Sunteți pe pagina 1din 5

PUIUL

In opera sa, I. Al. Bratescu- Voinesti se dovedeste a fi un exceptional cunoscator al


vietii oamenilor, al vietuitoarelor si al/ mediului inconjurator. Lumea vietuitoarelor
este pentru el un pretext, de cele mai multe ori, pentru a se apleca spre cei umiliti
si asupriti dintre oameni cu duiosie si gingasie, spre a reda frumusetile si luminile
sufletului omenesc, sclipiri pe care le vede pana si in lumea animalelor mici. In
volumele sale: intuneric si lumina", Ratacire", Firimituri", Din pragul apusului"
dovedeste o mare capacitate de concentrare a materialului de viata.

Explicatia titlului

Autorul foloseste ca principala modalitate de expunere; naratiunea, fixand ca si titlu


al povestirii sale numele unuia dintre ; cele doua personaje principale Puiul", desi
personajul central nu < este copilul neascultator, care nu cunoaste legile existentei
ca si cei mari, ci mama, prima modelatoare a sufletelor copiilor.

Puiul" este o povestire in care evenimentele sunt prezentate intr-o anumita ordine,
deci este o opera epica. Personificarea se lasa descifrata, trimitandu-ne si apululde
om.

Ca specie literara este o povestire in care evenimentele sunt prezentate din punctul
de vedere al autorului, care este implicat sufleteste.

Tema povestirii se prezinta concentric. Pe intreg parcursul povestirii se desprinde


tema dragostei mamei pentru copiii ei, destinul unei vieti ce se prabuseste tocmai
in momentul in care ar fi trebuit sa porneasca in marele zbor. in acelasi timp lectura
ne avertizeaza asupra urmarilor neplacute sau chiar tragice pe care le poate aduce
neascultarea sfaturilor, a experientei de viata a celor mai varstnici. invatatura
morala.
Povestirea Puiul" are o actiune simpla, liniara, ce se delimiteaza in timp: din
primavara (din momentul sosirii pasarilor calatoarE) pana toamna tarziu, la prima
zapada (dupa plecarea acestorA). Caracterul moralizator al povestirii este subliniat
chiar de motoul cu care se deschide povestirea: Sandi, sa asculti pe mamica!".
Aceasta invatatura morala ar fi ramas litera moarta, daca n-ar urma demonstrarea
artistica a efectului incalcarii ei. Faptele care sustin aceasta invatatura morala pot fi
urmarite pe doua planuri: actiunile exterioare si eforturile prepelitei si faptele
puiului ranit. In tot ce face aceasta prepelita, venita intr-o primavara din Africa,
desi moarta de oboseala, incepand cu facerea cuibului pe un musuroi de la
marginea unui lastar, intr-un lan verde de grau, recunoastem grija si devotamentul
mamei.

Compozitia si subiectul

Povestirea cuprinde toate momentele subiectului: locul si timpul (lanul verde de


grau, primavarA); desfasurarea actiunii (construirea cuibului, clocirea oualor,
seceratul, strangerea graului, lectiile de zbor, multimea boabelor cazute pe miriste,
mutarea prepelitei in porumb, apoi in terenul nearabil parloaga, culesul porumbului,
bruma, caderea frunzelor, migrarea pasarilor spre AfricA); punctul culminant,
(salvarea puilor sanatosI), deznodamantul (moartea puiului neascultator din cauza
gerului timpuriU).

Povestirea incepe simplu, firesc: intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de


oboseala -ca venea de departe, tocmai din Africa- s-a lasat din zbor intr-un lan
verde de grau, la marginea unui lastar."

Ca oricegospodar" serios, prepelita isi cladeste, mai intai, casa -cuibul, apoi, sapte
zile de-a randul a ouat.sapte oua mici ca niste cofeturi" pe care le-a clocit trei
saptamani, scoate pui sapte gogosi de matase", ii invata sa se hraneasca, sa
zboare. Ea Pentru a-i induce in eroare, prepelita zboara pe langa botul cainelui,
impiedicandu-l astfel pe vanator ca sa traga; apoi zboara repede spre lastar. Numai
o mama poate fi in stare de un asemenea gest prin care isi pune in joc insasi viata.
Puiul cel mare nu asculta sfatul mamei si zboara, dar este lovit de un glont in aripa.
Ajuns la lastar osul a pleznit, se rupe aripa, ii cade. Vanatorul se indeparteaza. La
lasarea serii, prepelita observa ca unul din puii sai lipseste. Cautand, il gaseste cu
aripa rupta si intelege ca este pierdut. Si-a ascuns durerea ca sa nu-1
deznadajduiasca, dovedind o mare putere de stapanire, pentru a-si ascunde viscolul
din inima, dandu-i sperante ca se va face bine. Lectiile de zbor continua, la care
priveste indurerat puiul, fara aripa.

Toamna inainta, frigul era din ce in ce mai patrunzator si celelalte pasari migratoare
plecasera demult. In inima bietei pasari era o lupta sfasietoare, ar fi vrut sa se rupa
in doua parti jumatate sa plece cu puii sanatosi care sufereau de frigul toamnei
inaintate, iar jumatate sa ramana cu puiul schilod care se agata de ea cu disperare.
Suflarea dusmanoasa a crivatului o obliga sa ia o hotarare. Cu durere pleaca in zbor
cu puii sanatosi pentru a-i salva, fara sa se uite in urma, ca sa nu-si schimbe
hotararea.

Deznodamantul este zguduitor, suferintele puiului cu aripa rupta, zgribulind de ger,


sunt neinchipuit de grele. Chinuit de lipsa caldurii materne, il cuprinde o caldura
ametitoare, in minte i se deapana parca firul vietii. Cainta lui este zadarnica.
Degetele impreunate de moarte, ca pentru inchinaciune, vor implora in ultima clipa
iertarea mamei.

Personajele

Prepelita si puii reproduc in sine imaginea mamei si a fiilor. Ca personaj, prepelita


este un simbol al dragostei materne cu toate nuantele sale: harnicie, iubire, grija,
chibzuiala, veghe indurerata la capataiul celui bolnav, echilibru, spirit de sacrificiu,
capacitate de decizie in momentele cruciale ale vietii.

Puiul cel.mare intruchipeaza ideea de neascultare, care duce la suferinta, incheiata


in aceasta povestire cu moartea.
Vanatorul si cei doi tarani ajuta la intelegerea si realizarea firului povestirii in
gradatia ei.

Particularitatile artistice

Prin succesiunea momentelor, Puiul " este o naratiune. Pentru a-i da mai multa
realitate, o imbogateste cu descrierea az natura: lanul de grau, unde s-a asezat
intr-o primavara prepelita, seceratul, ridicatul snopilor, multimea boabelor cazute,
roua de pe frunzele de iarba, aratul miristei, culesul porumbului, bruma, rarirea
lastarului, palcurile de pasari calatoare. Portretizarea se intregeste si ea armonios
naratiunii: Pui draguti, nu goi ca puii de vrabie, imbracati cu puf galben ca puii de
gaina, dar mici, parca erau sapte gogosi de matase".

Prin dialog se precizeaza drama puiului neascultator:

-Mama, nu-i asa ca o sa ma fac bine? Nu-i asa c-o sa merg si eu sa-mi arati cetati
mari si rauri si marea ?

-Da, mama, raspunde prepelita, silindu-se sa nu planga."

Dialogul este folosit in lumea ambelor categorii de personaje si dezvaluie stari,


trairi, ajuta la proiectarea drumului devenirii vietii ca pe un basm frumos.

Povestirea ne indeamna la compasiune si intelegere pentru necuvantatoare, pe care


trebuie sa le protejam si sa le iubim impreuna cu intreaga natura. Cine iubeste
natura si animalele iubeste si oamenii.

Naratiunea "Puiul " subliniaza biruinta fortelor morale, pastrarea legaturii dintre
generatii, respectarea naturii si a legilor ei, adresandu-se tuturor copiilor; ea devine
un imn vibrant inchinat mamei.