva
incendiilor.
Măsuri pentru înlăturarea consecinţelor
 Stabilirea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor ce trebuie luate la
repunerea în funcţie a instalaţiilor, la redarea în exploatare a clădirii societăţii şi verificărea
îndeplinirii măsurilor respective;
 Repunerea în funcţie a sistemelor de protecţie împotriva incendiilor sau efracţie
avariate, după caz, înlocuirea acestora ori suplimentarea lor prin măsuri cu caracter temporar;
 Controlul respectării normelor în toate sectoarele de activitate;
 Studierea concluziilor desprinse în urma evenimentului şi stabilirea de măsuri
pentru viitor.

Particularităţi ale intervenţiilor în cazul calamităţilor

In cazul producerii de cutremure:
 Recunoaşterea clădirii şi instalaţiilor afectate prin:
- recunoaşterea proporţiilor distrugerilor;
- gradul de pericol pentru oameni;
- mijloace şi procedee de salvare;
- starea căilor de acces;
24
 - măsura în care au fost afectate instalaţiile utilitare;
- posibilitatea de producere a unor explozii sau incendii şi măsurile necesare
pentru preîntâmpinarea acestora.
 Organizarea acţiunilor de salvare a salariaţilor sau clienţilor surprinşi sub
dărâmături sau blocaţi în subsol;
 Asigurarea alimentării cu apă pentru incendiu;
 Supravegherea unor instalaţii unde există posibilitatea izbucnirii de incendiu;
 Urmărirea repunerii în stare de funcţionare a instalaţiilor utilitare.
În cazul inundaţiilor
1. Se acţionează pentru cercetarea zonelor clădirii afectate pentru stabilirea situaţiei
reale;
2.Evacuarea persoanelor aflate în pericol;
3. Organizarea evacuării bunurilor materiale de valoare sau a celor care interacţionează
periculos în contact cu apa, aflate în locurile inundate;
4.Organizarea evacuării apei din subsoluri;
1. Asigurarea întreruperii, cu ajutorul specialiştilor, a instalaţiilor electrice şi de
gaze, interzicerea folosirii mijloacelor de iluminat improvizate;
2. Asigurarea pazei bunurilor calamitate;
3. Limitarea zonelor calamitate prin măsuri adecvate şi în funcţie de situaţia
efectivă la faţa locului;
4. Asigurarea unor legături permanente între punctele de comanda şi echipele de
lucru dislocate , pentru a putea fi concentrate operativ în caz de incendiu.

În caz de înzăpezire
 Asigurarea deblocării surselor de alimentare cu apă şi a căilor de acces către
acestea, protejarea surselor;
 Deblocarea principalelor căi de circulaţie interioare;
 Verificarea funcţionării instalaţiilor utilitare;
 Luarea tuturor măsurilor pentru prevenirea accidentelor pe timpul desfăşurării
intervenţiei;
 Participarea la înlăturarea zăpezii de pe acoperişurile în pericol de prăbuşire
(dacă este cazul).
 Intensificarea activităţii de prevenire îndeosebi în spaţiile aglomerate şi
periculoase la incendii;
 Înlăturarea posibilităţilor de pătrundere a apei rezultate din topirea zăpezii în
subsolurile şi canalele tehnologice..
Cadrul tehnic şi responsabilii cu problemele de prevenire şi stingere a incendiilor şi în
domeniul situaţiilor de urgenţă vor aduce la cunoştinţa personalului societăţii prevederile prezentei
decizii în părţile ce-i privesc şi vor urmări aplicarea ei.
3.CONTROLUL RESPECTĂRII NORMELOR DE

APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Personalul autorităţilor publice, care, potrivit competenţelor şi prevederilor legale,

execută controale în domeniul apărării împotriva incendiilor, este:
a) personalul desemnat din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi din
inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti;
b) cadre tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor din structura ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale;

25
 c) cadre tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor din structura autorităţilor administraţiei publice locale.
Controlul propriu al respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare
împotriva incendiilor se efectuează de:
a) structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor constituite în cadrul
operatorului economic/instituţiei/localităţii pe baza unui grafic (anual, trimestrial,
lunar, zilnic, după caz);
b) personalul din componenta preventivă a serviciilor publice, voluntare şi private;
c) şefii locurilor de muncă respective, zilnic sau pe schimb, după caz.
Controlul efectuat de structurile stabilite la alin (1) lit. a) se finalizează prin
documente scrise, în care se consemnează:
a) construcţiile şi instalaţiile care au fost cuprinse în control;
b) constatările rezultate din teren;
c) propuneri de măsuri şi acţiuni de înlăturare a deficienţelor şi de îmbunătăţire a
activităţii.
Trimestrial, structurile enumerate la alin.1) lit. a) efectuează un control de verificare
privind respectarea obligaţiilor contractuale din domeniul apărării împotriva incendiilor şi a
normelor specifice de apărare împotriva incendiilor la persoanele fizice/juridice care
desfăşoară activităţi în perimetrul operatorului economic/instituţiei/localităţii.
Constatările, măsurile şi deciziile adoptate în urma controalelor se aduc la cunoştinţă
prin documente scrise tuturor persoanelor implicate.
În baza concluziilor rezultate din controalele autorităţii de stat sau din controalele
proprii, administratorul operatorului economic, conducătorul instituţiei sau, după caz,
primarul este obligat să ia măsuri imediate de remediere a tuturor neregulilor constatate în
domeniul apărării împotriva incendiilor.
Activitatea de apărare împotriva incendiilor desfăşurată de operatorul economic,
instituţie sau organul administraţiei publice centrale sau locale se analizează, conform legii,
semestrial sau anual, după caz, precum şi cu prilejul finalizării controalelor şi după
producerea unor incendii.
Analiza prevăzută la alin.(1) se desfăşoară pe bază de raport sau informare
întocmită de structura care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
Raportul de analiză conţine, în principiu, următoarele probleme:
a) implementarea noilor prevederi legale;
b) stadiul îndeplinirii măsurilor stabilite;
c) deficienţele care se manifestă în domeniul apărării împotriva incendiilor;
d) concluzii din activitatea de instruire şi pregătire a personalului ;
e) relaţiile cu terţi privind apărarea împotriva incendiilor;
f) asigurarea dotării, calitatea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor;
g) eficienţa activităţilor desfăşurate de structurile cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor;
h) propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii.
Aspectele discutate pe timpul analizei se consemnează într-un proces-verbal, iar deciziile
care se iau se aprobă printr-o hotărâre care se difuzează persoanelor interesate.
La analiză participă în mod obligatoriu, după caz, preşedintele consiliului judeţean,
primarul, administratorul operatorului economic, conducătorul instituţiei, precum şi şefii
structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, şefii sectoarelor de
activitate la care sunt făcute menţiuni în raport şi, după caz, proprietarii construcţiilor, în
situaţia utilizării unei clădiri sau incinte de către mai mulţi operatori economici.
APRILIE

26
1. OMAI 163 din 28.02.2007 pentru aprobarea Normelor generale de aparare impotriva
incendiilor, art. 91 - 96
2.Cunoaşterea şi mânuirea mijloacelor şi instalaţiilor de stingere din dotare (stingătoare
portative şi hidranţi de incendiu –descriere,funcţionare şi intreţinere )
3. Legea 481 privind Protectia Civila, art.11,12,13,14,15,16

-exerciţiu şedinţa practică –expunere

1. OMAI 163 din 28.02.2007 pentru aprobarea Normelor generale de aparare

impotriva incendiilor, art. 91 - 96

ART.91. Elementele de limitare a propagării focului, de izolare termică şi de etanşare la

fum şi la gaze fierbinţi din alcătuirea construcţiilor şi a instalaţiilor se menţin permanent în bună
stare, pentru a-şi îndeplini rolul stabilit.
ART.92.(1) În construcţiile civile/publice şi de producţie, cantităţile de materiale şi de
substanţe combustibile utilizate nu trebuie să conducă la depăşirea densităţii sarcinii termice
stabilite prin reglementări tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie, după
caz.
(2) În sălile aglomerate şi de sport, pe stadioane sau pe alte arene sportive ori în incinte
amenajate pentru activităţi cu public este interzis accesul publicului cu produse şi substanţe
inflamabile sau cu alte mijloace care pot produce incendii sau explozii.
(3) Depozitarea şi utilizarea în spaţii publice a mijloacelor, produselor şi substanţelor
prevăzute la alin. (2) se permit numai în locurile amenajate în acest scop şi cu respectarea
măsurilor de apărare împotriva incendiilor.
ART.93.(1) La clădiri administrative / birouri, activitatea se organizează astfel încât să nu
se creeze aglomerări ale publicului care să îngreuneze sau chiar să blocheze evacuarea în caz de
incendiu.
(2) Pe timpul exploatarii încăperilor, compartimentelor si spaţiilor aferente clădirilor
administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin
limitarea la strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelor surse cu
potenţial de aprindere a acestora.
ART.94.(1) În sălile aglomerate ori amenajările temporare în care se desfăşoară
activităţi cu public nu se admite accesul unui număr de persoane mai mare decât capacitatea
stabilită prin proiect;
(2) Amplasarea mobilierului în sălile aglomerate se realizează astfel încât să se asigure
culoare de trecere cu lăţimi care să permită deplasarea publicului către ieşirile din sală.
(3) În incintele prevăzute la alin.(1) scaunele sau băncile se fixează de pardoseală astfel
încât să nu fie răsturnate în caz de panică şi să asigure evacuarea rapidă şi fără accidente a
publicului.
(4) La finalizarea activităţii în sala aglomerată sau amenajarea temporară se execută un
control de verificare pentru depistarea şi înlăturarea eventualelor nereguli în domeniul prevenirii
incendiilor pe timpul exploatării.
(5) Se recomandă asigurarea unui sistem de alarmare în caz de incendiu cu mesaj
preînregistrat.
ART.95.(1) În perioadele caniculare sau secetoase, consiliile judeţene sau locale din
zonele cu risc crescut de incendiu şi, după caz, administratorii operatorilor
economici//conducătorii instituţiilor din zonele menţionate, trebuie să elaboreze programe
speciale de măsuri pentru prevenirea incendiilor specifice.
(2) Măsurile speciale pe timpul secetos cuprind:

27
a) identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de incendiu în
condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de precipitaţii;
b) interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;
c) restricţionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care creează
condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanţe volatile sau
supraîncălziri excesive;
d) asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi
a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin
depozitare la umbră, ca de exemplu, copertine, şoproane deschise şi alte asemenea sau, după caz,
prin răcire cu perdele de apă rece;
e) intensificarea controalelor în zonele cu culturi agricole şi în locuri cu vegetaţie forestieră,
mai ales cele frecventate pentru agrement;
f) asigurarea şi verificarea zilnică a rezervelor de apă pentru incendiu.
(3) Măsurile speciale stabilite sunt aduse la cunoştinţă tuturor salariaţilor şi, după caz,
populaţiei.

2.Cunoaşterea şi mânuirea mijloacelor şi instalaţiilor de stingere din dotare

(stingătoare portative şi hidranţi de incendiu –descriere,funcţionare şi intreţinere )
-sedinta practica-

3. Legea 481 privind Protectia Civila, art.11,12,13,14,15,16

Art. 11. Managementul protectiei civile se asigura de catre componentele Sistemului
National de Management al Situatiilor de Urgenta, potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 21/2004.
Art. 12. (1) Activitatea de protectie civila din Romania este coordonata de primul-
ministru, care conduce aceasta activitate prin ministrul administratiei si internelor, in calitate de
presedinte al Comitetului National pentru Situatii de Urgenta.
(2) La nivelul institutiilor publice centrale si locale, activitatea de protectie civila este
condusa de catre presedintii comitetelor pentru situatii de urgenta, constituite potrivit legii, iar la
nivelul agentilor economici, de catre conducatorii acestora.
Art. 13. (1) La toate nivelurile de competenta, in structurile cu activitate permanenta sau
temporara din Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta se constituie structuri
specializate in domeniul protectiei civile.
(2) La nivelul municipiilor, al oraselor, al comunelor, al institutiilor publice si al agentilor
economici cuprinsi in clasificarea din punct de vedere al protectiei civile, se incadreaza personal
de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile.
(3) Personalul de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile se incadreaza la:
a) ministerele si institutiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se constituie centre
operative pentru situatii de urgenta cu activitate permanenta;
b) serviciile publice deconcentrate la nivel judetean, la nivelul municipiului Bucuresti si
sectoarelor acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit legii, constituie centre operative
pentru situatii de urgenta cu activitate permanenta;
c) regiile autonome, companiile nationale si societatile comerciale care, prin specificul
activitatii lor, pot crea stari potential generatoare de situatii de urgenta civila sau sunt expuse
unor riscuri majore;
d) consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale in care, potrivit schemelor cu
riscuri teritoriale intocmite conform legii de catre inspectoratele pentru situatii de urgenta, exista
pericolul potential de producere a dezastrelor naturale provocate de cutremure, inundatii si
incendii de padure.
(4) Personalul de specialitate prevazut la alin. (2) asigura permanent coordonarea
planificarii si a realizarii activitatilor si masurilor de protectie civila, participa la pregatirea
28
serviciilor de urgenta, a salariatilor si/sau a populatiei si asigura coordonarea secretariatelor
tehnice ale comitetelor pentru situatii de urgenta, respectiv a celulelor de urgenta.
(5) Persoanele prevazute la alin. (3), cu exceptia celor incadrate la societati comerciale si
regii autonome, sunt functionari publici si, pe timpul indeplinirii atributiilor de serviciu, sunt
investite, in calitate de inspectori de protectie civila, cu exercitiul autoritatii publice. Calitatea de
inspector de protectie civila se atribuie prin ordin sau prin dispozitie scrisa a angajatorului.
(6) Personalul de specialitate poate fi incadrat in munca sau in serviciu, dupa caz, numai
dupa obtinerea unui certificat de competente profesionale in conditiile stabilite prin metodologia
emisa de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.
(7) In functie de complexitatea si volumul atributiilor de serviciu, personalul de
specialitate prevazut la alin. (2) poate indeplini, prin cumul, si atributiile cadrului tehnic in
domeniul apararii impotriva incendiilor.
Art. 14. La instituirea masurilor exceptionale, precum si in situatii de conflict armat,
structurile existente pe timp de pace, ca si cele care se completeaza sau se infiinteaza la
mobilizare, indeplinesc functiile si atributiile pe linia protectiei civile prevazute de lege.
Art. 15. (1) Activitatea de prevenire in domeniul protectiei civile si/sau al interventiei
operative se asigura de catre serviciile de urgenta, prin structuri specializate, in conformitate cu
competentele si atributiile stabilite potrivit legii.
(2) Serviciile de urgenta profesioniste sau voluntare si celelalte structuri specializate
pentru interventie si actiune in situatii de urgenta, constituite de catre autoritatile abilitate in
conditiile legii, cuprind personal si formatiuni instruite in specialitati necesare protectiei civile.
(3) Prevederile alin. (2) se aplica si serviciilor de urgenta private, constituite potrivit
dispozitiilor legale.
(4) Criteriile de performanta pentru formatiunile prevazute la alin. (2) si (3) se elaboreaza
de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si se aproba prin ordin al ministrului
administratiei si internelor.
Art. 16. Coordonarea de specialitate a activitatilor de protectie civila prevazute la art. 15
alin. (1) se realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, prin structurile sale
specializate, si la nivel local, prin inspectoratel pentru situatii de urgenta judetene si al
municipiului Bucuresti ori, pe timpul starilor exceptionale de mobilizare sau la razboi, prin
punctele de comanda care se asigura din timp de pace la nivelul autoritatilor administratiei
publice centrale, la cele judetene, municipale, de sectoare, orasenesti, al altor localitati
importante, precum si la unele institutii publice si agenti economici.
4. Ordin 29 din 2009 - Reguli şi mãsuri de prevenire a incendiilor la instalaţii utilitare
aferente construcţiilor şi spaţiilor aflate în exploatare din obiectivele de cult

ART. 62
Instalaţiile aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apã, de încãlzire, de
ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele asemenea, precum şi instalaţiile tehnologice se
exploateazã potrivit reglementãrilor tehnice şi prezentelor dispoziţii generale, astfel încât acestea
sã nu constituie surse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor.
ART. 63
Instalaţiile aferente construcţiilor trebuie sã corespundã destinaţiei, tipului şi categoriei de
importanţã a construcţiei, precum şi riscului de incendiu, sã aibã nivelul de protecţie
corespunzãtor mediului în care sunt amplasate şi sã respecte prevederile din normativele
specifice de apãrare împotriva incendiilor.
ART. 64
Instalaţiile tehnologice se exploateazã cu respectarea strictã a instrucţiunilor şi regulilor de
utilizare, precum şi a mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor, stabilite de proiectanţi şi de
producãtori.
ART. 65
Pe timpul exploatãrii instalaţiilor aferente construcţiilor, prevãzute la art. 62, şi a instalaţiilor
29
tehnologice se interzic:
a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;
b) funcţionarea fãrã sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform instrucţiunilor de
funcţionare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau
înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;
c) întreţinerea necorespunzãtoare a elementelor prevãzute pentru izolare termicã sau electricã
ori pentru separare;
d) depãşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrãrilor de întreţinere şi reparaţii sau
executarea necorespunzãtoare a acestora;
e) executarea lucrãrilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificãri de cãtre personal
neautorizat;
f) utilizarea cu improvizaţii care sã prezinte risc de incendiu şi/sau explozie;
g) neasigurarea protecţiei la foc corespunzãtoare faţã de materialele şi substanţele
combustibile existente în spaţiul în care sunt utilizate;
h) lãsarea în funcţiune peste programul stabilit, în cazurile în care instrucţiunile specifice
interzic acest lucru.
ART. 66
Menţinerea în bunã stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pãmânt a
descãrcãrilor electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii, utilaje şi
echipamente tehnologice, conform reglementãrilor tehnice specifice.
ART. 67
Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pãmânt a electricitãţii statice, conform
instrucţiunilor specifice şi reglementãrilor tehnice, este obligatorie.
ART. 68
La exploatarea instalaţiilor electrice se interzic:
a) înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întrerupãtoarelor automate cu altele
necalibrate;
b) racordarea unor consumatori care depãşesc puterea nominalã a circuitelor;
c) supraîncãrcarea instalaţiei electrice, respectiv a conductoarelor, cablurilor, întrerupãtoarelor,
comutatoarelor, prizelor şi transformatoarelor;
d) supunerea legãturilor electrice la eforturi de tracţiune care nu fac parte din liniile de contact
ce alimenteazã receptoare mobile şi conductele electrice izolate liber;
e) lãsarea neizolatã a capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontãrii parţiale a unei
instalaţii;
f) folosirea legãturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice, fãrã ştecãr, direct
în prize;
g) utilizarea prizelor fãrã prevederea dispozitivului de protecţie diferenţialã şi de limitare a
puterii, amplasate la distanţã mai micã de 1,00 m de materiale combustibile ori în incinta
depozitelor şi magaziilor cu materiale combustibile;
h) utilizarea receptorilor de energie electricã de tipul radiatoarelor, reşourilor, fiarelor de
cãlcat, ciocanelor de lipit etc. fãrã asigurarea mãsurilor de izolare faţã de materialele şi
elementele combustibile din spaţiul sau încãperea respectivã;
i) utilizarea lãmpilor mobile ori portative alimentate prin cordoane improvizate şi/sau uzate;
j) folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de luminã ori a abajururilor improvizate, din
carton, hârtie sau din alte materiale combustibile;
k) aşezarea pe motoarele electrice a unor materiale combustibile precum cârpe, hârtii, folii de
mase plastice, lemn sau altele similare;
l) utilizarea radiatoarelor, aerotermelor şi a reşourilor electrice improvizate, cu defecte;
m) folosirea în stare defectã, uzatã şi/sau cu improvizaţii a instalaţiei electrice şi/sau a
receptorilor electrici;
n) suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare, dacã aceasta nu
este prevãzutã din fabricaţie;
30
 o) agãţarea sau introducerea în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor, canalelor sau a
tunelelor electrice a obiectelor de orice fel;
p) adãpostirea de obiecte şi/sau materiale combustibile în posturile de transformare şi/sau
încãperile tablourilor generale de distribuţie electricã;
q) efectuarea lucrãrilor de întreţinere, revizii şi reparaţii de cãtre personal neautorizat.
ART. 69
La exploatarea instalaţiilor de gaze se respectã urmãtoarele reguli principale:
a) verificarea şi menţinerea în bunã stare de funcţionare a instalaţiei şi a elementelor
componente, pentru înlãturarea oricãrei posibilitãţi de scurgere a gazelor;
b) în cazul în care se constatã miros de gaze, înainte de a se aprinde focul, se aeriseşte
încãperea respectivã, se depisteazã şi se înlãturã, de cãtre personal autorizat, defectele care au
provocat scãpãrile de gaze;
c) aprinderea şi stingerea focului se executã numai de cãtre personal instruit în acest scop,
lângã fiecare sobã afişându-se câte o etichetã pe care se menţioneazã, pe lângã ora de aprindere
şi stingere, urmãtorul text: "Pentru aprinderea şi stingerea focului rãspunde: (numele şi
prenumele persoanei)";
d) înainte de aprinderea arzãtorului de gaze, robinetul trebuie sã fie închis, iar când arzãtorul
este în funcţiune, uşa cenuşarului se deschide;
e) atât la aprinderea, cât şi la stingerea focului gazele se menţin închise şi se deschid mai întâi
de la robinetul principal (de siguranţã), apoi de la robinetul de manevrã al arzãtorului
(aparatului);
f) se interzice folosirea gazelor în sobele sau aparatele defecte şi a cãror etanşeitate nu este
asiguratã;
g) depistarea scãpãrilor de gaze se va face numai cu emulsie de apã şi sãpun sau prin alte
metode precizate în specificaţiile tehnice.
ART. 70
La exploatarea instalaţiilor de încãlzire localã cu sobe şi a maşinilor şi aparatelor de încãlzit şi
de gãtit se respectã urmãtoarele reguli:
a) materialele sau elementele combustibile situate în faţa focarelor şi cenuşarelor se aşazã la
distanţã de minimum 1,25 m faţã de acestea, iar cele greu combustibile pot fi la 1,00 m;
b) în încãperile în care sunt amplasate sobele se interzice depozitarea materialului combustibil
peste consumul necesar pentru 24 de ore;
c) depozitarea materialelor combustibile se face la o distanţã mai mare de 1,00 m faţã de
sobele fãrã acumulare de cãldurã şi de 0,50 m faţã de sobele cu acumulare de cãldurã;
d) maşinile şi aparatele de gãtit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi rezervoarele de
consum ale sobelor care utilizeazã combustibili lichizi, a cãror protecţie termicã a fost asiguratã
de producãtor pe baza încercãrilor efectuate şi acceptatã la omologarea produsului, pot fi
amplasate la distanţe mai mici decât cele prevãzute mai sus doar dacã acest lucru este precizat în
instrucţiunile de folosire;
e) se interzice depozitarea materialului combustibil, a cãrţilor, hainelor, lumânãrilor etc.
deasupra sobelor;
f) în faţa uşiţei de alimentare a sobei, pardoseala combustibilã se protejeazã cu tablã metalicã
având dimensiunile de 0,70 x 0,50 m;
g) înainte de utilizare sobele şi coşurile de fum trebuie verificate amãnunţit, reparate, curãţate
şi date în exploatare în perfectã stare de funcţionare;
h) nu se admite utilizarea sobelor fãrã uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau izolate
necorespunzãtor faţã de elementele combustibile ale clãdirilor;
i) în timpul funcţionãrii sobelor care utilizeazã combustibil solid, uşiţele focarului şi
cenuşarului trebuie menţinute închise şi nezãvorâte;
j) este strict interzisã aprinderea focului în sobe prin turnare ori stropire cu benzinã, petrol sau
alte lichide combustibile;
k) se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe sau în imediata
31
apropiere a lor;
l) nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau a cãrbunilor cu o
putere calorificã mai mare decât cea stabilitã de producãtorul echipamentului de încãlzire;
m) se desemneazã persoane care sã rãspundã de aprinderea şi stingerea focului corespunzãtor
fiecãrui spaţiu ori fiecãrei construcţii la care încãlzirea se realizeazã astfel;
n) cenuşa rezultatã se evacueazã periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fãrã
pericol de incendiu şi numai dupã ce se sting complet resturile de jar;
o) se interzice funcţionarea sobelor supraîncãlzite.
ART. 71
La exploatarea sobelor fãrã acumulare de cãldurã, suplimentar faţã de regulile menţionate la
art. 70 se respectã şi urmãtoarele mãsuri:
a) distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate sã fie de cel puţin
1,00 m, iar faţã de cele greu combustibile de 0,70 m;
b) la sobele cu înãlţimea picioarelor de cel puţin 0,25 m, pardoseala de sub acestea se
protejeazã printr-un strat izolator de cãrãmidã plinã, având grosimea de 6 cm, cu mortar de argilã
sau prin douã straturi de pâslã îmbibatã cu soluţie de argilã ori cu alt material incombustibil
având aceeaşi capacitate termoizolatoare, peste care se pune tablã;
c) postamentul termoizolator trebuie sã depãşeascã perimetrul sobei cu 0,25 m, iar în faţa
focarului cu 0,50 m;
d) când sobele nu au picioare sau picioarele sunt mai scurte de 0,25 m, pentru a se izola faţã
de pardoselile combustibile se protejeazã printr-un postament format din douã rânduri de
cãrãmidã, pe lat, cu mortar de argilã, sau alcãtuit din alte materiale incombustibile
termoizolatoare echivalente termic.
ART. 73
La exploatarea instalaţiilor de ventilare amplasate în medii care prezintã pericol de incendiu
sau explozie se respectã urmãtoarele reguli:
a) tubulatura de aspiraţie trebuie sã asigure posibilitatea curãţãrii ei fãrã dificultate;
b) conductele de ventilare sã fie bine întreţinute, pentru a se preveni scãpãrile de particule şi
de vapori inflamabili;
c) grãtarele care se aflã deasupra canalelor de aspiraţie ce sunt dispuse sub podea trebuie
executate din materiale ce nu produc scântei la lovire.
ART. 74
La exploatarea instalaţiilor de protecţie împotriva trãsnetului se respectã urmãtoarele reguli:
a) menţinerea şi exploatarea în stare de funcţionare, cu asigurarea integritãţii tuturor
elementelor componente, precum şi a continuitãţii între acestea;
b) verificarea şi întreţinerea se efectueazã numai de personal specializat şi conform cerinţelor
reglementãrilor tehnice în vigoare;
c) verificarea periodicã conform unui grafic stabilit, cu urmãrirea menţinerii, pe întreaga
duratã de exploatare, a integritãţii fizice, a continuitãţii şi bunei funcţionãri a tuturor elementelor
componente, inclusiv a prizei de împãmântare.

MAI

32
1. Organizarea interventiei. Organizarea primei interventii pentru stingerea incendiilor.
2. Reguli de comportare in caz de dezastre.

1. Organizarea interventiei. Organizarea primei interventii pentru stingerea incendiilor.

Perfectionarea activitatii de aparare impotriva incendiilor si cresterea eficientei acesteia impune

o buna organizare a organelor chemate sa contribuie efectiv la inlaturarea cauzelor de incendii, la
asigurarea impotriva incendiilor a avutului obstesc si personal al cetatenilor si, in cazul cand
totusi asemenea fenomene nedorite se produce, se impune o interventie imediata pentru
lichidarea lor.
„Persoanele fizice raspund de respectarea masurilor de prevenire a incendiilor si au
obligatia, atunci cand iau cunostinta de existenta unor imprejurari de natura sa provoace incendii
sau in caz de incendiu, sa anunte, de indata pompierii si sa intervina la stingerea lor ”.
Sarcina de organiza interventia pentru stingerea incendiilor revine comisiilor tehnice de
prevenire si stingerea a incendiilor, subunitatilor si unitatilor de pompieri militari.
Interventia este definita ca forma principala de actiune a unitatilor, subunitatilor si
formatiilor civile de pompieri, prin care se realizeaza stingerea incendiilor si lichidarea urmarilor
fenomenelor meteorologice negative, calamitatilor si catastrofelor.
In centralele industriale si unitatile asimilate acestora, in intreprinderi si la alte organizatii
economice si institutii de stat unde sunt organizate comisii tehnice, obligatia de a intocmi planul
de aparare impotriva incendiilor al organizatiei socialiste respective, revine acestor comisii.
In detaliu, obligatiile principale ale comisiilor tehnice de prevenire si stingere a
incendiilor sunt prevazute in normele departamentale (ministerelor si altor organe centrale) fiind
descrise si in lucrarea Prevenirea incendiilor de P. Balulescu si V. Macris. Pentru stingerea
incendiilor si evacuarea persoanelor si bunurilor materiale in caz de nevoie, inca din prima faza a
izbucnirii incendiilor, in obiective se organizeaza prima interventie.
Prima interventie cuprinde actiunea personalului existent la locul de izbucnire a unui
incendiu, a formatiei civile de pompieri (unde exista organizata o astfel de formatie) si a
celorlalte forte din obiectiv (localitate) si din obiectivele invecinate cu care se coopereaza.
Obligatiile care revin primei interventii se stabilesc de conducatorii organizatiei socialiste
si de presedintii comitetelor (birourilor) executive ale consiliilor populare si se introduc in cea de
a doua parte a planurilor de aparare ale obiectivelor si localitatilor.
Cea de a doua parte a planului de aparare impotriva incendiilor, care se refera in esenta la
probleme de stingeri a incendiilor, cuprinde: ● decizia de constituire si incadrare a formatiei
civile de pompieri si atributiile acesteia si a membrilor sai; ● organizarea stingerii incendiilor si
ipotezele de interventie; ● organizarea interventiilor pentru limitarea si lichidarea efectelor
provocate de calamitatile naturale; ● planurile de situatie ale constructiilor, situatia dotarii cu
sisteme de protectie impotriva incendiilor; ● tabela de dotare a formatiei civile de pompieri; ●
dotarea cu mijloace initiale; ● punctele vitale vulnerabile la incendii; ● evidenta incendiilor,
exploziilor si avariilor; ● alimentarea cu apa a intreprinderilor si dotarea cu substante stingatoare
si evidenta aplicatiilor si exercitiilor formatiei.
Ipotezele de stingere pentru formatia civila (la obiectivele unde exista intocmit plan mic
de interventie de catre unitatea de pompieri militari din acesta se extrag ipotezele stabilite pentru
formatia civila de pompieri, care se completeaza cu altele). In scopul asigurarii in bune conditii a
primei interventii. De asemenea se vor intocmi ipoteze pentru caz de avarie in situatii complexe
(incendii, calamitati naturale sau catastrofe), precum si pentru doua incendii izbucnite simultan
pe teritoriul organizatiei.

33
 Cea de a doua parte a planului de aparare va cuprinde obligatoriu si planul de evacuare a
oamenilor si bunurilor materiale.
Planul de aparare impotriva incendiilor se intocmeste anual si se completeaza ori de cate
ori este nevoie, in special dupa controalele tehnice de specialitate executate in comisiile tehnice
sau de organele de pompieri militari.
Asigurarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor pe locul de munca si a
eficientei ei are o mare importanta pentru ridicarea securitatii obiectivului pe o treapta calitativ
superioara.
In aceasta idee serviciul permanent de prevenire si stingere a incendiilor pe locul de
munca se asigura de fiecare muncitor, tehnician si inginer, conform instructiunilor elaborate
pentru fiecare obiectiv in parte. In schimburile in care in unitate se lucreaza sau se foloseste
personal redus, serviciul permanentse asigura de catre personalul muncitor (ofiterul de serviciu),
stabilit de catre conducerea obiectivului.
Instructiunile se intocmesc de comisia tehnica, pentru fiecare loc de munca, care pe langa
masurile si regulile de prevenire a incendiilor trebuie sa cuprinda si probleme de stingere a
incendiilor. Aceste instructiuni se semneaza de presedintele comisiei tehnice si se aproba de
conducatorul unitatii si se afiseaza in sectii, ateliere, depozite, laboratoare, instalatii etc. Punerea
lor in practica de catre personalul muncitor va duce cu siguranta la desfasurarea unei interventii
prompte si eficace in cazul izbucnirii unui incendiu.
Pentru a se asigura interventia la stingerea incendiilor in bune conditii se vor organiza
echipe de prima interventie (persoanele se nominalizeaza) pe schimburi care constau in: ● un sef
echipa, care este seful locului de munca; ● un numar de membri care trebuie sa cunoasca precis
ce au de facut in caz de nevoie.
Echipa de prima interventie are urmatoarele sarcini: ● anunta formatia civila de pompieri
si sefii ierarhici, in caz de incendiu; ● conduce operatiile de stingere (seful echipei cu personalul
din subordine salveaza persoanele aflate in pericol si evacueaza bunurile materiale in ordinea
stabilita si in locul dinainte cunoscut, pana la sosirea formatiei civile de pompieri);
● intrerupe instalatia electrica, de ventilatie si de transport pneumatic; ● actioneaza energic
pentru localizarea si lichidarea incendiului izbucnit la locul de munca cu mijloace din dotare; ●
ia masuri de securitate a personalului muncitor si de protectie a masinilor si echipamentelor
impotriva incendiilor.
Membrii echipei de prima interventie au obligatia sa intretina in bunastare de functionare
mijloace de stingere (hidranti , stingatoare, substante de stingere etc.) dispozitive de anuntare si
alarmare, sa le verifice pentru a exista posibilitatea de a fi folosite cu usurinta si sa asigure caile
de acces libere. De asemenea, acolo unde exista instalatii de stingere, urmareste si participa la
verificarea functionarii acestora, precum si a legaturilor si transmisiunilor destinate alarmarii in
caz de incendiu. Responsabilii cu anuntarea incendiilor urmaresc zilnic, la inceperea
programului de lucru, prezenta membrilor echipei de stingere si comunica sefului de echipa
numele celor absenti, aceasta avand obligatia sa asigure inlocuitori. Incendiul se anunta in primul
rand la formatia civila de pompieri, apoi la sefii ierarhiei si conducatorul obiectivului. Formatia
civila de pompieri anunta subunitatea de pompieri militari din raionul de interventie. Chiar daca
exista aceasta reglementare, persoana care observa prima incendiul este obligata sa-l anunte
acolo unde are cele mai rapide posibilitati.
Numarul membrilor echipelor de prima interventie pe locul de munca se stabileste in
functie de marimea sectiei, atelierul respectiv si de dotarea cu mijloace de stingere.
Locurile, instalatiile si punctele din obiectivele pentru care se intocmesc ipoteze de
stingere, ca parti componente ale planurilor de aparare se stabilesc de comisiile tehnice dupa o
profunda analiza. Dintre aceste ipoteze nu trebuie sa lipseasca cele elaborate pentru principalele
puncte vitale vulnerabile la incendiu.
Prin punct vital vulnerabil la incendiu se intelege zona (sectorul, sectia, instalatia sau alt
loc) cu pericol potential de incendiu, din cadrul unui obiectiv care ii asigura acestuia

34
functionalitatea principala si indispensabila desfasurarii activitatii economice sau social-
culturale.
La stabilirea si intocmirea ipotezelor de stingere, de avarie, pentru doua incendii
simultane si in conditiile lipsei de apa, trebuie sa se realizeze si sa aiba in vedere urmatoarele: ●
studiul minutios al obiectivului din punct de vedere tehnico-operativ; ● stabilirea datelor
necesare pentru crearea situatiilor tactice probabile; ● stabilirea mijloacelor necesare, tinand
seama de dotarea existenta si incadrarea cu personal, pentru stingerea unui incendiu preconizat a
izbucni intr-un anumit loc; ● elaborarea conceptiei tactice de organizare si stingere a unui
eventual incendiu in sectoarele vulnerabile si a masurilor specifice a fi indeplinite.
Orice ipoteza de interventie trebuie sa aiba un suport stiintific care urmeaza sa se
regaseasca in planul de aparare (partea scrisa).
Pentru aceasta urmeaza sa se stabileasca in principiu: ● locurile probabile de izbucnire a
incendiului sau de producere a avariei; suprafata sau teritoriul maxim pe care se poate dezvolta
incendiul; ● viteza liniara de dezvoltare a incendiului; ● viteza de crestere a suprafetei
(perimetrului) incendiului; ● marimea zonei incendiate cu fum si concentratia produselor
rezultate din arderea completa si incompleta; ● intensitatea necesara de refulare a substantelor de
stingere (m² sau perimetru); ● durata probabila de dezvoltare libera a incendiului, timpul de
localizare si lichidare; ● procedeul care urmeaza a fi aplicat pentru stingerea incendiilor in raport
de posibilitatile de localizare si lichidare a acestuia; ● timpul de interventie.
Dupa analiza minutioasa a acestor criterii, din punct de vedere tehnico-tactic, in mod
deosebit, pe platformele chimice, petrochimice si in marile intreprinderi industriale, care dispun
de formatii civile de pompieri puternice, se trece la definitivarea conceptiilor tactice de
interventie in cele mai vulnerabile sectii, instalatii, depozite, ateliere etc., din cadrul obiectivelor
respective.
Hotararile luate pentru fiecare ipoteza de interventie, se vor materializa grafic, pe schite
anexe planului obiectivului, respectandu-se la marcarea dispozitivului notatiile conventionale
stabilite de regulamente si atlase de semne conventionale. De regula, se vor marca locul de
izbucnire a incendiilor si directiile probabile de propagare, suprafata (perimetrul) incendiata,
sursele de apa si amplasarea masinilor si utilajele la aceste surse, dispozitivele de lupta cu
traseele liniilor de furtun si pozitia tevilor de refulare (tunurilor), misiunile tevilor si tunurilor de
apa, locul de evacuare a bunurilor materiale etc.
Ipotezele pentru doua sau mai multe incendii izbucnite simultan se stabilesc tinandu-se
seama numai de fortele proprii din dotarea obiectivului respectiv (masini de incendiu,
motopompe, generatoare de spuma, stingatoare carosabile, hidranti exteriori si interiori etc.).
La fiecare instalatie, utilaj, masinia sau aparat din industria chimica si petrochimica, care
prezinta un anumit pericol de incendiu sau explozie este necesar sa se intocmeasca scheme
complexe cu marcarea operatiilor si manevrelor care sa se execute obligatoriu in eventualitatea
unor incendii, explozii si avarii, in ordinea normala de executare, pentru prevenirea si lichidarea
lor operativa.
Evacuarea persoanelor si bunurilor materiale
Pentru incaperi si cladiri cu multe persoane si bunuri materiale valoroase se intocmesc
planuri de evacuare.
Principala indatorire a tuturor celor chemati sa intervina in caz de incendiu, calamitati sau
catastrofe este salvarea oamenilor, a caror viata este periclitata. De aceea cei care participa la
aceasta actiune trebuie sa dea dovada de pregatire, initiativa, fermitate, curaj, barbatie, hotarare
si vointa nestramutata pentru indeplinirea unor astfel de sarcini de mare importanta.
Prin notiunea de salvare se intelege ajutorul ce trebuie acordat persoanelor, care din cauza
incendiului sau vreunui alt eveniment neprevazut, isi au viata sau sanatatea in pericol pe care nu-
l pot inlatura singuri.
Prin evacuare se intelege scoaterea organizata a persoanelor si bunurilor din spatiile in
care incendiul, explozia sau vreo catastrofa naturala poate provoca moartea, afecta sanatatea
oamenilor sau pagube de bunuri materiale.
35
 Cu toate prescriptiile regulamentare existente, intocmirea unor planuri de evacuare nu
este usoara, ea incumba o mare raspundere si la care trebuie sa se tina seama de o serie de factori
specifici ca: ● starea constructiei; ● sarcina de incendiu; ● numarul de persoane existente in
interiorul incaperilor; ● caile de acces si de evacuare pentru persoane si bunuri; ● locurile
stabilite pentru evacuarea persoanelor si depozitarea materialelor evacuate; ● ordinea evacuarii;
● mijloacele si utilajele folosite evacuarea bunurilor in special a acelor de greutati mari si sub
forma de baloti; ● personalul care se folosesc in acest scop; ● persoana (persoanele) care
conduce actiunea de salvare si evacuare; ● mijloacele de darea semnalului de alarma; ●
executarea actiunilor cu un numar redus de oameni; ● transportarea urgenta a persoanelor la
instalatiile sanitare; ● numarul persoanelor care nu se pot deplasa singure etc.
Salvarea oamenilor si evacuarea trebuie sa se faca organizat.
In situatii exceptionale, uneori cu consecinte foarte grave, problema se poate rezolva prin
angajarea unui numar minim de persoane si mijloace tehnice, dar cu conditia sa existe o buna
organizare si personalul bine instruit, astfel incat aparitia pericolului sa nu reprezinta o surpriza
pentru cei aflati in zona periclitata. Aceasta presupune ca in prealabil sa se faca instructaj si
exercitii de conditie fizica, in stransa legatura cu actiunile de salvare si evacuare, iar personalul
sa cunoasca planul de evacuare. Practica a dovedit ca tocmai aceste planuri de evacuare si
salvare trebuie rezolvate, deoarece situatiile simple sunt cele are conduc la consecinte grave
(pierderi de vieti omenesti si de bunuri materiale).
In cazul unui incendiu pot apare vapori toxici sau inflamabili, gaze, se pot produce
prabusiri ale unor elemente de constructii, distrugerea unor locuri normale de trecere,
intreruperea iluminarii din cauza scurtcircuitelor sau a altor deranjamente in reteaua electrica.
La incendiile cu ardere mocnita se ajunge la degajarea unor mari cantitati de oxid de
carbon, gaz toxic, a carui prezenta nu se poate stabili usor. Ramanerea oamenilor, chiar o scurta
durata intr-o astfel de atmosfera, poate avea consecinte grave, chiar moartea.
Pe timpul incendiilor se pot degaja cantitati de fum, din care cauza respiratia oamenilor
devine greoaie, vizibilitatea se reduce, situatie in care orientarea in spatiu devine foarte dificila,
chiar daca se cunoaste obiectivul nu se produc caderi pe scari sau in spatii in deschideri
neprotejate, pe intuneric oamenii pot fi calcati in picioare si pot ramane neobservati pana dispare
panica.
La incendiile de mari proportii, odata cu cresterea considerabila a temperaturii se ajunge
la afectarea acoperisurilor, a scarilor, peretilor despartitori si a altor elemente de constructii,
ingreuind astfel evacuarea persoanelor si bunurilor periclitate. Partile de constructie care se
darama, pot cadea peste oameni, strivindu-i si blocandu-i, ceea ce impune nu numai evacuarea
celor aflati in pericol, ci si cautarea si scoaterea celor aflati sub daramaturi.
Toti factorii enumerati mai inainte influenteaza in mare masura si asupra aparitiei panicii
in randul persoanelor aflate in pericol si populatiei.
Sunt frevente cazurile cand panica a aparut pe timp de cutremur, incendiu, explozie,
intoxicatie, inundatie sau alte catastrofe naturale. Panica apare atunci cand omul presupune ca
este amenintat de ceva neprevazut, fapt ce se reliefeaza printr-o senzatie deosebita de teama, care
apare dintr-o apreciere subiectiva, momentana a situatiei inconjuratoare. Realitatea apare, uneori,
deformata, iar oamenii reactioneaza mai putin rational, ei nu mai sunt in masura sa intreprinda
aproape nimic, desi printr-o activitate rationala ar putea sa realizeze lucruri.
Panica poate sa apara, in mod deosebit, in urmatoarele cazuri: ● aparitia neprevazuta a
incendiului in cladire, instalatie sau in imediata apropiere; ● explozie la locul de munca sau in
locuinta, ca o consecinta a concentratiei de gaze, vapori sau praf; ● explozia diferitelor
recipiente cu gaze comprimate; ● daramarea unor constructii din cauza exploziilor, cutremurelor,
surparilor etc.; ● formarea unor cantitati mari de caldura, fum, mirosuri neplacute, care indica
pericol; ● patrunderea apei in cladiri si aparitia pericolului de inundatie; ● accident de circulatie
de mari proportii; ● incendiu provocat de trasnet, mai ales cand sunt persoane ranite; ● accident
de munca sau in obiective publice in care se afla un numar mare de persoane, insotit de
intreruperea iluminatului; ● aparitia unor grupuri diversioniste.
36
 Reducerea panicii si evacuarea rapida a oamenilor este conditionata de existenta iesirilor
corespunzatoare, distanta fata de obiectiv sau de incaperile in care se afla persoane in pericol,
directia de deschidere a usilor, iluminarea obligatorie a usilor si a cailor de evacuare si stabilirea
din timp a persoanelor (responsabililor) care sa dirijeze evacuarea.
Panica se manifesta nu numai sub forma de comportamente necontrolate exprimate prin
strigate, ci si printr-o invalmaseala generala sau o are tacere rezultata din teama sau neputinta.
Acest fenomen poate fi denumit panica latenta, care apare din cauza necunoasterii situatiei si
nesesizarii adevaratului pericol.
Actiunea de salvare si evacuare trebuie efecutata cu multa atentie. In cazurile in care nu
s-a putut realiza evacuarea normala a persoanelor aflate in pericol se organizeaza actiunea de
salvare.
Persoanele desemnate pentru participarea la evacuare si salvare sunt datoare sa vina la
locul evenimentului cu echipamentele de care dispun si sa treaca imediat la punerea in aplicare a
planului de evacuare.
Comandantul interventiei (responsabilul cu salvarea si evacuarea), imediatdupa sosirea la
fata locului trebuie sa stabileasca urmatoarele: ● pozitia in care se afla persoanele periclitate; ●
numarul de persoane aflate in pericol intr-un anumit loc; ● modul in care scarile, coridoarele sau
alte cai de acces sunt folosite pentru salvare si daca acestea sunt iluminate; ● echipamentele
necesare pentru salvarea de urgenta si de ce anume mai este nevoie (oameni si echipament); ●
locul cel mai potrivit pentru inceperea actiunii de salvare; ● posibilitatea efectuarii partiale
evacuarii si salvarii; ● necesitatea executarii salvarii concomiten cu localizarea incendiului.
Salvarea oamenilor se va face in raport cu pericolul ce-i ameninta, folosindu-se caile cele
mai scurte si ferite de pericol. Pe timpul acestei actiuni trebuie dovedit calm, tact si simt de
orientare pentru a preveni panica.
Pentru evacuarea copiilor se va folosi personalul din institutiile de invatamant, scoli,
camine, internate.
In toate cazurile persoanele salvate transportate in locuri sigure.
Evacuarea in cazuri de incendii, explozii sau calamitati naturale devine corespunzatoare,
daca se pot asigura suficiente iesiri in spatiul liber, prin coridoare sau scari normale. Iesirea si
evacuarea pe acoperisuri plane ale obiectivelor invecinate sunt posibile in cazul in care nu se
dispune de echipamente mobile de salvare si cand scarile nu sunt accesibile. In aceste cazuri
trebuie sa se astepte fara panica localizarea incendiului de catre formatii si subunitati de
pompieri. Concentrarea persoanelor care sunt in pericol, in spatii mai reduse, dar mai sigure, este
indicata pentru evitarea panicii si desfasurarea mai calma si simpla a salvarii cu mijloacele
tehnice existente la indemana.
Dintre mijloacele folosite la salvari se enumera: ● scarile automecanice; ● scarile
exterioare; ● corzile combinate cu centuri de siguranta, saci si targi de salvare; ● perne de
salvare; ● diverse dispozitive.
Cele mai indicate pentru salvari sunt caile interioare de salvare, daca acestea nu devin
impracticabile din cauza incendiului si fumului. Prin cale de iesire se intelege un traseu orizontal
sau vertical care poate include incaperi, coridoare, antreuri, scari, rampe, si altele de acest fel, cu
conditia ca din orice punct al cladirii sa se asigure deplasarea neintrerupta pana la spatiul deschis
din exterior, aflat pe sol.
Iesirea sau accesul la iesire trebuie marcata prin indicatoare, amplasate intr-un asemenea
loc, de marime, forma si culoare, corespunzatoare, care sa fie usor vizibile, recomandabil fiind
ca ele sa fie confectionate din materiale luministice.
Pentru ca planul de evacuare sa poata fi aplicat cu eficienta este necesar ca periodic sa se
efectueze exercitii de evacuare si salvare. Exercitiile pot fi si anuntate, dar este recomandabil sa
se efectueze pe neasteptate si in diferite imprejurari, pentru a se crea conditiile neobisnuite care
pot apare in cazurile de incendii, explozii sau calamitati.
Raspunderea pentru organizarea si executarea exercitiilor trebuie incredintata persoanelor
competente in conducerea acestora. Exercitiile trebuie organizate si executate astfel incat toate
37
persoanele din cladire si cele nominalizate sa participe la ele, sa priveasca cu raspundere si sa le
desfasoare constiincios.
Instalatiile de alarmare existente trebuie verificate periodic, independent, indiferent daca
se efectueaza sau nu exercitii de evacuare.
Evacuarea bunurilor materiale se efectueaza in ordinea importantei lor, de persoane
nominalizate din timp sau de catre cele solicitate a veni in sprijin, sub o stricta supraveghere.
Locurile de depozitare se vor stabili de factorii de raspundere, ferite de efectele incendiului,
asigurandu-se paza bunurilor evacuate.
Pentru evacuarea bunurilor din depozite se pot folosi si mijloace mecanizate, ca auto si
motostivuitoare, macarale etc.
In prima urgenta se evacueaza materialele si substantele cu pericol de explozie si bunuri
de valoare.
2. Anuntarea operativa a incendiilor
In localizarea si lichidarea rapida si fara pierderi a incendiilor un rol deosebit il
are anuntarea operativa a incendiului, in primul rand la formatia civila si in al doilea rand la
subunitatea militara de pompieri.
Nu fara temei se spune ca in primele secunde ale inceputului de incediu se stinge cu o
cana de apa, apoi cu o galeata si mai tarziu se ajunge la autopompe-cisterne sau se stinge cu
mare dificultate.
Desi la prima vedere s-ar parea ca anuntarea incendiilor nu ridica probleme deosebite, ca
ea poate fi realizata operativ, totusi in unele situatii ea se face cu mare intarziere. Aceasta
deoarece cel care observa incendiul in loc sa-l anunte imediat la formatie si pompierii militari,
prin mijloace aflate la indemana – telefon, clopot, toaca, sonerie, sirena, avertizor, agent etc. – a
cautat sa stinga singur inceputul de incendiu, in unele cazuri fara mijloace sufieciente si cu
destula stangacie.
Practica a dovedit ca anuntarea nu este eficienta si nici atunci cand este lasata pe seama
persoanelor in varsta, a bolnavilor si copiilor, care ori dau date eronate, ori nu sunt in masura sa
transmita anuntul corect.
Mai apar cazuri cand datorita insuficientei supravegheri, indeosebit noaptea, incendiile
izbucnite in spatii inchise sau observare foarte tarziu, se anunta abia atunci cand apar semne
exterioare (fum, flacari prin ferestre sau acoperisuri) si cand arderea se gaseste intr-o faza foarte
inaintata.
In unele situatii, personalul de pe locul de munca, formatiile civile de pompieri se
angajeaza singure in operatiile de stingere, care depasesc potentialul lor de actiune, fara a chema
operativ in sprijin fortele cu care se coopereaza si subunitatea militara de pompieri.
Uneori se pierde foarte mult timp pana se realizeaza legatura telefonica cu subunitatea
militara de pompieri.
In orasele unde exista subunitati si unitati de pompieri militari anuntarea se va face
telefonic; pentru intreprinderi mari si importante existand o legatura directa prin telefoane cap la
cap.
Intotdeauna se va mentiona precis: ● adresa unde a izbucnit incendiul; ● ce arde; ●
numele celui care face anuntarea; ● numarul postului telefonic de la care se face apelul.
Persoana respectiva nu trebuie sa paraseasca telefonul pana cand telefonistul subunitatii
sau unitatii militare de pompieri nu confirma primirea anuntului de incendiu.
In localitatile unde nu sunt subunitati de pompieri militari, in caz de incendiu se vor
anunta formatiile civile de pompieri. Anuntarea se poate face prin telefon, numarul trebuind fiind
bine cunoscut de cetateni – sau prin alte mijloace (clopot, toaca, sirena etc.). In cazul in care nu
se poate folosi nici unul din mijloacele amintite, atunci anuntarea se va face chiar de persoana
care a observat incendiul sau de alta, deplasandu-se rapid cu bicicleta, calare etc., pana la remiza
de unde se face apoi alarmarea formatiei civile de pompieri.

38
 Rapiditatea si eficacitatea interventiilor depinde nemijlocit de cunoasterea de catre toti
cetatenii a modului de anuntare a incendiilor la formatiile civile sau subunitatile militare de
pompieri.
Ca urmare, este necesar ca birourile executive ale consiliilor populare, comisiile tehnice
de prevenire si stingere a incendiilor, formatiile civile de pompieri, sa ia asemenea masuri incat
fiecare cetatean sa stie cum sa procedeze in caz de nevoie.

3. Pregatirea personalului pe locul de munca si conducerea interventiei

Din experienta pozitiva a echipelor organizate pentru prima interventiei a rezultat ca

aportul lor este cu atat mai mare, cu cat membrii sai urmaresc cum se respecta regulile generale
si masurile de prevenire a incendiilor si si cum se pregatesc pentru interventie in caz de izbucnire
a unui incendiu.
Aceste echipe isi dovedesc viabilitarea numai atunci cand sunt bine pregatite si
completate la timp cu personal corespunzator.
Pentru cunoasterea temeinica a obligatiilor ce le revin se impune ca periodic echipele sa
fie temeinic instruite, verificate asupra gradului de cunoastere a raspunderilor ce le revin.
Personalul pe locul de munca bine instruit pentru cunoasterea si mentinerea in bunastare
de functionare a mijloacelor de stingere, ca hidranti, stingatoare, substante de stingere etc.
De calitatea instructajului pentru prima interventie depinde succesul actiunii de stingere a
incendiilor. De aceea comisia tehnica de prevenire si stingere a incendiilor, membrii ei, in special
sefii de sectie, maistrii trebuie sa execute cu regularitate instruirea personalului pentru capatarea
de deprinderi, in manuirea mijloacelor de prima interventie, precum si educarea lor spre a dovedi
curaj si abnegatie in actiunile de stingere a incendiilor.
O deosebita importanta acodata verificarii stingatoarelor, pentru a fi in permanenta in
stare de functionare, asigurandu-se si rezerva necesara de substante de stingere. O atentie aparte
va fi acordata mijloacelor initiate din dotarea obiectivelor, in care exista un accntuat mediu
corosiv.
Activitatile personalului de pe locul de munca si principalele sarcini si misiuni ale
formatiei civile de pompieri din obiectiv se verifica prin exercitii si aplicatii.
In cadrul acestora se formeaza si se perfectioneaza capacitatea organizatorica, priceperea
de a conduce independent si in mod creator activitatile practice corespunzatoare.
In prezent, datorita intocmirii ipoztezelor de stingere din cadrul planurilor de aparare,
conceptia de organizare a primei interventii, locul de amplasare a fortelor si mijloacelor,
dispozitivele de interventie si directiile de atac, obiectivele si instalatiile ce necesita a fi protejate
si intensitatea de refulare a substantelor stingatoare sunt rezultatul unor temeinice studii tactice si
dau garantia ca in caz de nevoie isi dovedesc pe deplin viabilitatea.

2. Reguli de comportare in caz de dezastre.

Măsuri de protecţie în caz de Calamităţi :

a).Cutremurele de pământ. Măsuri de protecţie.

Pentru a preveni urmările dezastroase ale cutremurelor, un rol important revine instruirii tuturor
oamenilor cu regurile de comportare pe timpul cutremurului şi cu perioadele următoare ale
acestuia.
Întrucât mişcarea seismică este un eveniment inprevizibil, apărut de regulă prin surprindere ,este
necesar să cunoaştem bine modul şi locurile care pot asigura protecţie în toate împrejurările :
acasă, la serviciu, în locuri publice, cu mijloacele de transport etc.Acestea ,cu atât mai mult cu
cât timpul la dispoziţie pentru realizarea unei oarecare protecţii este foarte scurt.
39
Pentru protecţie înainte de cutremur este necesar să se realizeze măsuri de protecţie a locuinţei şi
în afara acesteia. În măsurile de protecţie a locuinţei este necesar:
-Recunoaşterea locurilor în care ne putem proteja: grinda , tocul uşii, birou sau sub o masa
rezistentă etc.
-Asigurarea măsurilor de înlăturare a pericolelor de incendiu: protecţia şi evitarea distrugerilor la
instituţiile de alimentare cu electricitate, apă şi gaze.
-Cunoaşterea locurilor de întrerupere a alimentării cu aceste surse.
-Asigurarea stării de rezistenţă a locuinţei. La nevoie se consultă organele de protecţie civilă
locale sau alţi specialişti.
Asigurarea în locuri cunoscute şi uşor accesibile ,a îmbrăcămintei pentru timp rece, a unei
rezerve de elemente uscate şi conserve , a unor materiale şi obiecte necesare realizării unei truse
de prim ajutor.
--Asigurarea unei lanterne , a unui aparat de radio cu tranzistoare şi bateriile necesare.
În măsurile de protecţie în afara locuinţei este necesar:
-Cunoaşterea locurilor celor mai apropiate unităţi medicale,sediile inspectoratelor de protecţie
civilă, de pompieri, de poliţie, de cruce roşie, precum şi alte adrese utile.
-Cunoaşterea bine a drumului pe care vă deplsaţi zilinic ,având în vedere pericolele care pot
apărea:
spargeri de geamuri, căderea unor obiecte de pe balcoane, conducte de gaze, abur, apă etc.
Măsurile ce trebuie luate în timpul producerii unui cutremur puternic,sunt următoarele:
-Păstrarea calmului ,să nu intre în panică şi să liniştiţi pe ceilalţi membri ai familiei : copii,
bătrâni,
femei.
-Prevenirea tendinţelor de a părăsi locuinţa: putem fi surprinşi de faza puternică a mişcării
seismice în holuri, scări,etc. Nu se foloseşte în nici un caz ascensorul.
-dacă suntem în interiorul unei locuinţe – rămânem acolo,departe de ferestre care se pot sparge,
să se ste înspre centrul locuinţei,(clădirii), lângă un perete. Protejarea se face sub o grindă , toc
de uşă solidă, birou,masă sau bancă din casă suficient de rezistente spre a ne feri de căderea
unor lămpi, obiecte mobile suprapuse, tencuieli ornamentale etc.
-Dacă suntem la serviciu nu fugim pe uşi , nu sărim pe fereastră, nu se aleargă pe scări, nuse
utilizează liftul, nu alergaţi pe stradă.Deplasarea se face cu calm spre un loc deschis şi sigur.
Dacă a trecut şocul puternic al seismului ,se închid imediat sursele de foc cât se poate de repede
,iar dacă a luat foc ceva se intervine imediat..
-dacă seismul ne surprinde în autoturism,ne oprim cât se poate de repede într-un loc deschis ,se
evită clădirile prea aproape de stradă, dincolo de poduri, pasaje, linii electrice aeriene şi ne ferim
de firele de curent electric căzute.
-Dacă suntem într-un mijloc de transport în comun sau în tren,staţi pe locul dumneavoastră până
ce se termină mişcarea seismică.Conducătorul trebuie să oprească şi să deschidă uşile , dar nu
este indicat să vă îmbulziţi la coborâre sau să spargeţi ferestrele. În metrou păstraţi-vă calmul şi
ascultaţi recomandările personalului trenului, dacă acesta s-a oprit între staţii în tunel , fără a
părăsi vagoanele.
-Dacă vă aflaţi într-un loc public cu aglomerări de persoane(teatre, cinematograf, stadion, săli de
şedinţă etc.) nu alergaţi către ieşire , îmbulzeala produce mai multe victime decât
cutremurul.Staţi calm şi liniştiţi-vă vecinii pe rând.
După producerea unui cutremur puternic este necesar să luăm următoarele măsuri:
Nu plecaţi imediat din locuinţă.Acordaţi mai întâi primul ajutor celor afectaţi de seism. Calmaţi
persoanele speriate şi copii.

IUNIE
40
1. Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea căilor de evacuare.
2. Reguli de exploatare la sisteme de incalzire.

1. Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea căilor de evacuare

Pentru asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a utilizatorilor în siguranţă în caz de
incendiu se adoptă următoarele măsuri:
a. întreţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de
etanşare la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării focului ori de
izolare termică din compunerea construcţiilor şi instalaţiilor;
b. păstrarea căilor de evacuare libere şi în stare de utilizare la parametrii la care au
fost proiectate şi realizate;
c. funcţionarea iluminatului de siguranţă şi a celei de-a doua surse de energie
electrică, conform reglementărilor tehnice;
d. funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la parametrii de
performanţă pentru care au fost proiectate;
e. organizarea şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii cu salariaţii, în
condiţiile legii.
(1) Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri special
amenajate pentru evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate, conform reglementărilor
tehnice specifice, astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi
noaptea, de persoanele care le utilizează în caz de incendiu.
(2) Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau
subsol ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.
(1) Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de
protecţie a golurilor, cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care menţin în
poziţie închisă uşile încăperilor tampon se menţin în permanenţă în stare de funcţionare.
(2) Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor scărilor, a celor de pe
coridoare, a celor cu dispozitive de închidere automată sau a altor uşi care, în caz de incendiu, au
rolul de a opri pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticală sau
orizontală.
(3) Dispozitivele de la alin. (2), care asigură închiderea automată a uşilor, se verifică
periodic şi se menţin în stare de funcţionare.
(4) Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită
deschiderea uşoară a acestora în caz de incendiu.
(1) Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care
reduc lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau
explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia
iniţială.
(2) În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se interzic
amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte,
amplasarea de maşini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc, care ar putea împiedica
evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi accesul personalului de intervenţie.
(1) Accesul mijloacelor şi personalului pentru intervenţiile operative în caz de incendiu, în
vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor şi
limitării efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în permanenţă la toate:
a. construcţiile şi încăperile acestora;
b. instalaţiile tehnologice şi anexe;
c. depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite şi
auxiliare;
41
 d. mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de
comandă ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor, staţii de
pompare a apei, hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi
castele de apă, rampe ale surselor de apă naturale;
e. dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu:
cortine de siguranţă, sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, clapele de pe tubulatura
de ventilare şi altele asemenea;
f. tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele generale ale instalaţiilor electrice de
iluminat, de forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt
destinate alimentării receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;
g. vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de
incendiu şi punctele de comandă ale acestora: gaze şi lichide combustibile, benzi transportoare şi
altele asemenea;
h. alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu: vehicule pentru
tractare sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă şi altele asemenea.

(2) Persoanele fizice sau juridice care deţin sau administrează construcţiile, instalaţiile,
sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate să marcheze prin indicatoare,
potrivit reglementărilor tehnice specifice, prezenţa mijloacelor de la alin. (1) şi să afişeze
regulile specifice care trebuie respectate.
(1) Intrările în incintele unităţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin care
se asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, cum sunt reţele,
bazine, râuri, lacuri, traversările de cale ferată şi altele asemenea, se menţin, indiferent de sezon,
practicabile, curate şi libere de orice obstacole, cum ar fi: materiale, utilaje, ambalaje, zăpadă şi
altele asemenea, care ar putea împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor.
(2) În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigură şi se marchează, potrivit
reglementărilor tehnice specifice, căi de acces şi circulaţii ocolitoare.
Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase de incendiu,
explozie, electrocutare, radiaţii, locurile în care sunt amplasate utilajele şi instalaţiile pentru
stingerea incendiilor şi orice alte instalaţii care, în caz de incendiu, presupun manevre obligatorii
se marchează vizibil, potrivit reglementărilor tehnice specifice.
Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la
înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, se marchează corespunzător şi se
menţin libere.
Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în bună stare de funcţionare, pentru a
putea fi utilizate operativ în caz de necesitate, şi se marchează corespunzător.

2. Mijloace de încălzire locală

Construcţia, amplasarea şi exploatarea mijloacelor de încălzire locală (sobe de orice tip,

cazane de spălătorie, maşini şi aparate de gătit etc.) se vor face conform prevederilor
standardelor în vigoare (STAS 9072) şi a instrucţiunilor de folosire emise de unitatea
producătoare.
La exploatarea sobelor cu sau fără acumulare de căldură şi a maşinilor şi aparatelor de
gătit se vor respecta următoarele reguli:
 materialele sau elementele combustibile situate în faţa focarelor şi cenuşarelor
să fie la o distanţă de acestea de minimum 1
 în încăperile în care sunt amplasate sobele nu se admite depozitarea
materialului combustibil care să depăşească consumul pentru 24 de ore;

42
  depozitarea (amplasarea) materialelor combustibile se face la o distanţă
mai mare de 1 m faţă de sobele fără acumulare de căldură şi de 0,5 m la sobele cu acumulare de
căldură;
 maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi
rezervoarele de consum ale sobelor care utilizează combustibili lichizi (a căror protecţie termică
a fost asigurată de producător pe baza încercărilor efectuate şi acceptată la omologarea
produsului) pot fi amplasate la distanţe mai mici decât cele prevăzute la punctul c), dacă acest
lucru este menţionat în instrucţiuni de folosire;
 este interzisă depozitarea materialului combustibil deasupra sobei;
 în faţa uşiţei de alimentare, pardoseala combustibilă se protejează cu o bucată
de tablă metalică cu dimensiunile de 70 x 50 cm;
 înainte de utilizarea sobelor şi coşurilor de fum, acestea trebuie verificate
amănunţit, reparate, curăţate şi date în exploatare în perfectă stare de funcţionare;
 nu se utilizează sobe fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau izolate
necorespunzător faţă de elementele combustibile ale clădirilor;
 în timpul funcţionării sobelor uşiţele focarului şi cenuşarului trebuie
menţinute închise şi zăvorâte;
 se interzice aprinderea focului în sobe prin stropire cu benzină, petrol sau alte
lichide combustibile;
 se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe sau în
imediata apropiere a lor;
 nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau
cărbuni cu o putere calorifică mai mare decât cea stabilită (cocs de furnal);
 se vor numi persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului;
 cenuşa se va evacua periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fără
pericol de incendiu, şi numai după ce se vor stinge resturile de jar;
 se interzice supraîncălzirea sobelor;
 se interzice montarea dispozitivelor şi a clapetelor de reglare a tirajulu;
 se interzice arderea nesupravegheată a focului în sobe.

NOTĂ: Prin sobe cu acumulare de căldură se înţeleg sobele care nu au un volum activ
(masivul încălzit) mai mare de 0,2 m3, pereţi exteriori cu o grosime de cel puţin 6 cm în zona
focarului şi de 4 cm în celelalte porţiuni.
Prin sobe fără acumulare de căldură se înţeleg sobele metalice, precum şi sobele de
zidărie (cărămidă sau alte materiale), care au volum activ sub 0,2 m 3 sau pereţi cu grosimi mai
mici decât cele prevăzute pentru sobele cu acumulare de căldură.
Utilizarea sobelor fără acumulare de căldură se va face respectând următoarele norme:
e. distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate să fie
de cel puţin 1 m, iar faţă de cele greu combustibile de 0,70 m;
f. la sobele cu înălţimea picioarelor de cel puţin 25 cm pardoseala de sub
acestea se protejează astfel: printr-un strat izolator de cărămidă plină, având grosimea de 6 cm,
cu mortar de argilă, prin două straturi de pâslă îmbibată cu soluţie de argilă, printr-un strat de
azbest ori prin alt material incombustibil cu aceeaşi capacitate termoizolatoare. Peste aceste
izolaţii se pune tablă metalică; postamentul termic izolator trebuie să depăşească perimetrul
sobei cu 25 cm, iar în faţa focarului cu 50 cm;
g. când sobele nu au picioare sau picioarele sunt mai scurte de 25 cm,
pardoseli combustibile se protejează printr-un postament format din: două rânduri de vată
minerală şi unul de tablă metalică; patru rânduri de cărămidă (pe lat) cu mortar de argilă, dintre
care ultimele două rânduri pot fi executate pe goluri sau înlocuite cu un strat de nisip, având
aceeaşi grosime. Postamentul poate fi alcătuit şi din alte materiale incombustibile
termoizolatoare cu aceeaşi grosime şi aceeaşi echivalenţă termică. La maşinile şi aparatele de
gătit de uz casnic, izolarea pardoselii se va face conform normelor stabilite de fabricant;
43
 h. în cazul sobelor din încăperile cu pereţi din materiale combustibile,
porţiunea de perete de lângă sobă se execută din materiale incombustibile, care să depăşească
marginile sobei în toate direcţiile cu minimum 0,5 m. În situaţia în care acest lucru nu este
posibil, amplasarea sobei, a maşinilor şi a aparatelor de gătit şi protejarea pereţilor combustibili
se vor face conform prevederilor standardelor în vigoare şi instrucţiunilor de folosire emise de
fabricant.
Construcţia, amplasarea, protecţia termică şi exploatarea coşurilor şi a canalelor de fum
pentru focarele care servesc la încălziri curente se vor efectua în conformitate cu prevederile
standardelor în vigoare (STAS 6793).
Coşurile de fum vor fi curăţate periodic, în funcţie de calitatea şi de cantitatea
combustibilului folosit, iar uşile pentru curăţare vor fi bine etanşate.
Zidăria şi tencuiala coşurilor vor fi verificate periodic şi bine întreţinute, astfel încât să se
evite orice crăpătură care ar permite ieşirea în încăperi sau în poduri a gazelor calde, a fumului
sau a scânteilor.
Este interzisă racordarea focarelor alimentate cu gaze la canalele de fum care deservesc
focare alimentate cu altfel de combustibil (lemn, păcură, cărbune etc.).
Este interzisă montarea de clapete sau capace de obturare în canale sau racorduri,
limitarea, respectiv reglarea tirajului, urmând să fie făcută exclusiv prin uşile (prizele) de aer sau
prin regulatoarele de tiraj ale focarelor.
Pentru instalaţiile de alimentare cu gaze naturale a sobelor se vor respecta prevederile
“Normativului pentru distribuirea şi utilizarea gazelor naturale” (I 6/1999), la care se vor
adăuga şi următoarele reguli:
l. verificarea şi întreţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei (conducte,
robinete, arzătoare etc.), înlăturându-se orice posibilitate de scurgere a gazelor;
m. în cazul în care se constată miros de gaze înainte de a se aprinde focul, se va aerisi
încăperea respectivă şi se vor depista şi înlătura defectele care au provocat scăpările de gaze;
n. aprinderea şi stingerea focurilor se vor executa numai de către personal instruit în
acest scop. Pentru aceasta, la fiecare sobă sau aparat de gătit se va pune câte o etichetă pe care se
va menţiona, pe lângă ora de aprindere şi stingere, următorul text: “Pentru aprinderea şi
stingerea focului răspunde……………”;
o. înainte de aprinderea arzătorului de gaze, robinetul trebuie să fie închis; când
arzătorul este în funcţiune, uşa cenuşarului va fi deschisă;
p. aprinderea focului se face prin apropierea unei torţe aprinse (aprinzător) de arzătorul
de gaze, după care se deschide încet robinetul până când gazele se aprind (principiul “gaz pe
flacără”);
q. este strict interzisă aprinderea “flacără pe gaz”;
r. este interzisă aprinderea arzătorului de gaze cu materiale sau deşeuri combustibile;
s. atât la aprinderea cât şi la stingerea focului, gazele vor fi închise şi deschise mai întâi
de la robinetul principal, apoi de la cel al arzătorului;
t. persoana stabilită pentru aprinderea şi stingerea focului va controla periodic dacă
tirajul sobei este bun cu ajutorul unei lumânări aprinse, apropiate de uşa întredeschisă a
cenuşarului, îngrijindu-se însă ca robinetul de gaz să fie închis. Dacă flacăra lumânării nu se
îndreaptă spre interiorul sobei, tirajul este defectuos, urmând a nu se mai face focul până după
verificarea şi remedierea defecţiunilor;
u. se interzice folosirea gazelor în sobele nereparate şi a căror etanşeitate nu este
asigurată;
v. depistarea scăpărilor de gaze se va face numai cu spumă de apă şi săpun şi în nici un
caz cu flacără.
Efectuarea lucrărilor de montaj, reparaţii, revizii sau a modificărilor la instalaţiile de gaze,
de către persoane neautorizate şi fără avizul prealabil al societăţii distribuitoare este interzisă.
În cazul utilizării buteliilor cu gaze combustibile lichefiate se interzice:
g) folosirea de butelii defecte, improvizate sau neomologate;
44
 h) amplasarea buteliilor în apropierea surselor care radiază căldură;
i) activarea scurgerii gazului lichefiat din butelie, prin agitarea sau încălzirea acesteia;
j) racordarea buteliei, fără reductor de presiune;
k) utilizarea furtunului de racordare nefixat corespunzător, uzat sau în stare defectă;
l) folosirea furtunurilor executate din materiale plastice.
Centrale termice de încălzire

Exploatarea centralelor termice, precum şi a instalaţiilor de cazane aferente se va efectua

numai de către persoane calificate şi instruite în ceea ce priveşte prescripţiile tehnice de
exploatare ale acestora şi normele de prevenire a incendiilor.
Punerea în funcţiune şi exploatarea centralelor termice se vor face numai pe baza
autorizaţiei de exploatare, eliberată de Inspectoratul de stat pentru cazane şi instalaţii de ridicat,
cu respectarea instrucţiunilor în vigoare.
Este interzisă depozitarea în centrala termică a unor utilaje sau materiale care nu au
legătură cu exploatarea acesteia.
Aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi conducte, indicatoarele
de nivel pentru combustibil sau pentru agentul de încălzire, supapele de siguranţă etc. vor fi
menţinute în perfectă stare de funcţionare. Verificarea lor se va efectua la începerea fiecărui
schimb.
În cazul centralelor termice care folosesc drept combustibil cărbunele măcinat, instalaţia
de pulverizare a prafului de cărbune trebuie controlată zilnic şi curăţată de depunerile de praf de
pe suprafeţele calde ale instalaţiilor aferente cazanelor.
Evacuarea zgurii şi a cenuşii cu cărucioare, vagonete se va face numai în locuri special
destinate, care nu prezintă pericol de incendiu. În prealabil, cenuşa şi zgura vor fi stropite cu apă,
în scopul stingerii particulelor incandescente.
În cazul întreruperii flăcării (rezultată din arderea prafului de cărbune) se va opri imediat
alimentarea cu combustibil şi se va efectua aerisirea cazanului, pornindu-se din nou instalaţia,
folosind injectoarele de pornire cu combustibil lichid.
La centralele termice în care se folosesc drept combustibil deşeurile de lemn, puzderie de
in şi cânepă, se vor respecta următoarele reguli:
i. transportul şi manipularea combustibilului se fac în aşa fel, încât acesta să nu fie
împrăştiat în incinta unităţii;
j. în jurul centralei termice terenul va fi neted, curăţat permanent de deşeuri, puzderie şi
alte materiale combustibile, pe o rază de 30 m;
k. silozul pentru depozitarea combustibilului va fi construit în conformitate cu
prevederile normelor de prevenire a incendiilor, iar uşa de comunicaţie dintre acestea şi sala
cazanelor va fi metalică, cu rezistenţă la foc de 45 minute;
l. cantităţile de combustibil care se depozitează în siloz nu vor depăşi 20 m3;
m. se interzice depozitarea combustibilului în sala cazanelor;
n. ventilaţia (mecanică sau naturală) trebuie folosită în aşa fel, încât să nu provoace
amestecuri de praf şi aer;
o. coşurile de evacuare a fumului vor fi prevăzute cu sisteme de reţinere a scânteilor
(parascântei);
p. exploatarea, controlul şi repararea instalaţiilor din aceste centrale se vor face în
conformitate cu instrucţiunile ISCIR.
La cazanele alimentate cu combustibil lichid se va asigura în permanenţă etanşeitatea
tuturor traseelor de alimentare, rezervoare, conducte pentru transport, pompe, îndeosebi
racordurile la arzătoare.
Izolaţia conductelor pentru combustibil şi izolaţia cazanului, în special în jurul
arzătoarelor, trebuie să fie în perfectă stare şi ferită de a fi îmbibată cu combustibil.
Cazanele alimentate cu combustibil lichid vor fi prevăzute în faţa focarelor, sub injectoare,
cu tăvi metalice umplute cu nisip, pentru colectarea scurgerilor provenite din instalaţii.
45
Scurgerile accidentale de combustibil de pe toate utilajele, scările şi platformele cazanului se
colectează şi se înlătură.
Rezervoarele pentru consum zilnic vor fi prevăzute cu conducte de preaplin, conducte de
aerisire şi indicatoare de nivel, întreţinute în bune condiţii. La aceste rezervoare nu se vor instala
indicatoare de nivel de sticlă.
Pentru fluidizarea combustibilului din rezervoare prin încălzire, se va folosi numai aburul
de joasă presiune sau apa caldă. Este interzisă utilizarea focului deschis pentru această operaţie.
Înainte de aprinderea combustibilului la injectoare se va verifica focarul, se vor îndepărta
eventualele scurgeri de combustibil şi se vor înlătura cauzele acestora.
Focarele şi canalele de fum vor fi ventilate timp de 10 minute, folosindu-se instalaţia
prevăzută pentru aceasta, respectiv pentru evacuarea gazelor de ardere.
Aprinderea combustibilului pulverizat în focarele cazanelor se va efectua fie electric, fie
cu ajutorul unei torţe fixate pe o vergea metalică.
Nu sunt admise improvizaţii ca: băţ de chibrit, ziar aprins etc.. Pentru stingerea faclei se va
prevedea o ladă cu nisip sau un vas cu apă în apropierea cazanului.
Se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului sau de la flacăra
altui arzător.
Controlul etanşeităţii instalaţiei de gaze combustibile se va face conform normativelor şi
reglementărilor în vigoare, folosindu-se emulsie de apă şi săpun sau alte procedee cu aparatura
de detectare. Se interzice efectuarea acestui control cu flacăra.
Aprinderea arzătorului cu gaze, în focarele cazanelor centralelor termice, se va efectua
prin respectarea strictă a principiului “gaz pe flacără”.
Circuitul de alimentare a arzătoarelor cu gaze de la cazanele ale căror instalaţii
funcţionează cu o presiune de lucru de peste 5000 mm coloană de apă va fi prevăzut cu un
sistem de protecţie care să întrerupă rapid debitul de gaze, atunci când presiunea scade sub limita
la care flacăra poate deveni instabilă în cazul în care flacăra de control se stinge.
Circuitul de alimentare al fiecărui arzător va fi prevăzut cu două ventile montate in serie,
dintre care unul cu acţionare manuală. Poziţia ventilelor “închis” sau “deschis” trebuie marcată
vizibil.
La apariţia unei neetanşeităţi sau ruperi a unei conducte din sala cazanelor se va închide
robinetul de pe conducta principală din exteriorul clădirii şi se vor deschide ferestrele şi uşile
pentru aerisirea intensă a sălii.
Este interzisă exploatarea centralelor termice fără o supraveghere permanentă sau,
eventual, încredinţarea urmăririi funcţionării cazanelor unor persoane fără calitatea
corespunzătoare.
Fiecare cazan va fi revizuit şi reparat în termenele prevăzute de normativele în vigoare,
verificarea periodică a acestora făcându-se conform normelor ISCIR.
Oprirea funcţionării cazanelor este obligatorie atunci când se constată:
e. creşterea sau scăderea nivelului apei în afara limitelor admise, fără a putea fi readusă
la nivel normal;
f. defectarea unor aparate de control sau a dispozitivelor de siguranţă;
g. spargerea unor ţevi în interiorul cazanului;
h. aprinderea depunerilor de funingine şi cocs în canalele de fum etc..
Oprirea funcţionarii cazanelor se va face respectând ordinea de închidere a circuitelor, şi
anume:
- se închid robinetele de alimentare cu combustibil;
- se închid robinetele de alimentare cu aer;
- se închide circuitul de alimentare cu apă ;

IULIE

46
 1. Legea 481 privind Protectia Civila, art.25, 26, 27
2. Substante de stingere
- expunere –

1. Legea 481 privind Protectia Civila, art.25, 26, 27

Art. 25. Consiliile judetene, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile
locale ale municipiilor, oraselor si comunelor si consiliile locale ale sectoarelor municipiului
Bucuresti au urmatoarele atributii principale:
a) aproba organizarea protectiei civile la nivelul unitatii administrativ-teritoriale,
analizeaza anual si ori de cate ori este nevoie activitatea desfasurata si adopta masuri pentru
imbunatatirea acesteia;
b) aproba planurile anuale si de perspectiva pentru asigurarea resurselor umane, materiale
si financiare destinate prevenirii si gestionarii situatiilor de urgenta;
c) participa, potrivit legii, la asigurarea finantarii masurilor si a actiunilor de protectie
civila, precum si a serviciilor de urgenta si a structurilor care au atributii legale in acest domeniu;
d) stabilesc, in conditiile legii, taxe speciale pe linia protectiei civile;
e) infiinteaza, in conditiile legii si cu avizul Inspectoratului General pentru Situatii de
Urgenta, centre de formare si evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenta;
f) gestioneaza, depoziteaza, intretin si asigura conservarea aparaturii si a materialelor de
protectie civila prin serviciile specializate din subordine;
g) asigura spatiile necesare functionarii inspectoratelor pentru situatii de urgenta
corespunzatoare, paza si securitatea acestora si a centrelor operationale, precum si spatiile pentru
depozitarea materialelor de interventie.
Art. 26. Prefectul are urmatoarele atributii principale:
a) aproba planurile operative si de pregatire pe linia protectiei civile si planificarea
exercitiilor si a altor activitati desfasurate la nivelul unitatii administrativ-teritoriale;
b) urmareste indeplinirea masurilor de protectie civila la nivelul unitatii administrativ-
teritoriale;
c) dispune, potrivit legii, instituirea starii de alerta, activarea sau folosirea, dupa caz, a
formatiunilor de interventie;
d) aproba schema cu riscurile teritoriale intocmita de inspectoratul pentru situatii de
urgenta;
e) asigura conditii pentru buna desfasurare si integrarea activitatii fortelor de interventie
din alte judete sau a echipelor internationale, dupa caz, sosite in unitatea administrativ-teritoriala
in scopul limitarii si inlaturarii efectelor dezastrelor;
f) prezinta consiliului judetean sau Consiliului General al Municipiului Bucuresti, dupa
caz, propuneri de completare a sistemului de instiintare si alarmare a populatiei, a fondului de
adapostire, a bazei materiale si alte masuri de protectie a populatiei, a bunurilor materiale, a
valorilor culturale si a mediului;
g) exercita controlul aplicarii masurilor in situatiile de protectie civila.
Art. 27. Primarul are urmatoarele atributii principale:
a) propune consiliului local structura organizatorica de protectie civila;
b) aduce la indeplinire hotararile consiliului local in domeniul protectiei civile;
c) aproba planurile operative, de pregatire si planificare a exercitiilor de specialitate;
d) propune fondurile necesare realizarii masurilor de protectie civila;
e) conduce exercitiile, aplicatiile si activitatile de pregatire privind protectia civila;
f) coordoneaza activitatea serviciilor de urgenta voluntare;
g) aproba planurile de cooperare cu localitatile invecinate si organismele
neguvernamentale;
h) dispune masuri si controleaza modul de intretinere a spatiilor de adapostire colective
47
 de catre administratorul acestora;
i) urmareste realizarea, intretinerea si functionarea legaturilor si mijloacelor de instiintare
si alarmare in situatii de protectie civila;
j) raspunde de alarmarea, protectia si pregatirea populatiei pentru situatiile de protectie
civila;
k) solicita asistenta tehnica si sprijin pentru gestionarea situatiilor de protectie civila;
l) exercita controlul aplicarii masurilor de protectie civila in plan local;
m) asigura evaluarea si centralizarea solicitarilor de ajutoare si despagubiri in situatii de
protectie civila, precum si distribuirea celor primite;
n) coordoneaza nemijlocit evacuarea populatiei din zonele afectate de situatiile de
protectie civila;
o) stabileste masurile necesare pentru asigurarea hranirii, a cazarii si a alimentarii cu
energie si apa a populatiei evacuate;
p) dispune masuri pentru asigurarea ordinii publice in zona sinistrata;
q) coopereaza cu primarii localitatilor sau ai sectoarelor limitrofe, dupa caz, in probleme
de interes comun;
r) gestioneaza, depoziteaza, intretine si conserva tehnica, aparatura si materialele de
protectie civila, prin serviciile de specialitate subordonate.

2. Substante de stingere

Folosirea apei la stingerea incendiilor

Apa se intrebuinteaza pentru stingerea incendiului sub sub forma de: ● jet compact; ● jet
pulverizat (ploaie); ● abur.

1.2.1. Folosirea jetului compact

Capacitatea de patrundere a jetului de apa in focarul incendiului depinde de dimensiunile

picaturilor, de presiunea dinamica a jetului, de presiunea flacarilor, a curentilor de aer si a
produselor de ardere, de viteza de miscare a picaturilor, precum si de gradul de evaporare a apei
in zona flacarilor.
Prin folosirea apei sub forma de jet compact se poate conta pe cresterea eficacitatii si a
capacitatii de soc a apei, deoarece in aceast caz cantitatea refulata este de mult ori considerabila
si datorita presiunii mari, efectul de dislocare este puternic.
De exemplu, prin aruncarea unui litru de apa sub forma de jet compact al focului se
produc picaturi mari care au in total o suprafata de 1 m²; la formarea unor picaturi cu diametrul
de 1 mm, suprafata lor se mareste la 6 m², iar la un diametru al picaturilor de 0,1 mm, suprafata
totala a picaturilor obtinute dintr-un litru de apa ajunge la 600 m².
1.2.2. Folosirea jetului pulverizat

Jetul de apa dispersata este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul mediu de 1 mm.
Cerinta este ca la o presiune de 5 N/cm² jetul sa atinga distanta de 8 – 9 m. Efectul principal de
actiune a apei sub forma de jet pulverizat este racirea, aceasta pentru faptul ca pe timpul folosirii
ei creste suprafata de contact cu flacarile si cu produsele de ardere.
Dimensiunile picaturilor de apa au o mare importanta practica, deoarece pe timpul
stingerii incendiilor este nevoie ca o cat mai mare cantitate de apa sa ajunga la focar si sa ramana
acolo pana la evaporarea completa. Particulele de apa ajunge in zona focarului trebuie sa aiba o
viteza suficienta, capabila sa asigure strabaterea stratului de fum, de gaze calde, de flacari,
pentru a se evapora cat mai aproape de obiectul care arde. Efectul de stingere este cu atat mai
puternic, cu cat se evapora mai multa apa.
48
 Efectul maxim de stingere cu apa sub forma dispersata si pulverizata, se obtine in
incaperi inchise.
Pulverizarea apei pana la ceata se poate realiza pe 3 cai: ● cu ajutorul aerului comprimat;
● prin folosirea inaltei presiuni de la 50 la 120 at; ● prin folosirea unei presiuni reduse, de la 2 la
10 at.
Pulverizarea apei cu aer comprimat este posibila, insa necesita compresoare speciale,
prezentant si un oarecare risc, deoarece aerul comprimat inteteste si mai mult arderea.
Prin folosirea unor presiuni se intampla dificultati in manipularea tevilor manuale de
pulverizare. In afara de aceasta, pentru pulverizare sunt necesare tevi cu ajutaje speciale,
furtunuri de mare rezistenta si pompe speciale. In schimb, efectul de stingere nu este cu nimic
superior celui obtinut cu ceata de joasa presiune.
La iesirea din ajutaje speciale sau duze, jetul de apa se transforma intr-un flux de picaturi,
care transmit energia cinetica aerului din jur, pe care-l antreneaza si se deplaseaza odata cu el.
Fluxul de aer format de jet, prezinta o importanta deosebita pentru determinarea vitezei
de miscare a picaturilor de apa.
Masuratorile efectuate asupra jeturilor de apa pulverizata de sus in jos, produse de o serie
de ajutaje sau duze, compuse din picaturi cu diametrul mediu de pana la 1 mm, au aratat ca
presiunea lor transforma integral in energie cinetica, la o distanta de 1,80 m de la duza.
Presiunea jeturilor cu picaturi mari, avand diametrul de 1,5 – 3,5 mm se transforma insa
in energie cinetica numai in proportie de 50%.
Experimentarile privind stingerea incendiilor cu apa pulverizata au demostrat ca stingerea
se produce pe seama racirii materialului combustibil si a flacarii.
Daca se folosesc jeturi indreptate in jos, in sensul contrar flacarilor, atunci pentru ca
intreaga apa sa poata ajunge la materialul aprins, presiunea ei nu trebuie sa fie mai mica decat
presiunea flacarii ascendente.
Jeturile de apa pulverizata nu sunt intotdeauna eficiente pentru stingerea incendiului, mai
ales cand aceasta nu poate fi stins prin racirea materialului combustibil. Totusi, uneori, stingerea
se poate realiza cu jeturi refulate din tevi (dimensiunea medie a unei picaturi de 0,2 – 0,4 mm),
in special daca nu se produce trecerea la o ardere stabila.
Daca in anumite situatii, jeturile nu sunt capabile sa stinga incendiul, totusi se poate
reduce dimensiunea flacarilor.
Presiunea la duza are o mare influenta asupra eficientei stingerii. Marimea presiunii
exercita o influenta mai mica asupra reducerii dimensiunilor picaturilor in jet, atunci cand se
depaseste 7 daN/cm².
Pe cale experimentala s-a constat ca pentru stingerea incendiilor in incaperi, este nevoie
de ≈ 5 l/m² suprafata a pardoselii si de 2,5 pana la 7,3 l/m² pentru incendiile de motorina in
rezervoare. Practic, insa, pentru stingerea incendiului in incaperi s-au folosit 450 – 500 l/m².

1.3. Apa imbunatatita chimic

Studiind fenomenele intime ce au loc in contactul apei cu diferite materiale combustibile,

s-a ajuns la concluzia ca desi prezinta numeroase calitati totusi apa umezeste nesatisfacator
marea majoritate a substantelor combustibile solide, patrunzand cu greu in structura acestora ca
si ca urmare o cantitate apreciabila din ea se scurge rapid pe suprafata lor, fapt care reduce
simtitor efectul de izolare si determina in acelasi timp cresterea inutila a consumului de apa.
Pentru a spori puterea de patrundere a apei in masa materialelor, cu care vine in contact, s-a
actionat asupra tensiunii superficiale a acesteia. Se cunoaste ca fiecare lichid este caracterizat
printr-o tensiune superficiala, care reprezinta rezistenta pe care o opune lichidul la marimea
suprafetei sale, acesta avand capacitatea de a patrunde printre particulele materialelor. Practic
exista posibilitatea de a reduce simtitor tensiunea superficiala a apei prin tratarea sa cu diversi
detergenti. De exemplu prin folosirea detergentului alchil-aril-sulfonat de sodiu solutie – 33%,
denumit uzual in unitatile de pompieri Dero 73, in procent de 0,2 – 0,3% s-a obtinut scaderea
49
tensiunii superficiale a apei de la 72,8 la 39,8 dyn/cm, reducandu-se timpul de patrundere pana la
3 ori si imbunatatind astfel in mod sensibil capacitatea de racire si de izolare a apei utilizate in
stingerea incendiilor,obtinandu-se ceea ce curent se numeste apa imbunatatita chimic.
Totodata, prin scaderea tensiunii superficiale se asigura pulverizarea fina a apei refulate
asupra focarului, fapt ce mareste absorbtia caldurii produse de ardere si respectiv capacitatea de
racire a materialului aprins, asupra caruia s-a refulat apa.
Ca urmare, utilizarea apei imbunatatite chimic duce la scaderea cu 35 – 50% a cantitatilor
de apa folosite pe timpul stingerii incendiilor, fapt deosebit de important in conditiile lipsei de
apa si mai ales pentru protejarea obiectelor asupra carora actioneaza in caz de incendiu.
La incendiile la care s-a utilizat apa imbunatatita chimic s-a constat o crestere a eficientei
de stingere si prin aceea ca in zonele udata nu au avut loc tendinta de reaprindere.
Desigur, detergentii folositi pentru obtinerea apei imbunatatita chimic isi vor spori
calitatea si vor fi folositi cu mai multa incredere.
Apa imbunatatita chimic este recomandabil a se folosi la stingerea incendiilor de
materiale bogate in celuloza, cum sunt lemnul, textilele, bumbacul, hartia etc. Pentru a putea fi
utilizata la stingerea incendiilor sunt necesare mijloace tehnice care sa realizeze amestecul de
apa cu detergent, in proportia stabilita (3/1000).
Apa, indiferent sub ce forma, nu poate fi intrebuintata la toate categoriile de substante si
materiale combustibile la care, in caz de incendiu, nu este indicat sa se foloseasca apa si nici alte
substante stingatoare pe baza de apa.

CAP. V Reguli şi mãsuri specifice instalaţiilor şi sistemelor de protecţie împotriva incendiilor

ART. 75
Mijloacele tehnice de apãrare împotriva incendiilor care echipeazã sau doteazã construcţiile
din obiectivele de cult se amplaseazã şi/sau se depoziteazã, conform documentaţiilor tehnice de
execuţie şi reglementãrilor specifice, în locuri ferite de intemperii, agenţi corozivi, efecte
negative ale temperaturii etc. sau, dupã caz, se protejeazã corespunzãtor mediilor în care se
utilizeazã.
ART. 76
La amplasarea mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor care sunt utilizate de
personalul de la locurile de muncã şi/sau de forţele de intervenţie în caz de incendiu se au în
vedere urmãtoarele cerinţe:
a) locurile de amplasare sã fie vizibile, uşor accesibile, pe cãi de evacuare, coridoare, holuri,
în zonele ieşirilor şi în alte asemenea spaţii şi la distanţe optime faţã de focarele cele mai
probabile;
b) înãlţimea de montare şi greutatea acestora sã fie pe mãsura capacitãţii fizice a persoanelor
care le utilizeazã;
c) sã fie bine fixate şi sã nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendiu.
ART. 77
Locurile de amplasare a mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor se indicã prin
marcaje sau panouri de semnalizare, conform prevederilor legale.
ART. 78
La amplasarea stingãtoarelor în perimetrul suprafeţei protejate se recomandã respectarea
urmãtoarelor valori ale distanţelor şi înãlţimii de montare:
a) maximum 15 m şi 20 m faţã de cele mai importante focare de incendiu din clasele B şi A;
b) minimum 2 m faţã de focarele posibile;
c) maximum 1,4 m înãlţime faţã de pardosealã.
ART. 79
Mijloacele tehnice de apãrare împotriva incendiilor se marcheazã în conformitate cu
prevederile reglementãrilor tehnice şi ale standardelor specifice, iar pe întreaga duratã a
exploatãrii se asigurã lizibilitatea marcajelor, precum şi protejarea acestora împotriva
50
deteriorãrilor de orice fel.
ART. 80
Mijloacele tehnice de apãrare împotriva incendiilor care echipeazã şi doteazã construcţiile
care funcţioneazã în cadrul obiectivelor de cult se menţin permanent în stare de funcţionare, cu
asigurarea fiabilitãţii şi eficienţei necesare, conform reglementãrilor tehnice.
ART. 81
Persoanele cu atribuţii de conducere de la obiectivele de cult asigurã executarea periodicã a
controlului stãrii de funcţionare a mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor cu care
acestea sunt echipate şi dotate, prin persoanele anume desemnate şi instruite în acest scop.
ART. 82
Controlul stãrii de funcţionare a mijloacelor tehnice de apãrare împotriva incendiilor se
executã conform prevederilor cuprinse în reglementãrile tehnice, precum şi în instrucţiunile
tehnice elaborate de proiectanţi şi/sau de producãtori.
ART. 83
Se asigurã funcţionarea la parametrii proiectaţi a mijloacelor tehnice de apãrare împotriva
incendiilor, potrivit documentaţiei tehnice, pe întreaga duratã de exploatare a construcţiilor şi
instalaţiilor din cadrul obiectivelor de cult, precum şi la schimbarea de destinaţie, extinderea,
modernizarea, conservarea şi restaurarea acestora.
ART. 84
Încãrcarea stingãtoarelor şi a altor aparate de stins incendii cu substanţe de stingere se face de
cãtre persoane juridice şi, dupã caz, fizice, atestate potrivit legii.
ART. 85
Lucrãrile de verificare, întreţinere şi reparare a mijloacelor tehnice de apãrare împotriva
incendiilor se executã numai de cãtre persoane juridice şi, dupã caz, fizice, atestate potrivit
prevederilor legale, iar periodicitatea lucrãrilor se stabileşte conform reglementãrilor tehnice de
exploatare şi precizãrilor producãtorilor.
ART. 86
Pe timpul lucrãrilor de verificare şi întreţinere se procedeazã la controlul complet al
funcţionãrii sistemelor, instalaţiilor, echipamentelor şi aparatelor în cauzã, iar dacã se constatã
abateri de la condiţiile de funcţionare stabilite iniţial, parametrii caracteristici trebuie reglaţi şi
aduşi la valorile care sã asigure buna funcţionare a acestor mijloace.
ART. 87
Pe perioadele de oprire a funcţionãrii sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi dispozitivelor de
semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, pentru executarea
lucrãrilor de întreţinere şi reparare ori în caz de opriri accidentale, persoanele cu atribuţii de
conducere trebuie sã asigure condiţii pentru adoptarea mãsurilor tehnice şi organizatorice
suplimentare pentru evitarea producerii unor eventuale incendii, precum şi de acţiune în caz de
necesitate.
ART. 88
(1) Mijloacele tehnice de apãrare împotriva incendiilor care echipeazã şi doteazã construcţiile
care funcţioneazã în cadrul obiectivelor de cult, precum şi substanţele de stingere se realizeazã,
se amplaseazã, se depoziteazã, se manipuleazã şi se utilizeazã astfel încât sã nu punã în pericol
viaţa şi integritatea persoanelor, a utilizatorilor, inclusiv a membrilor forţelor de intervenţie.
(2) La echiparea şi dotarea construcţiilor şi instalaţiilor aferente obiectivelor de cult se
utilizeazã numai mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor, certificate sau agrementate,
potrivit legii.
ART. 89
Sistemele şi instalaţiile automate pentru stingerea incendiilor se prevãd cu dispozitive de
avertizare a persoanelor şi a celorlalţi utilizatori, de tip optic şi acustic, pentru semnalizarea
intrãrii acestora în funcţiune.
ART. 90
În cazul în care substanţele stingãtoare deversate automat în caz de incendiu pot pune în
51
pericol viaţa utilizatorilor din zonele protejate, sistemele şi instalaţiile de stingere se prevãd cu
dispozitive de temporizare care sã întârzie intrarea acestora în funcţiune cu o perioadã
prestabilitã.
ART. 91
Perioada dintre declanşarea semnalului de avertizare şi intrarea în funcţiune a sistemului ori
instalaţiei de stingere se calculeazã astfel încât sã se asigure evacuarea tuturor utilizatorilor din
orice punct al zonei protejate.
ART. 92
Uşile de acces în zone, spaţii sau încãperi în care sunt posibile deversãri ale substanţelor
stingãtoare ce pot pune în pericol viaţa utilizatorilor, precum şi cãile de evacuare din aceste
locuri se marcheazã cu inscripţii de avertizare asupra pericolului, amplasate în locuri vizibile
pentru personalul de la locurile de muncã şi forţele de intervenţie.
ART. 93
Semnalele optice şi acustice produse de dispozitivele de avertizare trebuie sã îndeplineascã,
cumulativ, urmãtoarele condiţii:
a) sã fie inactive în starea de aşteptare;
b) sã indice toate cãile de acces în zonele de stingere;
c) sã poatã fi clar identificate şi percepute cu tonalitãţi diferite, la începutul şi la sfârşitul
perioadei de temporizare;
d) sã nu poatã fi oprite înainte de expirarea timpului de funcţionare a sistemului ori instalaţiei
de stingere;
e) sã fie în concordanţã cu capacitãţile psihomotorii ale utilizatorilor.
ART. 94
Pe timpul exploatãrii construcţiilor care funcţioneazã în cadrul obiectivelor de cult, persoanele
cu atribuţii de conducere trebuie sã stabileascã mãsuri tehnico-organizatorice care sã asigure
menţinerea condiţiilor şi caracteristicilor specifice care s-au avut în vedere la proiectarea şi
realizarea sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi dispozitivelor de semnalizare, alarmare,
avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor.

AUGUST

52
 1. Modul de acţiune şi evacuare în cazul unui incendiu
2. Reguli privind echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva
incendiilor
3. Notiuni de protectie civila.
- Expunere/ Şedinţă practică –

1. Modul de acţiune şi evacuare în cazul unui incendiu

1. Modul de acţiune şi evacuare în cazul unui incendiu

La descoperirea unui incendiu, orice angajat are următoarele obligaţii:
 Să anunţe imediat incendiul;
 Să încerce să stingă incendiul, dacă nu este prea riscant (se vor utiliza 2-3 stingătoare),
iar dacă focul nu s-a putut stinge – să paradească imediat zona;
 Să comunice conducătorului unităţii informaţii privind locaţia exactă şi la amploarea
incendiului;
 Să anunţe telefonic la Dispeceratul pentru Situaţii de Urgenta – număr 112, din cea mai
apropiată zonă neafectată.
La declanşarea alarmei de incendiu, salariaţii sunt obligaţi să acţioneze astfel:
 Încetează orice activitate;
 Opresc instalaţiile sau aparatele la care lucrează;
 Părăsesc imediat clădirea prin ieşirile de urgenţă sau prin locurile indicate de membri
echipei de intervenţie şi se deplasează la locul de adunare stabilit;
 Urmează toate indicaţiile primite de la membrii echipei de intervenţie;
 Participă, dacă este posibil, la evacuarea în siguranţă a persoanelor din afara unităţii si a
bunurilor si valorilor materiale.
Apelarea la numărul de urgenţă 112
Apelarea la numărul de urgenţă 112 este gratuită şi poate fi făcută din orice reţea de
telefonie fixă sau mobilă. Cu cât daţi mai multe informaţii corecte, cu atât intervenţia
pompierilor va fi mai rapidă, eficientă şi mai sigură.

Dacă sunaţi la 112 trebuie sa anunţaţi:

- Ce urgenceă avachi (exemplum: incendie si ce arde...);
- Unde este urgenţa (adresa exactă);
- Unde vă aflaţi;
- De la ce număr de telefon sunaţi;
- Cum vă numiţi.
Operatorul evaluează urgenţa apelantului în funcţie de informaţiile primite şi transmite
aceste informaţii serviciilor de urgenţă.
După furnizarea acestor date, trebuie să rămâneţi la telefon pentru a fi puşi în legătură cu
pompierii şi pentru a primi eventuale recomandări.
Dacă legătura cu numărul 112 se întrerupe, trebuie să sunaţi din nou.
Rămâneţi calmi şi răspundeţi la toate întrebările; nu închideţi până când nu vi se spune.

53
 Sunaţi la 112 doar dacă aveţi o urgenţă!
Apelurile false sunt pedepsite prin lege!

Utilizarea stingătoarelor portative de incendiu

Stingatoarele pot salva vieti si pot împiedica producerea unor pagube materiale
considerabile. Daca s-a observat la timp producerea unui incendiu, acesta poate fi stins si de
neprofesionisti cu un stingator.
Declansarea stingatorului se face prin scoaterea sigurantei si actionarea manerului.
Jet de pulper saut de bioxyde de carbone va fi indreptat la baza focarului.
Stingătoarele se utilizează la incendii incipiente, pentru stingerea focarelor de tip A (solide
combustibile) sau de tip B (lichide combustibile).

Evacuarea persoanelor

Evacuarea persoanelor urmăreşte scoaterea organizată a persoanelor din spaţiile în care

incendiul sau alte evenimente pot afecta viaţa şi sănătatea oamenilor.
Căile de circulaţie prin care se realizează evacuarea sunt constituite din uşi, scări, coridoare
care asigură ieşirea persoanelor în exterior, la nivelul terenului (stradă, curte etc.) sau a unor
suprafeţe circulabile (deschise, de unde se poate ajunge în exterior), în cel mai scurt timp posibil
şi în deplină siguranţă.
Deschideţi cu prudenţă uşile, deoarece afluxul de aer proaspăt poate provoca o înteţire
a arderii.

Deplasarea prin spaţiile inundate cu fum se poate face târâş, deoarece la nivelul pardoselii este
mai puţin fum. Puneţi pe cap o pătură sau o haină umedă.
Căile de evacuare (holurile, casa scării) nu trebuie blocate prin depozitarea a tot felul de
materiale, mobilier, coşuri de gunoi, cutii ş.a.
În cazul în care aţi părăsit clădirea nu vă mai întoarceţi în nici un caz înapoi, pentru a vă
lua acte, haine sau lucruri de valoare.
Aşteptaţi sosirea echipajelor de intervenţie în apropierea clădirii.
La sosirea acestora informaţi-i despre situaţia din clădire şi despre eventuala existenţă a
altor persoane surprinse în interiorul acesteia.
Pompierii pot găsi persoanele rămase înăuntru mai repede cu ajutorul informaţiilor care le
daţi dumneavoastră.
Cum se procedează dacă este blocată calea de evacuare
Dacă sunteţi într-o clădire cu mai multe etaje, în cele mai multe cazuri, singura cale de
evacuare este casa scărilor. În cazul în care nu puteţi coborî pe scări:
- Închideţi uşile care despart zona unde se manifestă incendiul de restul clădirii.
- Dacă incendiul v-a blocat ieşirea sau atunci când casa scărilor din clădire este blocată sau
inundată cu fum, păstraţi-vă calmul, încercaţi să vă retrageţi într-o cameră cât mai depărtată de
focar şi care să aiba, pe cât posibil, telefon şi geam care să poată fi deschis.
- Aşezaţi cârpe, pături şi alte materiale textile umede avute la dispoziţie, în jurul cadrului
uşii, pentru a împiedica pătrunderea fumului în încăperea în care vă aflaţi.
- Deschideţi geamul pentru a respira aer curat, pentru a striga după ajutor şi pentru a putea
fi observat şi salvat de echipajele de intervenţie. Dacă nu puteţi deschide geamul, atunci trebuie
să-l spargeţi.
Cum se procedează dacă vă iau foc hainele:
54
- OPRIŢI-VĂ!
- ARUNCAŢI-VĂ LA PODEA!
- ROSTOGOLIŢI-VĂ!
Nu alergaţi sau să vă agitaţi atunci când vă iau foc hainele deoarece acest comportament nu
duce decât la o ardere şi mai accentuată.
Dacă hainele nu se sting prin rostogolire, încercaţi să înăbuşiţi flăcările acoperindu-le cu un
material textil umed (pătură udă, prelată, ş.a.).
Tratarea arsurilor
Arsurile sunt leziuni ale pielii şi pot fi: uşoare (când pielea se înroşeşte, devine fierbinte şi
dureroasă), medii (când pe piele apar băşicuţe) şi grave (când arsura a străpuns pielea, a ajuns la
muşchi şi vase de sânge). Gravitatea arsurii poate depinde şi de suprafaţa ei, chiar dacă este
uşoară sau medie. Primul-ajutor constă în stingerea focului de pe accidentat cu o pătură şi
îndepărtarea hainelor. În funcţie de felul arsurii se va proceda astfel:
a) pentru arsuri uşoare - aplicarea compreselor cu apă rece, spirt sanitar sau cloramină;
b) pentru arsuri medii - leziunile se dezinfectează cu betadină sau cloramină, (atenţie, nu se
sparg băşicile!), se pansează steril;
c) pentru cele grave sau pe suprafeţe mari (peste 10 % din suprafaţa corpului) accidentatul
se va acoperi cu un prosop curat şi se va transporta cât mai repede la spital. Pentru calmarea
durerilor se vor administra calmante.
Este interzisă folosirea cremelor, unguentelor, substanţelor uleioase!
Se folosesc pe cât posibil pansamente sterile sau cârpe foarte curate, umezite. Nu se pune
gheaţă în contact direct cu tegumentul. Se acoperă pacientul pentru a preveni pierderea căldurii.

2. REGULI PRIVIND ECHIPAREA ŞI DOTAREA

CU MIJLOACE TEHNICE
DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor cu instalaţii de protecţie

împotriva incendiilor şi alte mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, stabilirea
categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi dimensionarea şi amplasarea acestora
se asigură conform reglementărilor tehnice şi normelor specifice de apărare împotriva
incendiilor.
Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să îndeplinească şi să asigure
criteriile şi nivelurile de performanţă prevăzute de reglementările tehnice aplicabile şi
specificaţiile tehnice de referinţă.
Categoriile principale de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor sunt
prezentate în anexa nr.5, potrivit rolului pe care îl au în asigurarea protecţiei construcţiilor,
instalaţiilor tehnologice, amenajărilor şi utilizatorilor la acţiunea incendiului.
Dotarea operatorilor economici şi a instituţiilor cu mijloace tehnice de apărare împotriva
incendiilor se face pe baza normelor specifice de apărare împotriva incendiilor şi reglementărilor
tehnice.
Pentru tipurile de construcţii, instalaţii tehnologice şi amenajări care nu se încadrează în
prevederile reglementărilor tehnice şi normelor specifice se recomandă verificarea necesităţii şi
oportunităţii echipării şi dotării acestora cu anumite tipuri de mijloace tehnice de apărare
împotriva incendiilor prin utilizarea unor metode de analiză sau prin elaborarea unui scenariu de
securitate la incendiu.
Proiectanţii şi beneficiarii au obligaţia de a include în documentaţie, respectiv de a
utiliza numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu marcaj CE, certificate sau
agrementate, conform legii.

55
 Producătorii, furnizorii, proiectanţii şi executanţii de mijloace tehnice de apărare
împotriva incendiilor trebuie să pună la dispoziţia beneficiarului (proprietar, utilizator), după caz,
următoarele :
a) documentele necesare conform legii pentru introducerea pe piaţă, după caz, certificat EC şi
declaraţie de conformitate, certificat de conformitate al produsului, agrement tehnic;
b) documentaţia tehnică aferentă, conform standardului de referinţă, dacă este cazul;
c) schema sinoptică a sistemului/instalaţiei, schemele bloc şi de racordare şi, după caz, softul
necesar;
d) instrucţiuni de utilizare şi pentru controlul stării de funcţionare;
e) măsuri care se adoptă în caz de nefuncţionare.
(2) Documentele de la alin.(1), lit.a) şi b), se pun la dispoziţie, de producători, furnizori şi
utilizatori, la cerere, organului de control pentru supravegherea pieţei.
Montarea, exploatarea şi mentenanţa mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor
se fac în conformitate cu reglementările tehnice aplicabile, cu instrucţiunile de montaj, utilizare,
verificare şi întreţinere ale producătorilor şi, după caz, cu standardele europene de referinţă,
astfel încât să li se asigure permanent performanţele normate.
La stabilirea tipurilor de instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi a altor mijloace
tehnice de apărare împotriva incendiilor cu care se echipează construcţiile, instalaţiile şi
amenajările se au în vedere următoarele criterii:
a) condiţiile şi cerinţele tehnice precizate în reglementările specifice;
b) posibilităţile de acţionare în spaţii închise, în subsoluri, la înălţime sau în medii cu
nocivitate mărită;
c) caracteristicile şi performanţele mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor ;
d) compatibilitatea substanţelor de stingere cu clasele de incendiu şi cu alte substanţe de
stingere utilizate simultan sau succesiv;
e) influenţa substanţelor de stingere asupra utilizatorilor, elementelor de construcţie ale
clădirii şi mediului.
Tipul şi numărul de stingătoare cu care se dotează construcţiile se stabileşte potrivit
reglementărilor tehnice ori normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.
Numărul orientativ de stingătoare pentru dotarea categoriilor de construcţii pentru care
nu există prevederi în acte normative specifice este prezentat în anexa nr.6.
Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor cu care sunt echipate şi dotate
construcţiile, instalaţiile şi amenajările se amplasează şi/sau se depozitează conform
documentaţiilor tehnice de execuţie şi reglementărilor specifice în locuri ferite de intemperii,
agenţi corosivi, efecte negative ale temperaturii etc. sau, după caz, se protejează corespunzător
mediilor în care se utilizează.
La amplasarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor care sunt utilizate de
personalul de pe locurile de muncă şi/sau de forţele de intervenţie, în caz de incendiu, se au în
vedere şi următoarele cerinţe:
a) locurile de amplasare să fie vizibile, uşor accesibile şi la distanţe optime faţă de focarele
cele mai probabile;
b) înălţimea de montare să fie accesibilă;
c) să fie bine fixate şi să nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendiu.
Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor se marchează în conformitate cu
prevederile reglementărilor tehnice şi ale standardelor specifice.
Pe timpul exploatării se asigură vizibilitatea şi lizibilitatea marcajelor.
Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor cu care se echipează şi se dotează
construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările se întreţin permanent în stare de funcţionare,
cu asigurarea fiabilităţii şi eficienţei necesare, conform reglementărilor tehnice.
Instalaţiile de detectare şi semnalizare a incendiului, de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi, de presurizare pentru controlul fumului trebuie să îndeplinească criteriile de

56
 performanţă privind menţinerea funcţionării pe o durată minimă normată, în cazul întreruperii
sursei principale de alimentare cu energie
Reţelele interioare şi exterioare de alimentare cu apă a instalaţiilor de stingere a
incendiilor şi rezervele de apă de incendiu trebuie să asigure alimentarea corespunzătoare a
acestora, cu debitele şi presiunile necesare şi pe durata de timp normată, potrivit prevederilor
reglementărilor tehnice.
Dotarea operatorilor economici, a instituţiilor şi localităţilor cu autospeciale şi cu alte
mijloace mobile de intervenţie la incendii se face, după caz, pe baza actelor normative,
reglementărilor şi normelor specifice de apărare împotriva incendiilor, respectându-se criteriile
minime de performanţă privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice, voluntare şi
private pentru situaţii de urgenţă.
Proprietarii/utilizatorii construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi amenajărilor trebuie să
execute periodic controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor cu care acestea sunt echipate şi dotate, prin personal anume desemnat şi instruit în
acest scop.
Scoaterea din funcţiune a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor fără luarea
unor măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor ori neasigurarea parametrilor necesari
funcţionării acestora în condiţii de eficienţă este strict interzisă.
Controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se
execută conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice, normele specifice de apărare
împotriva incendiilor, precum şi în instrucţiunile tehnice elaborate de proiectanţi şi/sau de
producători /furnizori.
Persoanele fizice şi juridice care efectuează, după caz, proiectarea, montarea, verificarea,
întreţinerea şi repararea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să fie
atestate în acest sens, în condiţiile legii.
Periodicitatea lucrărilor prevăzute la alin.(1) se stabileşte, după caz, conform normelor
specifice de apărare împotriva incendiilor, reglementărilor tehnice de exploatare şi precizărilor
producătorilor /furnizorilor acestor mijloace tehnice;
Pe perioadele de oprire a funcţionării sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi dispozitivelor
de semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, pentru executarea
lucrărilor de întreţinere şi reparare ori în caz de opriri accidentale, proprietarii/utilizatorii trebuie
să asigure măsuri tehnice şi organizatorice alternative pentru evitarea producerii unor eventuale
incendii, precum şi de acţiune în caz de necesitate.
Substanţele speciale pentru stingerea incendiilor se supun verificărilor periodice privind
menţinerea calităţilor în timp, conform reglementărilor specifice şi precizărilor
producătorului/furnizorului.
Exploatarea, întreţinerea, reviziile şi reparaţiile la autospecialele, utilajele şi celelalte
mijloace mobile de intervenţie la incendii, se execută conform normelor tehnice emise de
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
Reparaţiile la mijloacele tehnice precizate la alin.(1) se planifică şi se realizează la
termene cât mai scurte, asigurându-se, în perioada scoaterii din intervenţie a acestora, măsuri
alternative de apărare împotriva incendiilor.
Proprietarul/utilizatorul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi amenajărilor trebuie să
asigure existenţa unui registru de control al instalaţiilor de semnalizare, alarmare, alertare,
limitare şi stingere a incendiilor, în care se consemnează toate datele relevante privind:
a) executarea controalelor stării de funcţionare, a operaţiunilor de verificare, întreţinere şi
reparaţii;
b) executarea de modificări, extinderi, reabilitări, modernizări etc.;
c) producerea unor deranjamente, alarme de incendiu, alarme false, întreruperi, declanşări
intempestive etc., cu menţionarea cauzelor care le-au determinat.
Datele consemnate trebuie să indice cu claritate ziua, luna, anul, ora şi locul de
producere a fenomenului (evenimentului).
57
 Modelul de registru de control este prezentat în anexa nr.7.
Pe toată durata de folosire a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor,
administratorii operatorilor economici/conducătorii instituţiilor au obligaţia să demonstreze
organelor de control respectarea prevederilor prezentelor norme generale, conform legii.

3. NOŢIUNI DESPRE PROTECŢIA CIVILĂ.

SCURT ISTORIC, ROLUL, LOCUL ŞI MISIUNILE PROTECŢIEI CIVILE ÎN
ROMÂNIA

PROTECŢIA: noţiune cu elemente de mare diversitate acoperă în mod practic

domeniile de activitate, astfel:
- protecţia politică (asigurarea pluripartitismului);
- protecţia economică (asigurarea dezvoltării economice, asigurarea locurilor de muncă);
- protecţia socială (asigurarea asistenţei de şomaj, de sănătate etc.)
- protecţia cultural-ştiinţifică (asigurarea asistenţei de învăţământ, a cercetării, a patrimoniului
cultural);
- protecţia mediului (asigurarea protecţiei aerului, faunei, florei etc.);
- protecţia militară (integritatea teritoriului naţional) etc.
PROTECŢIA CIVILĂ se adresează nemijlocit cetăţenilor, economiei şi teritoriului
ţării, în condiţiile cele mai dificile, în caz de război sau dezastre.
PROTECŢIA CIVILĂ cuprinde un complex de măsuri pentru ocrotirea populaţiei,
bunurilor materiale în caz de război, calamităţi sau catastrofe, asigurând condiţiile necesare
supravieţuirii acestora.
În cazul unor conflicte armate, protecţia civilă îşi îndeplineşte sarcinile conform
Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţiile de la Geneva, din 12 august 1949, capitolul V, art.61-
67, referitor la protecţia civilă.

Scurt istoric al protecţiei civile în România

Preocupări pentru soarta populaţiei civile în situaţii de război, au existat de-a lungul
întregii noastre istorii, încă înainte de înfiinţarea oficială a apărării civile.
Instinctul de conservare şi de apărare în acelaşi timp a fiinţei umane în situaţii de pericol,
manifestat şi transmis din generaţie în generaţie de către comandanţii de oşti, de populaţia însăşi,
îşi găseşte oficializarea scrisă, pentru prima dată în istoria poporului român, în scrisoarea
domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521) către fiul său Theudosie, în care îl sfătuieşte pe el şi
pe urmaşi săi, ca în caz de război populaţia civilă (copii, femei, bătrâni ai dregătorilor şi
ţăranilor) să fie dusă (protejată prin evacuare în zone inaccesibile cotropitorilor), înapoia zonelor
unde urmează să aibă loc luptele cu vrăşmaşii cotropitori. Acest înscris pentru prima dată, ce
străbate întregul Ev Mediu, istoria modernă şi contemporană a poporului român, se numeşte
astăzi Protecţia populaţiei civile şi valorilor materiale-spirituale prin dispersare şi evacuare –
măsură complexă asigurată din timp de pace şi pusă în aplicare în situaţii speciale. Este aceasta,
seva istorică ce a stat la baza organizării şi funcţionării protecţiei civile, proba cea mai autentică
oferind-o acţiunile Marelui Cartier General şi ale Marelui Stat Major ale Armatei Române în
perioada războiului pentru reîntregirea neamului din 1916-1918, când în timp record au reuşit să
efectueze protecţia unei părţi din populaţia civilă bunurilor materiale de valoare din Oltenia,
Muntenia şi Dobrogea, prin evacuare, grav ameninţate de cotropitorii germani, austro-ungari şi
bulgari.
Alte măsuri de protecţie şi de apărare a populaţiei civile neevacuate în special din
Bucureşti şi din alte oraşe din sudul ţării, între care artileria antiaeriană, prevenirea despre
pericolul aerian, prin alarmare, protecţia prin adăpostire în subsolul construcţiilor, camuflarea
luminilor şi stingerea incendiilor rezultate în urma atacurilor din aer, culegerea şi distrugerea
bombelor de avion şi proiectilelor de artilerie neexplodate, înlăturarea urmărilor din aer în rândul
58
 populaţiei civile, reţelei comunale şi construcţiilor, se constituie într-o valoroasă experienţă, din
care se reţin importante elemente originale, ce vor sta mai târziu la baza elaborării doctrinei în
domeniu, oficializează pentru prima dată în România, la 25 octombrie 1929, când din iniţiativa
Marelui Stat Major al Armatei se înfiinţează prima organizaţie paramilitară de protecţie a
populaţiei pe timp de război.
Protecţia civilă în România a fost organizată în anul 1933 sub denumirea de apărare
pasivă contra atacurilor aeriene, având ca scop să limiteze efectele bombardamentelor aeriene
asupra populaţiei şi resurselor teritoriului, prin protecţie directă sau micşorând eficacitatea
atacurilor din aer.
Organizarea apărării pasive în România se realizează pe un plan superior în anul 1939,
când este promulgată „Legea pentru apărarea antiaeriană activă şi pasivă a teritoriului”. Ulterior
aceasta este concretizată printr-o serie de decrete ale Guvernului.
Începând cu anul 1952 se înfiinţează „Apărarea Locală Antiaeriană”, devenită în 1978
„Apărarea Civilă”. Sunt emise în această perioadă, Decretul nr. 96/1975 privind asigurarea
intervenţiei în caz de accident nuclear şi Decretul nr. 140/1978 privind organizarea activităţii de
prevenirea, limitarea şi înlăturarea urmărilor calamităţilor naturale, incendiilor sau catastrofelor
de mari proporţii. Se întocmesc planuri de intervenţie şi protecţie în astfel de situaţii şi se trece la
pregătirea formaţiunilor pentru intervenţia în caz de calamităţi sau catastrofe.
Legea nr. 2/1978 privind apărarea civilă în România arată că aceasta este parte
componentă a sistemului naţional de apărare şi trebuie să asigure pregătirea populaţiei,
teritoriului şi economiei pentru desfăşurarea normală a activităţilor economice şi sociale, precum
şi pentru protecţia cetăţenilor şi bunurilor materiale de orice natură, în timp de război sau în alte
situaţii speciale.
Legea evidenţiază misiunile ce revin apărării civile. Se constituie state majore şi comisii
de specialitate, precum şi formaţiuni de apărare civilă. Sunt stabilite formele şi metodele de
pregătire a populaţiei şi formaţiunilor de apărare civilă. Cele mai importante forme de pregătire
sunt:
- aplicaţii şi exerciţii de apărare civilă;
- exerciţii de alarmare publică, în aval de baraje, cu unităţi economice, judeţe sau grupuri
de judeţe,
- convocări şi antrenamente de stat major.
Ministerul Apărării Naţionale devine conducătorul aplicării măsurilor de protecţie a
populaţiei şi a bunurilor materiale, pregătirii şi realizării celorlalte activităţi de apărare civilă la
judeţe, localităţi şi agenţi economici.
Revoluţia din Decembrie 1989 a creat condiţii noi pentru perfecţionarea activităţii de
apărare civilă. România a ratificat prin Decretul nr. 224 din 11 mai 1990, Protocoalele adiţionale
la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate.
În continuă perfecţionare şi modernizare, protecţia civilă – termen nou ce a fost preluat
oficial din iunie 1995, conform convenţiilor internaţionale – constituie componentă importantă
de forţe de protecţie destinate ducerii, alături de celelalte forţe, a acţiunilor de apărare a ţării.

Rolul, locul şi misiunile protecţiei civile în România

Protecţia civilă a României, este componentă a apărării ţării, cuprinde un complex de
măsuri organizatorice pentru ocrotirea populaţiei, valorilor culturale şi bunurilor materiale în caz
de război, calamităţi sau catastrofe şi de pregătire a teritoriului şi economiei pentru apărare, cu
mijloace şi prin activităţi specifice.
Misiunile protecţiei civile sunt:
a) Prevenirea populaţiei asupra pericolului atacurilor inamicului aerian, calamităţilor sau
catastrofelor prin înştiinţare şi alarmare;
b) Ocrotirea populaţiei împotriva efectelor armelor de nimicire în masă şi
convenţionale,calamităţilor sau catastrofelor prin mijloace individuale, adăpostire, evacuare, alte
forme şi mijloace specifice;
59
c) Asigurarea protecţiei valorilor culturale, a bunurilor materiale prin adăpostire, evacuare, precum
şi alte măsuri tehnice şi organizatorice;
d) Participarea la acţiunile de limitare şi înlăturare a urmărilor atacurilor inamicului, calamităţilor
sau catastrofelor;
e) Identificarea, neutralizarea şi asanarea muniţiei rămase neexplodate;
f) Pregătirea populaţiei în vederea asigurării protecţiei civile.

DE REŢINUT
 Prin PROTECŢIA CIVILĂ se înţelege îndeplinirea sarcinilor umanitare destinate să protejeze
populaţia civilă împotriva ostilităţilor sau a catastrofelor şi să o ajute să depăşească efectele lor,
imediate, asigurând condiţiile necesare supravieţuirii acestora
 În România, oficial protecţia civilă, în istoricul său o întâlnim cu denumirile:
o Apărare Pasivă - în perioada 28 februarie 1933-17 iunie 1952
o Apărare Locală Antiaeriană – în perioada 17 iunie 1952-1978
o Apărare Civilă în perioada 1978-1995
o Protecţie Civilă – din 1995
 Protecţia este parte componentă a apărării ţării.
 Protecţia civilă are la bază principiile dreptului umanitar internaţional

SEPTEMBRIE

60
1. Prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului la cutremure şi/sau
alunecări de teren
2. Instructiuni de aparare impotriva incendiilor la exploatarea centralelor termice –
masuri psi

1. Prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului la cutremure şi/sau

alunecări de teren

Planurile de apărare
Aplicarea măsurilor de prevenire şi gestionare a unei situaţii de urgenţă specifice se
realizează în mod unitar pe baza Planurilor de analiză şi acoperire a riscurilor, precum şi a
Planurilor de intervenţie şi cooperare, întocmite la nivel de judeţ, municipiu Bucureşti şi
sectoarelor acestuia, localitate, operator economic şi instituţie publică, denumite în continuare
planuri de apărare.
(1) Planurile de apărare sunt documentele pe baza cărora se realizează măsurile şi
acţiunile tehnice şi organizatorice preventive şi de gestionare a situaţiei de urgenţă specifice,
incluzând pregătirea şi intervenţia operativă, refacerea şi reabilitarea, în vederea conducerii
unitare a acestora.
(2) Modul de întocmire, structura şi conţinutul, precum şi condiţiile de modificare şi
actualizare, avizare şi aprobare ale planurilor de apărare se stabilesc prin "Normativul privind
Planul de apărare în cazul producerii unei situaţii de urgenţă specifice", prevăzut în Anexa B.
(3) Planurile prevăzute la alin. (1) se întocmesc pentru judeţe/municipiul Bucureşti şi
sectoarele acestuia, precum şi pentru localităţi, de către comitetele pentru situaţii de urgenţă,
constituite conform legii, iar pentru operatorii economici şi instituţiile publice, de către
conducerile administrative ale acestora.
(1) Răspunderea privind întocmirea planurilor de apărare prevăzute la art. 6 alin. (3) şi
aplicarea acţiunilor şi măsurilor prevăzute în acestea revine prefecţilor, primarilor şi conducerilor
administrative ale operatorilor economici şi instituţiilor publice.
(2) Avertizarea-alarmarea populaţiei în cazul iminenţei producerii unei situaţii de urgenţă
specifice este atributul structurilor Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, la nivel
naţional/local.
(3) Aplicarea măsurilor şi acţiunilor de apărare este obligatorie pentru toate persoanele fizice şi
juridice; participarea la acţiunile de prevenire, pregătire, protecţie şi intervenţie este obligatorie
pentru toate persoanele fizice şi juridice, cu excepţia persoanelor fizice cu handicap şi a altor
categorii defavorizate.
Programele de dezvoltare economico-socială ce se întocmesc la nivel naţional, judeţean
şi local vor cuprinde, în mod obligatoriu, măsurile de prevenire a efectelor unei situaţii de
urgenţă specifice, răspunderea aplicării acestora revenind autorităţilor administraţiei publice
centrale, locale şi conducerilor administrative ale operatorilor economici şi instituţiilor publice.
(1) Planul judeţean/municipiului Bucureşti de apărare împotriva situaţiilor de urgenţă
specifice se completează şi se actualizează, de către Secretariatul tehnic permanent al
Comitetului judeţean/municipiului Bucureşti.
(2) La întocmirea sau la actualizarea planurilor de apărare, în baza evaluărilor efectuate,
nivelurile de risc se marchează distinct pe harta zonelor de risc şi se stabilesc măsurile necesare
în domeniul prevenirii şi gestionării situaţiei de urgenţă specifice.
(3) Modificările şi actualizările operate în planurile de apărare se comunică structurilor
ierarhice ale administraţiei publice locale, precum şi inspectoratului pentru situaţii de urgenţă în
a cărui zonă de competenţă se află operatorii economici, instituţiile publice şi localităţile
respective.
(4) Întocmirea şi actualizarea planurilor sunt controlate de Inspectoratul General pentru Situaţii
61
de Urgenţă periodic, dar nu mai rar de o dată pe an. De asemenea, semestrial, organele abilitate
să întocmească planul vor raporta forurilor imediat superioare situaţia acestora şi măsurile de
actualizare şi/sau de îmbunătăţire.

Logistica intervenţiei
(1) Sistemul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în cazul producerii unei situaţii de
urgenţă specifice se stabileşte prin planurile de apărare specifice, de către autorităţile, instituţiile
publice, societatea civilă, prin reprezentanţii ei în Comitetul ministerial şi operatorii economici
cu atribuţii în acest domeniu.
(2) Forţele şi mijloacele de intervenţie se organizează, se stabilesc şi se pregătesc din timp şi
acţionează conform sarcinilor stabilite prin planurile de apărare specifice.
(3) Pregătirea forţelor profesioniste de intervenţie se realizează în cadrul instituţiilor abilitate
prin lege, pe baza unor programe adecvate avizate de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă
judeţene şi al municipiului Bucureşti şi aprobate de comitetele judeţene/municipiului Bucureşti.
Pregătirea forţelor specializate voluntare de intervenţie se realizează în cadrul ONG-urilor cu
scop similar.
(4) Prefecţii, primarii şi conducerile tehnico-administrative ale operatorilor economici şi
instituţiilor au obligaţia de a asigura cunoaşterea de către forţele destinate intervenţiei, precum şi
de către populaţie, a modalităţilor de acţiune conform planurilor de apărare specifice, aprobate.
(5) Forţele de intervenţie specializate acţionează conform domeniului lor de competenţă,
pentru:
a) salvarea şi/sau protejarea oamenilor, animalelor şi bunurilor, evacuarea şi transportul
victimelor, cazarea sinistraţilor, aprovizionarea cu alimente, medicamente şi materiale de primă
necesitate;
b) acordarea primului ajutor medical şi psihologic, precum şi participarea la evacuarea
populaţiei, instituţiilor publice şi operatorilor economici afectaţi;
c) aplicarea măsurilor privind ordinea publică pe timpul producerii situaţiei de urgenţă
specifice;
d) dirijarea şi îndrumarea circulaţiei pe direcţiile şi în zonele stabilite ca accesibile;
e) diminuarea şi/sau eliminarea avariilor la reţele şi clădiri cu funcţiuni esenţiale, a căror
integritate pe durata cutremurelor este vitală pentru protecţia civilă: staţiile de pompieri şi sediile
poliţiei, spitale şi alte construcţii aferente serviciilor sanitare care sunt dotate cu secţii de
chirurgie şi de urgenţă, clădirile instituţiilor cu responsabilitate în gestionarea situaţiilor de
urgenţă, în apărarea şi securitatea naţională, staţiile de producere şi distribuţie a energiei şi/sau
care asigură servicii esenţiale pentru celelalte categorii de clădiri menţionate, garajele de
vehicule ale serviciilor de urgenţă de diferite categorii, rezervoare de apă şi staţii de pompare
esenţiale pentru situaţii de urgenţă, clădiri care conţin gaze toxice, explozivi şi alte substanţe
periculoase, precum şi pentru căi de transport, clădiri pentru învăţământ;
f) limitarea proporţiilor situaţiei de urgenţă specifice şi înlăturarea efectelor acesteia cu
mijloacele din dotare.
(6) Forţele de intervenţie specializate sunt: structuri ale serviciilor publice comunitare
profesioniste pentru situaţii de urgenţă, unităţile poliţiei, unităţile jandarmeriei, unităţile poliţiei
de frontieră, structurile poliţiei comunitare, unitatea specială de aviaţie, unităţile
specializate/detaşamente din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, unităţile pentru asistenţa
medicală de urgenţă ale Ministerului Sănătăţii, organizaţiile nonguvernamentale specializate în
acţiuni de salvare, unităţile şi formaţiunile sanitare şi de inspecţie sanitar-veterinară, formaţiuni
de pază a persoanelor şi a bunurilor, precum şi detaşamente şi echipe din cadrul serviciilor
publice descentralizate şi societăţilor comerciale specializate, incluse în planurile de apărare şi
dotate cu forţe şi mijloace de intervenţie, formaţiunile de voluntari ai societăţii civile specializaţi
în intervenţia în situaţii de urgenţă şi organizaţi în ONG-uri cu activităţi specifice.
(7) Forţele auxiliare se stabilesc din rândul populaţiei şi salariaţilor, formaţiunilor de voluntari,
altele decât cele instruite special pentru situaţii de urgenţă, şi acţionează conform sarcinilor
62
stabilite pentru formaţiile de protecţie civilă organizate la operatorii economici şi societăţile
comerciale în planul de apărare specific.
(8) Pentru pregătirea şi antrenarea societăţii civile în acţiuni de acordare a primului ajutor, de
limitare şi înlăturare a efectelor situaţiilor de urgenţă specifice, au fost constituie formaţiunile de
voluntari specializaţi în intervenţia pentru situaţii de urgenţă formate din:
1. reţele locale de urgenţă radio - Federaţia Română de Radioamatorism - F.R.R.;
2. asociaţii locale ale salvatorilor pentru situaţii de urgenţă - ASVSU;
3. societăţi comerciale de pază, de pompieri voluntari, de taxi, transportatori;
4. societăţi comerciale de ambulanţe particulare, farmacii, medici particulari etc.;
5. alpinişti utilitari, salvamont, salvamari, scafandri, speologi, cascadori etc.;
6. centre de educare canină;
7. centre de psihoterapie;
8. alte ONG-uri, cu secţii de salvare în situaţii de urgenţă.
(9) O dată pe lună, în prima zi de luni a lunii respective, între orele 8.00 şi 9.00, vor avea loc
exerciţii de cooperare, informare şi alarmare, la nivelul dispeceratelor proprii fiecărei structuri de
voluntari de pe raza localităţii/municipiului Bucureşti, fără deplasare de mijloace şi forţe umane
în teren, pe frecvenţele de cooperare în situaţii de urgenţă.
(10) O dată la 3 luni, în acelaşi scop, în exerciţiile de pregătire vor fi implicate şi forţele
profesioniste, fără deplasare de mijloace şi forţe umane în teren.
(11) O dată la 6 luni - vara şi iarna - la nivel judeţean/al municipiului Bucureşti, vor avea loc
exerciţii de pregătire/aplicaţii cu implicarea forţelor profesioniste şi a mijloacelor de intervenţie.

Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea căilor de evacuare

Pentru asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a utilizatorilor în siguranţă în caz de

incendiu se adoptă următoarele măsuri:
a) întreţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de etanşare
la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării focului ori de izolare
termică din compunerea construcţiilor şi instalaţiilor;
b) păstrarea căilor de evacuare libere şi în stare de utilizare la parametrii la care au fost
proiectate şi realizate;
c) funcţionarea iluminatului de siguranţă şi a celei de-a doua surse de energie electrică,
conform reglementărilor tehnice;
d) funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la parametrii de
performanţă pentru care au fost proiectate;
e) organizarea şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii cu salariaţii, în condiţiile
legii.
(1) Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri special
amenajate pentru evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate, conform reglementărilor
tehnice specifice, astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi
noaptea, de persoanele care le utilizează în caz de incendiu.
(2) Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau
subsol ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.
(1) Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de
protecţie a golurilor, cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care menţin în
poziţie închisă uşile încăperilor tampon se menţin în permanenţă în stare de funcţionare.
(2) Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor scărilor, a celor de pe
coridoare, a celor cu dispozitive de închidere automată sau a altor uşi care, în caz de incendiu, au

63
rolul de a opri pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticală sau
orizontală.
(3) Dispozitivele de la alin. (2), care asigură închiderea automată a uşilor, se verifică
periodic şi se menţin în stare de funcţionare.
(4) Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită
deschiderea uşoară a acestora în caz de incendiu.
(1) Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care
reduc lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau
explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia
iniţială.
(2) În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se interzic
amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte,
amplasarea de maşini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc, care ar putea împiedica
evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi accesul personalului de intervenţie.
(1) Accesul mijloacelor şi personalului pentru intervenţiile operative în caz de incendiu,
în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor şi
limitării efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în permanenţă la toate:
a) construcţiile şi încăperile acestora;
b) instalaţiile tehnologice şi anexe;
c) depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite şi
auxiliare;
d) mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de comandă
ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor, staţii de pompare a apei,
hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe
ale surselor de apă naturale;
e) dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu:
cortine de siguranţă, sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, clapele de pe tubulatura
de ventilare şi altele asemenea;
f) tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele generale ale instalaţiilor electrice de
iluminat, de forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt
destinate alimentării receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;
g) vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de incendiu
şi punctele de comandă ale acestora: gaze şi lichide combustibile, benzi transportoare şi altele
asemenea;
h) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu: vehicule pentru tractare
sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă şi altele asemenea.
(2) Persoanele fizice sau juridice care deţin sau administrează construcţiile, instalaţiile,
sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate să marcheze prin indicatoare,
potrivit reglementărilor tehnice specifice, prezenţa mijloacelor de la alin. (1) şi să afişeze regulile
specifice care trebuie respectate.
(1) Intrările în incintele unităţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin
care se asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, cum sunt reţele,
bazine, râuri, lacuri, traversările de cale ferată şi altele asemenea, se menţin, indiferent de sezon,
practicabile, curate şi libere de orice obstacole, cum ar fi: materiale, utilaje, ambalaje, zăpadă şi
altele asemenea, care ar putea împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor.
(2) În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigură şi se marchează, potrivit
reglementărilor tehnice specifice, căi de acces şi circulaţii ocolitoare.
Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase de incendiu,
explozie, electrocutare, radiaţii, locurile în care sunt amplasate utilajele şi instalaţiile pentru
stingerea incendiilor şi orice alte instalaţii care, în caz de incendiu, presupun manevre obligatorii
se marchează vizibil, potrivit reglementărilor tehnice specifice.

64
 Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la
înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, se marchează corespunzător şi se
menţin libere.
Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în bună stare de funcţionare, pentru a
putea fi utilizate operativ în caz de necesitate, şi se marchează corespunzător.

2. INSTRUCTIUNE PRIVIND APARAREA IMPOTRIVA INCENDIILOR LA

CENTRALE TERMICE

La exploatarea centralelor termice fără automatizare amenajate în obiectivele de cult sau

care le deservesc se asigură următoarele măsuri:
a) se interzice amplasarea centralelor termice alimentate cu gaz petrolier lichefiat - GPL în
subsolul clădirilor şi nu se admite amplasarea sub săli aglomerate şi căi de evacuare din sălile
aglomerate a centralelor termice care folosesc drept combustibil gazul natural sau gazul petrolier
lichefiat - GPL;
b) exploatarea centralelor termice, precum şi a instalaţiilor de cazane aferente se efectuează
numai de către personal instruit în domeniu sau, după caz, autorizat potrivit legii;
c) punerea în funcţiune şi exploatarea centralelor termice cu abur peste 0,7 atmosfere sau apă
supraîncălzită se fac numai pe baza autorizaţiilor emise de autorităţile competente, potrivit legii;
d) punerea în funcţiune şi exploatarea centralelor termice cu abur de joasă presiune şi apă
caldă până la 100 grade C se fac conform instrucţiunilor în vigoare;
e) se interzice depozitarea în centrala termică a unor utilaje sau materiale care nu au legătură
cu exploatarea efectivă a acesteia;
f) aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi conducte, indicatoarele de
nivel pentru combustibil, supapele de siguranţă etc. se menţin în perfectă stare de funcţionare;
g) cazanele alimentate cu combustibil lichid se prevăd, în faţa focarelor, sub injectoare, cu tăvi
metalice umplute cu nisip, pentru colectarea eventualelor scurgeri provenite din instalaţii, iar
scurgerile accidentale de combustibil se colectează şi se înlătură imediat ce se constată;
h) rezervoarele pentru consum zilnic se prevăd cu conducte de preaplin, conducte de aerisire,
indicatoare de nivel şi se întreţin corespunzător, iar la acestea nu se instalează indicatoare de
nivel din sticlă;
i) se interzice folosirea focului deschis pentru fluidizarea combustibilului din rezervoare, prin
încălzire;
j) înainte de aprinderea combustibilului la injectoare se verifică focarul şi se îndepărtează
eventualele scurgeri de combustibil;
k) focarele şi canalele de fum se ventilează timp de 10 minute, folosindu-se instalaţia
prevăzută pentru aceasta, respectiv pentru evacuarea gazelor arse;
l) aprinderea combustibilului pulverizat în focarele cazanelor se efectuează potrivit
instrucţiunilor de exploatare, nefiind admise improvizaţii;
m) se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului sau de la flacăra
altui arzător;
n) centralele termice care folosesc combustibil gazos se pun în funcţiune numai după
verificarea arzătoarelor şi numai dacă acestea corespund presiunii din conductele de gaze, în
limitele prevăzute de norme;
o) controlul etanşeităţii conductelor, instalaţiilor şi echipamentelor cu gaz se face cu emulsie
de apă şi săpun sau prin altă metodă indicată de specificaţiile tehnice;
p) la apariţia unei neetanşeităţi sau ruperi a unei conducte din sala cazanelor, se închide
robinetul de pe conducta principală din exteriorul clădirii şi se deschid ferestrele şi uşile pentru
aerisirea intensă a sălii;
q) aprinderea arzătoarelor cu gaze în focarele cazanelor de la centralele termice se face
respectându-se principiul "gaz pe flacără";
65
 r) circuitul de alimentare al fiecărui arzător se prevede cu două ventile montate în serie, dintre
care unul cu acţionare manuală;
s) poziţia ventilelor "închis" sau "deschis" trebuie marcată vizibil;
t) pentru fiecare cazan se asigură efectuarea periodică a reviziei şi lucrările de reparaţii potrivit
termenelor prevăzute de reglementările specifice.

MĂSURI DE P.S.I. LA CENTRALA TERMICĂ

 Conductele de aburi sau de apă supraîncălzită vor fi izolate numai cu materiale

incombustibile;
 Pe radiatoarele şi pe conductele termice nu se vor depune vase cu lichide inflamabile,
îmbrăcăminte sau alte materiale combustibile;
 Exploatarea centralelor termice , precum şi a instalaţiilor de cazane aferente se va efectua
numai de către un personal calificat şi instruit, în cea ce priveşte prescripţiile tehnice de
exploatare a acestora şi normele de prevenire a incendiilor;
 Punerea în funcţiune şi exploatarea centralelor termice se va face numai pe baza
autorizaţiei de exploatare eliberată de Inspecţia de Stat pentru Cazane şi Instalaţii de Ridicat
(I.S.C.I.R.) cu respectarea instrucţiunilor în vigoare;
 În centrala termică nu se vor depozita utilaje sau materiale, care nu au legătură cu
exploatarea acesteia;

 Aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi conducte, indicatoarele

de nivel pentru combustibil sau pentru agentul de încălzire, supapele de siguranţă etc. vor fi
menţinute în perfectă stare de funcţionare;
 Se va asigura în permanenţă etanşeitatea tuturor traseelor de alimentare ale cazanelor
alimentate cu combustibil lichid: rezervoare, conducte pentru transport, pompe, îndeosebi
racordurile la arzătoare;
 Izolaţiile conductelor pentru combustibil şi a cazanului, în special în jurul arzătoarelor,
vor trebui să fie permanent într-o stare perfectă şi pe cât posibil ferite de îmbibarea cu
combustibil;
 În faţa focarelor, sub injectoarele cazanelor alimentate cu combustibil lichid vor fi
prevăzute tăvi metalice umplute cu nisip, pentru colectarea scurgerilor provenite din instalaţii.
Scurgerile accidentale de combustibil provenind de la oricare din dintre utilajele, scările şi
platformele cazanului vor fi colectate şi înlăturate;
 Conductele de preaplin, conductele de aerisire şi indicatoarele de nivel ale rezervoarelor
pentru consum zilnic vor fi menţinute în perfectă stare de funcţionare. Acest tip de rezervoare nu
va fi dotat cu indicatoare de nivel din sticlă;
 Pentru fluidificarea combustibilului din rezervoare prin încălzire, se va folosi numai
aburi sau apă caldă, în nici un caz foc deschis;
 Înainte de aprinderea combustibilului la injectoare se va verifica focarul pentru a se
constata dacă nu prezintă scurgeri de combustibil. Focarele şi canalele de fum vor fi ventilate
timp de 10 minute, folosindu-se instalaţia de ventilaţie, cu ajutorul căreia se vor evacua gazele
arse;
 Aprinderea combustibilului pulverizat în focarele cazanelor se va efectua fie electric, fie
cu ajutorul unei torţe fixate pe o vergea metalică lungă de circa 80cm. Nu sunt admise
improvizaţiile ca: băţ de chibrit, ziar aprins etc. Pentru stingerea flăcării se va prevedea o ladă cu
nisip sau un vas cu apă amplasate în apropierea cazanului;
 Se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului sau de la flacăra
altui arzător;
 Se interzice exploatarea centralelor termice fără o supraveghere permanentă sau
încredinţarea urmării funcţionării cazanelor unor persoane fără calificare corespunzătoare;
66
  Fiecare cazan va fi revizuit şi reparat în termenele prevăzute de instrucţiunile I.S.C.I.R.
 Oprirea funcţionării cazanelor este obligatorie atunci când se constată:
a. Creşterea sau scăderea nivelului apei în afara limitelor admise, fără a putea fi
readus la nivelul normal;
b. Defectarea unor aparate de control sau a dispozitivelor de siguranţă;
c. Spargerea unor ţevi în interiorul cazanelor;
d. Aprinderea depunerilor de funingine şi cocs în canalele de fum etc.

 Funcţionarea cazanelor se va opri respectându-se ordinea de închidere a circuitelor şi

anume:

- Se închid robinetele de alimentare cu combustibil;

- Se închid robinetele de alimentare cu apă;
- Se închide circuitul aburului;
 Supravegherea cazanelor poate înceta numai după închiderea circuitelor de
alimentare cu combustibil şi scăderea presiunii aburului la zero.

OCTOMBRIE

67
 1. Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor pe locurile de muncă – OMAI 163
din 28.02.2007 pentru aprobarea Normelor generale de aparare impotriva incendiilor,
art144 – 147
2. Legea 481 privind Protectia Civila, art.31, 32, 33
3. Asistenta psihologica la dezastre

1. Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor pe locurile de muncă –

OMAI 163 din 28.02.2007 pentru aprobarea Normelor generale de aparare impotriva
incendiilor, art144 – 147

PLANIFICAREA ŞI EXECUTAREA EXERCIŢIILOR PRIVIND MODUL DE ACŢIUNE

ÎN CAZ DE INCENDIU

ART.144.(1) Exerciţiile privind modul de intervenţie în caz de incendiu constituie formele

de bază prin care se verifică stadiul şi capacitatea de acţiune a personalului de pe locul de muncă.
(2) Exerciţiile şi aplicaţiile vizează modul în care se execută:
a) alarmarea;
b) evacuarea;
c) stingerea incendiului.
ART.145. Exerciţiile de intervenţie se efectuează:
a) planificat, pe bază de grafic, astfel încât la acestea să participe eşalonat toţi salariaţii cu
atribuţii de intervenţie de pe locurile de muncă;
b) inopinat, de către administrator/conducător, autorităţile de control sau de alţi factori de
decizie;
c) planificat, pe bază de grafic, cu personalul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă.
ART.146.(1) Evidenţa aplicaţiilor şi exerciţiilor efectuate se ţine într-un registru special.
(2) Registrul are conţinutul conform modelului prezentat în anexa nr. 8.
ART.147. Fiecare exerciţiu de intervenţie se finalizează printr-un raport, în care se fac
referiri cel puţin la:
a) obiectivele şi scopul exerciţiului;
b) menţiuni privind cunoaşterea şi capacitatea de punere în aplicare a sarcinilor ce revin
personalului de pe locul de muncă în caz de incendiu;
c) îndeplinirea anumitor bareme de timp stabilite şi a timpilor operativi de intervenţie;
d) menţiuni privind alarmarea (alertarea) personalului;
e) aprecieri privind funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
f) desfăşurarea activităţii de salvare şi evacuare a persoanelor şi a materialelor periculoase;
g) propunerea de măsuri privind îmbunătăţirea activităţii respective.

2. Legea 481 privind Protectia Civila, art.31, 32, 33

Art. 31. Salariatii au urmatoarele drepturi si obligatii:

a) sa beneficieze, in mod gratuit, de echipament de protectie individuala, de tratament
medical si antidoturi, daca sunt incadrati la agenti economici sau institutii cu surse de risc nuclear,
chimic sau biologic;
b) sa beneficieze de masurile de protectie sociala prevazute prin lege pentru perioadele de
intrerupere a activitatii, impuse de situatiile de protectie civila;
c) sa respecte normele, regulile si masurile de protectie civila stabilite;
d) sa participe la instruiri, exercitii, aplicatii si la alte forme de pregatire specifica.

CAPITOLUL V Pregatirea pentru protectia civila

Art. 32. Pregatirea pentru protectia civila cuprinde pregatirea populatiei si a salariatilor,
68
pregatirea serviciilor de urgenta, pregatirea personalului cu functii de conducere pe linia protectiei
civile, precum si a personalului de specialitate.
Art. 33. (1) Pregatirea profesionala a serviciilor de urgenta si a altor forte cu care se
coopereaza se realizeaza pe baza programelor anuale de pregatire, aprobate de sefii acestora.
(2) Planificarea exercitiilor si a aplicatiilor de cooperare privind protectia civila la care
participa, potrivit specificului acestora, serviciile de urgenta, fortele de protectie si sprijin si
populatia se aproba de prefect, primar sau de ministrul administratiei si internelor, dupa caz.
(3) Exercitiile de cooperare interjudetene/regionale si cele cu caracter international se
aproba de Guvern, la propunerea ministrului administratiei si internelor.
(4) In documentele de planificare a pregatirii privind protectia civila se prevad si resursele
materiale si financiare necesare, precum si cine le asigura.

3. Asistenta psihologica la dezastre

Impactul psihologic al dezastrelor asupra populatiei

Dezastrele – naturale sau provocate de oameni- abunda in timp si spaţiu, după cum rezulta
din statistici. Indiferent daca este vorba de un accident minor sau de un dezastru major, implicaţiile
se reflecta si asupra psihicului uman.
Atât supravieţuitorii, cat si echipele de căutare-salvare, pompierii sau medicii sunt supusi
unui stres puternic care poate lasa traume psihice asupra celor in cauza.
Apariţia dezastrelor generează stări emoţionale-emoţii.
Emoţiile sunt stări afective de scurta durata care traduc un specific al relatiilor noastre cu o
situatie sau un obiect, deci au un caracter situaţional.
Emoţii soc:
-frica-sentiment de neliniste trait in prezenta sau la gandul unui pericol;
-furia-emotie subita cu tendinta agresiva;
-disperarea-emotie deosebit de grava;
-bucuria exploziva-generata de un eveniment fericit;
Alte tipuri de reactii psihice imediate in fata pericolului
-starile de supraexcitatie;
-starile de agitatie intensa;
-panica;
Masuri ce se refera la asistenta psihologica in caz de dezastre:
-pregatirea populatiei:
-informarea populatiei despre posibilitatea producerii unui dezastru;
-informarea populatiei dupa producerea dezastrului;
-organizarea de activitati teoretice de instruire si antrenamente practice;
-acordarea asistentei psiho-sociale si medicale;
-ajutorul propriu si ajutorul pentru cei apropiaţi, acordat in reţele de lucru( familia locul de
munca, vecinii, prietenii, colegii);
- ajutoare, altele decât îngrijirea medicala(persoane de sprijin, centre de sprijin)
-sprijin nemijlocit acordat copiilor;
-asistenta medicala psihiatrica;ingrijire medicala;
-activitati preventive(antrenament, conducere, cercetare)

NOIEMBRIE

69
1. Sisteme si instalatii de caldura
2. Gestionarea si Managementul Urgentelor Civile
3. Reguli pentru sezonul rece

1. Sisteme si instalatii de incalzire

La proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de încălzire centrală (cu abur,

apă caldă, aer cald) şi locală (cu sobe, radiatoare etc.), precum şi a maşinilor şi aparatelor de gătit
se vor respecta prevederile normelor de prevenire şi stingere a incendiilor în vigoare (normative,
standarde, instrucţiuni de folosire etc.).
În încăperile în care există pericol de explozie sau incendiu nu se vor 70tabili
sisteme de încălzire cu foc deschis, cu suprafeţe radiante sau incandescente, a căror temperatură
este mai mare decât 70tability7070 de autoaprindere a substanţelor inflamabile din încăpere.
Nu se admite utilizarea unor instalaţii, aparate, maşini, sobe nestandardizate,
neomologate sau improvizate.
Se interzice folosirea instalaţiilor de încălzire (cazane, calorifere, sobe,
radiatoare, aparate şi maşini de gătit etc.) cu defecţiuni.
Toate cazanele, maşinile şi aparate cu foc deschis, folosite pentru încălzire sau gătit
vor fi supravegheate pe timpul funcţionării lor, iar la terminarea programului de lucru se vor opri.
Între corpurile de încălzire sau conductele neizolate şi elementele de construcţie
din materiale combustibile învecinate se vor asigura distanţele minime indicate în normele
specifice în vigoare, în funcţie de natura agentului încălzitor. În cazuri speciale, între conductele
neizolate şi elementele de construcţie combustibile care nu satisfac distanţele cerute se vor
introduce materiale izolante incombustibile (vată minerală etc.).
La trecerea conductelor instalaţiilor de încălzire prin pereţi sau prin planşee
executate din materiale combustibile, acestea vor fi 70tability în tuburi de protecţie şi vor fi
70tabili cu materiale izolante incombustibile. Izolarea termică va fi astfel executată, încât în orice
regim de funcţionare a instalaţiilor să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile.
Instalaţii de încălzire centrală
La instalaţiile de încălzire centrală din clădirile şi încăperile cu pericol de explozie
sau incendiu, agentul termic (abur, apă caldă sau apă supraîncălzită, aer cald) se va 70tabil in
funcţie de 70tability7070 de aprindere a substanţelor din încăperile respective. Temperatura
conductelor şi corpurilor de încălzire se va situa sub limitele care ar putea provoca aprinderea
substanţelor cu care pot veni în contact.
În secţiile cu degajări de praf combustibil sau cu mediu de gaze combustibile,
conductele şi radiatoarele vor fi netede, înlăturându-se periodic orice depuneri de pe acestea şi din
jurul lor.
La izolarea conductelor cu abur sau de apă supraîncălzită se vor 70tabili materiale
incombustibile.
Este interzisă depunerea pe radiatoare şi pe conductele termice a vaselor cu lichide
inflamabile, a îmbrăcămintei şi a altor materiale combustibile.
Este interzisă trecerea conductelor de termoficare pentru încălzire prin 70tability70
prin spaţii închise în care pot apărea vapori inflamabili sau gaze combustibile.
Toate conductele şi armăturile instalaţiilor de încălzire centrală vor fi vopsite în
culorile standardizate.
La instalaţiile de încălzire cu aer cald, conductele, aerotermele şi bateriile de
încălzire vor fi curăţate periodic de depunerile de praf combustibil.
Nu se va permite existenţa în apropierea prizelor de aer a unor surse de gaze sau
de praf combustibil, precum şi executarea de lucrări cu foc deschis.
70
 Nu se vor depozita lichide şi materiale combustibile şi recipiente cu gaze sub
presiune in jurul bateriilor de încălzire sau al aerotermelor la distanţe mai mici de 1m.
Mijloace de încălzire locală
Construcţia, amplasarea şi exploatarea mijloacelor de încălzire locală (sobe de
orice tip, cazane de spălătorie, maşini şi aparate de gătit etc.) se vor face conform prevederilor
standardelor în vigoare (STAS 9072) şi a instrucţiunilor de folosire emise de unitatea producătoare.
La exploatarea sobelor cu sau fără acumulare de căldură şi a maşinilor şi
aparatelor de gătit se vor respecta următoarele reguli:
 materialele sau elementele combustibile situate în faţa focarelor şi cenuşarelor
să fie la o distanţă de acestea de minimum 1,25 m, iar cele greu combustibile la 1 m;
 în încăperile în care sunt amplasate sobele nu se admite depozitarea materialului
combustibil care să depăşească consumul pentru 24 de ore;
 depozitarea (amplasarea) materialelor combustibile se face la o distanţă mai
mare de 1 m faţă de sobele fără acumulare de căldură şi de 0,5 m la sobele cu acumulare de
căldură;
 maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi
rezervoarele de consum ale sobelor care utilizează combustibili lichizi (a căror protecţie termică a
fost asigurată de producător pe baza încercărilor 71tability71 şi acceptată la omologarea
produsului) pot fi amplasate la distanţe mai mici decât cele prevăzute la punctul c), dacă acest
lucru este menţionat în instrucţiuni de folosire;
 este interzisă depozitarea materialului combustibil deasupra sobei;
 în faţa uşiţei de alimentare, pardoseala combustibilă se protejează cu o bucată
de tablă metalică cu dimensiunile de 70 x 50 cm;
 înainte de utilizarea sobelor şi coşurilor de fum, acestea trebuie verificate
amănunţit, reparate, curăţate şi date în exploatare în perfectă stare de funcţionare;
 nu se utilizează sobe fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau 71tabili
necorespunzător faţă de elementele combustibile ale clădirilor;
 în timpul funcţionării sobelor uşiţele focarului şi cenuşarului trebuie menţinute
închise şi zăvorâte;
 se interzice aprinderea focului în sobe prin stropire cu benzină, petrol sau alte
lichide combustibile;
 se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe sau în
imediata apropiere a lor;
 nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau
cărbuni cu o putere calorifică mai mare decât cea stabilită (cocs de furnal);
 se vor numi 71tabilit care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului;
 cenuşa se 71tability periodic într-un loc 71tability şi amenajat în acest scop, fără
pericol de incendiu, şi numai după ce se vor stinge resturile de jar;
 se interzice supraîncălzirea sobelor;
 se interzice montarea dispozitivelor şi a clapetelor de reglare a tirajulu;
 se interzice arderea nesupravegheată a focului în sobe.

NOTĂ: Prin sobe cu acumulare de căldură se înţeleg sobele care nu au un volum activ (masivul
încălzit) mai mare de 0,2 m3, pereţi exteriori cu o grosime de cel puţin 6 cm în zona focarului şi
de 4 cm în celelalte porţiuni.
Prin sobe fără acumulare de căldură se înţeleg sobele metalice, precum şi sobele de zidărie
(cărămidă sau alte materiale), care au volum activ sub 0,2 m3 sau pereţi cu grosimi mai mici decât
cele prevăzute pentru sobele cu acumulare de căldură.
Utilizarea sobelor fără acumulare de căldură se va face respectând următoarele
norme:

71
 i. distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate să fie
de cel puţin 1 m, iar faţă de cele greu combustibile de 0,70 m;
j. la sobele cu înălţimea picioarelor de cel puţin 25 cm pardoseala de sub acestea
se protejează astfel: printr-un strat izolator de cărămidă plină, având grosimea de 6 cm, cu mortar
de argilă, prin două straturi de pâslă îmbibată cu soluţie de argilă, printr-un strat de azbest ori prin
alt material incombustibil cu aceeaşi capacitate termoizolatoare. Peste aceste izolaţii se pune tablă
metalică; postamentul termic izolator trebuie să depăşească perimetrul sobei cu 25 cm, iar în faţa
focarului cu 50 cm;
k. când sobele nu au picioare sau picioarele sunt mai scurte de 25 cm, pardoseli
combustibile se protejează printr-un postament format din: două rânduri de vată minerală şi unul
de tablă metalică; patru rânduri de cărămidă (pe lat) cu mortar de argilă, dintre care ultimele două
rânduri pot fi executate pe goluri sau înlocuite cu un strat de nisip, având aceeaşi grosime.
Postamentul poate fi alcătuit şi din alte materiale incombustibile termoizolatoare cu aceeaşi
grosime şi aceeaşi echivalenţă termică. La maşinile şi aparatele de gătit de uz casnic, izolarea
pardoselii se va face conform normelor stabilite de fabricant ;
l. în cazul sobelor din încăperile cu pereţi din materiale combustibile, porţiunea
de perete de lângă sobă se execută din materiale incombustibile, care să depăşească marginile
sobei în toate direcţiile cu minimum 0,5 m. În situaţia în care acest lucru nu este posibil,
amplasarea sobei, a maşinilor şi a aparatelor de gătit şi protejarea pereţilor combustibili se vor face
conform prevederilor standardelor în vigoare şi instrucţiunilor de folosire emise de fabricant.
Construcţia, amplasarea, protecţia termică şi exploatarea coşurilor şi a canalelor de
fum pentru focarele care servesc la încălziri curente se vor efectua în conformitate cu prevederile
standardelor în vigoare .
Coşurile de fum vor fi curăţate periodic, în funcţie de calitatea şi de cantitatea
combustibilului folosit, iar uşile pentru curăţare vor fi bine etanşate.
Zidăria şi tencuiala coşurilor vor fi verificate periodic şi bine întreţinute, astfel
încât să se evite orice crăpătură care ar permite ieşirea în încăperi sau în poduri a gazelor calde, a
fumului sau a scânteilor.
Este interzisă racordarea focarelor alimentate cu gaze la canalele de fum care
deservesc focare alimentate cu altfel de combustibil (lemn, păcură, cărbune etc.).
Este interzisă montarea de clapete sau capace de obturare în canale sau racorduri,
limitarea, respectiv reglarea tirajului, urmând să fie făcută exclusiv prin uşile (prizele) de aer sau
prin regulatoarele de tiraj ale focarelor.
Pentru instalaţiile de alimentare cu gaze naturale a sobelor se vor respecta
prevederile “Normativului pentru distribuirea şi utilizarea gazelor naturale” (I 6/1999), la care
se vor adăuga şi următoarele reguli:
w. verificarea şi întreţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei (conducte, robinete,
arzătoare etc.), înlăturându-se orice posibilitate de scurgere a gazelor;
x. în cazul în care se constată miros de gaze înainte de a se aprinde focul, se va aerisi
încăperea respectivă şi se vor depista şi înlătura defectele care au provocat scăpările de gaze;
y. aprinderea şi stingerea focurilor se vor executa numai de către personal instruit în acest
scop. Pentru aceasta, la fiecare sobă sau aparat de gătit se va pune câte o etichetă pe care se va
menţiona, pe lângă ora de aprindere şi stingere, următorul text: “Pentru aprinderea şi stingerea
focului răspunde……………”;
z. înainte de aprinderea arzătorului de gaze, robinetul trebuie să fie închis; când arzătorul
este în funcţiune, uşa cenuşarului va fi deschisă;
aa. aprinderea focului se face prin apropierea unei torţe aprinse (aprinzător) de arzătorul de
gaze, după care se deschide încet robinetul până când gazele se aprind (principiul “gaz pe
flacără”);
bb. este strict interzisă aprinderea “flacără pe gaz”;
cc. este interzisă aprinderea arzătorului de gaze cu materiale sau deşeuri combustibile;

72
dd. atât la aprinderea cât şi la stingerea focului, gazele vor fi închise şi deschise mai întâi
de la robinetul principal, apoi de la cel al arzătorului;
ee. persoana stabilită pentru aprinderea şi stingerea focului va controla periodic dacă tirajul
sobei este bun cu ajutorul unei lumânări aprinse, apropiate de uşa întredeschisă a cenuşarului,
îngrijindu-se însă ca robinetul de gaz să fie închis. Dacă flacăra lumânării nu se îndreaptă spre
interiorul sobei, tirajul este defectuos, urmând a nu se mai face focul până după verificarea şi
remedierea defecţiunilor;
ff. se interzice folosirea gazelor în sobele nereparate şi a căror etanşeitate nu este
asigurată;
gg. depistarea scăpărilor de gaze se va face numai cu spumă de apă şi săpun şi în nici un
caz cu flacără.
Efectuarea lucrărilor de montaj, reparaţii, revizii sau a modificărilor la instalaţiile de gaze, de către
persoane neautorizate şi fără avizul prealabil al societăţii distribuitoare este interzisă.
În cazul utilizării buteliilor cu gaze combustibile lichefiate se interzice:
m) folosirea de butelii defecte, improvizate sau neomologate;
n) amplasarea buteliilor în apropierea surselor care radiază căldură;
o) activarea scurgerii gazului lichefiat din butelie, prin agitarea sau încălzirea acesteia;
p) racordarea buteliei, fără reductor de presiune;
q) utilizarea furtunului de racordare nefixat corespunzător, uzat sau în stare defectă;
r) folosirea furtunurilor executate din materiale plastice.

2.Gestionarea si Managementul Urgentelor Civile

Managementul – (conducerea cu eficienţă) acţiunilor de protecţie civilă în caz de

dezastre (calamităţi şi dezastre), implică cunoaşterea şi analiza activităţilor ce trebuie desfăşurate
în astfel de situaţii, conform unor proceduri prestabilite.
Aceste activităţi trebuie să se desfăşoare la toate nivelurile de către sefii locurilor de
munca si personalul cu atributii de conducere sub coordonarea protecţiei civile cu scopul de a
asigura:
- realizarea şi aplicarea măsurilor/acţiunilor de previziune (prognoză), prevenire, protecţie
şi intervenţie;
- minimizarea volumului pierderilor umane sau materiale;
- diminuarea şi/sau înlăturarea riscului, dacă este posibil.
Acţiunile de protecţie civilă în caz de dezastre se referă la planificarea, organizarea,
desfăşurarea şi conducerea acţiunilor.
Acestea trebuie să fie prevăzute pentru toate fazele de desfăşurare a urgenţelor civile:
- înainte de producerea dezastrului (predezastru);
- pe timpul producerii dezastrului;
- după dezastru (postdezastru);
- acţiuni pe termen lung.

ACTIVITĂŢILE PREDEZASTRU
Activităţile predezastru constituie ansamblul măsurilor realizate în vederea asigurării
împotriva efectelor dezastrelor, cât şi a reducerii pierderilor umane şi materiale.
Aceste activităţi se desfăşoară cu scopul de a asigura:
- realizarea măsurilor / acţiunilor de previziune (prognoză), şi prevenirea urmărilor
dezastrelor;
- protecţia oamenilor, animalelor, resurselor, bunurilor şi valorilor materiale;
- concepţia şi condiţiile de realizare a intervenţiei;
- acţiunile pe termen lung.

73
 Sefii locurilor de munca si personalul cu atributii de conducere împreună cu protecţia
civilă desfăşoară următoarele activităţi predezastru:
1. Identificarea, localizarea şi inventarierea surselor de risc pe baza:
- studiului zonei seismice;
- caracteristicilor cursurilor de apă şi construcţiilor hidrotehnice;
- condiţiilor geologice şi hidrometeorologice;
- amplasarea obiectivelor de risc (nuclear, chimic, etc.).
2. Urmărirea evitării efectelor distructive prin:
- analiza amplasamentelor şi a condiţiilor existente;
- restricţii asupra activităţilor în zonele de risc;
- interdicţii pentru noi amplasamente;
- urmărirea respectării cadrului legal de proiectare, execuţie, comportare şi
exploatare;
- urmărirea existenţei, completării şi adoptării sistemelor de notificare – informare, supraveghere şi
control;
3. Evaluarea riscului şi urmării (amplorii) dezastrelor având în vedere:
- frecvenţa şi caracteristicile dezastrelor posibile / probabile;
- stabilirea / determinarea vulnerabilităţii în toate domeniile: oameni, resurse, bunuri şi valori
materiale, mediul înconjurător, implicaţii sociale şi morale;
- costuri implicate;
- stabilirea măsurilor pentru prognozarea / previziunea dezastrelor şi mai ales a urmărilor acestora
prin analiza condiţiilor geografice, geologice, meteorologice ( de vreme), structură economică,
urbanism, structură demografică, resurse (necesar şi posibilităţi).
4. Urmărirea realizării unor măsuri şi acţiuni de corecţie a caracteristicilor şi condiţiilor de
funcţionare / exploatare în vederea diminuării şi eliminării vulnerabilităţii prin:
- consolidare şi refacere;
- reutilare şi retehnologizare;
- investiţii noi în locul celor vulnerabile, care nu se mai pot corecta;
- refaceri, amenajări ale unor condiţii de mediu.
5. Realizarea, completarea şi adoptarea structurilor organizatorice (şefi, inspectori, comisii,
formaţii, unităţi, etc.) la toate nivelurile care să asigure planificarea, conducerea şi coordonarea
activităţilor la dezastre:
- stabilirea structurilor organizatorice;
- încadrarea cu personal corespunzător.
6. Elaborarea concepţiei de realizare a acţiunilor de protecţie – intervenţie:
- identificarea acţiunilor de protecţie – intervenţie pe tipuri de dezastre;
- elaborarea concepţiei de desfăşurare a acţiunilor de intervenţie la dezastre;
- elaborarea planului de protecţie şi intervenţie în caz de dezastre, a planului de
evacuare la dezastre, a celorlalte documente de conducere;
- elaborarea măsurilor de asigurare logistică a acţiunilor de intervenţie;
- stabilirea responsabilităţilor şi a măsurilor pentru întreaga structură organizatorică;
- stabilirea măsurilor şi acţiunilor de protecţie a oamenilor, animalelor, resurselor,
bunurilor şi valorilor materiale.
7. Asigurarea resurselor materiale şi financiare necesare funcţionării sistemului de protecţie
intervenţie:
- stabilirea necesarului de resurse materiale şi financiare;
- stabilirea căilor şi modalităţilor de asigurare a resurselor;
- planificarea acestora.
8. Asigurarea instruirii/pregătirii/antrenării organismelor/ organelor de conducere şi
execuţie destinate intervenţiei la dezastre şi a populaţiei:
- stabilirea categoriilor de organisme şi personal care trebuie instruite şi pregătite;
- elaborarea planurilor de pregătire;
74
 - stabilirea formelor de instruire / pregătire;
- asigurarea resurselor materiale şi financiare necesare;
- desfăşurarea instruirii / pregătirii / antrenării organelor de conducere şi de
execuţie, precum şi a populaţiei.
9. Stabilirea regulilor de comportare pentru realizarea acţiunilor de protecţie – intervenţie,
pe etape:
- stabilirea domeniului şi scopului acestor reguli;
- elaborarea regulilor de comportare;
- stabilirea unor limite şi valori de referinţă pentru risc şi vulnerabilitate.

ACTIVITĂŢI ÎN TIMPUL DEZASTRULUI

Acţiunile de protecţie civilă pe timpul producerii dezastrului se desfăşoară cu scopul de a
asigura avertizarea despre producerea evenimentului în vederea minimizării şi realizării protecţiei.
Desfăşurarea acţiunilor în timpul producerii dezastrului este condiţionată de caracteristicile
acestuia.
În această fază, în funcţie de natura evenimentului dezastros, se desfăşoară următoarele
activităţi:
10. Asigurarea înştiinţării, informării şi alarmării prin:
- pregătirea mijloacelor de înştiinţare, informare şi alarmare;
- menţinerea în stare de operativitate a sistemului de înştiinţare, informare şi
alarmare;
- culegerea / primirea datelor şi informaţiilor despre dezastre;
- alarmarea populaţiei despre pericolul sau iminenţa producerii unui dezastru;
- informarea INSPECTORULUI PROTECTIEI CIVILE, alarmarea Celulei de
Urgenta si a structurilor constituite pentru intervenţie în vederea activării lor;
- raportarea datelor preliminare dispecerului sef tura.
11. Analiza situaţiei create în urma producerii unui dezastru se face de conducatorul unitatii
sau dispecerul sef tura prin:
- primirea / centralizarea datelor şi informaţiilor despre dezastru produs;
- supravegherea şi controlul surselor de dezastru;
- informarea membrilor Celulei de Urgenta în legătură cu situaţia creată;
- evaluarea pierderilor / distrugerilor provocate de dezastru;
- stabilirea celor mai urgente măsuri de limitare a pierderilor / pagubelor, cercetarea
şi căutarea supravieţuitorilor;
- stabilirea necesarului de forţe şi mijloace pentru lichidarea urmărilor dezastrului.
12. Luarea hotărârii pentru intervenţie se face de conducatorul unitatii prin dispecerul sef
tura:
- aprobarea rapoartelor de documentare a membrilor comisiilor de apărare
împotriva dezastrelor;
- stabilirea măsurilor precise, cu termene şi responsabilităţi, precise;
- măsuri pentru funcţionarea oportună a fluxului informaţional;
- redactarea dispoziţiunii / ordinului de intervenţie pentru trecerea la aplicarea
măsurilor de protecţie stabilite şi informarea Inspectoratului judetean Pentru Situatii de Urgenta.
13. Asigurarea protecţiei individuale ;
- urmărirea realizării măsurilor şi acţiunilor de pregătire a locului de munca;
- aplicarea măsurilor şi acţiunilor de protecţie individuală.
14. Urmărirea asigurării măsurilor de protecţie colectivă ( de grup ):
- stabilirea măsurilor şi acţiunilor de protecţie colectivă ( de grup ), urmărirea asigurării materiale a
acestora şi aplicarea corectă a acestora;
- aplicarea restricţiilor de acces, circulaţie şi consum.
15. Urmărirea asigurării acţiunilor de protecţie a oamenilor, animalelor, bunurilor şi valorilor
materiale prin evacuare – relaxare:
75
- asigurarea condiţiilor şi resurselor necesare evacuării şi / sau relocării, conform prevederilor
Planurilor de evacuare;
- desfăşurarea acţiunilor de evacuare şi / sau relocare.
16. Localizarea şi împiedicarea extinderii unor urmări ale dezastrului:

ACTIVITĂŢI POSTDEZASTRU
Şi în această fază a evoluţiei evenimentului alegerea şi implementarea acţiunilor este
condiţionată de tipul dezastrului şi direcţia de propagare a efectelor dezastrului.
Acţiunile urmăresc asigurarea măsurilor de protecţie şi a acţiunilor pentru localizarea şi înlăturarea
dezastrului. Aceste acţiuni se desfăşoară în etape astfel:
- ajutorul colegial;
- intervenţia formaţiilor – locale
- judeţ
- naţional
- internaţional
Ordinea şi prioritatea de executare a acestor acţiuni se stabilesc în funcţie de fazele de dezvoltare a
evenimentului:
- iniţială
- intermediară
- finală
Activităţile postdezastru se execută pentru a asigura continuitatea protecţiei în zonele periclitate
prin menţinerea / intensificarea măsurilor aplicate anterior şi desfăşurarea acţiunilor de intervenţie.
SCOPUL acţiunilor de intervenţie îl constituie localizarea şi înlăturarea urmărilor dezastrului,
salvarea oamenilor şi diminuarea pierderilor.
17. Desfăşurarea activităţilor specifice de conducere pe care le desfăşoară comisiile de apărare
împotriva dezastrelor:
- culegerea de date, analiză, elaborarea deciziilor şi transmiterea dispoziţiilor pentru intervenţia
forţelor destinate pentru intervenţie;
- înştiinţarea Celulei de Urgenta si formaţiilor implicaţe;
- coordonarea şi asigurarea cooperării între forţele de intervenţie;
- notificarea dezastrului;
- informarea permanentă a populaţiei prin folosirea mass-media.
18. Cercetarea – căutarea cu ajutorul elementelor de cercetare ale protecţiei civile şi subunităţilor
specializate pentru:
- depistarea – supravieţuitorilor şi victimelor;
- avarii la reţele de utilităţi;
- distrugerilor la clădiri;
- căilor de acces blocate;
- prevenirea altor pericole complementare.
19. Supravegherea şi controlul zonelor afectate pentru:
- stabilirea priorităţilor;
- organizarea cooperării între forţele participante.
20. Asistenţa medicală şi psihologică prin:
- acordarea primului ajutor, a ajutorului medical de urgenţă pentru oameni ;
- transportul răniţilor şi spitalizarea acestora;
- asigurarea măsurilor de profilaxie în vederea împiedicării şi declanşării unor
epidemii şi / sau epizootii.
21. Asigurarea asistenţei sinistraţilor prin:
- organizarea evacuării şi realizarea de locuri (cazare) pentru adăpostirea acestora;
- organizarea transportului şi distribuţiei apei potabile, alimentelor şi articolelor de
îmbrăcăminte.
22. Realizarea măsurilor de pază şi ordine prin:
76
 - restricţii ale circulaţiei în zonele afectate;
- asigurarea pazei obiectivelor importante;
- îndrumarea circulaţiei.
24. Asistenţa religioasă prin:
- organizarea unor puncte de primire şi evidenţă a persoanelor decedate pentru identificarea lor de
către rude;
- rezolvarea operativă a formalităţilor legale necesare;
- înhumarea persoanelor decedate.

3. Reguli pentru sezonul rece

Reguli pentru sezonul rece

Înainte de începerea sezonului rece se vor controla şi se vor înlătura defecţiunile

constatate, asigurându-se buna funcţionare a:
a. instalaţiilor şi a sistemelor de încălzire existente la agenţi economici, instituţii
publice şi la gospodăriile populaţiei (surse de căldură, conducte, corpuri şi elemente de încălzire,
sobe, coşuri şi canale de fum etc.);
b. instalaţiilor de încălzire din încăperi în care sunt montate instalaţiile de stingere cu
apă, precum şi cele de depozitare a substanţelor chimice de stingere şi din spaţiile de garare a
autospecialelor;
c. serpentinelor de încălzire cu aburi sau apă caldă a căminelor, rezervoarelor de
depozitare a lichidelor combustibile, a gazelor sau apei pentru stingerea incendiilor;
d. dispozitivelor de încălzire a armăturilor de siguranţă de la rezervoarele de lichide
combustibile sau gaze lichefiate;
e. conductelor şi furtunurilor de aburi de la instalaţiile de stingere, precum şi a celor
din diverse instalaţii de producţie şi auxiliare.

Componentele instalaţiilor de stingere cu apă, care sunt expuse îngheţului în timpul

iernii şi nu sunt prevăzute cu dispozitive fixe de încălzire, vor fi protejate împotriva îngheţului.
Se vor asigura uneltele şi accesoriile pentru deszăpezirea drumurilor şi a căilor de
acces, de evacuare şi de intervenţie.
Căile de acces şi accesul la sursele de apă sau la dispozitivele de punere în funcţiune
a instalaţiilor de stingere se vor curăţa de zăpadă şi gheaţă, asigurându-se menţinerea permanent
liberă a acestora.
Personalul destinat să răspundă de aprinderea şi de stingerea focurilor va fi instruit
asupra regulilor ce trebuie respectate şi, respectiv, luate pe timpul sezonului rece.

Reguli şi măsuri de P.S.I. la amenajarea pomului de iarnă

La alegerea şi procurarea unui brad (pom) de iarnă se va ţine seama de următoarele:

a. bradul să fie proaspăt în ajunul sărbătorilor de iarnă, cu maximum 2-3 zile până la
montarea şi ornamentarea lui, în zece zile de la tăiere, bradul pierde 40 - 50% din conţinutul de
apă, iar în următoarele 4 - 5 zile pierderea ajunge la 80% în afară de aceasta, răşina conţine esenţe
volatile care sporesc potenţialul de inflamabilitate;
b. dacă bradul a fost cumpărat cu mai multe zile înainte, nu se va monta
imediat în casă, conservându-se într-un bazin cu apă;
c. în cazul alegerii unui brad artificial se va controla dacă nu este bun
conductor de electricitate (în acest caz nu se poate utiliza) se va da o atenţie deosebită instalaţiilor
electrice care trebuie să fie bine izolate).

77
 În ce priveşte alegerea locului de aşezare a pomului, se impun următoarele:
a. pomul de iarnă va fi montat în apă astfel încât să nu blocheze căile de acces – uşi,
scări de incendiu sau trasee pe care se poate face evacuarea în caz de incendiu;
b. pomul se va aşeza departe de sobele în care se face foc, de calorifere, de alte aparate
de încălzire;
c. se va lăsa distanţă faţă de perdele, draperii, pereţi acoperiţi cu hârtie sau ţesături;
d. sub pomul de iarnă nu se vor aşeza lucruri care se aprind sau ard uşor.

La aranjarea pomului de iarnă se va ţine cont de următoarele reguli:

a. pomul nu se va monta în suport din lemn;
b. pentru aşezare se recomandă un vas mare umplut cu piatră;
c. vasul sau trepiedul de metal nu va fi mascat cu vată, hârtie colorată sau alte
materiale uşor inflamabile;
d. în cazul folosirii de trepiede, acestea vor avea dimensiuni mai mari care să asigure o
stabilitate cât mai sigură a pomului.

La iluminatul unui pom se va avea în vedere:

a. instalaţia de iluminat să fie alimentată de la o pilă electrică sau baterie al cărui
voltaj să nu prezinte pericol de incendiu;.
b. conductoarele şi legăturile să fie bine izolate;
c. instalaţia de iluminat să nu fie lăsată aprinsă în perioadele de timp când nu sunt
persoane în încăperea respectivă, sau pe timpul nopţii (odihnei);
d. ghirlandele luminoase să aibă contacte perfecte cu sursa de energie care exclude
producerea unor scurtcircuite sau scântei;
e. ramurile joase ale pomului se vor îndepărta de lampa de culoare ce se aşează la
baza pomului;
f. artificiile vor fi aşezate numai pe ramurile înalte, încât nici o ramură să nu fie
deasupra lor, aprinderea să se facă numai în prezenţa unor persoane mature care nu vor părăsi
încăperea până ce acestea nu au ars complet;
g. în cazul folosirii unor lumânări, acestea se pot plasa numai pe ramurile înalte, încât
deasupra flăcării să nu existe ramuri sau ghirlande de hârtie care pot lua foc.

DECEMBRIE

1. Asanarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată

2. Limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de protectie civila
3. Substanţe de stingere a incendiilor
78
 4. Testarea cunoştinţelor personalului salariat

1. Asanarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata

Art. 47. Asanarea terenului si neutralizarea munitiei ramase neexplodate din timpul conflictelor
armate se executa de catre subunitati specializate si specialisti pirotehnicieni din Inspectoratul General
pentru Situatii de Urgenta sau din serviciile de urgenta profesioniste, dupa caz, potrivit instructiunilor si
normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate prin ordin al
ministrului administratiei si internelor.
Art. 48. (1) Munitiile se distrug in poligoane ale Ministerului Administratiei si Internelor si
Ministerului Apararii Nationale sau pe terenuri puse la dispozitie de autoritatile administratiei publice
locale in a caror raza administrativ-teritoriala se executa lucrarile de asanare. Terenurile stabilite pentru
distrugerea munitiei se amenajeaza potrivit instructiunilor si normelor tehnice specifice, elaborate de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.
(2) Autoritatile administratiei publice locale sau, dupa caz, institutiile publice si agentii economici
asigura subunitatii de interventie care executa asanarea pirotehnica accesul in teren si, gratuit, mana de
lucru auxiliara, mijloace de transport cu soferi si carburantul aferent, materialele, asistenta sanitara,
precum si cazarea si hranirea efectivelor necesare acestor lucrari.
(3) Paza munitiilor si a terenurilor in curs de asanare, precum si insotirea transporturilor de
munitii se executa de personal autorizat.
Art. 49. (1) Persoanele fizice si juridice care iau cunostinta de existenta munitiilor au obligatia sa
anunte de indata centrul operational din cadrul serviciului de urgenta profesionist, dispeceratul integrat
de urgenta, politia sau primarul, dupa caz.
(2) Se interzice persoanelor fizice neautorizate sa ridice, sa manipuleze ori sa utilizeze munitia
neexplodata.
Art. 50. - Materialele explozive si mijloacele de aprindere necesare pentru distrugerea munitiei
ramase neexplodate se pun la dispozitie specialistilor pirotehnicieni, la cererea Inspectoratului General
pentru Situatii de Urgenta, prin comandamentele judetene de jandarmi.
Art. 51. - Formatiunile de interventie prevazute la art. 47 executa gratuit actiuni de distrugere a
zapoarelor care pun in pericol localitatile sau siguranta cetateanului.

Protectia nucleara, radiologica, chimica si biologica

Art. 52. (1) Protectia nucleara, radiologica, chimica si biologica a populatiei se realizeaza prin
mijloace de protectie individuala, colectiva sau prin alte masuri tehnice si organizatorice specifice, cu
prioritate in zonele de risc.
(2) Institutiile publice si agentii economici care produc, transporta, depoziteaza sau manipuleaza
substante periculoase in cantitati care pot pune in pericol viata si sanatatea cetatenilor organizeaza si
executa controlul contaminarii radioactive, chimice si biologice a materiilor prime si produselor finite si
realizeaza masurile de decontaminare a personalului propriu, terenului, cladirilor si utilajelor.
Art. 53. Mijloacele de protectie individuala a cetatenilor se asigura potrivit criteriilor elaborate de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate prin hotarare a Guvernului.
Art. 54. Decontaminarea se realizeaza prin operatiuni si tehnici speciale efectuate de catre
serviciile de urgenta, unele unitati militare si agenti economici, potrivit normelor tehnice elaborate de
ministerele de profil si avizate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.
Art. 55. (1) Depoluarea consta in luarea unor masuri specifice pentru identificarea si eliminarea
surselor poluante, limitarea, indepartarea sau neutralizarea agentilor poluatori ai apei, aerului si terenului.
(2) Masurile de depoluare sunt insotite, dupa caz, de evacuarea persoanelor si a animalelor din
mediul poluat sau de interzicerea utilizarii apei, a alimentelor si a furajelor contaminate.
(3) Se interzice comercializarea sau utilizarea pentru consum a bunurilor contaminate.
(4) Agentii economici si institutiile publice au obligatia sa avertizeze imediat populatia asupra
79
riscurilor de poluare si contaminare a zonelor limitrofe unitatilor respective si sa intervina cu fortele si
mijloacele de care dispun pentru protectia populatiei si inlaturarea efectelor poluarii.

Evacuarea

Art. 56. Evacuarea in cazul dezastrelor se executa pe baza planurilor intocmite in acest scop,
conform legislatiei in vigoare.
Art. 57. (1) Trecerea la executarea actiunii de evacuare in situatii de dezastre se hotaraste de
primar sau de prefect, dupa caz, la propunerea comitetului pentru situatii de urgenta competent.
(2) In situatii de conflict armat, evacuarea se aproba de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, la
propunerea ministrului apararii nationale.
Art. 58. Principiile evacuarii in situatii de conflict armat se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
Art. 59. Accesul persoanelor neautorizate in zonele afectate si periculoase, delimitate si marcate
corespunzator, care intra sub incidenta situatiilor de protectie civila, este interzis.

2. Limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de protectie civila

Art. 60. (1) Limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de protectie civila cuprind ansamblul de
activitati si actiuni executate in scopul restabilirii situatiei de normalitate in zonele afectate.
(2) La actiunile de limitare si inlaturare a urmarilor situatiilor de protectie civila participa structuri
de interventie din cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, existente pe timp de pace sau
care se pot mobiliza in timp scurt, unitati si formatiuni militare ale Ministerului Administratiei si
Internelor, Ministerului Apararii Nationale, servicii de urgenta voluntare, formatiuni de Cruce Rosie si
alte structuri cu atributii in domeniu.
(3) Interventia se realizeaza pe baza planurilor de interventie si cooperare intocmite de autoritatile
competente.
Art. 61.
(1) La limitarea si inlaturarea urmarilor dezastrelor pot participa si formatiuni de interventie
private.
(2) Autorizarea formatiunilor prevazute la alin. (1) se executa pe baza normelor metodologice
elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul administratiei si
internelor.
Art. 62. - Principiile de organizare, de conducere si modul de utilizare a serviciilor de urgenta
profesioniste si voluntare, unitatilor de interventie, formatiunilor de interventie specializate si private in
actiunile de limitare si inlaturare a urmarilor situatiilor de protectie civila, precum si planurile operative
intocmite in acest scop se stabilesc prin regulamente, ordine si instructiuni elaborate de Inspectoratul
General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul administratiei si internelor.
Art. 63. (1) Conducerea activitatilor de interventie se realizeaza prin reteaua centrelor
operationale si operative sau a punctelor de comanda existente la autoritatile administratiei publice
centrale si locale, precum si la institutiile publice si agentii economici.
(2) Conducerea nemijlocita a operatiunilor de interventie se asigura de comandantul actiunii,
imputernicit potrivit legii, care poate fi ajutat in indeplinirea sarcinilor de catre grupa operativa si punctul
operativ avansat.
(3) Grupa operativa se constituie, prin ordin al prefectului, din personal cu putere de decizie si
specialisti ai serviciilor de urgenta ale autoritatilor publice, ai agentilor economici si institutiilor
implicate in gestionarea situatiei de urgenta.
(4) Punctul operativ avansat este mobil si se asigura de catre serviciul de urgenta profesionist sau
de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, printr-o autospeciala echipata si incadrata
corespunzator. In functie de amplasamentul fata de zona afectata, rolul punctului operativ poate fi preluat
de centrul operational.
(5) Pana la sosirea la fata locului a comandantului actiunii, conducerea operatiunilor se asigura de
80
comandantul sau de seful formatiunii de interventie din serviciul de urgenta, cu sprijinul reprezentantilor
autoritatii administratiei publice locale sau al patronului, dupa caz.
(6) Coordonarea elaborarii si derularii programelor de recuperare, reabilitare sau de restaurare pe
timpul situatiilor de urgenta se asigura de catre reprezentantii autoritatilor, institutiilor sau ai agentilor
economici stabiliti de comitetele pentru situatii de urgenta competente.

3.Substante de stingere

Substante de stingere prin izolare

2.1. Spuma chimica

Este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse, fiecare bula fiind invelita intr-o
membrana lichida umpluta cu bioxid de carbon, care se formeaza pe cale chimica in urma reactiei dintre
substantele care genereaza spuma (substanta acida si substenta bazica).
Substanta acida este formata de obicei din sulfatul de aluminiu sau acidul sulfuric de o anumita
concentratie, iar cea bazica din bicarbonat de sodiu sau potasiu.
Reactiile dintre substantele respective au loc conform ecuatiei:

Al2(SO4)3 + 6NaHCO3 = 6CO2 + 2 Al(OH)3 + 3Na2SO4

H2SO4 + 2NaHCO3 = Na2SO4 + 2CO2 + 2H2O

Prin reactia bicarbonatului de sodiu cu sulfatul de alumniu ia nastere hidroxidul de aluminiu

gelatins, care reprezinta masa in care sunt inglobate bulele de bioxid de carbon rezultat din aceasta
reactie.
Ca stabilizatori, care se adauga solutiilor din care se obtine spuma chimica, se foloseste, de obicei,
una din urmatoarele substante: ● glucoza; ● saponina; ● extractul de lemn dulce; ● spumanti pe baza de
albumine etc.
Pentru obtinerea spumei chimice in instalatiile fixe de stingere a incendiilor cu spuma si la
masinile speciale de incendiu, se foloseste un praf chimic (la noi in tara denumit praf unic), apa si
generatoare special construite.
Praful chimic se obtine dupa o anumita reteta, constituind un ameste format din sulfat de aluminiu,
bicarbonat de sodiu si stabilizatori.
In tara noastra praful unic se produce si se livreaza: pentru instalatii mobile de stins incendiu si
instalatii fixe si semifixe.
Pentru stingatoare, substantele chimice din care se obtine spuma, sunt cunoscute sub numele de
incarcaturi: ● A (acid); ● B (baza).
Acestea, inainte de a se introduce in stingatoare se dizolva in apa, conform instructiunilor care
insotesc produsul.
In urma reactiei dintre cele doua solutii introduse separat in stingator, se produce spuma chimica
cu un anumit coeficient de infoiere.
Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei formate si volumul solutiilor
produselor A si B. Astfel:
Coeficientul de infoiere = __V .
Va + Vb

Spuma chimica este buna conducatoare de electricitate.

O spuma eficace trebuie sa aiba urmatoarele calitati: ● fluiditate; ● coeficient de infoiere; ●
densitate; ● persistenta; ● aderenta; ● timp de stingere minim etc. Ea trebuie sa curga bine, pentru a
acoperi suprafata lichidului incendiat, greutatea specifica este de 0,10 – 0,15 kgf ∙ cm².

81
 Eficienta spumei mai depinde si de o serie de factori cum sunt: ● caracteristicile instalatiilor
existente pe masinile speciale de incendiu; ● presiunea apei; ● proportia de spumant si apa; ●
temperatura mediului ambiat.
Spuma chimica are o conductibilitate termica redusa si din aceasta cauza impiedica reaprinderea
substantelor si materialelor combustibile, precum si reincalzirea lichidelor combustibile, sub influenta
corpurilor solide incandescente din apropiere. Acesta este de fapt efectul de izolare pe care-l are spuma
chimica.
Spuma chimica exercita asupra incendiului si efecte de racire si inabusire.
Efectul de racire se bazeaza pe preluarea unei anumite cantitati de caldura din focar, necesara
evaporarii apei ca si separarea lichidului de spuma, in general de apa, care se evapora prin absorbtia de
caldura. Spuma chimica realizeaza efectul de racire cand temperatura focarului este mai mica de 1000ºC.
Efectul de inabusire se obtine prin actiunea vaporilor de apa rezultati din contactul acesteia cu
combustibilul care arde, efect care se produce mai ales cand temperatura focarului este mai redusa de
1000ºC.
Spuma chimica se utilizeaza la stingerea incendiilor de produse petroliere si de materiale
combustibile solide, care nu reactioneaza cu solutiile aprinse ale sarurilor.

2.1.1. Spuma mecanica grea

Acest gen de spuma se obtine prin amestecarea unei substante generatoare de spuma cu aerul si
apa, folosind in acest scop dispozitive speciale.
Ca spumant se foloseste spumogenul lichid sau spumogenul praf.
Unul din cel mai bun spumogen se obtine din proteine (faina de coarne si copite), in urma unui
proces de degradare cu acizi minerali neutralizare si stabilizare cu substante chimice. Se mai obtine si din
pene de pasari. Spumantul din proteine este o substanta vascoasa, de culoare rosie bruna si cu miros
caracteristic. Pastrarea si manipularea spumogenului trebuie sa se faca conform instructiunilor deoarece
in caz contrar se altereaza.
Se reaminteste, printre altele, obligatia de a executa transvazarea periodica pentru inlaturarea
depunerilor pietrificate, precum si atentia care trebuie acordata perioadei de timp cu temperaturi scazute.
Depozitarea sau pastrarea spumogenului lichid la o temperatura mai mica de 5ºC este interzisa, deoarece
se degradeaza.
In unele tari spuma mecanica se obtine si din fluorproteine.
Lipsa de proteine, in unele situatii, a determinat realizarea unui spumant sintetic, in unele tari.
Spuma mecanica actioneaza asupra focarului prin efecte de izolare, racire datorita apei pe care o
contine, si inabusire in urma formarii vaporilor de apa.
Utilizarea simultana in acelasi loc a spumei si apei nu este permisa deoarece spuma se distruge
foarte repede.

2.1.2. Spuma cu coeficient mediu si mare de infoiere (spuma usoara)

Ideea utilizarii spumei mecanice cu coeficient mediu de infoiere (20 – 200) si mai mare (200 –
1000) la stingerea incendiilor a fost materializata la inceput in minele de carbuni.
Primul dispozitiv de producere a acestui gen de spuma a fost simplu. Principiul de functionare a
fost mentinut si ulterior la construirea generatoarelor de spuma, care in ultima perioada s-au diversificat
foarte mult.
Pentru producerea spumei usoare se foloseste un spumant special. Practic si economic ar fi sa se
foloseasca acelasi spumant pentru toate categoriile de spuma. Spuma usoara exercita asupra focarului
incendiului o actionare complexa de inabusire, izolare si racire. Efectul de inabusire se datoreste
evaporarii bruste a apei din spuma in apropierea focarului. Vaporii de apa care au un volum in jur de
1600 ori mai mare decat volumulu apei din care au provenit ocupa spatiul inconjurator, formand cu aerul
existent un amestec in care continutul de oxigen scade sub 7,5 %, adica sub concentratia necesara
intretinerii arderii.
82
 Efectul de izolare fara de radiatia termica are o importanta considerabila pentru protectia
constructiilor.
Efectul de inabusire al spumei usoare poate fi marit prin adaosul unei mici cantitati de CO 2 in
curentul de aer al generatorului de spuma. O astfel de spuma stinge incendiile de alcool, acetona etc.
Spuma usoara exercita un efect de racire prin preluarea unei cantitati de caldura necesara pentru
evaporarea apei. Cu cat mai multe bule se descompun in apropierea focarului, cu atat efectul de racire si
implicit cel de stingere este mai accentuat. Apa din spuma, din cauza caldurii, se transforma in aburi,
reducand concentratia de oxigen prin diluarea aerului.
Gradul de marire a efectelor spumei asupra incendiului este dependent de coeficientul de infoiere
si de durata spumei.
In aer liber de exemplu, la incendiile de suprafata, spuma medie s-a dovedit foarte rezistenta. Cu
toata greutatea specifica redusa, nu se produce ridicarea acesteia, adica sa fie luata de curenti, atunci cand
vine in contact cu focarul de incendiu.
Acest mod de comportare este determinat de vascozitatea ei mare, care creste in raport cu
temperatura.
O cerinta importanta care trebuie satisfacuta in sistemele cu preamestec este cea a folosirii apei
curate. Impuritatile de apa distrug biologic spumantul, intr-un procent care poate sa ajunga la 100%.
Eficienta de stingere a spumei usoare, ca dealtfel a oricarei spume, se aprecieaza pe baza timpul de
stingere si a cantitatii de solutie spumanta consumata pe unitatea de suprafata in unitatea de timp
(Isolutie /m² ∙ s).
Timpul de stingere scade odata cu marimea debitului de spuma, la inceput mai rapid, apoi mai lent.
Eficacitatea oricarei spume la stingerea incendiilor este dependenta in afara de calitatile fizico-
chimice ale spumantului, de coeficientul de infoiere, de structura spumei si de unii factori caracteristici
incendiului, cum ar fi, de exemplu, natura substantei care arde, temperatura exterioara, vant etc.
Una din conditiile de baza pentru folosirea cu succes a spumei usoare o constituie folosirea ei la o
amanuntita temperatura a mediului ambiant, avand in vedere faptul ca principalul component al spumei
este aerul. In cazul temperaturilor cuprinse intre 0 si 100ºC, amestecul spumant nu sufera modificari
esentiale. Sub temperatura de 100ºC exista anumite limitari. Spumantul are temperatura de inghet de ≈ -
15ºC. Prin formarea solutiei de 2% spumant cu apa, punctul de inghet se modifica la – 2ºC.
Spuma cu coeficient mare de infoiere se distruge in contact cu flacarile, cu suprafetele uscate sau
din cauza temperaturilor ridicate. Desi se distruge la inceput, spuma este completata datorita debitului
mare al generatorului. Pentru reusita actiunii de interventie este necesar sa se tina seama de pierderile
provocate prin distrugere, luandu-se in calcul un coeficient de siguranta de 1,2 – 1,4.
Inlaturarea spumei dupa folosirea ei la incendiu se poate realiza cu ajutorul unui jet de apa
pulverizata sau prin jeturi de pulbere, refulate dintr-un stingator, distrugerea bulelor facandu-se in acest
caz printr-o actiune mecanica. Se mai pot folosi in acelasi scop si substante chimice dizolvate in apa intr-
o anumita concentratie, refulate asupra spumei.
Spuma usoara se poate folosi cu rezultate bune la stingerea incendiilor in industria chimica,
aceasta pentru ca intr-un spatiu redus poate fi refulat un volum foarte mare de spuma, in magaziile
navelor, in subsoluri, in canale de cabluri etc.
Prin folosirea spumei usoare se creeaza posibilitatea aprinderii de focar deoarece volumul mare de
spuma impiedica aerul fierbinte sa ajunga la personalul de interventie.
Spuma usoara se obtine in generatoare de spuma care functioneaza pe principiul ejectiei si prin
folosirea unui ventilator.
Spuma cu coeficient mediu de infoiere se poate obtine si prin utilizarea unor tevi generatoare
speciale.
Spuma usoara s-a afirmat ca o substanta de stingere cu multiple calitati, dar si anumite limite de
utilizare.
Folosirea spumei usoare prezinta urmatoarele avantaje: ● utilizarea unei cantitati minime de apa (1
– 2 l) pentru ≈ 1000 l spuma; ● stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii; ● lipsa
actiunii corozive (spre deosebire de spuma chimica); ● patrunderea ei in locuri greu accesibile (pivnite,
coridoare, canale etc.); ● lipsa unor efecte nocive asupra organismului uman.
83
 Dezavantajele spumei usoare sunt urmatoarele: ● greutatea redusa si deci instabilitate atunci cand
bate vantul; ● pret de cost relativ ridicat; ● dificultati la indepartarea ei, dupa stingerea incendiilor (unele
tipuri de spuma infunda canalizarile); ● distanta de actiune a generatoarelor relativ limitata.
Acest ultim dezavantaj poate fi compensat prin utilizarea unor tuburi mari si lungi pentru dirijarea
spumei la locul dorit.
Hotararea de a se folosi sau nu spuma usoara la stingerea incendiilor ramane la latitudinea
comandantului actiunii de interventie, care trebuie sa tina seama intotdeauna de conditiile concrete
existente, in asa fel incat interventia cu spuma sa apara rationala din punct de vedere tehnico-economica-
operativ.

2.1.3. Apa usoara

Apa usoara este o substanta sintgatoare de data mai recenta, care se refuleaza asupra unui lichid
nemiscabil cu apa, ea formeaza o pelicula care impiedica, chiar si in cazul in care este foarte fina,
evaporarea lichidului combustibil.
Datorita acestei situatii se reduce concentratia de vapori deasupra lichidului care arde, procesul de
ardere se intrerupe si reaprinderea nu mai este posibila.
Din punct de vedere chimic, pelicula este formata din acizi perfluorurati si sulfonici. Fiecare
molecula se compune dintr-un lant lung, care la un capat este floururat, iar la celalalt are o grupare
solubila in apa. Aceste molecule se orienteaza una langa alta, ca un sir de zabrele, in cazul in care solutia
apoasa ia contact cu un lichid insolubil (ulei, benzina).
Datorita orientarii in acest mod a partilor fluorurate, in statul limitrof se formeaza o pelicula
plutitoare, care reduce apreciabil evaporarea lichidului aflat dedesubt.
Pelicula de protectie nu se realizeaza prin simpla refulare a solutiei de substanta tensioactiva in
apa, ci trebuie realizat mai intai un strat de spuma. In peretii subtiri ai bulelor de spuma are loc, probabil
orientarea moleculelor filiforme.
Substantele tensioactive pe baza de fluor din care se obtine apa usoara s-au dovedit a fi foarte
eficiente la stingerea incendiilor atunci cand sunt amestecate cu substante proteinice. Se obtine o spuma
fluida si rezistenta la foc, indicata a se folosi in instalatii fixe de stingere la rezervoare, recomandandu-se,
dupa unii specialisti din strainatate, sa se introduca de jos in sus, adica sub suprafata incendiata.
Pe plan modial ai aparut diferite feluri de cantitati de substante tensioactive pentru realizarea apei
usoare. Cele mai utilizate sunt din categoria AFFF (Aqueos Film Formin Foam, in traducere – spuma cu
formare de pelicula de apa).
Apa usoara cu coeficient redus de infoiere se poate folosi la stingerea incendiilor pe aeroporturi,
fiind refulata de la distanta.
Apa usoara cu coeficient mediu de infoiere are efect mai mare la stingerea incendiilor de lichide
combustibile declansate pe suprafete mari. Ea prezinta o calitate si anume persista foarte mult si asigura
o regenerare permanenta a peliculei pe o durata mare de timp.
Unul din marile avantaje ale apei usoare este compatibilitatea cu spuma proteinica si intr-o masura
oarecare cu pulberea stingatoare. Acest mare avantaj poate fi folosit pentru realizarea unei stingeri rapide
a incendiilor, folosind procedee mixte.
In general pelicula de apa usoara poate rezista pe suprafata lichidului timp de 5 – 6 min, dupa care
este indicat ca lichidul sa se acopere cu o spuma proteinica. Efectul de stingere a incendiului cu apa
usoara trebuie obtinut in decurs de 4 – 5 min. In acesta perioada de timp, in apropiere nu trebuie sa existe
surse de aprindere, in special flacari, deoarece prin distrugerea peliculei, incediul poate sa reapara.

2.2. Pulberi stingatoare

Acestea au devenit substante de stingere de larga utilitate.

Rezultatele excelente, chiar si in cazul incendiilor de proportii de gaze sau lichide combustibile,
posibilitatile corespunzatoare de conservare, cat si alte insusiri ale lor, fac ca pulberile stingatoare sa
constituie substante de stingere destul de eficace.
84
 Componentul de baza al unor pulberi stingatoare este bicarbonatul de sodiu. In afara pulberii pe
baza de bicarbonat de sodiu se mai fabrica pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu, sulfat de amoniu,
carbonat de sodiu, uree si din diferiti compusi ai borului.
Pe plan modial s-au stabilit 3 grupe de pulberi stingatoare in raport de natura incendiilor, la care
pot fi folosite:
1) Pulberi stingatoare B, C, E, eficace la stingerea incendiilor de lichide si gaze combustibile, la
instalatii si aparate electrice.
2) Pulberi stingatoare A, B, C, E folosite la stingerea categoriilor de incendii aratate la punctul 1),
in plus sunt eficace si la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide, ca lemn, carbuni, paie etc.
3) Pulberi stingatoare A, B, C, D, E, care sunt eficace la toate categoriile de incendii specificate
mai inainte, precum si la incendiile de matela usoare si aliajele acestora.
La noi in tara, pana in prezent, din aceste grupe, s-a fabricat o pulbere stingatoare de tipul B, C si
E denumita „Pulvogen”, pe baza de bicarbonat de sodiu. Cu cat procentul de bicarbonat de sodiu este mai
mare, cu atat capacitatea pulberii ca substanta stigatoare creste, deoarece restul componentilor au rolul de
a ameliora mobilitatea pulberii si de a o feri de a o feri de aglomerare la umiditate.
Pulberea pe baza de bicarbonat de sodiu, folosita in multe tari, este macinata atat de fin, incat 1
cm3 pulbere contine 25 mil. particule cu efect activ la stingere. Sporirea insa a finetei de macinare peste o
anumita limita nu mai duce la o intensificare a efectului de stingere. Aceasta se explica prin faptul ca
masa particulelor de pulbere este prea redusa. Odata cu refularea unor asemenea particule in flacari,
energia lor cinetica nu mai este suficienta pentru patrunderea in focarul de ardere. Daca flacarile sunt
mari ele arunca pulberea in sus.
Sub actiunea caldurii, bicarbonatul de sodiu se descompe conform relatiei:

2NaHCO3 ↔ Na2CO3 + CO2 + H2O

La descompunerea totala a 1 kg pulbere bicarbonat de sodiu se degaja 0,26 kg bioxid de carbon si

se consuma o cantitate de caldura necesara pentru evaporarea a 300 cm 3 apa. Acestei cantitati ii
corespunde un efect de racire de ≈ 95 kcal.
Un mare success la stingerea incendiilor se obtine prin folosirea bicarbonatului de potasiu. Daca se
compara cele mai bune pulberi produse pe baza de bicarbonat de sodiu, cu pulberea pe baza de
bicarbonat de potasiu, se constata ca aceasta din urma este cu 30 – 50% mai eficace la stingerea
incendiilor.

85