Calciu

Date generale
Calciul este un mineral esential, important pentru functionarea corespunzatoare a numeroase procese
intra si extracelulare, precum dezvoltarea normala a oaselor si a dintilor, contractilitatea musculara,
transmiterea impulsurilor nervoase, contractilitatea cordului, eliberarea hormonala, coagularea sangelui,
furnizarea de energie si mentinerea functiei imunitare la parametrii optimi. De asemenea, calciul este
implicat in activitatea multor enzime.

Surse naturale de calciu:

Lactate, zer, alune, nuci, arahide, castane, migdale, seminte de floarea-soarelui, boabe de soia, fasole
uscata, germeni, vegetale cu frunze verzi, somon, sardine, carob, orz, prune, tofu, legume (de ex.,
broccoli), mustar verde, scoici, melasa.

Directii de recomandare
Deficitul de calciu se manifesta prin urmatoarele semne si simptome: tetanie (durere musculara, spasme,
parestezii), osteomalacie, osteoporoza si risc crescut de fracturi, dureri si deformari ale oaselor, rahitism,
iritabilitate neuromusculara, ritm cardiac alterat, decolorarea dintilor si aparitia frecventa a cariilor,
hipertensiune arteriala, risc crescut de preeclampsie.

Persoanele predispuse la hipocalcemie sunt copiii, adolescentii, femeile insarcinate si cele care
alapteaza, femeile aflate la postmenopauza si, in mod deosebit, cele care administreaza terapie de
substitutie hormonala, persoanele care au slabit rapid si cele care sunt hranite pe cale parenterala.

Mineralizarea dintilor si a oaselor: o mare cantitate de calciu se gaseste in oase. Administrarea

corespunzatoare de calciu previne aparitia rahitismului la subiecti in cazul carora exista suspiciunea de a
dezvolta aceasta afectiune.

Contractilitatea musculara: forma ionica a calciului, ce se gaseste la nivelul serului, contribuie la

contractilitatea muschilor netezi si striati, iar in mod particular, la reglarea frecventei cu care bate inima,
alaturi de sodiu si de potasiu.

Coagularea sangelui: calciul este implicat in cateva etape ale procesului de coagulare a sangelui.

Sindromul premenstrual: dintre toate vitaminele si mineralele utilizate pentru reducerea simptomelor
sindromului premenstrual, calciul s-a dovedit a fi cel mai eficient, in cadrul a numeroase studii.

Preparate farmaceutice

Calciul este disponibil, pentru administrare, sub forma de comprimate filmate, comprimate efervescente,
solutie injectabila administrata intramuscular.

Interactiuni si reactii adverse

Administrarea orala a suplimentelor alimentare ce contin calciu poate cauza iritare gastrointestinala,
constipatie si flatulenta.

Hipercalcemia se manifesta prin anorexie, greata, voma, constipatie, hipotonie, depresie, letargie si,
foarte rar, coma.

Suplimentarea cu calciu este contraindicata sau se realizeaza cu precautie la persoanele cu

hiperparatiroidism, afectiuni renale, sarcoidoze sau alte afectiuni granulomatoase.

Suplimentarea cu calciu este contraindicata in hipercalcemie.

Vitamina D este necesara pentru o buna fixare a calciului.

Carbonatul de calciu, continut de preparatele folosite pentru efectul lor antiacid, scade absobtia si
excretia a numeroase medicamente.

Administrarea concomitenta a atenololui cu calciu reduce absorbtia ambelor substante active, de aceea
se recomanda utilizarea lor la intervale de minimum doua ore.

Cafeina creste eliminarea calciului prin urina, de aceea, consumatorii de cafea ar trebui sa suplimenteze
dieta cu produse ce contin calciu.

Administrarea concomitenta a glicozidelor cardiotonice cu doze crescute de calciu determina sinergism

de actiune, inducand aritmii si potentand toxicitatea lor.

Suplimentele ce contin calciu pot avea efect antagonist pentru blocantele de calciu, de aceea este indicat
ca persoanele ce administreaza astfel de medicamente sa discute cu doctorul despre administrarea
produselor cu calciu.

Corticosteroizi: atat corticosteroizii administrati pe cale orala, cat si cei administrati pe cale inhalatorie, pe
o perioada lunga, inhiba absorbtia calciului mediata de vitamina D. In acest caz, toate nivelurile de calciu
pot fi reduse, de aceea este recomandata suplimentarea dietei cu calciu, precum si monitorizarea
simptomelor si semnelor clinice.

Administrat concomitent cu levotiroxina, pot fi inregistrate scaderi ale absorbtiei medicamentului, de

aceea este indicat ca administrarea celor doua produse sa se faca la intervale de minimum patru ore.

Magneziul scade absorbtia calciului deoarece concureaza pentru aceeasi cale de absorbtie in organism,
de aceea se recomanda separarea administrarii celor doua minerale la interval de doua ore.

Administrarea concomitenta a calciului cu estrogen sau progesteron are efecte benefice, reducand
resorbtia osoasa la femeile aflate la menopauza.

Calciul interactioneaza cu tetraciclinele, formand complecsi insolubili, reducand si absorbtia celor doua
substante active. Prin urmare, este indicat ca administrarea sa se faca la interval de minimum doua ore.

Tiazidele diuretice scad eliminarea calciului prin urina, de aceea este bine sa se monitorizeze nivelurile
de calciu din sange, pentru a evita aparitia hipercalcemiei.

Referinte:
Herbs&Natural Supplements; Lesley Braun, Marc Cohen; Elsevier;
The Vitamin and Health Encyclopedia; Jack Ritchason; Woodland Publishing;