Pilda ”Fiului risipitor”

Păpușa: Ion, Păsărica, Bunica, Tata, Fiul

Material: Haine vechi și murdare, sceneta locul cu porci, decorul cu casa, sac cu
bani, bețișoare pentru a muta brațele

(Ion și păsărica vin pe scenă)

Ion: Oh, păsărică, mă gândesc cât de bine ar fi ca să plec de

acasă...

Păsărica: Cred că dorești cu părinții tăi să plecați undeva ,tu ești

bucuros?

Ion: Dacă ar fi așa, nu aș fi fericit deloc.

Păsărica: Nu înțeleg ce vrei să-mi spui. În primul rând, spui că ți-ar

plăcea să pleci,apoi zici că, dacă v-ați muta, tu nu ai fi fericit.
Cum să te înțeleagă cineva ce vrei să spui?

Ion: Păi, vreau să spun că, am de gând să î-i părăsesc pe părinții

mei. Tu nu ai cum să înțelegi încă aceasta. Ești încă prea
mică.

Păsărica: Ei, tu nu ești cu mult mai mare decât mine.

Ion: Nu, eu deja merg la școală,dar tu încă nu mergi.

Păsărica: Ah, și din cauza asta tu crezi că știi tot ce trebuie despre
viată. Da?

Ion: Clar, sunt aproape matur .

Păsărica: Da,cred că mai mult în visele tale,caci 9 ani nu înseamnă că

ești ”adult”.

Ion: Cred că asta nu contează. Eu știu cum trebuie să fie.Înțelegi

cât de frumos va fi doar să fac așa cum vreau eu? Și dacă nu
vreau ceva, doar să hotărăsc eu,nu altcineva.

Păsărica: Da, și tot ce faci greșit, tu trebuie să te descurci singur. Nu ai

nici un ajutor.
Ion: Hmm.... Da, cumva ai dreptate. Dar sunt sigur ca eu nu fac
lucruri greșite.

Păsărica: Bine. Bucure-te de împachetarea bagajelor!

Ion: Vrei să scapi de mine?

Păsărica: Sigur că nu. Dar ,se pare că tu deja ai făcut decizia.

Ion: Păi, a fost doar un gând.Părinții mei niciodată nu-mi v-or

permite acest lucru.

Păsărica: Eu cred ca, ei ar putea să-ți permită să pleci atunci,când vei fi

matur.
Și nici eu,nu vreau ca tu să pleci acum.

Ion: Știi....am un gând acum...Tu știi pilda fiului risipitor?

Păsărica: Am auzit-o, dar nu prea o țin minte.

Ion: Eu nu vreau să am așa un sfârșit ca fiul care a plecat de

acasă. Nu trebuie să fie așa.

Păsărica: Îmi povestești și mie această istorioară?

Ion: Aș putea, dar îmi place mai mult să ascult când bunica
povestește. S-o chemăm?

Păsărica: O,da! Î-mi place și mie s-o ascult.

Ion: Bunica!

Bunica: (apare lângă căsuță) Ce povestioară doriți să

auziți azi? Bănuiesc că de-atâta și m-ați
chemat.Nu-i așa?
Păsărica: Desigur.

Ion: Dorința noastră este să ascultăm despre fiul risipitor.

Bunica: Bine! Atunci,coborâți mai jos lângă mine

ca să nu-mi frâng gâtul uitându-mă la
voi.
Ion: Da ,bunicuță, dacă spui...
Păsărica:Facem!

(merg la bunica)

Bunica: Iată cum a fost:Un tată, avea doi fii.Cel mai

tânăr dintre ei a mers la tatăl lui și a
început o discuție:
(toți stau jos, schimbare de decor, acasă la tata)

Fiul: Nu mai pot! În cele din urmă vreau să experimentezI

ceva.Vreau să plec de aici!

Tata: Ce înseamnă asta, fiule? Ce spui tu?

Fiul: Tată,când vei muri tu,eu trebuie să primesc partea mea din
banii tăi....

Tata: Da, și ce vrei să spui?

Fiul: Îmi doresc banii aceia chiar acum.

Tata: De ce? Tu doar ai tot de ce ai nevoie.Ai de lucru, mă ajuți pe

mine, ai destulă mâncare și ai și bani în plus și eu te iubesc.
Spune-mi, ce-ți lipsește, fiule?

Fiul: Știu și apreciez că mă iubești. Dar m-am saturat. Vreau să

experimentez și să văd și altceva. Vreau sa merg acolo unde
se întâmpla ceva interesant.Din cauza asta vreau
moștenirea mea.

Tata: Fiul meu, mă faci foarte trist.Dar eu nu te voi certa și nu voi

ține pică. Mă duc să aduc banii pentru tine. (Merge jos și vine
înapoi cu un sac cu bani). Uite, sunt aici. Îți doresc numai
bine.

(Păpușa jos, și schimbare de decor- la bunica)

Bunica: Prin pilda aceasta pe care a povestit-o Isus

în Biblie,El a vrut să ne arate mai bine cine
 și cum este Dumnezeu.Că El este un Tată
ceresc,care iubește pe fiecare persoană,El
este bun,Sfânt și drept.Tatăl
nostru,adică Dumnezeu se bucură dacă
dorim să fim cu El și se întristează dacă
nu dorim să fim cu El.Dar cu toate acesta
El ne iubește.
Ion: Dar aceasta nu a fost toată povestirea. Mai povestiți?

Bunica:În pilda aceasta vedem bine,cum acest

tată î-și iubea mult fiul propriu. Și din cauza
aceasta, i-a împărțit averea.Acum, fiul avea
toți banii la mână.Nu după multe zile,fiul a
strâns totul și a plecat într-o țară
îndepărtată.Era foarte bucuros,că visele au
început să se împlinească,și în sfârșit va
putea fi cât mai departe de casă,de părinți.
Păsărica: Și unde s-a dus el?

Bunica: Se presupune ,într-un oraș mare, unde

sunt mulți oameni.El n-a căutat să lucreze,
pentru că avea banii de la tatăl si î-si
permitea să-si cumpere mâncare
bună,haine frumoase și toate
celea,cheltuind mulți bani.Deși probabil și-
a făcut multi prieteni, care se bucurau mult
când el plătea băuturile și petrecerile
 lor.Părea,o viață interesantă și considera
că-i împlinit,fericit, fiind că făcea tot ce
dorea.
Ion: Oare ce s-ar fi gândit tatăl lui dacă l- ar fi văzut?

Bunica: Cred că,sa-și fi întristat foarte tare. Fiul a

făcut așa de multe lucruri, care nicicum nu
puteau să fie pe placul tatălui.
Păsărica: De ce el nu a ascultat de tatăl lui?

Bunica: Știți,noi oamenii suntem exact

așa.Dumnezeu este ca un tată bun ,care
se îngrijește de noi și dorește să trăiască
cu noi.Însă ,noi toți facem lucruri rele,care
nu sunt pe placul lui Dumnezeu.Biblia
spune,că toți oamenii păcătuiesc,ei deja se
nasc păcătoși.Ca exemplu,dacă tu nu
dorești să asculți de mama ta,când trebuie
să faci ordine în cameră,aceasta este un
păcat.Dumnezeu ne învață ascultarea de
părinți.Deci,păcatele astea ne despart de
Dumnezeu fiind că, El este sfânt ,curat și
drept.Dar ,noi însă suntem răi și
neascultători.Toate păcatele se adună și
ne depărtează tot mai mult de Dumnezeu
și numai putem ajunge la El.Exact așa și
fiul din povestire,el a ajuns departe de tatăl
 lui prin neascultarea,destrăbălarea și
încăpăținarea lui.
Păsărica: Dar ce s-a întâmplat mai departe cu fiul care a luat banii?

Bunica: Așa petrecându-și viața în plăceri ,în

chefuri zi cu zi de la o petrecere la alta,
banii repede s-au terminat.Și în curând
totul s-a schimbat.Acolo în țară aceea a
venit o foamete mare.
Păsărica: Ce este foametea?

Bunica: Probabil de mult timp n-a fost ploaie și tot

ce a fost pe cîmp s-a uscat și n-a crescut
deloc.Deaceea,mâncare în țară era tot mai
puțină și foarte scumpă.Într-o zi s-a trezit
că nu mai are în buzunar niciun banuț
măcar.
Ion: Adică, el a rămas fără nimic chear, cum asta?

Bunica: Da!S-au terminat banii,mâncarea și

prietenii.
Păsărica: De ce?

Bunica: Pentru că prietenii nu-l iubeau pe el ci

banii pe care-i avea el.
Ion: Dar ce putea să facă fără nici un ban? Are nevoie de ceva
mâncare.
Bunica: El a mers pe străzi în căutarea locului de
muncă, ca să poată să câștige bani.În
sfârșit,el a găsit ,dar era ceva ce nimeni nu
dorea să facă.
Păsărica: Ce anume?

Bunica: El avea grijă de porci la un om bogat. În

fiecare zi lucra acolo.Nu era un lucru
plăcut deloc,căci era înconjurat de un
miros atât de urât de la porci și pe lângă
aceasta,primea o leafă atât de
mizerabilă.Începu să ducă lipsă de pâine,
să sufere de foame.Situața l-a pus serios
pe gânduri de soarta lui reală.
(schimbare de decor- în cocina cu porci)
Fiul: Porcii aceștia au o viață mai bună decât a mea.Cel puțin ei
au mâncare. Dar eu? Cu plăcere ași mânca ceva din
mâncarea lor.Însă,nu-mi dă voie nimeni.

Bunica: (doar vocea)Mâncare era doar pentru porci.

Acest băiat,care se numea ”Fiul risipitor”nu
se simțea deloc bine.La început,a crezut
că viața fără tatăl lui e cea mai dulce și
frumoasă.Însă acuma,el permanent se
gândea la tatăl lui.
Fiul: Tatăl meu întotdeauna m-a iubit. Știu asta.El a fost așa de
bun cu mine. Dar eu ce am făcut?- M-am plictisit de el,și de
traiul cu el împreună.Da, și am prețuit banii lui mai mult decât
 viața lui.Acum,înțeleg ce fain a fost la tatăl,cât de bine se simt
chear și lucrătorii lui pe lângă el.

Ion: (doar vocea) Se pare că-i vine dorul de casă.

Fiul: Ași dori să merg acasă la tatăl,dar cum să fac asta? Cum să
mă uit în ochii lui?O!nu,nu,nu!. Este vina mea și știu,că nu
mai pot să mă socot ca fiu,înțeleg bine.Însă totuși, poate că
mai există vre-o șansă să ajung mai aproape de el? Asi dori

să merg și să fiu măcar ca un simplu muncitor angajat la

el.Eu trebuie sa fac ceva,căci nu mai pot să rămân aici.

(schimbare de decor- la bunica)

Bunica: Deci,fiul aflându-se printre porci s-a gândit

bine.Și în cele din urmă s-a oprit ,a făcut
decizia să meargă înapoi la tatăl lui.Și
iată,porni spre casa tatălui,plin de
îngrijorare.Cum va ajunge, cu ce va începe
vorba și tot mai mult se frământa în
gândurile lui:va dori oare tatăl să-l
vadă,sau poate se va prefăce că nu-l
cunoaște.Și cred că,cu cât mai mult se
apropia el de casă pașii lui păreau tot mai
lini și mai neîncrezuți.Î-l apuca-se chear și
frica.În sfârșit el a văzut casa...
Păsărica: Și? A mers acolo?

Bunica: El,a zărit în fața casei pe cineva.Era tatăl

lui.Dar dintr-odată a dispărut.Fiul apoi,a
văzut cum tatăl lui alerga spre el cu brațele
deschise.A început să alerge și el în
 întâmpinarea luia.Tatăl l-a cuprins,la strâns
la pieptul lui așa cum era el murdar de la
porci și a început să plăngă de bucurie.
Ion: Oho, tatăl avea o mare dragoste pentru el.

Bunica: Da.Asta este și între Dumnezeu și noi.

Dumnezeu tot ne așteaptă.Mai ales,dacă
ai trăit fără El până acum.El încă te iubește
mult,așteaptă ca tu să te întorci la El.Și
dacă ve-i face asta,El te va primi la fel cu
brațele deschise, exact așa cum tatăl l-a
primit pe fiul lui în pilda noastră.
Păsărica: Și cum a fost mai departe cu fiul acesta?

Bunica: Fiul a știut ca, el nu s-a comportat ca un fiu

bun. El a trăit în așa mod, ca și cum tatăl
ar fi murit pentru el.Însă,tatăl a hotărât să-l
accepte și să-l primească pe fiul lui din
nou?
(scena în fața casei)

Fiul: Tată, eu nu mai merit să fiu fiul tău. Am vrut să trăiesc ca și

cum tu n-ai exista pentru mine.Una î-ți cer,dacă e posibil,să
am un loc de muncă lângă tine.

Tata: (își cuprinde Fiul) Sunt bucuros că te-ai întors acasă. Am

crezut că fiul meu a murit. Dar acuma este viu din nou.
Slujitori!Aduceti pentru el îmbrăcăminte nouă și sandale bune
pe picioare ca fiul meu să se simtă bine.Tot odată, pregătiți
și-o sărbătoare mare.În sfârșit fiul meu s-a întors acasă.

(Toți stau jos, schimbare de scenă- la bunica)

Ion: Cred că tatăl a avut o bucurie foarte mare. Și fiul mai mare la
fel...

Bunica: Probabil, fiul nici n-a înțeles ce se

întâmplă.Tatăl l-a iertat,l-a primit măcar că
i-a risipit banii,dimpotrivă,el a fost primit ca
un fiu preaiubit în casa părintească.În
cinstea întâlnirii lor,tatăl a organizat un
banchet și o veselie mare fiind că,atât de
mult l-a așteptat să se întoarcă acasă.
Ion: Sper ca fiul a fost mulțumitor.

Bunica: Ah, încă ceva.Întocmai,așa cum tatăl l-a

așteptat pe fiul său, așa Dumnezeu te
așteaptă și pe tine.El vrea ca tu să te
întorci la El, și să-ți ceri iertare.Chiar
acuma, tu poți să ai un început nou cu el.El
te primește și vei putea fi cu El o veșnicie
întreagă în ceruri.
Păsărica: Bunică, am o întrebare...
Bunica: Ascult.
Păsărica:Pai, nu știu cum să spun.De fapt, eu trăiesc cu Dumnezeu.Dar
acum am făcut ceva greșit.El mă iertă?

Bunica: Clar,că ne ierta pe toți de fiecare dată,însă

dacă cerem iertare.
Păsărica: Oh, asta e foarte bine! Înseamnă că pot să fac aceleași
greșeli de 10 ori pe zi,adică pot să fiu și neascultătoare...
Bunica: Stai un pic.N- ai înțeles despre ce am
vorbit.Se poate să cerem iertare de 10
ori,dar trebuie să fim sinceri și să încercăm
să devenim mai buni,ci nu mai răi. Deși El
ne va da viața veșnică în dar.El vrea ca noi
să învățăm ceva din greșelile noastre, și
să fim mai buni.
Ion: Asa ca și fiul din povestire.Eu cred ca,el nu mai dorea să
facă asa ceva încă o dată.

Bunica: Da, cred și eu. Acum am ceva de făcut.

(pleacă)

Păsărica: Am și eu ceva ce trebuie să fie pus în ordine. (pleacă)

Ion: O!Eu rămân singur?

Acum,e important ce vreau să vă spun!Cândva,eu visam să-
mi trăiesc viața personală mai departe de toți și de casă,iar
acum mi-am schimbat toate planurile.Cred că,e bine să fiu
aici cu familia mea.Simt și știu că,am nevoie să-mi cer iertare
și de la Dumnezeu,fiindcă, credeam că am nevoie de ceva
mult mai mult și mai bun decât putea să-mi dea El.Nu
pricepeam că El cunoaște ce e mai bine pentru mine.Cred că,
acum plec și eu dar, voi copii, gândiți-vă bine cum e în viața
voastră. Sunteți voi mulțumiți de ce aveți azi?Cât de aproape
sau departe ați dori voi să fiți de Dumnezeu ,deTatăl ceresc
în planurile voastre pe viitor?