Sunteți pe pagina 1din 40

1

CRIZA ECONOMICĂ. CAUZE ȘI CONSECINȚE

INTRODUCERE.................................................................................................. 3
CAPITOLUL I - Abordări conceptuale privind crizele economice.......................... 4
1.1. Definirea conceptului de criză.............................................................................. 4
1.1.1 Definiții....................................................................................................... 4
1.1.2 Cauzele și efectele teoretice ale crizei economice.................................... 4
1.2. Principalele crize în perioada 1990-2014............................................................. 5
1.2.1 Criza asiatică din 1997.............................................................................. 5
1.2.2 Criza economică din Argentina 2002....................................................... 7
1.2.3 Criza economică izbucnită în 2007............................................................ 8
CAPITOLUL II - Indicatori de caracterizare a crizelor economice......................... 14
2.1 Indicatorii economici.............................................................................. 14
2.2 Indicatorii financiari................................................................................. 18
CAPITOLUL III - Analizarea şi cuantificarea cauzelor şi efectelor crizei economice 22
din România............................................................................................................................
3.1 Cauze ce au determinat recesiunea economică. Analiza cantitativă şi calitativă a 22
factorilor de cauzalitate............................................................................................................
3.2 Efectele şi repercusiunile crizei asupra populației României................................. 30
3.3 Soluţii pentru redresarea economică a României................................................... 35
Concluzii ............................................................................................................. 38
Bibliografie ......................................................................................................... 40

2
Introducere

Economia capitalistă îşi arată ultimele zvâcniri într-o societate dominată de incertitudine, în
ceea ce priveşte unitatea în diversitate. În urmă cu șase ani sistemul economic global a fost lovit de
o undă de şoc ce semăna cu “Marea Depresiune” din perioada 1929-1933. Datorită procesului de
globalizare toate economiile au intrat pe o pantă descendentă, fapt resimţit şi în prezent.

Cauzele ciclicităţii economice sunt complexe: financializarea pieţelor, dereglementarea


sistemului bancar, scăderea producţiei bunurilor palpabile(industriale, agricole), exces speculativ,
iraţionalitatea indivizilor în ceea ce priveşte consumul, cantitatea de resurse limitate, etc. În
conţinutul eseului fiecare din aceste cauze vor fi analizate pe baza indicatorilor macroeconomici, iar
prin procesul de interpretare a rezultatelor vom cuantifica efectele asupra economiei.

Lucrarea “Crizele economice” este construită pe baza relaţiei cauză-efect şi are ca principal
obiect de studiu economia din România. Pentru o înţelegere mai bună a stării de panică la nivel
mondial, procesul de analiză se răsfrânge şi asupra recesiunii ce persistă la nivel global.

În primul capitol al lucrării sunt reliefate principalele crize care au lovit societatea în ultimul
secol. Al doilea capitol este structurat sub forma unei baze de date ce înglobează toţi indicatorii
macroeconomici capabili să scoată în evidenţă cauzele crizei economice. Nucleul eseului,
reprezentat de studiul de caz, prezintă cauzele şi efectele crizei economice care a lovit România în
2008.

Tema lucrării este de o importanţă deosebită în contextul în care criza economică este în
plină desfaşurare după șase ani, perioadă în care s-a încercat resuscitatrea acesteia, dar fără sorţi de
izbândă. Situaţia dificilă în care se află ţări precum Grecia, Italia sau Spania îndeamnă la căutarea
de soluţii pentru stabilizarea economiei mondiale. Ultima parte a lucrării este dedicată elaborării de
soluţii pentru redresarea economică.

3
Capitolul 1 Abordări conceptuale privind crizele economice

1.1 Definirea conceptului de criză

1.1.1 Definiţii
“Funcţionarea normală a economiei duce la traume şi crize financiare, inflaţie, depreciere
a cursului de schimb, şomaj şi sărăcie.”1.
“Crizele reprezintă versiunea extremă a recesiunilor”2.
“Criza este o scădere semnificativă a activităţii economice pentru câteva luni reflectată în
scăderea PIB, scăderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocupării, diminuarea producţiei
industriale şi a consumului”3.

Conceptul de criză are nenumărate modalităţi prin care poate fi definit, având la bază
agregatul economic, un domeniu vast şi complex. Prin analiza definiţiilor se poate concluziona
faptul că termenul de criză se regăseşte în activitatea economică şi se caracterizează prin diminuări
semnificative ale principalilor indicatori macro şi microeconomici.

1.1.2 Cauzele şi efectele teoretice ale crizei economice


Prezentul paragraf creionează cauzele şi efectele crizei economice, abordarea fiind
făcută distinct pentru cele doua categorii de state (Tabelul 1.1) .
Cauzele şi efectele teoretice ale crizelor economice
Cauze Efecte
 Financializarea pieţelor  Prăbuşirea indicilor bursieri
 Crearea sistemului bancar din umbră  Intrarea în insolvenţă a unor giganţi
Ţările dezvoltate

 Dereglementare bancară bancari(Lehman Brothers)


 Credite subprime  Prăbuşirea sectorului imobiliar
 Baloanele speculative  Rata şomajului în creştere
 Datoria externă  Costuri de creditare ridicate
 Inovaţia financiară

1
H.P. Minsky, “Cum stabilizăm o economie instabilă”, Editura Publica, Bucureşti, 2008, pagina 320
2
G. Arkelof şi R. J. Shiller, „Spirite Animale”, Editura Publica, Bucureşti, 2010, pagina 111
3
Biroul Naţional pentru Cercetări Economice

4
 Deficitul de cont curent  Creşterea deficitului de cont curent
Ţările în curs de dezvoltare
Consumul excesiv bazat pe datorie  Creşterea ratei şomajului
 Balon speculativ imobiliar  Costuri de creditare ridicate
 Dependenţa de finanţarea externă  Scăderea consumului
 Haosul din privatizare  Creşterea volumului de credite restante
  Diminuarea veniturilor populaţiei
Creşterea anuală a creditului neguvernamental
 Eşecurile politicilor guvernamentale
 Cursul de schimb valutar
Tabelul 1.1

1.2 Principalele crize în perioada 1990-2012

Crizele nu sunt fenomene extraordinare, fapt ce poate fi dovedit de multitudinea de şocuri


ale activităţii economice înregistrate la nivel mondial. Chiar daca s-au manifestat sub forme diferite
(crize ale datoriei externe, bancare sau valutare) acestea au avut efecte cvasisimilate asupra
agregatului economic.

1.2.1 Criza asiatică din 1997

Începând cu anul 1980 ţări precum Thailanda, Malayesia sau Indonezia cunoşteau un avânt
economic considerabil. În Thailanda îmbunătăţirea sectorului economic a început o dată cu intrarea
pe piaţă a companiilor străine, în special din Japonia, acestea bucurându-se de o bună integrare şi
determinând o creştere a investiţiilor.

Ca efect se observă o amplificare a procesului de urbanizare. Un semn al prosperităţii


economice poate fi considerat diferenţa pozitivă dintre exporturi şi datoria externă:” În 1991,
datoria externă a Thailandei era cu puţin mai mică decât exporturile sale anuale”4.

Cauzele care au destabilizat economia statelor asiatice:


1) Cel mai important factor, care a contribuit la destabilizarea economiilor asiatice este
deficitul de cont curent. Intrările masive de valută, fenomen cauzat de dobânzile mari la depozite
pe pieţele asiatice (Figura 1.2), au creat presiuni asupra cursului de schimb, determinând o apreciere
semnificativă a monedei locale. O monedă puternică conduce la o creştere valorică a importurilor,
respectiv la adâncirea deficitului de cont curent.

4
P. Krugman, “Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008, Editura Publica, Bucureşti, 2009, pagina 91

5
2) Creşterea exponenţială a creditului neguvernamental: fenomen cauzat de încercările
disperate ale autorităţilor de a estompa aprecierea prin creşterea ofertei de monedă locală.
3) Consumul excesiv bazat pe datorie a fost alimentat de oferta mare de credite.
Investiţiile s-au materializat fie sub forma proiectelor de construcţii(clădiri de birouri şi de
apartamente rezidenţiale), fie au întreţinut procesul de speculaţie pe piaţa imobiliară sau a titlurilor
de valoare. Datorită volumului mare de credite şi a creşterii economice semnificative, nivelul de trai
a cunoscut şi el o pantă ascendentă.

Iluzia bunăstării alimentată de creşterea economică bazată pe consum pe datorie a cunoscut


un şoc în momentul în care investitorii străini au considerat că pieţele din Thailanda, Malayezia şi
Indonezia sunt scumpe. Fenomenul a fost cauzat de devalorizarea yenului şi yuanului, dar şi de
căderea unor pieţe partenere de comerţ.

30
20 19.2 Tările
12.1 10.1 8.6 11.4 11.6 12.5
10 11.5 asiatice
9.5 6.4 SUA
0 5.9 5.5 6.7 8 6.6 7.2 5.3 6
92 93 94 95 96 97 98 99 2000
Sursa Banca Mondială Figura 1.2 Comparaţie între ratele dobânzilor

20
10 Indonezia
0 Malayesia
91 92 93 94 95 96 97 98 99 Thailanda
-10
-20

Sursa Banca MondialăFigura 1.3 Produsul intern brut al tărilor Indonezia, Malayesia şi Thailanda

Panica şi iscusinţa speculatorilor au determinat devalorizări semnificative atât pentru


bahtul thailandez (50%), cât şi pentru rupia indoneziană (30%). Scăderea drastică a produsului
intern brut (Figura 1.3) scoate în evidenţă amplitudinea crizei.

6
1.2.2 Criza economică din Argentina 2002

Din punct de vedere al politicii monetare, Argentina anilor 80’, este caracterizată de o
conducere iresponsabilă, care a încurajat tipărirea excesivă de monedă şi a întreţinut inflaţia la cote
ridicate. În anul 1991 a fost înfiinţat Consiliul Monetar, cu obiectivul de a introduce paritatea de
unu la unu a pesoului faţă de dolar, fiecare peso din circulaţie având contrapartidă un dolar în
rezervă.
Argentina a cunoscut şi un şoc exogen venit dinspre Mexic în 1995, dar situaţia s-a
stabilizat destul de repede. Încrederea în pieţele argentiniene a revenit, iar fluxurile de capitaluri
străine nu au încetat să curgă.

Cauzele care au destabilizat economia Argentinei :

1) Sistemul de schimb valutar

Paritatea de unu la unu a pesoului faţă de dolar s-a dovedit a fi dăunătoare economiei,
deoarece schimburile comerciale se desfășurau într-o proporţie mai mare cu Europa şi Brazilia decât
cu Statele Unite ale Americii, iar dolarul câştiga teren în faţa monedei euro. În acelaşi timp datorită
crizei din Rusia, Brazilia a fost nevoită să-şi devalorizeze moneda. Aceste acţiuni au avut
consecinţe majore asupra exporturilor argentiniene. În scurt timp economia a intrat în recesiune, iar
oficialii Argentinei s-au străduit cu disperare să limiteze efectele crescânde ale crizei.
2) Sectorul financiar a condus la finanţarea excesivă în valută;
3) Deficitul de cont curent alimentat de o monedă din ce în ce mai puternică;
4) Criza din Rusia care a deteriorat încrederea investitorilor în pieţele emergente.

Metode de stabilizare adoptate de oficialii argentinieni:


1) Reducerea masivă a cheltuielilor în speranţa că vor recâştiga încrederea învestitorilor
2) Limite asupra retragerilor din bănci
La sfârşitul anului 2001 autorităţile nu au mai reuşit să menţină paritatea de unu la unu,
moneda locală plonjând la 1.4 peso în raport cu dolarul. Datorită faptului că multe persoane fizice,
dar şi firme, aveau datorii în dolari, creşterea costului dolarilor a avut un efect distrugător asupra
economiei. Produsul intern brut a plonjat cu 18% între 1998 şi 2002 (Figura 1.4).

7
40

20 Produsul
intern brut
0 Inflaţia(IPC)

-20

Sursa Banca Mondială Figura 1.4 Evoluţia produsului intern brut şi a ratei inflaţiei
Soluţia care a stabilizat economia şi a aşezat-o din nou pe un trend ascendent a fost
compromisul conform căruia “guvernul tării n-a plătit decât circa treizeci de cenţi la fiecare dolar
din datoria sa externă”5.

1.2.3 Criza economică izbucnită în 2007

Colapsul economic înregistrat în anul 2007 nu a fost anticipat de marea parte a specialiştilor
din domeniul economic. Majoritatea economiştilor şi politicienilor au continuat să creadă că
economia este solidă şi că nu sunt semne de schimbare a trendului ascendent. De partea cealaltă a
baricadei s-au aflat economişti precum Nouriel Roubini sau Paul Krugman, care au trâmbiţat finalul
erei “exuberanţei iraţionale”.

 Cauze ce au alimentat criza statelor vestice:


1) Dereglementarea bancară

Legea Glass Steagall a fost cea care a stabilizat sistemul bancar după perioada Marii
Depresiuni. Aceasta impunea separarea băncilor de investiţii de cele comerciale, în acest fel banii
celor care aveau depozite la bănci nu mai puteau fi folosiți cu nesăbuinţă sub formă de împrumuturi
facile. Băncile comerciale erau supuse unor restricţii dure în privinţa riscurilor pe care aveau voie să
şi le asume, iar în schimb acestea aveau acces prompt la credite din partea FED-ului. Băncilor de
investiţii li se impuneau reglementări de departe mai lejere.

În anul 1998 Legea Glass-Steagall a fost abrogata parţial, la insistenţa factorului politic,
având ca şi consecinţă cumpărarea firmei Travelers de către gigantul Citygroup. Un an mai târziu a
fost propusă legea de modernizare a serviciilor financiare, cunoscută sub denumirea Gramm-Leach-
Bliley, acesta abrogând în totalitatea legea Glass-Steagall. Haosului bancar i s-a dat undă verde, iar
fuzionările nu au încetat să apară. În anul 2000, banca de investiţii JP Morgan a cumpărat banca

5
P. Krugman, Op. cit., pagina 115

8
comercială Chase. Alte bănci comerciale precum Bank of America şi Wachovia au încercat să-şi
construiască propriile operaţiuni de investiţii, dar fără prea mare succes.

2) Balonul speculativ imobiliar şi creditele subprime

Balonul imobiliar a fost cel care a înlocuit “bubble-ul dot.com” şi a a fost alimentat de o
categorie de credite substandard (credite subprime). Cauzele care au permis formarea acestui balon
au fost dobânzile scăzute la credite şi abandonarea condiţiilor de contractare a unui credit imobiliar.
Ipotecile subprime (subprime mortgages) sunt împrumuturi care se adresează persoanelor
care nu îndeplinesc condiţiile pentru împrumuturile ipotecare normale, acestea având dobânzi şi
comisioane mai mari.

Dinamica cea mai accentuată a creditelor suprime a cunoscut-o piaţa din Statele Unite ale
Americii, unde unul din cinci credite era subprim. În decurs de 12 ani piaţa acestor credite a crescut
de la 100 de miliarde de dolari la 700 de miliarde de dolari, având în 2006 o pondere de 24% din
totalul creditelor de pe piaţa americană, faţă de 1% în 1994.

Problema a intervenit în momentul în care balonul speculativ imobiliar s-a spart şi preţul
locuinţelor a intrat în colaps (Figurile 1.5 şi 1.6). Băncile nu mai puteau refinanţa creditele
subprime deoarece valoarea imobilului nu mai acoperea creditul. Acest fenomen a condus la o
creştere a numărului de credite neperformante.
20
15
10
5 Euro 27
0 Zona Euro
-5
-10
-15

Sursa Eurostat Figura 1.5 Evoluţia indicilor preţurilor caselor

9
250
203.75
200 203.69
136.47 177.54 182.01
150 146.58
113.05 152.62 136.57
121.36 147.51 142.09
100
100.59
SPCS20R
50
0

Sursa S&P Figura 1.6 Evoluţia indicelui preţurilor caselor în cele mai mari 20 zone
metropolitane din SUA
3) Datoria externă
De-a lungul timpului au fost întâlnite cazuri în care datoria externă a pus la grele
încercări state cu economii destul de solide, spre exemplu Mexic sau Argentina. Avantajul acelor
state a fost faptul că situaţia era singulară şi de o anvergură mică. Criza recentă a scos la iveală
problemă grave în ceea ce priveşte datoria externă. Țări precum Grecia, Italia sau Spania au
ignorant şi au amânat prea mult timp problema datoriei externe.

Principalul element care a determinat acumularea semnificativă a datoriei externe


este deficitul bugetar. Cele mai grave probleme ale datoriei externe se regăsesc în Europa,
diagramele de mai jos (Figurile 1.7 şi 1.8) scotând în evidenţă evoluţia deficitului bugetar şi a
datoriei externe în zona EU 17 (zona monedei euro) şi EU 27.

2007 2008 2009 2010


0 100 85.1
-1 -0.7 -0.9 79.3 80
80 66.2 69.9 74.4
-2 59 62.3
-2 EA 17 60
-3 -2.4
EA 17
-4 EU 27 40
EU 27
-5
-6 20
-7 -6.3 -6
-6.4 0
-6.8
-8 2007 2008 2009 2010

Sursa Eurostat Sursa Eurostat


Figura 1.7 Deficitul bugetar Figura 1.8 Datoria Externă

10
Se poate observa faptul că în 2010 s-a înregistrat o ameliorare a deficitul bugetar, dar în
acelaşi timp datoria externă şi-a continuat trendul ascendent. Factorul care întreţine această creşte
este costul împrumuturilor. Retrogradarea ratingului mai multor state a determinat o creştere a
dobânzilor la creditele contractate de acestea.

4) Inovaţia financiară

Inovarea financiară îşi are originea în anii 1970 când Asociaţia Naţională de Stat pentru
Credite Ipotecare (Ginnie Mae) a emis primele titluri de valoare garantate cu credite ipotecare.
Mecanismul este simplu: alcătuirea unui portofoliu de credite acordate, după care se emit
obligaţiuni pe baza acestui portofoliu. Drept urmare, banca emitentă a creditului recuperează banii
înainte de termenul stabilit cu împrumutatul. Investitorii care cumpără aceste obligaţiuni se aleg cu
o parte din fluxurile de venituri încasate de la miile de proprietari care-şi plăteau ratele la credit.

Această schemă revoluţionară poartă numele de securizare sau titrizare. În hora acestor
instrumente au intrat: firme guvernamentale precum Freddie Mac şi Fannie Mae, bănci de investiţii,
firmele de brokeraj, constructori de locuinţe, etc.

Iniţiere şi deţinere Iniţiere şi distribuire

Figura 1.9 Procesul de securizare

Procesul de titrizare s-a extins de la credite acordate dezvoltatorilor imobiliari pentru


proiecte comerciale, asupra unor credite de consum: cărţi de credit, împrumturi pentru studii şi
împrumuturi pentru achiziţionarea de automobile, dar şi asupra unor credite corporatiste: acordate
unor companii deja îndatorate, credite pentru dezvoltare industrială şi credite comerciale.

În concluzie, securizarea transforma aproape orice lucru în hârtii de valoare: ” Nu este


nici o exagerare:în momentul izbucnirii crizei, fuseseră securizate contracte de închiriere a
avioanelor, venituri din exploatări forestiere şi miniere, penalităţi pentru neplata impozitului asupra
proprietăţii, venituri din exploatarea turnurilor de releu radio, împrumuturi pentru achiziţionarea de
ambarcaţiuni, venituri ale autorităţilor statale, ba chiar şi drepturile de autor ale unor trupe rock”6.

6
N. Roubini, „Economia crizelor”, Editura Publica, 2010, pagina 120

11
Din păcate, datorită proceselor repetate de împachetare şi tranşare nimeni nu mai ştia ce
conţin pachetele securizate. Titrizarea a atins niveluri şi mai bizare în momentul în care CDO-urile
(Collateralized Debt Obligation) au început să fie combinate, obţinându-se CDO-uri la pătrat, la cub
sau sintetice .
Un alt instrument financiar sintetic a fost inventat în Europa la începutul anilor 1990 şi
poartă denumirea de CDS (credit default swap). Acesta este un acord personalizat între două bănci.
Banca X, vânzătorul de swap este de acord să plătească o taxă anuală către Banca Y, cumpărătorul
de swap, în schimbul unui portofoliu de împrumuturi. Cumpărătorul de swap se obligă să acopere
pierderile băncii X derivate din acel portofoliu.

Rezultatul acestor procese a fost un sistem financiar complet opac şi impenetrabil, numai
bun pentru o panică. Printre cauzele care au declanşat prăbușirea acestui sistem financiar amintim:
lipsa de transparenţă, subestimarea riscului şi absenţa oricăror informaţii despre modul în care s-ar
putea comporta noile produse financiare în condiţii de stres. Tranzacţiile cu aceste active securizate
erau profitabile atâta timp cât piaţa produselor de bază era în creştere.

Nouriel Roubini a prezis că balonul speculativ imobiliar va atinge punctul critic în 2006,
dar abia un an mai târziu se trage semnalul de alarmă pe piaţa ipotecară. În august 2007 două mari
fonduri ipotecare de hedging Bear Stearns au invocat protecţie împotriva falimentului, iar un alt
fond a împiedicat retragerea de numerar de către clienţi. În iunie 2007 Bear Stearns a încercat să
salveze entităţile printr-un fond de 3,2 miliarde de dolari. Dezastrul s-a răspândit imediat şi în
sectorul CDO-urilor.

 Planuri de salvare:
 Legea pentru stabilizarea economică din SUA: proiect în valoare de 700 miliarde dolari
 Gigantul AIG a primit 85 miliarde de dolari ca sprijin
 Germania a aprobat un program de salvare a băncilor în valoare de 550 miliarde euro
 Franţa aprobă un buget de salvare de 320 miliarde euro
 Cauza principală care a alimentat criza ţărilor din estul Europei, dar şi a unor
state precum Spania, Grecia sau Irlanda este deficitul de cont curent.

Cauze care stau la baza formării deficitului de cont curent:


 Creşterea creditului neguvernamental care alimentează consumul
 Aprecierea monedei naţionale conduce la creșterea importurilor
 Cheltuieli guvernamentale direcţionate pe consum şi nu pe investiţii

12
 Nivelul ridicat al randamentelor pe termen scurt
Problemele create de deficitul de cont curent au atins un punct critic în state precum Spania
sau Grecia, dar nu trebuie să neglijăm faptul că şi România a atins limita de 14% în 2007. Figura 13
evidenţiază evoluţia deficitului de cont curent.

0
-5
Bulgaria
-10
Spania
-15 România
-20
-25
-30

Sursa Eurostat Figura 1.10 Deficit de cont curent

Pe lângă problema deficitului de cont în Spania, Grecia şi Irlanda se luptă şi cu deficitul bugetar .
Acestea au înregistrat în 2011 deficite bugetare de 8.5%, 9.1% şi respectiv 32%.

Măsuri de austeriate pentru reducerea amplitudinii crizei:


1) România: Reducerea fondului de salarii în sectorul public, creşterea contribuţiilor la asigurările de
sănătate, introducerea impozitului minim pe cifra de afaceri;
2) Bulgaria: Îngheţarea salariilor bugetarilor, scăderea subvenţiilor şi investiţiilor, scăderea cu 10% a
tuturor cheltuielilor;
3) Spania: Reduceri salariale de cel puţin 5%, îngheţarea salariilor pe parcursul anului 2011, reducerea
investiţiilor publice.

13
Capitolul 2 Indicatori de caracterizare a crizelor economice

Indicatorii economici şi financiari reprezintă principalii indicatorii de caracterizare a crizelor


economice, aceștia fiind reprezentați de: produsul intern brut, rata șomajului, rata inflației,
importuri, exporturi, deficit bugetar, datorie externă, deficitul de cont curent, prețul imobiliarelor.
Indicatorii financiari sunt: investițiile străine directe, rata dobânzii la împrumuturi, oferta și
cererea de credite, creditele neperformante, diferența TED, capitalizarea companiilor la bursă,
ratingurile de țară, randamentele la obligațiunile de stat.

2.1 Indicatorii economici

1) Produsul intern brut


Acest indicator pune în evidenţă evoluţia valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor
destinate consumului final. În funcţie de variaţia acestuia se determină situaţia economiei la un
moment dat: creştere economică, stagnare sau recesiune. Trei trimestre consecutive de scădere a
produsului intern brut anunţă intrarea în recesiune. În concluzie putem spune că acest indicator
reflectă în general starea de sănătate a economiei. Figura 2.1 prezintă evoluţia produsului intern atât
înainte de producerea crizei, cât şi după.

10 SUA
5 UK
0 Polonia
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Japonia
-5
-10 Spania

Sursa Banca Mondială Figura 2.1 Evoluţia produsului intern brut

Este evident faptul că actuală criză a produs efecte negative la nivel mondial, fapt
concretizat prin scăderea semnificativă a produsului intern brut. În Figura 2.1 se poate observa
faptul că Polonia face parte din puţinele excepţii, care nu au intrat în recesiune.

2) Rata şomajului
Rata şomajului este un indicator care ne arată cât la sută din populaţia activă nu are un loc de
muncă. Este interesant de urmărit evoluţia acestui indicator, deoarece este un factor ce a contribuit
la creşterea preţurilor şi la crearea baloanelor speculative. Este evident faptul că prosperitatea

14
economiei din perioada 2002-2007 a antrenat un val de cerere de locuri de muncă, fapt concretizat
prin ratele scăzute ale şomajului, dar în acelaşi timp a creat şi un trend pozitiv al cererii de mărfuri.
Oamenii şi băncile au trăit cu impresia că această stare de bine va exista permanent. Începând cu
2007 se observă o creştere a ratei şomajului, fapt indus de starea de criză a economiei în general.

25
20 SUA
15 Marea Britanie

10 Grecia

5 Japonia
Spania
0
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Sursa Banca Mondial Figura 2.2 Evoluţia ratei şomajului

3. Rata inflaţiei
Rata inflaţiei relevă o creştere generalizată a preţurilor concomitent cu scăderea puterii de
cumpărare a monedei locale. Dacă în trecut inflaţia era o problem majoră în toiul crizelor, astăzi
datorită politicilor băncilor centrale acest fenomen a fost ameliorat. În perioada premergătoare
crizei, inflaţia a avut o tendinţă moderată de creştere fapt datorat politicilor monetare relaxe, dar şi a
numărului mare de credite oferite. În momentul în care a început criza multe ţări s-au confruntat cu
o scădere a cererii pentru bunuri în economie, fapt ce a condus la o scădere a preţurilor.

6
5
4 SUA
3 Marea Britanie
2 Grecia
1 Spania
0
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
97
98
99

-1

Sursa Banca Mondială Figura 2.3 Evoluţia ratei inflaţiei

15
4. Datoria externă privată
Atât statele din sud-estul Asiei, cât şi cele din estul Europei s-au confruntat după 1990,
respectiv după 2000 cu o creştere semnificativă a datoriei externe privată. Această problemă este o
consecinţă atât a liberalizării contului de capital, cât şi a speculării diferenţei de dobândă de către
investitorii privaţi. Creşterea semnificativă a acestui indicator crează tensiuni în sistemul de creştere
economică, deoarece conduce la o apreciere a monedei locale, dar în acelaşi timp şi la o creştere a
importurilor.

200

150
Bulgaria
100
Ungaria
Romania
50

0
20002001200220032004200520062007200820092010

Sursa Eurostat Figura 2.4 Evoluţia datoriei externe privată

5.Datoria externă publică

200

150
Portugalia
100 Grecia

50 Spania
Italia
0

Sursa Eurostat Figura 2.5 Evoluţia datoriei publice externe


Pentru finanţarea deficitului bugetar un stat apelează fie la creditori interni, fie la cei
externi. De modul în care o ţară îşi gestionează cheltuielile şi veniturile depinde valoarea datoriei
externe. O creştere constantă a datoriei externe conduce la costuri mai ridicate la împrumuturi.
Deficitul bugetar mare şi costurile ridicate la împrumuturi accelerează trendul ascendent al datoriei
externe. Un exemplu concludent care scoate în evidenţă acest proces este Grecia.

16
6. Importurile şi exporturile

Atât importurile, cât şi exporturile au o semnificaţie importantă în angrenajul


economic, deoarece scot în evidentă starea de sănătate a economiei reale. O economie prosperă la
nivel mondial conduce la o creştere atât a importurilor, cât şi a exporturilor. În Grecia se poate
observa un trend ascencend pentru ambele variabile în perioada 2005-2008. Criza actuală şi-a pus
amprenta determinând o scădere a importurilor şi a exporturilor. Acest fapt se datorează contracţiei
economiei de producţie internă, dar şi a scăderii consumului.

37 39
40 36 34
33 33 32 31
35 30
30 24 24
22 21 23 23 23 22
25 19
20 Importuri
15
Exporturi
10
5
0

Sursa Banca Mondială Figura 2.6 Evoluția importurilor si a exporturilor în Grecia


7. Preţurile imobiliarelor
Balonul speculativ imobiliar a fost unul din elementele fundamentale ce au produs
criza economică. Creditele ieftine au alimentat o piaţă care la un moment dat avea dimensiuni
uriaşe. Preţurile în continuă creştere ofereau posibiltatea contractării altor credite. Paradoxal
preţurile imobilelor creşteau , iar valoarea reală scădea. În momentul în care multe din creditele
subprime s-au dovedit a fi nerentabile, cererea pentru imobiliare a scăzut, fapt ce a indus o
contracţie majoră a preţurilor pentru acestea.

20
10
Marea Britanie
0
Franţa
06Q1
06Q2
06Q3
06Q4
07Q1
07Q2
07Q3
07Q4
08Q1
08Q2
08Q3
08Q4
09Q1
09Q2
09Q3
09Q4
10Q1
10Q2
10Q3
10Q4
11Q1
11Q2
11Q3
11Q4

-10
Irlanda
-20
-30

Sursa Eurostat Figura 2.7 Evoluţia preţurilor caselor

17
2.2 Indicatorii financiari

1) Evoluţia intrărilor şi ieşirilor de investiţii străine directe

Intrările de investiţii străine directe au un efect pozitiv asupra agregatului economic


deoarece ajută la creşterea valorii adăugate reale. Printre alte efecte benefice, amintim crearea de
locuri de muncă, transferul de tehnologii, creşterea taxelor la bugetul de stat, etc.
Paralel, ieşirile de investiţii străine directe au la bază motivul extinderii afacerilor pe
pieţele externe. Ţările emitente au ca beneficiu profiturile obţinute de firmele autohtone pe
teritoriile străine. În acelaşi timp acestea pot măsura şi pulsul economiei. Atunci când intrările şi
ieşirile de ISD au un trend ascendent rezultă faptul că economia, per ansamblu, este sănătoasă.
Şocul economic care s-a produs in 2007 a avut un efect negativ asupra investiţiilor străine directe.

10
8
6 Romania
4
Ungaria
2
0 Spania

Sursa Eurostat
Figura 2.8 Evoluţia intrărilor de investiţii străine directe

25
20
15 Germania
10
Franta
5
0 Olanda

Sursa Eurostat Figura 2.9 Evoluţia ieşirilor de investiţii străine directe


2) Creditele neperformante
La nivel mondial începutul secolului 21 a adus în prim plan o politică facilă a creditului.
Acest fapt este dovedit de oferta mare de credite, care a fost asimilată în scurt timp de populaţie.
Această ofertă a avut la bază o dobândă la împrumuturi relativ scăzută, dar şi o lipsă de testare a
eligibilitătii contractanţilor. În momentul în care economia a înregistrat o cădere bruscă, majoritatea

18
datornicilor care aveau o eligibilitate îndoielnică au început să nu-şi mai plătească creditele. După
cum se observă în Figura 2.10, în România trendul crecând al creditelor neperformate se menţine.

20
15
10
5
0
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
SUA Romania Grecia

Sursa Banca Mondială


Figura 2.10 Evoluţia creditelor neperformante

3) Randamentele obligaţiunilor scadente la 10 ani

Acest indicator are o importanţă deosebită deoarece arată care este costul
împrumuturilor contractate de o ţară. Faptul că un stat se împrumută nu este o problemă, dar costul
de împrumut la un moment dat necesită o atenţie sporită. După cum se poate observa în figura de
mai jos, în perioada de avânt economic randamentele au intrat pe un trend negativ, fapt concretizat
prin costuri de împrumut joase. Criza economică izbucnită în 2007 a condus la o creştere a
randamentelor obligațiunilor, deoarece riscurile sunt direct proporţionale cu costurile.

10 9.11
8.26 6.83 8.19 8.24 7.28
8 6.6 7.12 6.74
7.09 7.64
6.75
6 6.42 Bulgaria
4 5.25 5.81 4.43
4.42 5.19 Ungaria
2 3.8 4.01
0
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Sursa Banca Mondială


Figura 2.11 Evoluţia randamentelor obligaţiunilor scadente la 10 ani

4) Ratele LIBOR şi EURIBOR


Aceşti indicatori de referinţă reprezintă rata de împrumut interbancară de pe piaţa
londoneză, respectiv din zona euro. Începând cu anul 2000 se observă o ameliorare a costului de
împrumut interbancar, fapt datorat cojuncturii economice favorabile. Anul 2006 se schimbă trendul

19
deoarece economia era supraîncălzită. Pentru resuscitarea economiei intrată în criză ratele de
împrumut au coborât până aproape de 1 % în 2010.

5
4
3
2 LIBOR
1 EURIBOR
0

Sursa Eurostat
Figura 2.12 Evoluţia ratelor LIBOR şi EURIBOR
5) Rata de împrumut a cetăţenilor

20
6
15 5.1 4.6 4.6 5.5
4 3.7 4.4
10 4.6
8.1 Marea Britanie
5 9.2 6.9 4.3 6.2
8 0.6 0.5
SUA
4.7 4.1 5.1
0 3.3 3.3

Sursa Banca Mondială


Figura 2.13 Evoluţia ratei de împrumut a cetăţenilor

Cererea de credite într-o economie este invers proporţională cu costurile acestora.


Dacă ratele au o tendinţă de scădere, atunci numărul de credite contractate va creşte. Starea de bine
a unei economii crează euforie în rândul cetăţenilor determinându-i să ia decizii fără a lua în calcul
riscurile. Pe piaţa din Statele Unite ale Americii s-a menţinut în perioada 2001-2004 o rată de
împrumut foarte scăzută fapt ce a întreţinut fenomenul creditelor subprime.

6) Capitalizarea bursieră

Perioada premergătoare crizei economice a creat pe piaţa bursieră un balon speculativ al


valorii acţiunilor. Investitorii impulsionati de creşterile economice de pe întreg mapamondul au fost
conduşi de crezul:“preţurile vor creşte la nesfârşit”. Perioada 2002-2007 a fost una de avânt pentru

20
piaţa bursieră, dar ceea ce a urmat a măturat preţurile create pe bază de speculaţie. Astfel mijlocul
anului 2008 plasează valoarea capitalizării bursiere la un minim istoric.

180
160
140
120
100
80
60 SUA
40
Marea Britanie
20
0 Romania
200220032004200520062007200820092010 Franta

Sursa Banca Mondială


Figura 2.14 Evoluţia valorii capitalizării bursiere

7) Diferenţa TED
Formula de calcul: TED = rd ED LIBOR – RT-bills 3M

Unde: rd ED LIBOR - rata dobânzii LIBOR la dolar pe trei luni;


RT-bills 3M – randamentele obligaţiunilor Statelor Unite ale Americii pe trei luni.

Tendinţa de creştere a acestui indicator este direct proporţională cu riscul de piaţă. Aceasta
se traduce prin faptul că investitorii îşi plaseaza banii în obligaţiuni, iar piaţa rămâne fară lichidităţi.
O creştere a valorii indicatorului TED denotă faptul că riscul de incapacitate de plată al băncilor
este mare şi investitorii preferă randamentele mici la obligaţiunile Statelor Unite. Pe data de 10
octombrie 2008 TED a atins un maxim istoric de 4.636. Măsurile luate de autorităţi pentru
ameliorarea valorii indicatorului au fost benefice, dar nu au reuşit să rezolve problema decât parţial.

21
Capitolul 3 Analizarea şi cuantificarea cauzelor şi efectelor crizei economice
din România

Indicatorii utilizaţi pentru formarea bazei de date de la capitolul 2 vor fi folosiţi pentru
prezentarea cauzelor şi efectelor crizei economice în România. Analiza este structurată pe două
segmente, unul în care sunt prezentate cauzele şocului negativ, iar celălalt evidenţiază starea de
sănătate a economiei după producerea crizei. Datorită faptului că recesiunea este în plină
desfăşurare, capitolul se încheie cu soluţii de redresare economică.

3.1 Cauzele care au determinat recesiunea economică. Analiza cantitativă şi


calitativă a factorilor de cauzalitate

România întâmpină în momentul de faţă cea de-a treia criză economică după prăbuşirea
blocului comunist. Dacă primele două au avut un impact minor asupra agregatului economic
românesc, actuala criză este de o magnitudine încă necunoscută. Au trecut 6 ani de la producerea
acesteia, iar recesiunea încă mai persistă.

Subcapitolul de faţă are misiunea de a scoate la iveală toate fenomenele care au condus la
intrarea României în criză. Aspectele care vor fi luate în colimator sunt pur economice şi nu vor
cuprinde variabile precum: gradul de corupţie sau felul în care se cheltuie banul public. Este
adevărat că şi acestea au produs valoare adăugată în amplitudinea recesiunii, dar nu reprezintă un
obiect de analiză pentru lucrarea de faţă.

Cauzele care au indus criza economică în România pot fi structurate astfel:

1) Deficitul de cont curent, care a fost alimentat de:


 Intrările de capitaluri speculative străine
 Creşterea anuală a creditului neguvernamental
 Aprecierea cursului de schimb
2) Măsurile prociclice
 Creşterea accelerată a salariilor în raport cu productivitatea muncii în industrie
 Creşterea deficitului bugetar în perioada de prosperitate
 Reducerea impozitelor
3) Creşterea semnificativă a preţurilor imobiliarelor

22
1) Deficitul de cont curent

 Intrările de capitaluri străine speculative

Problema deficitului de cont curent este specifică ţărilor în curs de dezvoltare, deoarece acestea
nu sunt pregătite pentru liberalizarea contului de capital. În România această liberalizare a avut loc
în perioada 2001-2004, când s-au înregistrat intrări masive de capital speculativ ( Figura 3.1) .

300
228.5
200 148.2
100 162.5 106 Fluxurile nete
de investiţii de
0 60 portofoliu
2002 2003 31.3
2004 2005 2006 2007

Sursa Banca Mondială


Figura 3.1 Variaţia fluxurilor nete de investiţii de portofoliu

Sunt evidente creşterile însemnate de la an la an ale capitalurilor străine, care nu au întâmpinat


nici o barieră din partea autorităţilor, problema majoră a acestui fenomen fiind faptul că nu se putea
face distincţie între capitalul speculativ şi cel productiv. Motivul pentru care investitorii erau
impulsionaţi să-şi mute economiile pe teritoriul românesc este diferenţa dintre ROBID şi dobânda la
împrumut pe pieţele din statele dezvoltate ( Figura 3.2 ).

Randamentele ridicate la depozitele în lei au întreţinut o perioadă lungă de timp intrările de


capitaluri, dar în cele din urmă aceste fluxuri speculative au fost dăunătoare economiei şi în special
contului de capital.

40
32.88
30
14.97 15.31
20 ROBID
13.48 4.63 7.13
10 7.66 EURIBOR
3.31 2.72 2.27 2.33 2.85 4.02 4.73
0
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Sursa Eurostat Figura 3.2 Evoluţia ROBID şi EURIBOR

23
 Creşterea anuală a creditului neguvernamental
Un alt fenomen care a condus la crearea deficitului de cont curent este creşterea anuală a
creditului neguvernamental, acesta determinând o creştere a consumului gospodăriilor. Figura 3.3
scoate în evidenţă faptul că evoluţia celor două variabile menţionate mai sus sunt într-o relaţie de
proporţionalitate directă.

60
30 48
40 28
25 34
20 10 Credit privat
21 24 18 20
0 14
18 19 Consumul gospodăriilor
17
2002 2003
2004 2005
2006 2007
2008

Date prelucrate. Sursa Banca Mondială şi INS


Figura 3.3 Evoluţia creditului neguvernamental concomitent cu consumul gospodăriilor

În România, la mijlocul deceniului 21, a existat o perioadă de euforie în ceea ce priveşte


acordarea şi contractarea de credite. Băncile căutau să-şi îmbunătăţească indicatorul de
profitabilitate într-un timp cât mai scurt, iar populaţia trăia cu iluzia că salariile vor creşte mereu.
După cum se observă în Figura 3.3 trendul ascendent al creditului neguvernamental induce o
creştere a consumului gospodăriilor.

În contextul în care creditul neguvernamental creştea de la an la an, cu timpul s-a format o


ruptură între rata de economisire şi cea de investire. Gradul de îndatorare a crescut până când
valoarea totală a creditelor acordate depăşea depozitele de la bănci ale românilor: „Încă din vara lui
2007 creditele acordate populaţiei au depăşit depozitele populaţiei în bănci;la sfârşitul lui 2008,
diferenţa ajunsese la aproximativ 15 miliarde de lei. Cu alte cuvinte, depozitele populaţiei din bănci
nu ajung pentru a achita datoriile populaţiei către bănci”7.

Aceşti indicatori, creditul neguvernamental şi consumul gospodăriilor, care au cunoscut o


creştere exponenţială în perioada 2002-2007 au determinat o adâncire a deficitului de cont curent.
Alimentarea acestuia din urmă s-a produs din cauza faptului că cererea crescândă a gospodăriilor a
fost satisfăcută din importuri.

7
L. Voinea, Op. cit., pagina70

24
 Aprecierea cursului de schimb

Intrările masive de capital străin au creat presiuni asupra cursului de schimb determinând o
apreciere a monedei naţionale. Figura 3.4 scoate în evidenţă volatilitatea cursului de schimb.

Euro/Ron

5 4.05 3.52 3.68 4.21


3.62 4.23 4.23
3.33
0
2004 2005
2005 2007
2008 2009 2010 2011

Sursa Eurostat
Figura 3.4 Evoluţia cursului de schimb
Trendul ascendent al monedei locale a întreţinut apetitul populaţiei pentru bunurile din
import, dar a condus la o gravă adâncire a deficitului de cont curent. Începând cu anul 2007 moneda
locală schimbă de drum şi intră în picaj. Acesta este un aspect negativ din punctul de vedere al
investitorilor, care ar putea să-şi retragă de pe piaţă portofoliile de investiţii speculative. Intrările de
capitaluri străine, fie ele speculative sau nu, ajută la alimentarea deficitului de cont curent. Pentru a
menţine acest flux de capitaluri Banca Naţională a României a majorat dobânda de refinanţare
(Figura 3.5).

30
25 21.25
20 17.13
7.5 10.25
15
7.5 8.75 8 6.25 Rata de refinanţare
10 Cursul de schimb
4.05 3.62 3.52 3.33 3.68 4.23 4.21
5 4.23
0
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Sursa Eurostat şi Banca Naţională a României


Figura 3.5 Evoluţia cursului de schimb paralel cu rata de refinanţare
Datorită faptului că în perioada 2007-2009 cursul de schimb s-a deteriorat de la 3.33 Ron
pentru un euro la 4.23, Banca Naţională a României a decis majorarea dobânzii de refinanţare de la
7.5% la 10.5%.

25
Cele trei aspecte prezentate mai sus, şi anume intrările de capitaluri străine speculative,
aprecierea cursului de schimb, creşterea creditului neguvernamental, au determinat în mod direct
adâncirea deficitului de cont curent (Figura 3.6)

Deficitul de cont curent


2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
0

-5 -3.6 -5.5 -3.3 -4.4


-5.9 -4.2 -4.4
-8.3
-8.6
-10 -10.4
-11.5
-13.5
-15

Sursa Banca Mondială


Figura 3.6 Evoluţia deficitului de cont curent

Criza economică a condus la o reducere a cheltuielilor de consum, fapt care a determinat


o scădere valorică a importurilor. Figura 3.6 scoate în evidenţă trendul descendent al importurilor pe
timpul crizei. Reducerea importurilor a ajutat la ameliorarea deficitului de cont curent care în 2011
a atins valoarea relativă de 4.4% din produsul intern brut.

Importuri % PIB

50 40 42 44 43 43
44 36
43 43
40
0
2002 2003
2004 2005
2006 2007
2008 2009
2010 2011

Date prelucrate.Sursa INS


Figura 3.6 Evoluţia importurilor în România
Conchid această incursiune în problema deficitului de cont prin a evidenţia faptul că erau
soluţii de prevenire a şocului agregatului economic venit dinspre contul curent. Soluţiile precum
reglementarea normelor de acordare a creditelor(să nu uităm că în România era o perioadă când

26
creditele se contractau cu buletinul) sau liberalizarea graduală a contului de capital puteau avea un
impact pozitiv asupra amplitudinii crizei economice.
2) Măsurile prociclice

La capitolul 1 a fost descris modelul teoretic al activităţii economice, care cuprinde 4


elemente: faza ascendentă, punctul critic,faza descendentă şi punctul de relansare. Pe parcursul de
viaţă al ciclului economic autorităţile au posibilitatea să adopte una din următoarele măsuri:
prociclice şi anticiclice. Primele se caracterizează prin faptul că sunt de aceeași direcţie şi de acelaşi
sens cu trendul activităţii economice. Acestea au scopul de a accelera procesul de creştere
economică, dar de cele mai multe ori provoacă supraîncălzirea economiei. Măsurile anticiclice sunt
de sens contrar trendului activităţii economice şi au ca obiectiv temperarea creşterii economice.

În anii de dinaintea crizei economice autorităţile au adoptat un set de măsuri prociclice care
au condus la supraîncălzirea economiei. În continuare vor fi analizate măsurile care au accelerat
procesul economic:

 Creşterea accelerată a salariilor în raport cu productivitatea muncii în industrie

Începând cu anul 2002 ratele de creştere anuală a salariului mediu net lunar a fost
semnificativă. Decizia de creştere a salariilor este de lăudat la prima vedere, dar la o analiză mai
amplă se poate dovedi nefastă pentru creşterea economică pe termen lung. Astfel în Figura 3.7
putem observa rata de creştere a salariilor în raport cu productivitatea muncii în industrie.

30 29
21 23 Evoluţia salariului
20 15.2
11.9 12.9 18 mediu net lunar
10 15 12.5
-0.4 6.8 7
0 7.1
7
-10 2004 2005 2006 1 Productivitatea
2007 2008 -1 muncii în industrie,
2009 2010
2011 creştere anuală

Date prelucrate.Sursa INS


Figura 3.7 Evoluţia salariului mediu net în raport cu productivitatea muncii în industrie

O creştere salarială, care nu ţine cont de capacităţile de dezvoltare a economiei interne


nu este sustenabilă. Nu este benefic ca variabila ce înglobează consumul să crească într-un ritm mai

27
alert decât productivitatea muncii. Producerea acestui fenomen conduce la o creştere semnificativă a
importurilor. Figura 3.8 prezintă în paralel creşterea salariilor cu creşterea importurilor.
Este evident faptul că cele două variabile au evoluţii pozitive până la producerea
crizei, după care înregistrează un regres. Stagnarea valorii salariului mediu net coroborată cu
conjunctura economică negativă a condus la o scădere a consumului.

50
43 44
40 40
41 42 45 39 43 Salariul mediu net în
30 29 30 economie, creştere
18 anuală
20 23
23 25 21 Importuri % PIB
10 15
-1
0 1
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
-10

Sursa INS şi Banca Mondială


Figura 3.8 Evoluţia salariului mediu în raport cu importurile
 Creşterea deficitului bugetar în perioada de prosperitate

Deficitul bugetar poate fi o pârghie pentru ieşirea unei economii din criză prin creşteri
salariale şi scăderi ale impozitelor. Problema este că doar statele care au fost prudenţiale şi au reuşit
să reducă acest deficit în timpul creşterii economice pot apela la această variantă. România, prin
adoptarea măsurilor prociclice, a crescut deficitul bugetar pe perioada expansiunii economice fapt
care nu i-a permis să folosească această metodă pentru relansarea economică. Figura 3.9 prezintă
evoluţia deficitului bugetar.

La nivel macroeconomic s-a format o spirală de creştere bazată pe consum, care se duce tot
în consum:”Consumul gospodăriilor a dus în sus creşterea economică , iar guvernul o consumă, la
rândul său, pe salarii sau pensii. Atunci când ai rate mari de creştere economică nu este firesc să ai
şi deficite bugetare mari”8. În concluzie trebuie să acumulăm cât mai mult la bugetul de stat în
perioada de prosperitate economică, pentru a putea relansa consumul prin cheltuieli când economia
intră în criză. Deciziile adoptate de România în perioada 2002-2008 au fost total eronate, acestea
resimţindu-se şi în prezent prin persistenţa recesiunii.

8
L. Voinea, Op. cit., pagina 76

28
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
0
-2 -1.4
-2 -1.3 -1.8 -1.9 -2.7
-4
-6 -5.6
-6.8
-8
-9
-10
Deficitul bugetar

Sursa INS
Figura 3.9 Evoluţia deficitului bugetar
 Reducerea impozitelor
În 2004 parlamentarii români au adoptat un set de legi în ceea ce priveşte impozitarea, cel
mai important subiect din agendă fiind cota unică de impozitare. Aceasta se caracterizează prin
aducerea la acelaşi nivel a impozitelor pe venit şi profit. Caracteristicile pozitive ale acestei cote
unice sunt: reducerea aparatului birocratic şi scăderea per ansamblu a impozitelor. Prin această
măsură se urmărea stimularea atât a ofertei, cât şi a cererii. Astfel la 1 ianuarie 2005 intră în vigoare
cota unică de impozitare pe venit şi profit de 16%. În anii anteriori impozitul pe venit varia între
14% şi 40%, iar cel pe profit era de 25%.

Putem afirma faptul că progresul economic din perioada 2002-2008 a primit un oarecare ajutor
din partea cotei unice prin stimularea consumului. Dar, să nu uităm că o creştere economică bazată
pe consum nu este sustenabilă şi sunt de părere că decizia de reducere a impozitelor putea avea un
impact major în contextul relansării economice. Încă un aspect important se referă la aparatul
birocratic care a crescut de la an la an, în ciuda faptului că această cotă unică putea fi administrată
cu un număr mai mic de funcţionari.

3) Creşterea semnificativă a preţurilor imobiliarelor

Un aport important la febra consumului este reprezentat de balonul speculativ de pe piaţa


imobiliară. În nici un caz nu poate fi comparat cu haosul preţurilor la imobiliare din Statele Unite
ale Americii, dar a afectat în mod negativ economia: ” În România doar 1,5% din populaţie(şi
echivalentul a 5% din populaţia care se împrumutase) accesase un credit ipotecar la sfârşitul lui
2007.”9

9
L. Voinea, Op. cit., pagina 71

29
Cererea crescândă la apartamente a condus la preţuri derizorii, astfel în 2008 preţul mediu la
apartamentele cu 2 camere era de aproximativ 115.151 euro. Piaţa creditului şi cea imobiliară au
intrat într-o spirală, care permitea cetăţenilor să se împrumute din ce în ce mai mult pe baza
preţurilor crescânde.

De cele mai multe ori împruturile erau pentru nevoi personale şi în acest fel în economie s-a
creat un efect fals de bunăstare. Speranţa de viaţă a balonului speculativ era nesfârşită în ochii
cetăţenilor, dar în 2008 conjunctura economică internaţională şi panica a condus la prăbuşirea
preţurilor la imobiliare (Figura 3.10)

100
70
64 54
50
7 6 55 Variaţia preturilor la
0 -6 16 apartamentele cu 2
camere, creştere
2001
2002
2003

-28 -17
2004
2005

anuală
2006
2007

-50
2008
2009

-19
2010
2011

Date prelucrate.Sursa Index Imobiliar


Figura 3.10 Evoluţia preţurilor la apartamentele cu 2 camere
Trendul negativ al preţurilor imobiliarelor afectează în primul rând investitorii care au plasat
fonduri în acest sector şi în al doilea rând cetăţenii care au în portofoliu un apartament care
valorează mai puţin decât datoria la bancă.

Analiza efectuată în cadrul acestui subcapitol scoate în evidentă cele trei cauze
fundamentale care au provocat recesiunea actuală: deficitul de cont curent, măsurile prociclice şi
boom-ul imobiliar. În continuare analiza se va axa pe starea de sănătate a economiei şi determinarea
amplitudinii recesiunii.

3.2 Efectele şi repercusiunile crizei asupra populației României

România a suferit o scădere semnificativă a producției economice în timpul crizei.


Recesiunea s-a instalat în al treilea trimestru al anului 2008 şi s-a accentuat acut în 2009.

Actuala recesiune a produs efecte negative asupra şomajului din România, factorul
determinant fiind decizia autorităţilor de a reduce aparatul birocratic. De fapt aceasta a fost una

30
dintre măsurile Fondului Monetar Internaţional pentru acordarea unor împrumuturi necesare
României pentru stabilizarea economiei. În figura 3.15 se poate observa o creştere a ratei şomajului
începând cu 2008.

Rata şomajului
10
8.4 8 7.3 7.4
7 7
7.2 7.3
5 6.4 5.8

0
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Sursa INS. Statistică conform BIM Figura 3.15 Evoluţia ratei şomajului

Numărul salariaților a scăzut continuu începând cu cel de-al patrulea trimestru al


anului 2008, de la o valoare maximă de 4,83 milioane în septembrie 2008 la 4,1 milioane în
decembrie 2010.
Numărul acestora s-a diminuat considerabil în sectorul privat, cu peste o jumătate de
milion, mai ales în industriile producătoare, în construcții, comerțul cu amănuntul şi
transport.
La nivelul sectorului public, numărul salariaților a avut un parcurs diferit: a crescut
până în ianuarie 2009 şi a început să scadă doar din februarie 2009.

Criza locurilor de muncă a lovit din plin tinerii (inclusiv absolvenții de facultate) şi
persoanele peste 45 de ani. În special în zonele rurale şi în oraşele mai mici, oportunitățile de
angajare pentru aceste două categorii de vârstă sunt foarte limitate. În multe cazuri, singurele slujbe
disponibile sunt în sectorul informal. Barometrul de incluziune socială10 a arătat faptul că în 2010
tinerii şi persoanele peste 40 de ani întâmpinau cele mai mari greutăți în găsirea unui loc de muncă.
Aceste greutăți diferă între femei şi bărbați. Prin urmare, bărbații sub 25 de ani sau peste 40 de ani
prezintă un risc mult mai crescut de a nu obține un loc de muncă decât bărbații din categoria de
vârstă 26-39 de ani.
În cazul femeilor, refuzul angajatorilor este motivat de vârsta de peste 40 de ani,
de faptul că au copii minori, de cererea de a face naveta sau de simplul fapt că sunt femei.

10
Observatorul Social, Universitatea Bucureşti, 2010, Barometru de incluziune socială,
sondaj reprezentativ la nivel național pentru angajatorii şi angajații din România.

31
Oportunitățile de muncă plătită s-au diminuat considerabil, mai ales pentru lucrătorii cu
nivel redus de educație din sectorul informal. De asemenea, predictibilitatea și securitatea locului de
muncă s-a redus semnificativ pentru romi și pentru muncitorii necalificați, mai ales dacă lucrează
în sectorul informal.
Dar situația s-a înrăutățit și în sectorul formal. În unele întreprinderi, criza a creat
oportunitatea de a fi introduse practici cu nuanțe de exploatare, iar calitatea muncii s-a deteriorat
simțitor atât în sectorul privat, cât și în sectorul public.
Conform celor prezentate mai sus tragem concluzia că în România rata persoanelor care
nu lucrează este mult mai mare. Pentru a analiza corect problemele de pe piaţa muncii am ales un
alt indicator, şi anume gradul de ocupare. În Figura 3.16 putem observa poziţionarea acestui
indicator mult sub media UE27, fapt care nu este deloc îmbucurător.

68
66 65.8
64.1
64 63 62.6 62.6
64.4 65.3
62 63 63.4 64.5 64.3
60 62.262.4 62.4 58.8 59 58.8 România
57.7
58 57.6
57.6 58.8 58.6 58.5 UE27
56 57.6
54
52

Sursa Eurostat Figura 3.16 Comparaţie între gradul de ocupare din România şi media UE27

Din cauza constrângerilor bugetare, măsurile active pentru ocuparea forței de muncă, cum
ar fi suplimentele salariale acordate prin intermediul angajatorilor, nu au fost finanțate în 2009 şi
au fost amânate sau doar parțial finanțate în 2010. Drept răspuns, tinerii pleacă (sau
intenționează să plece) în străinătate, iar populația de peste 45 de ani recurge la
agricultura de subzistență (atunci când este posibil).

Criza locurilor de muncă este asociată cu reducerea considerabilă a numărului de firme.


Față de 2008, numărul firmelor care şi-au suspendat (temporar sau permanent)
activitatea a depăşit cu mult numărul firmele nou înmatriculate în 2009.

Cu toate că numărul înmatriculărilor a scăzut cu 17,5%, numărul radierilor a crescut de


2,5 ori, în timp ce numărul firmelor care şi-au suspendat temporar activitatea a crescut de peste 11
ori (sau 133 de mii de firme). În 2010, tendința descendentă a continuat: înmatriculările au cunoscut

32
o creştere uşoară, dar radierile au atins un nivel maxim de aproape 179 de mii de firme.
Înmatriculări 142,073 140,642 116,022 122,831
Radieri * 20,401 17,676 43,615 178,838
Suspendări ** 12,012 12,019 133,362 ***
Date: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Sinteză statistică

Numărul IMM-urilor a scăzut dramatic în domeniul imobiliar, în construcții, sectorul


producător şi comerț şi a crescut în alte servicii. Raportul anual privind sectorul IMM în
România 2010 11
descrie situația ca un ‚proces de distrugere creativă’ (Schumpeter) deoarece
firmele inactive şi cele necompetitive sunt radiate, în timp ce altele iau naştere în nişe de piață
aflate în dezvoltare.

Criza economică a avut efecte negative colaterale atât asupra ocupării forței de muncă,
cât şi a veniturilor.
În sectorul privat au avut loc concedieri și reduceri (sau plafonări) ale salariilor, încă
din 2009. ‘Reforma sectorului public’, tradusă în reducerea (nu neapărat eficientizarea) cheltuielilor
publice, a dus la tăieri salariale şi posturi blocate.
Noua reformă a sistemului de asistență socială a dus la întreruperea sau diminuarea unor
prestații sociale.
Modificările la nivelul politicilor fiscale au stabilit noi taxe sau au crescut unele taxe
existente atât pentru cetățeni, cât şi pentru firme. Prin urmare, toate tipurile de venituri s-au erodat
considerabil, iar firmele, asemenea populației au devenit vulnerabile.

Segmentele de populație cu venituri medii au perceput cel mai puternic impact al crizei
economice. Ale lor erau cele mai multe din slujbele distruse, ale lor erau salariile care au fost
tăiate
Pierderea unui alt segment important din forţa de muncă(în special personal calificat)
se datorează oprotunităţilor oferite pe piaţa muncii din exterior, avantajele îmbracând de cele mai
multe ori valoarea nominală a veniturilor(un muncitor în construcţii poate câştiga în România
maxim 500 de euro pe lună, pe când în exterior salariile variază între 1500 şi 2000 de euro).
Veniturile repatriate ale acestor muncitor sunt benefice economiei, deoarece creşte rezerva valutară.

11
Studiul realizat de FFE-CCSB în şase județe: Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamț şi Vaslui, Migranții români
care lucrează în străinătate în perioada de criză, august
2010.

33
Un al segment stimulat de aceste remitenţe este cel al consumului, mare parte din aceste venituri
concretizându-se în consum imediat.

Un raport recent al Fundației Friedrich Ebert (Stănculescu şi Stoiciu, 2011) prezintă o


amplă analiză a impactului crizei economice asupra migrației pentru muncă din România. Acesta
arată că în timpul crizei, migrația pentru muncă a încetinit şi în acelaşi timp numărul migranților
ce au revenit în țară a fost mult mai scăzut decât se aştepta. 12
În cele şase județe incluse în studiu, 26% din totalul gospodăriilor au cel puțin un
membru plecat la muncă în străinătate şi în 4,5% dintre gospodării există cel puțin un migrant care
a revenit în țară din cauza crizei.
În mod surprinzător, rata revenirii nu este mai ridicată în zonele cu puternic potențial
economic, ci în regiunea de nord-est, mai săracă (7% dintre gospodării față de doar 1,7% în
regiunea mai dezvoltată a Braşovului).
Migranții aflați la muncă în străinătate au trecut și ei prin pierderea locului de muncă,
reducerea numărului de ore de lucru, creșterea nesiguranței locului de muncă și, în consecință,
reducerea veniturilor din muncă.
Recesiunea şi-a pus amprenta asupra fluxului de valută al românilor din străinătate, figura
3.21 evidenţiind scăderea drastică a remitenţelor începând cu 2009.

Fluxurile de bani ale muncitorilor români de peste hotare

10000
9381
5000 6717 8542
143 4732 4952
124 3883
0 132
2002 2003
2004 2005
2006 2007 2008 2009 2010

Date prelucrate. Sursa Banca Mondială Figura 3.21 Evoluţia remitenţelor

12
Migrația economică din România este circulară, adică migranții alternează perioade de muncă în străinătate cu
perioade în care revin acasă. Cea mai ridicată rată a primei plecări din România s-a înregistrat în 2005. Din 2006,
numărul plecărilor (pentru prima dată) la muncă în străinătate a scăzut continuu. Majoritatea migranților care s-au
întors au părăsit România în timpul crizei economice, în 2008-2009, când cererea pentru noi lucrători se afla într-o
scădere puternică. Aşadar, migranții care s-au întors din cauza crizei sunt în mare majoritate cei care au plecat
pentru prima dată mai târziu decât ceilalți care au reuşit să rămână în altă țară.

34
Efectele crizei economice s-au combinat cu efectele reformelor din perioada 2009-2010.
Veniturile din muncă s-au diminuat. Veniturile din pensii de asemenea. Unele prestații sociale au
suferit modificări ale condițiilor de eligibilitate sau ale metodei de calcul. Alte prestații sociale au
fost reduse, plătite cu întârziere sau chiar eliminate. Per total, eroziunea tuturor tipurilor de venit,
inclusiv a remitențelor din străinătate, a dus la schimbarea modelului de consum a majorității
gospodăriilor.

Reducerea consumului gospodăriilor a fost absolut necesară cu atât mai mult cu cât o
pondere foarte mică din populație are economii, iar economiile existente sunt mici, reprezentând, în
medie, sub două venituri lunare. Mai mult, o pondere tot mai mare de gospodării au datorii sau
credite. În 2009-2010, gospodăriile de romi și gospodăriile cu doi sau mai mulți copii au înregistrat
o creștere substanțială a proporției de datornici și a datoriilor totale.

3.3 Soluţii pentru redresarea economică a României

În cadrul acestui subcapitol se vor analiza măsurile de austeritate adoptate de guvernul


României, iar în continuare vor fi propuse soluţii de redresare a economiei.

1) Măsuri de austeritate

Dacă analizăm deciziile economice adoptate de autorităţile din România tragem


concluzia că aceştia sunt fideli prociclicităţii. După intrarea economiei în recesiune aceştia au
adoptat un set de legi, după cum urmează:

a) Reducerea fondului de salarii în sectorul public cu 25% şi limitarea bonusurilor


b) Creşterea contribuţiilor de asigurări de sănătate
c) Introducerea impozitului minim pe cifra de afaceri
d) Reducerea aparatului bugetar

Aceste măsuri au avut scopul de a reduce deficitul bugetar prin creşterea veniturilor şi
scăderea cheltuielilor, dar consecinţele negative asupra consumului nu au încetat să apară. Contest
cu desăvârşire genul de măsuri prociclice, dar trebuie sa fim deschişi şi să analizăm bine situaţia
înainte de criticarea deciziilor. Prin simplul fapt că nu s-a economisit în perioada de creştere
economică, autorităţile au fost forţate să adopte un astfel de set de măsuri. De aceea consider că
deciziile adoptate au fost corecte şi impetuos necesare.

35
2) Soluţii de redresare economică

Setul de soluţii se împarte pe două segmente, după cum urmează:

 Stimularea ofertei:
a) Măsuri fiscale:
 Reducerea impozitului pe profit în două segmente importante ale economiei: agricultură şi industrie
 Reducerea contribuţiilor la asigurările de sănătate

Reducerea impozitului pe profit să fie compensată cu o creştere a taxelor pe pieţele


speculative. Astfel, se încurajează plasarea fondurilor în economia reală şi se echilibrează într-o
oarecare măsură veniturile la buget.

b) Măsuri pe piaţa creditului:


 Relaxarea procesului de creditare pentru investitorii din agricultură şi industrie
 Acordarea perioadei de graţie în vederea rambursării împrumutului
c) Măsuri de politică bugetară:
 Creşterea cheltuielilor în infrastructură
 Acordarea de subvenții în agricultură și industrie
 Sprijinirea antreprenorilor în procesul de atragere a fondurilor europene prin participarea la
cofinanţare
d) Reducerea birocraţiei şi eficientizarea procesului de atragere a fondurilor europene

 Stimularea cererii
a) Piaţa creditului:
 Reducerea dobânzilor la creditele imobiliare şi de nevoi personale, dar în acelaşi timp să se
efectueze o selecţie riguroasă a viitorilor datornici
b) Politică bugetară
 Restabilirea puterii de cumpărare a bugetarilor(echilibrul între salariul real din 2010 şi cel din 2012)
c) Continuarea proiectelor precum „Prima casă” sau „Rabla”

Conchid acest capitol prin a sublinia faptul că recesiunea se datorează în mare parte
comportamentului consumatorilor români. Falsa prosperitate, bazată pe consum pe datorie, a orbit
populaţia inducând o stare de euforie despre care se spunea că va dura la nesfârşit:”Economia
duduie”. O creştere a prudenţei în contractarea creditelor şi implicit în consum conduce, cu
siguranță, la stabilitate economică.

36
Datorită procesului de globalizare şi integrare europeană nu putem nega faptul că ceea ce se
întâmplă în afara graniţelor nu ne afectează. Situaţia partenerilor de comerţ din zona euro ne
afectează exporturile, iar gravele probleme din Grecia se răsfrâng asupra cursului de schimb, dar şi
asupra sectorului bancar. Cu siguranţă România nu poate schimba nimic din ceea ce se întâmplă în
exterior, dar trebuie să facă tot posibilul relansării ofertei şi cererii interne.

37
Concluzii

De la istoria economiei învăţăm că perioadele de contracţie ale agregatului economic sunt


inevitabile, deoarece acestea iau naştere din funcţionarea normală a sistemului. Soluţiile create de
marii economişti de pe întreg mapamondul pot, în cel mai bun caz, să reducă amplitudinea şocurilor
negative. Analiza efectuată la capitolul 1, cu privire la diferitele zone afectate de recesiune de-a
lungul timpului, scoate în evidenţă faptul că orice perioadă de creştere economică este urmată de o
forţă de sens opus.

Lucrarea de faţă face distincţie între cauzele crizei economice din statele dezvoltate şi cele
în curs de dezvoltare, la care se adaugă câteva excepţii: Spania, Grecia sau Irlanda. Dacă în statele
dezvoltate recesiunea a fost provocată de sectorul bancar(creditele subprime) şi cel
financiar(inovaţiile financiare), în tările în curs de dezvoltate şocul negativ s-a produs pe fondul
alimentării deficitului de cont curent. Apetitul mare pentru profit şi entuziasmul din pieţe a condus
la relaxarea reglementărilor. Este inadmisibil ca o persoană care nu îndeplineşte criteriile de
contractare a unui credit să beneficieze de împrumut. Hazardul moral îsi face simţită prezenţa şi în
momentul în care, o persoană care nu este considerată eligibilă, primeşte un credit la o dobândă mai
mare. Adică există un risc mare ca individul să nu plătească băncii împrumutul „X”+ dobânda „d”
şi un risc mai mic pentru acelaşi împrumut „X” la care se adaugă dobânda „d+1”. O altă problemă
întâmpinată de statele dezvoltate este balonul speculativ imobiliar, care s-a format pe baza crezului
„preţurile vor creşte la nesfârşit”. Conchid această incursiune în cauzele crizei economice din statele
dezvoltate prin a sublinia faptul că la baza dezastrului economic se află dereglementarea şi creşterea
nesustenabilă a preţurilor la imobiliare.

România, ca şi multe alte state precum Bulgaria, Ungaria, Spania, Grecia sau Irlanda, a
întâmpinat probleme referitoare la deficitul de cont curent. Anii de prosperitate economică s-au
caracterizat prin creşterea semnificativă a creditului privat alimentat de intrările masive de capitaluri
străine. Sunt de părere că o liberalizare treptată a contului de capital era benefică pentru economie,
deoarece specialiştii aveau timp să facă distincţie între capitalul productiv şi cel speculativ.
Autorităţile din România aveau exemplul statelor asiatice, care în 1997 s-au confruntat cu grave
probleme ale deficitului de cont curent, dar se pare că nu au învăţat nimic. Creditul privat a
alimentat consumul, iar acesta din urmă a condus la o creştere valorică a importurilor.

Un alt aspect ce merită subliniat este tendinţa autorităţilor de a adopta măsuri prociclice. Nu
este necesar să ai o diplomă de economist pentru a înţelege faptul că în perioada de creştere

38
economică trebuie să-ţi creezi un fond pentru zile negre, România procedând exact contrar, prin
creşterea deficitului bugetar în perioada 2000-2008. În momentul izbucnirii crizei şi-au dat seama
că nu au posibilitatea să folosească soluţii anticiclice (creşterea salariilor sau scăderea taxelor) şi s-
au văzut nevoiţi să adopte măsurile de austeritate. O contribuţie de o magnitudine medie a avut-o
balonul speculativ de pe piaţa imobiliară. Preţurile mereu în creştere au avut la bază tendinţa
indivizilor de a folosi locuinţele pentru investiţii speculative. Dacă în SUA avântul imobiliar a fost
creat de creditele subprime, în România fenomenul s-a amplificat pe fondul afacerilor speculative.
Recesiunea din România este alimentată şi de situaţia critică din zona euro, deoarece relaţiile
comerciale sunt preponderent cu state din Uniunea Europeană.

În ceea ce priveşte reforma economică impusă de Fondul Monetar Internaţional, sunt de


părere că ne-am respectat partea din înţelegere şi că a sosit momentul să adoptăm măsurile de
relansare a economiei. Primul semnal pozitiv a venit dinspre Banca Naţională a României, prin
reducerea ratei de refinanţare, dar aceastei soluţii trebuie să i se alăture măsuri bugetare de creştere
a investiţiilor în infrastructură şi de a aduce salariile bugetare la puterea de cumpărare din 2010.

39
Bibliografie

1. Arkelof George şi Shiller Robert - „Spirite animale”, Editura Publica, Bucureşti 2010
2. Băbeanu Marian - Manual de economie, Editura Universitaria, București, 2005.
3. Berca Alex - „Crizele economice şi ciclicitatea lor”, Editura Institutul European, Bucureşti, 2011
4. Dădăianu Daniel şi Vrânceanu Radu - „Frontierele etice ale capitalismului”, Editura Polirom,
Bucureşti, 2006
5. Dobrescu M. Emilian - „ Cartea crizelor”, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010
6. Dobrescu M. Emilian - „Sisteme monetare contemporane”, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti,
2010
7. Friedman Thomas, „Cald, plat şi aglomerat”, Editura Polirom, Bucureşti, 2010
8. Friedman Milton - „Libertatea de a alege”, Editura Publica, Bucureşti, 2009
9. Hyman P. Minsky - „Cum stabilizăm o economie instabilă”, Editura Publica, Bucureşti, 2008
10. Keynes M. John - „Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor”, Editura
Publica, Bucureşti, 2009
11. Krugman Paul, „Întoarcerea economiei declinului”, Editura Publica, Bucureşti, 2009
12. Roubini Nouriel şi Mihm Stephen, „Economie crizelor”, Editura Publica, Bucureşti, 2010
13. Smith Adam - „Avuţia Naţiunilor”, Editura Publica, Bucureşti, 2011
14. Soros George - „Criza economică şi profeţii ei”, Editura Litera, Bucureşti, 2010
15. Soros George - „Epoca failibilităţii”, Editura Polirom, Bucureşti 2007
16. Soros George - „Noua paradigmă a pieţelor financiare”, Editura Litera Internaţional, Bucureşti,
2008
17. Schumpeter A. Joseph - „Zece mari economişti”, Editura Publica, Bucureşti, 2010
18. Stiglitz Joseph, - „În cădere liberă”, Editura Publica, Bucureşti, 2010
19.Voinea Liviu - „Sfârşitul economiei iluziei”, Editura Publica, Bucureşti, 2009
20. www.eurostat.eu
21. www.worldbank.org
22. www.bloombe rg.com
23. www.ins.ro

40