3 negații care îți sabotează motivația

Publicat pe 21 mai 2018

Timp de citire: 9 minute
Notă importantă:
Acest articol nu este comod și foloseşte exemple inconfortabile. Scopul lui este de conştientizare.
Exemplul cu care încep – oamenii obezi – este unul foarte generic și poate fi înlocuit cu alte tipologii
(fumători, sedentari, dependenți de muncă, etc.).
Sper să îți fie de mare folos!
***
Imaginează-ți că oprești pe stradă zece pietoni obezi. Îi întrebi:
Ești conștient că ești obez?
Câți dintre ei crezi că îți vor răspunde cu un răsunător DA?
Ți-am propus acest exercițiu de imaginație pentru că sunt convins că el conține o lecție.
Nu am o statistică în acest sens, dar mi se pare evident că unii dintre cei întrebați vor zice DA, iar alții vor
zice NU (probabil mai puțini).
Cei din a doua categorie sunt, de fapt, ”posesorii” primei negații care sabotează motivația:
NU există această problemă!
Pur și simplu, în mintea lor, grăsimea în plus nu este o problemă. Este ceva normal sau neimportant.
Ce facem, însă, cu obezii din prima categorie?
Faptul că au spus ”DA, sunt conștient că sunt obez”, îi face supli?
Evident că nu!
Care este, însă, cauza pentru care simpla conștientizare a problemei nu o și rezolvă?
Simplu spus, acești oameni, deși cred că au o problemă, nu cred că au capacitatea de a o și rezolva.
Ei își spun în mintea lor tot felul de lucruri de genul: ‘‘Așa e corpul meu”, ”Nu am voință”, ”Nu sunt în
stare”, etc.
Concret, aceștia sunt posesorii celei de-a doua negații care sabotează motivația de schimbare:
NU pot să schimb situația!
Vorbind cu ei sau despre ei, societatea a inventat tot felul de soluții, rețete, diete, programe de slăbit,
etc.
În industria celor care oferă soluții pentru slăbit, e destul de cunoscut faptul că, periodic, o dietă nu mai
este ”la modă” și trebuie inventată alta care atrage, inițial, un număr mare de clienți și apoi se pierde în
istorie, ca să revină, eventual, peste 2-3 decenii și să mai facă alți prozeliți.
De ce se întâmplă asta?
După părerea mea, psihologia motivațională poate da un răspuns mai bun aici decât explicația medicală.
Ca să înlocuiești ‘‘Nu pot’‘ cu ”POT” este necesar, în primul rând, să îți dezvolți motivația INTERNĂ
pentru a fi suplu.
Soluțiile exterioare, oricât ar fi ele de bune, nu vor funcționa dacă nu ești 100% decis, în interiorul tău, că
este absolut esențial să îți menții corpul în parametrii stabiliți de tine.
Aceste soluții funcționează la început datorită NOUTĂȚII lor.
Noutatea determină în corp secreția unui hormon numit dopamină, care mai este numit și hormonul
inspirației.
În secunda în care apare o dietă nouă, subiectul se simte INSPIRAT de beneficiile pe care acea dietă i le-
ar putea aduce, așa că e dispus să o încerce.
Plătește pentru ea și apoi se izbește de realitatea că trebuie să o pună în practică în mod consecvent!
Rezultatul?
Numai oamenii care s-au motivat INTERN să dea jos kilogramele în plus vor avea consecvența să o ducă
până la capăt.
Marea majoritate, vor renunța înainte că efectele benefice să se producă, pentru că efectul dopaminei
se pierde (după o vreme, noua dietă nu mai este… nouă….)
A treia negație e cea mai dificilă dintre toate:
”Nu VREAU!”
Te-ai întrebat vreodată ce înseamnă, de fapt, acest ”NU vreau?”
Din punctul meu de vedere, este ca o declarație de independență.
Ea ar putea fi înlocuită în multe cazuri cu:
Nu mă poți obliga! E viața mea! Eu decid!
Așa sunt eu! Știu eu mai bine! Treaba mea!
Concret, persoana care deține această negație este interesată să decidă pentru sine și nu să i se spună
cum ar trebui să fie său ce ar trebui să facă.
Aici vorbim, mai ales, de felul în care omul se percepe pe sine. De conștiința lui de sine!
Posesorul negației respective nu o conștientizează întotdeauna.
E, mai curând, un mecanism profund care îl face să rămână ”pe poziție”, iar dacă oamenii din jur îi
”atacă” poziția va găsi şi argumentele pentru a o apăra.
Argumentul suprem este ”Nu vreau” și gata.
Antidotul pentru negațiile autosabotoare
Până aici, sper că am explicat suficient cam cum funcționează aceste mecanisme de autosabotaj.
Cum se rezolvă ele?
Cum era de așteptat, răspunsul la o astfel de întrebare nu este simplu, dar există câte un mecanism de
”reparare” pe care vreau să ți-l ofer chiar acum.
*
Pentru negația ”Nu există….’‘, cel mai bun mecanism este EDUCAȚIA!
Cu alte cuvinte, persoana care ignoră problemă are nevoie să afle mai multe despre ea pentru a o
conștientiza.
Motivul este următorul:
Oamenii nu sunt interesați de schimbare decât dacă ceva îi doare
Știu că sună banal ce scrie mai sus, dar nu este.
În realitate, mâncatul necontrolat său orice alt obicei nociv, nu doare suficient pentru a demonstra că
apare o durere.
Pe termen lung, însă, respectiva durere/problemă va deveni extrem de spinoasă…
De aceea, educația continuă în legătură cu problema înlocuiește lipsa de conștientizare în momentul
prezent.
”Nu există ” este o negație relativ ușor de rezolvat dacă persoana se lasă educată.
Pentru a o ajuta, ce ai de făcut este să îi aduci spre analiză informații care îi pot fi de folos și să i le
prezinți în cel mai convingător mod cu putință.
*
A doua negație: ”Nu pot…”, este ceva mai dificil de eliminat și presupune găsirea unei soluții POTRIVITE
pentru persoana în cauză.
Pentru a-i înţelege mecanismul, te invit să reții următoarea idee foarte puternică:
Omul nu va crede că POATE să facă un lucru până când nu înțelege profund CUM să îl facă!
În consecință, dacă vrei să ajuți pe cineva să elimine a doua negație (inclusiv să te ajuți pe tine să o
elimini), este necesar să parcurgi două etape:
1. Să găsești CEA mai potrivită metodă pentru persoana în cauză.
2. Să lași persoana să parcurgă metoda până când înțelege foarte bine CUM funcționează.
Aici nu vorbesc despre o înțelegere intelectuală a metodei, ci despre parcurgerea ei concretă, pas cu
pas.
În toată cariera mea de până acum, am găsit o singură metodă prin care acest lucru se poate realiza:
mentoratul!
Mai exact, în faza de început, omul respectiv are nevoie de un însoțitor profesionist (mentor, coach,
consultant, tutor…. contează mai puțin denumirea).
Acesta are rolul să se asigure că cele două etape de mai sus sunt parcurse corect.
În concluzie, dacă vrei să ajuți pe cineva să își depășească a doua negație, facilitează-i accesul la un
însoțitor profesionist.
*
A treia negație (și cea mai dificil de combătut) este ”Nu vreau….”
Am constatat că autosabotajul acesta se rezolvă când înțelegem profund următoarea idee:
Omul nu se va schimba până când imaginea sa despre sinele său viitor este mai convingătoare decât
imaginea despre sinele său prezent

Altă afirmație pompoasă, vei zice…. Înțeleg reacția ta, dar hai să analizăm la rece:
Cum ajunge un obez să aibă un abdomen cu ”pătrățele”? Cum ajunge un sedentar atlet?
Răspunsul simplu este: Își creează mai întâi în imaginaţie o țintă/ un rezultat.
Apoi, acţionează în direcția acelui rezultat până când îl obține!
Nu-i așa?
Și atunci…. apare următoarea întrebare legitimă:
”De ce nu sunt mai mulți oameni supli sau mai mulți atleți?”
Răspuns:
Pentru că, pe parcurs, mulți oameni se uită în oglindă și se lasă convinși că imaginea supraponderală din
oglindă este mai ”ADEVARATĂ” decât imaginea idealizată din mintea lor.
Atunci apar dubiile …. delăsarea …. iar la final, renunțarea! Care e antidotul?
Dintre toate metodele pe care le-am întâlnit, sunt absolut convins că cea mai bună este păstrarea
legăturii cu un mentor care servește drept MODEL mai convingător decât imaginea din oglindă!
Și mai bine funcționează intrarea într-o comunitate în care standardul de performanță obișnuit este cel
pe care tu ți-l dorești.
De exemplu, intrarea într-un club de alergare crește, statistic, șansele ca noul intrat să nu renunțe la
alergare.
La fel, dacă faci parte dintr-o comunitate de antreprenori, iar membrii respectivei comunități sunt la un
nivel mai înalt decât tine, vei avea tendința să evoluezi către acel nivel.
Revenind la exemplul cu oamenii obezi, intrarea într-un grup de oameni supli și pasionați de sport
măreşte șansele ca persoana supraponderală să rămână consecventă în privința reducerii greutății.
În concluzie:
Sunt 3 negații autosabotoare și 3 modalități mari de a le depăși:
Negaţie Antidot
Nu știu… Educație continuă (citit, educație multimedia, conferințe)
Nu pot… Alegerea unei metode potrivite și practicarea ei cu un tutor, până când devine clar
modul CUM funcționează – de exemplu în contextul unui training.
Nu vreau… Mentorat și/sau comunitate în care standardul de
performanță obișnuit este cel la care persoana aspiră să ajungă.

Ce ai putea face tu acum, cu ce ai citit?

Sper ca acest articol să te fi pus pe gânduri, măcar un pic… Cele 3 negații se regăsesc în (aproape) fiecare
din noi.
Ele reprezintă mecanismele prin care ne menținem în zona de confort.
Din păcate, zona de confort devine, uneori, zonă de disconfort pe termen lung…
Ieșirea din ea se face cu metodă, cu grijă și cu strategie, dar mai presus de orice, cu atitudine hotărâtă!