Educația în familiile defavorizate

Doar 80% dintre copiii români au acces la serviciul de educație preșcolară (Mihăescu și
Alexandrescu, 2010), un procent nu foarte îmbucurător pentru viitorul acestei societăți.
Principalul motiv al neintegrării tuturor copiilor în școli îl reprezintă sărăcia (Dascălu, 2010).
Statisticile arată că în România un număr de peste 500 000 de copii trăiesc în condiții de
sărăcie extremă, necesitând sprijin pentru integrare în programe educative (Alexandrescu, 2010).
Datorită sărăciei, mulți dintre acești copii sunt exploatați prin munca grea sau sunt abandonați.
Rolul educației în dezvoltarea acestor copii devine astfel crucial, iar singurii care pot decide
viitorul lor sunt părinții.
Relația dintre părinți și copii reprezintă una dintre cele mai importante relații interumane
(Moraru, 2007). Acest lucru se datorează atât caracterului nedestructibil al acestei legături cât și
rezistenței sale în timp. Intensitatea relației dintre părinte și copil depinde foarte mult de efortul
depus de ambele părți în vederea instaurării unui climat amiabil, de ințelegere și respect reciproc.
O astfel de relație iși pune definitiv amprenta asupra caracterului și personalității copilului, de
aceea sunt deseori necesare consultații cu părinții privind îndrumarea corectă a copiilor lor.