Boala celiaca (BC) cunoscuta sub numele de enteropatia glutenica sau sprue tropical este o afectiune

autoimuna intalnita la persoanele susceptibile genetic. Cazua bolii celiace este reprezentata de
intoleranta la gluten, ce are ca rezultat inflamatia mucoasei intestinale, cauzatoare de malabsorbtie.

Simtpomele generale sunt atat de tip intestinal, cat si extra-intestinal, printre care amintim : diaree,
disconfort abdominal ,fatigabilitate. Diagnosticul de certitudine se bazeaza pe prelevarea unei biopsii
intestinale, care evidentiaza un grad de atrofie la nivel vilozitar. In urma abordarii unui regim
alimentar fara gluten, se observa o ameliorare a simptomelor clinice.

Etiologie si simptomatologie

Boala celiaca este o afectiune mediata genetic, datorata intolerantei la fractiunea gliadina din
componenta glutenului. Gliadina este o proteina care se gaseste in produse precum orz, grau, secara,
ovaz. Persoanele cu grad de susceptibilitate genetica, prezinta un tip de proteine numit HLA-DQ care
se gaseste la nivelul celulelor prezentatoare de antigen. Celulele sensibile T sensibile la gluten
prezinta o activitate crescuta in prezenta peptidelor epitopi derivate din gluten. Drept urmare, se
produce un raspuns inflamator care are ca rezultat atrofia vilozitara a mucoasei intestinului subtire.

Simptome si semne

Nu exista o simptomatologie specifica bolii celiace. Semnele si simptomele sunt de tip instestinal sau
extra-instestinal. Unele persoane pot sa fie complet asimptomatice, sau pot sa prezeinte anumite
semne ale deficitelor nutritionale. De asemenea, unele persoane pot sa prezinte o serie de simptome
gastro-intestinale semnificative.

Boala celiaca poate aparea la sugari si copii dupa introducerea alimentelor care contin gluten in
dieta. Drept urmare, cresterea si dezvoltarea copilului poate fi influentata negativ, prin intarzierea
sau oprirea completa a acesteia. De asemenea, copilul poate sa prezinte o serie de simptome
nespecifice precum apatie, distensie abdominala, tegumente palide, hipotonie generalizata, atrofie
musculara. Copiii mai mari adesea prezinta asocierea anemiei cu sistarea cresterii staturale. Scaunele
adesea sunt voluminoase, urat mirositoare, steatoreice.

La persoanele adulte, cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de slabiciune, oboseala,
scadere ponderala pana la stadiul de anorexie. Unii pacienti, prezinta o serie de simptome mai mult
sau mai putin pronuntate. De exemplu, unii pacienti pot sa fie complet asimptomatici, sau cu un grad
usor de anemie si diaree moderata si intermitenta. Pot de asemenea sa prezinte o scadere ponderala
usoara. Anemia, glosita, stomatita angulara si ulcerele aftoase sunt observate de obicei la acesti
pacienti. Manifestarile deficientei de vitamina D precum si calciu sunt fecvente. Ca rezultat al acestei
deficiente, pot sa se instaleze osteoporoza, osteomalacie si osteopenia. De asemenea, atat
persoanele de sex feminin cat si masculin, pot prezenta o scadere a fertilitatii.

Anumite persoane, aproximativ 10%, pot sa prezinte manifestari precum dermatita herpetiforma, ce
reprezinta o forma de eruptie papuloveziculara intens pruriginoasa, distribuita simetric la nivelul
coatelor, genunchilor, feselor, umerilor si scalpului. Boala celiaca, pe de alta parte, poate sa fie
asociata cu diabetul zaharat, tiroidita autoimuna si sindromul Down.
Diagnostic

Diagnosticul nu este unul de certitudine, insa se poate suspecta pe baza unor semne si simptome, la
care se adauga rezultatele examenelor de laborator sugestive pentru malabsorbtie. Printre factorii
sugestivi, incidenta familiala este un indicator cheie.

Confirmarea diagnositcului se face pe baza recoltarii unei biopsii intestinale, prelevata din a doua
portiune a duodenului, care ajuta la evidentierea atrofiei vilozitare, cresterea celulelor intraepiteliale
si hiperplazia criptica.

Markerii serologici ajuta in confirmarea diagnosticului de certitudine, datorita lipsei de specificitate

mare a biopsiei intestinale. Drept urmare, o serie de anticorpi precum anticorpii anti-
transglutaminaza, anti-gliadina, anti-peptide gliadinice diaminate, anti-endomisium (AEM, aticorpi
impotriva unei proteine din tesutul conjunctiv intestinal), pot avea o valoarea predictiva pozitiva si
negativa de aproximativ 100%. Acest tip de testare se poate realiza si pe persoanele susceptibile de
boala celiaca, sau in cazul rudelor de gradul unu ale pacientilor afectati. Daca oricare dintre teste este
pozitiv, trebuie realizata o biopsie diagnostica de intestin subtire. In situatia in care ambele teste sunt
negative, probabilitatea unei boli celiace este extrem de mica.

Tratament

Tratamentul bolii celiace se bazeaza pe excluderea din alimentatie a produselor care contin gluten.
Dieta trebuie sa fie foarte stricta pe parcursul intregii vieti. In ultimul timp sa identificat o preocupare
cat mai ridicata a populatiei fata de dieta fara gluten, inregistrandu-se vanzari semnificative a
produselor care exclud glutenul din compozitia alimentelor, precum si pregatirea magazinelor si a
restaurantelor in vederea servirii de alimente ce exclud glutenul.

In cazul in care se reintroduce in alimentatie produse care contin gluten, simptomele pot sa reapara.

In urma excluderii glutenului din alimentatie, poate sa apara un deficit nutritional de vitamine, fribre,
minerale, motiv pentru care medicatia unica necesara in boala celiaca, este cea care are rol in
corectarea deficitelor respective.

Raspunsul la o dieta fara gluten este relativ rapid, incat simptomatologia poate sa dispara dupa
aproximativ 2 saptamani. Ingestia chiar a unor cantitati infime de gluten impiedica remisiunea sau
poate sa determine recaderea.

Biopsia intestinului subtire trebuie repetata la un interval de 3-4 luni, dupa instalarea unei diete fara
gluten. In cazul in care anomaliile persista, trebuie luate in calcul alte anomalii care duc la atrofie
viloasa. In cazul ameliorarii simptomatologiei, se observa o modificare a morfologiei intestinului
subtire, asociata de o scadere a titrului de anticorpi antigliadina si endomisiali.

In functie de gradul carentelor, pot fi administrate suplimentar vitamine, minerale, antianemice. In

cazurile grave, sunt necesare tratamente de substitutie completa (sulfat feros 300 mg p.o. 1-3 ori/zi
la adulti, acid folic 5-10 mg p.o. o data/zi, suplimente cu Ca, precum si preparate multivitaminice). In
cazurile grave la copiii cu boala celiace, la care diagnositul a fost realizat tardiv, poate sa fie necesara
o terapie de crutare a intestinului si nutritie parenterala.

Prognostic
In cazul in care pacientul adopta o dieta care exclude glutenul, mortalitatea este de sub 1%. In cazul
in care dieta nu este lipsita de gluten, mortalitatea ajunge pana la 30%. Complicatiile includ :
intoleranta la lactoza, cancere (limfomul intestinului subtire, limfomul Hodkin), sprue refractar, sprue
colangenos. In cazul limfomului intestinal care apare cu precadere la bolnavii peste 50 de ani,
incidenta altor malignitati gastrointestinale precum carcinom esofagian, orofaringian sau
adenocarcinom intestinal, poate sa creasca. Adaptarea stilului de viata la o dieta fara gluten, poate sa
previna aceste complicatii, scazand de asemenea, riscul de aparitie a cancerului.

ANATOMIA SISTEMULUI DIGESTIV

Tractul gastro-intestinal asigura aportul continuu de apa, electroliti si substante nutritive necesare
organismului. In vederea realizarii acestor functii, este necesara deplasarea alimentelor prin tractul
digestiv, secretia sucurilor digestive si digestia propriu-zisa a alimentelor, absorbtia produsilor de
digestie, a apei si a electrolitilor, circulatia sangelui prin segmentele tubului digestiv in vederea
transportului substantelor absorbite, precum si controlul acestor functii prin intermediul
sistemului nervos si endocrin.

Sistemul digestiv uman este format din tractul gastrointestinal si organele accesorii digestive (limba,
glandele salivare, pancreasul, ficatul si vezica biliara). Digestia implica procesul de faramitare a
alimentelor in componente de dimensiuni din ce in ce mai mici, usor de absorbit. Procesul de digestie
are multe etape. Prima etape este reprezentata de stadiul cefalic al digestiei, care presupune secretia
gastrica ca raspuns la mirosul si vederea alimentelor. Urmatorul stadiu incepe la nivelul cavitatii
bucale. Mestecatul, proces activ care are ca rezultat combinarea alimentelor cu saliva, are ca efect
producerea bolusului alimentare. Acesta, mai departe este inghitit, ajungad prin esofac in stomac. La
acest nivel, bolusul alimentar se combina cu acidul gastric pana ajunge in duoden, unde este atacat
de o serie de enzime produse de pancreas. Totodata, saliva contine o enzima cu rol catalitic, numita
amilaza salivarea, care are rolul de a incepe digestia bolului alimentar, inca de la nivelul cavitatii
bucale. Pe langa aceasta enzima, se numara lipaza linguala, secretata de anumite papile linguale de la
nivelul limbii si de catre glande seroase de la nivelul glandelor salivare principale. Digestia este
avantajata de mestecarea alimentelor, proces realizat cu ajutorul muschilor masticatori, dinti si, nu in
ultimul rand, de catre contractiile peristaltice si segmentarile. Acidul gastric, alaturi de producerea de
mucus din stomac, sunt esentiale in continuarea digestiei.

Procesul de peristaltism este o contractie ritmica a musculaturii care incepe de la nivelul esofagului si
continua de-a lungul peretelui gastric, pana la nivelul tractului intestinal. Rezultatul initial este
producerea de chim la nivelul intestinului subtire, ajungand sa fie absorbit sub forma de chil in
sistemul limfatic. Procesul de digestie are loc cu preponderenta la nivelul intestinului subtire. Apa si
anumite minerale sunt reabsorbite in sangele din colon. Restul de produsi neabosbati sunt eliminate
prin procesul de defecatie la nivelul anusului prin intermediul rectului.