Măsurarea economiei digitale este o provocare pentru un sistem proiectat să evidențieze producția

bunurilor fizice, durabile si nu bunuri imateriale ca servicii web (streaming audio și video, platforme
sociale gen facebbok sau magazine online – ebay, amazon)

Standardele Internaționale de Clasificare (SIC-ultima revizie în 2007)

Clasificarea Standardelor Ocupaționale (SOC – ultima revizie 2010)

Clasificarea industrială DCMS a devenit însă standardul mondial în măsurarea industriilor creative.
Principalul său dezavantaj este acela de inconsistență. Deși reflectă o anumită stare economică a
domeniului descris nu reușește să suprindă întreaga realitate economică, excluzând industriile cu
aceleași caracteristici ca majoritatea celor incluse și incluzând altele care nu împărtășesc aceleași
trăsături fără a reuși o explicație rațională a acestui fapt.

O altă problem este faptul că realitatea economic ă a evoluat rapid față de cea descrisă prin codurile
prezentate . Multe industrii și realități economice au apărut. Progresul tehnoloci dezvăluit de știința
computerelor a determinat numeroase aranjamente industrial diferite față de ceea ce clasificările
industriale au reușit să cuprindă.

Principala problema este că nu există o definiție clară a termenului de creativitate . Definițiile prezentate
reprezintă mai mult un ghide de politici și nu o definiție funcțională a termenului. Din multitudinea
definițiilor prezentate nu se deprind criteriile clare de judecată necesare încadrării unei activități
economie în plan creative sau nu.1

Clasificarea DCMS nu face distincția dintre industriile ale căror rezultate (produse vandabile) se pot
încadra într-o anumită formă de creativitate și ocupațiile din cadrul acestor industrii care pot fi
considerate exclusiv creative.

1
BAKHSHI, A.; FREEMAN, A.; HIGGS P.(2013). A dynamic mapping of the UK’s creative industries. London: NESTA
Report în http://www.nesta.org.uk/sites/default/files/a_dynamic_mapping_of_the_creative_industries.pdf , p.6
Intensitate creativă – proporția de angajați (lucrători) din orice industrie creativă angajați în cadrul unor
ocupații creative.

Industria jocurile video nu are un cod de clasificare dedicat.

In UK mai mult de 2 treimi din companiile producatoare de jocuri nu sunt acoperite de clasificația SIC
dedicate acestei industrii.2

Companii ca Spotify, Amazon, Airbnb transcend tradiționala limite din clasificarea SIC

NU știi exact unde pot fi încadrate. Companii de muzică, publicistică sau de divertisment sau platforme
online

În Uk companii ca Spotify sau Google sunt înregistrate folosind codul 8299,”Alte activități de servicii
suport pentru intreprinderi neclasificate altundeva ”

În general , este foarte dificil să ajungi la un consens asupra limitelor exacte ale industriei creative și
mulți rămân sceptici dacă actual clasificațiile industriale oferă destule informații pentru a identifca în
mod corect întreprinderile creative. 3

În principal, disputele statistice în jurul forței de muncă din cadrul sectorul cultural au generat cele mai
absurde și cu siguranță cele mai plicticoase aspecte ale dezbaterilor despre cultură și economie. 4

2
BAKHSHI, Hasan.(2016). How can we measure the modern digital economy? Signifiance, Volume 13, Issue 3,p.7
3
TEPPER, S. (2002). Creative assets and the changing economy. Journal of Arts Management, Law and Society,
32(2), p.163
4
O’CONNOR, J. (2002). Public and private in the cultural industries. Unpublished manuscript, Manchester
Metropolitan University, Manchester Institute for Popular Culture, apud MARKUSEN, Ann (colectiv).(2008).
Defining creative economy: industry and occupational approaches.Economic Development Quarterly, Vol. 22 No. 1,
February 2008 ,p.26
În 1965, jurnalul de comerț B&T a raportat că anumite agenții cred ca creativitatea noua abordare și
noile idei sunt strict pentru cei denumiți operatori franjuri, noi veniții în piață și pentru cei din afara
pieței. Astfel marile agenții de publicitate din epocă nu păreau a fi deranjate la criticile privind tacticile și
strategiile lor învechite.5

Creativitatea reprezenta un act de curaj al unei agenții după cum declara copywriter-ul A.V. Barker în
1966. Astăzi după aproximativ jumătate de secol distanță creativitatea este esențială în viața oricărei
agenții de publicitate.

Începând cu sfârșitul anilor 1990 creativitatea capată suficientă atenție din partea mediului academic,
industrial și guvernamental. 6

Dezbaterile aupra domeniului au fost centrate pe 2 chestiuni: ce sector industrial poate fi arondat
economiei creative și care este valoarea lui comercială , cum poate fi măsurat și înțelese valorile
obținute7 .

Jason Potts sugerează că industriile creative sunt o inevitabilă reflecție a relației dintre dintre
creativitate, cultură și comerț în epoca post-industrială. 8

În timp s-a depus un efort intelectual considerabil pentru a explora istoria industriilor creative ca un
concept discursiv din 1990 până în prezent. 9 (Flew 2012, 2).Perioda dinainte anului 1990 pare a fi
ireleventă pentru istoria acestui concept.

A fi freelancer in industriile creative fără a poseda un capital social și relațional adecvat face ca avansarea
și dezvoltarea economic

Sociabilitatea de rețea este foarte opacă, dependentă de capitalul cultural al individului dar mult mai pe
relațiile informale pe care reușește să și le dezvolte.

5
CRAWFORD, Robert. (2016). Creating a creative industry: Australian advertising agencies in the 1960s 1970s.
Creative Industries Journal ,Vol. 9,Nr. 2, p. 146 în http://dx.doi.org/10.1080/17510694.2016.1206360
6
CUNNINGHAM, Stuart. (2002).From Cultural to Creative Industries: Theory, Industry and Policy Implica-
tions. Media International Australia Incorporating Culture and Policy: Quarterly Journal of Media Research and
Resources, p.54 în http://eprints.qut.edu.au/588/
7
O’CONNOR, Justin; CUNNINGHAM, Stuart; JAANISTE, Luke.( 2011). Arts and Creative Industries: A Histori-
cal Overview: An Australian Conversation. Sydney: Australia Council for the Arts, p.4
8
POTTS, Jason.(2011). Creative Industries and Economic Evolution. Cheltenham: Edward Elgar,p.9
9
FLEW, Terry.(2012). The Creative Industries Culture and Policy. London : SAGE, p.2
Utilarea internetului, a telefoanelor mobile și a altor surse de comunicare ajută la construirea unei rețele
de contacte, de oportunități și legături slabe (”weak ties”)

Sociabilitatea de rețea este o formă de sociabilitate care este vizibil prezentă în industriile culturale. 10

Networkingul este înțeles ca noțiune centrală relațiilor economice, sociale și culturale în contrast cu
declinul sociabilității tradiționale a comunității. Sociabilitatea este informațională și intermitentă și
constă în relații sociale iterative, trecătoare, efemere și tranzitorii.

Grabher descrie natura instrumentală a sociabilității de rețea observând că relațiile sociale sunt mai
puțin naraționale, bazate mai puțin pe experiența mutual sau istoria comună ci mai degrabă pe schimbul
de cunoaștere și informații 11

Creativitatea este tot mai mult înțeleasă ca un proces sistemic în care relațiile de rețea și de învățare
reciprocă ocupă un loc central. 12 Importanța relațiilor de rețea crește din moment ce ele oferă
cunoaștere și informații care sporesc atât stocul de cunoștințe al lucrătorilor cât și oportunitățile de
carieră.13

O altă trăsătură importantă a economiei creative 14 se bazează pe faptul că constituie un mediu economic
nesigur și dinamic. În industriile creative prețul bunurilor influențează mai puțin opțiunea de cumpărare.
Aceste opțiuni se bazeză mai mult pe tendința de imitare a celorlalți din mediul social și de rețea din care
face parte consumatorul. Cererile consumatorului devin astfel imprevizibile și astfel producția industriilor
creative este înalt dinamică . este nevoie d eun grad de flexibilitate și de adaptare mult mai mare din
parte organizațiilor economice de profil.

10
WITTEL, A.(2001). Towards a network sociality. Theory, Culture & Society 18 (6), p.51
11
GRABHER, G (2004) Learning in projects, remembering in networks? Communality, sociality, and connectivity
in project ecologies. European Urban and Regional Studies 11(2), p.26
12
SULLIVAN, S. E. (1999). The Changing Nature of Careers: A Review and Research Agenda. Journal of
Management 25 (3): 457–484, apud CASPER, Steven; STORZ,Cornelia (2016). Bounded careers in creative
industries. Suprising patterns in video-games.Industry and Inovation, p.3 în
http://dx.doi.org/10.1080/13662716.2016.1224705
13
Ibidem, p.3
14
JONES, C. (1996). Careers in Project Networks: The Case of the Film Industry. The Boundaryless
Career, edited by M. B. Arthur and D. M. Rousseau, 58–75. Oxford: Oxford University Press. , p.4,apud
CASPER, Steven; STORZ,Cornelia (2016). Bounded careers in creative industries. Suprising patterns in video-
games.Industry and Inovation, în http://dx.doi.org/10.1080/13662716.2016.1224705
Cultura de rețea intensifică munca individului și produce un atașament mai slab al acestuia față de firma
angajatoare. Individul trebuie să se gândească în primul rând la propria carieră într-un mediu economic
nesigur și extrem de dinamic. 15

Imediata proximitate a firmelor creative permite ca rețelele astfel formate să funcționeze eficient și să
opereze efectiv în relația cu lanțul de producție format din colegi de echipă, clienți, furnizori și alte
părți interesate(stakeholderi). 16

Industriile culturale tind să fie din punct de vedere geografic clusterizate și predominant sunt
caracterizate de rețele economice și sociale dense, formale sau informale . 17 În industriile culturale
networkingul reprezintă modul central de interacțiune. 18

15
LEE, David(2011). Networks, cultural capital and creative labour in the British independent television industry.
London: SAGE, Media, Culture & Society, 33(4),p.562 în
http://mcs.sagepub.com.am.enformation.ro/content/33/4/549.full.pdf+html
16
FELTON, Emma (colectiv).(2010). Making Connections: creative industries networks in outer-suburban
locations .Sidney:Australian Geographer,Vol.41, Issue 1, p.57 în http://dx.doi.org/10.1080/00049180903535576
17
LEE, David(2011). Networks, cultural capital and creative labour in the British independent television industry.
London: SAGE, Media, Culture & Society, 33(4),p.550 în
http://mcs.sagepub.com.am.enformation.ro/content/33/4/549.full.pdf+html

18
Ibidem, p.550