Sunteți pe pagina 1din 2

Nichita St ă nescu (n. 31 martie 1933,[3] Ploie ș ti, Regatul României – d. 13 decembrie 1983,[3] Bucure ș ti, RS România) a fost un poet, scriitor ș i eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române.[4] Este considerat de critica literar ă ș i de publicul larg drept unul dintre cei mai importan ți scriitori de limb ă român ă , pe care el însu ș i o denumea „dumnezeiesc de frumoas ă [5]. Nichita Stă nescu apar ține, temporal ș i formal, neo-modernismului românesc din anii 1960 - 1970. Nichita Stă nescu a fost considerat de c ă tre unii critici literari, precum Alexandru Condeescu[6] ș i Eugen Simion,[7] un poet de o amplitudine, profunzime ș i intensitate remarcabil ă , fă când parte din categoria foarte rar ă a inovatorilor lingvistici ș i poetici. A fost laureat al Premiului Herder.

Volume antume publicate cronologic:

Sensul iubirii, 1960, Editura de Stat pentru Literatur ă ș i Artă

O viziune a sentimentelor, 1964, Editura pentru Literatur ă

Dreptul la timp, 1965, Editura Tineretului

11 elegii, 1966, Editura Tineretului

Ro ș u vertical, 1967

Alfa, 1967, Editura Tineretului

Oul ș i sfera, 1967, Editura pentru Literatur ă

Laus Ptolemaei, 1968, Editura Tineretului

Necuvintele, 1969, Editura Tineretului

Un p ă mânt numit România, 1969, Editura Militar ă

În dulcele stil clasic, 1970, Editura Eminescu

Poezii, 1970, Editura Albatros

Belgradul în cinci prieteni, 1972, Editura Dacia

Cartea de recitire, 1972, Editura Dacia

M ă re ția frigului. Romanul unui sentiment, 1972, Editura Junimea

Clar de inim ă, 1973, Editura Junimea

Starea poeziei, 1975, Editura Minerva

Epica Magna, 1978, Editura Junimea

Opere imperfecte, 1979, Editura Albatros

Carte de citire, carte de iubire, 1980, Editura Facla

Noduri ș i semne, 1982, Editura Cartea Româneasc ă

Oase plîngînd, 1982

Respir ă ri, 1982, Editura Sport-Turism

Strigarea numelui, 1983, Editura Facla

Antimetafizica

Sursa Wikipedia