Sunteți pe pagina 1din 15

Universitatea București

Facultatea de Geografie
Master Climatologie și Resurse de Apă
Anul II

Modele ale circulaţiei generale


a aerului pe Glob

Modelul unicelular (clasic), specific pentru un Glob


nerotativ – celulă unică de convecţie - Hadley 1735

2. Modelul tricelular (idealizat), specific pentru un Glob


rotativ – trei celule de convecţie – 1920
Privire de ansamblu asupra orientărilor privind
circulația atmosferei
Modelul unicelular Modelul tricelular Teoria AMP-urilor
(Hadley 1735) (1920) (Leroux, 2010)
I. Modelul
unicelular (clasic)
de circulație

 Pământul nu este un corp


rotativ în spațiu
nu se manifestă efectul
Coriolis
 Suprafața Pământului are o
compoziție omogenă
 Absorbţia, de către
suprafața terestră, a
radiației solare incidente şi
pierderea radiației de undă
lungă (IR) a Pământului
determină apariţia
gradientului (diferenţei
orizontale) de temperatură,
între aerul fierbinte de la
ecuator și cel rece de la poli.
Modelul unicelular (clasic), specific pentru un Glob nerotativ –
celulă unică de convecţie - Hadley 1735
CARACTERISTICI
Teoria
“HORNULUI ECUATORIAL”

Asecendenţa și descendenţa aerului


prin
CONVECŢIE TERMICĂ

Circuitul continuu al alizeelor și


contraalizeelor

Condiții
1. Suprafaţa Pământului este
uniform acoperită de apă
2. Soarele este întotdeauna
perpendicular pe Ecuator;
3. Pământul nu se roteşte. Sursa:
http://www.physicalgeography.net/fundamentals/7p.html
Mecanismul circulației unicelulare

La Ecuator
Intensely heated
equatorial air rises

La poli until it reaches the


tropopause, where
it begins to spread
toward the poles.

Sursa:
http://www.ux1.eiu.edu/~cfjps/1400/circulation.html
şi http://www.geogonline.org.uk/g3a_ki1.3.htm
II. MODELUL TRICELULAR
Este un model idealizat, specific
pentru un Glob rotativ
Compus din trei celule de convecţie:

• Celula Hadley (tropicală)


• Celula Ferrel (temperată)
• Celula Polară

http://www.cartographersguild.com/

Sursa: http://sparce.evac.ou.edu/q_and_a/air_circulation.htm
Celulele de bază ale circulației
atmosferice generale
Sursa:https://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=imag
es&cd=&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwiVwIPXp9LPAhUD6xQKHdf4A
7gQjRwIBw&url=https%3A%2F%2Fen.wikipedia.org%2Fwiki%2FHadley
_cell&psig=AFQjCNEOPX-

KMmSGMItkftwKnBgPwuAAQw&ust=1476259961385708

Sursa:
http://geographyias.blogspot.ro/2011/04/jet-stream.html
Caracteristicile modelului tricelular (idealizat),
specific pentru un Glob rotativ
• Acest model renunţă la ipoteza imobilităţii Pământului, păstrând în schimb primele două ipoteze ale
modelului unicelular.
• Concepţia circulaţiei tricelulare a fost elaborată, fundamentată şi experimentată la scară redusă de
către fizicianul francez C.G. Rossby, în anul 1941, şi dezvoltată pentru aplicaţiile ei practice în
aerosinoptică de către Palmen, în 1951.
Modelul tricelular al
circulaţiei aerului pe
Glob ne arată cum
de la periferia sudică
a anticiclonilor din
brâul tropical (notaţi
cu H) se desprind
vânturile
permanente de
nord-est numite
alizee (devierea de
la direcţia teoretic
meridianală fiind
determinată de forţa
Coriolis).

Modelul distribuţiei presiunii şi a vântului în modelul tricelular


http://www.globe.gov/explore-science/scientists-blog/archived-posts/sciblog/index.html_p=1661.html
Celula Hadley
• Celula Hadley se formează între:
- zona calmului ecuatorial sau “talvegul ecuatorial” unde domină mişcările
ascendente ale aerului şi
- zona brâului anticiclonic tropical, numit şi latitudinea cailor, unde domină
mişcările descendente ale aerului.

• La “vârful” celulei trebuie să existe contraalizeele


adică “vânturi pereche” dar de sens invers celor
de la suprafaţa Pământului, care să asigure
derularea mişcării inelare a aerului, în mod
cursiv, permanent.

• În realitate contraalizeele nu prea se întâlnesc


aşa de clar şi permanent în “fază” cu alizeele de
la sol, ceea ce atrage după sine unele semne de
întrebare asupra funcţionării celulei Hadley altfel
decât în teorie. .

Sursa: http://www.windows2universe.org/earth/Atmosphere/hadley_cell.html
Celula Ferrel
• Se realizează între partea
extratropicală a anticilonilor brâului
tropical şi sectorul cald al ciclonilor de
la latitudini medii (Islandez cu derivaţii
mediteraneene sau Aleutin cu
derivaţiile sale)
• Această celulă presupune deplasarea
extratropicală, în plan orizontal, a
maselor de aer cald care se
acumulează în mod constant, printr-o
Sursa: http://www.geogonline.org.uk/g3a_ki4.1.htm
descendenţă continuă în dreptul
tropicelor, în limitele brâului
anticiclonic subtropical, prin mişcări
centrifuge şi orientate în sensul acelor
de ceasornic, în plan orizontal, proprii
formaţiunilor barice anticiclonale.
• În troposfera superioară, celula Ferrel este închisă
prin ramura nord-sud, care alimentează sectorul
descendent al primei celule Hadley, şi rămâne
deschisă pe o anumită porţiune, pentru a se putea
lega de celula a III-a polară.
Celula Polară
• Aceasta cuplează aerul anticiclonilor reci de deasupra calotelor polare de sectorul cald al
ciclonilor extratropicali care, la rândul lui, este întreţinut de către pulsaţiile calde ale
periferiei anticilonilor brâului subtropical.
• Celula polară asigură echilibrul baric al latitudinilor temperate astfel: masele de aer rece,
expulzate centrifug la nivelul solului de către periferia anticiclonilor de deasupra
calotelor polare, iau locul, pe căi advective (transport de aer în plan orizontal), maselor
de aer cald (din sectorul ciclonic cald), a căror mişcare dominantă este în sens
ascensional, părăsind suprafaţa terestră.

CONCLUZII
• Conform acestei teorii, circulaţia generală a
aerului troposferic demonstrează că, la
latitudinile temperate (30° - 60° N şi S) se
întâlnesc mase de aer cu proprietăţi termice
opuse, formate din volume de aer cu origini
diferite, aparţinând anticiclonilor din brâul
tropical cald şi anticiclonilor de calotă polar-
nordică.
•Prin întâlnirea acestor mase de aer se formează
Schema circulaţiei troposferice tricelulare ciclonii latitudinilor temperate.
Sursa: Povară, 2004
III. Teoria lui Leroux sau a nucleelor anticiclonice mobile (AMP)
- Teorie nouă (1993), bazată pe deficitul de căldură de la poli, care angajează în sistem
aşa numiţii Anticicloni Mobili Polari şi le conferă rolul principal.
- Circulaţia generală a aerului în straturile inferioare ale atmosferei este o consecinţă a
radiaţiei solare.
- Schimburi meridianale de aer care pornesc de la două surse reci (calotele polare).
- Circulaţia aerului în straturile inferioare nu este comandată de excedentul termic
intertropical, ci de către deficitul termic al calotelor de gheaţă de la poli.

(Sursa: Povară, 2004)


Concluzii
De la ...Modelul unicelular La...Teoria lui Leroux (AMP)
• Ipoteze simplificatoare. • Autorul în discuţie susţine că Anticlonii Mobili
Condițiile de la care pleacă teoria nu Polari aglutinaţi departe de calotele polare, ar
determina – prin tropicalizarea treptată a maselor
există în realitate.
de aer conţinute – existenţa şi perpetuarea aşa-
Circulația pe glob este, de fapt, mult mai zişilor anticicloni calzi de brâu tropical, din teoria
complexă. tricelulară.
• Importanța: cunoașterea preliminară a • Asemănare cu funcționarea celulei Hadley în
proceselor termice și dinamice din privința recunoașterii permanenței și intensității
atmosferă. alizeelor sau musonilor.
•Schematizare.
BIBLIOGRAFIE
1. Apostol, L., Neguț, S., (1981), Meteorologie marină, Edit. Sport Turism, Bucuresti.
2. Lazăr, Iuliana, (2009), Meteorologie şi climatologie: note de curs, Edit. Alma Mater, Bacău.
3. Povară, Rodica, (2004), Climatologie generală, Edit. Fundației Romania de Mâine,
Bucuresti.
4. Ciulache, S., (2002), Meteorologie si Climatologie, Edit. Universității Bucuresti.
5. Leroux, M., (2010), Dynamic Analysis of Weather and Climate. Atmospheric circulation. În
Dynamic Analysis of Weather and Climate, Springer-Verlag Berlin Heidelberg
6. Moran, J.M., Morgan, M.D., (1997), Meteorology: The Atmosphere and the Science of
Weather. Fifth Edition. Prentice Hall, Upper Saddle River, New Jersey.
7. Musk, L.F. (1988), Weather Systems. Cambridge University Press, Cambridge.
8. Strahler, A. N., (1969), Physical Geography, J. Wiley & Sons, New York.
9. Wiesner, C.J., Hydrometeorology, Chapman and Hall LTD, Londra.
10. ***, Climatele Terrei, format power point
11. http://www.slideshare.net/praktic/tipuri-de-climate
12. https://vasileloghin.files.wordpress.com/2014/03/12-atmosfera-si-climatosfera.pdf
13. http://www.filadelfia.ro/wp-content/uploads/2011/10/Tipurile-de-clima.pdf
14. http://www.physicalgeography.net/fundamentals/7p.html
15. http://www.csun.edu/~khurst/ES300/Fritche/300atmoscirc.html
16. http://ro.wikipedia.org
17. http://www.ux1.eiu.edu/~cfjps/1400/circulation.html
18. http://www.ux1.eiu.edu/~cfjps/1400/circulation.html