Sunteți pe pagina 1din 33

8/23/2019 Germania - Wikipedia

Germania
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Republica Federală Germania (în germană Bundesrepublik
Deutschland ascultă ),[8] acronim RFG, colocvial, Germania (în Germania
germană Deutschland; pronunție germană: /ˈdɔɪ̯ ʧlant/), este un Republica Federală Germania
stat în Europa Centrală. Face parte din organizații internaționale
Bundesrepublik Deutschland
importante, precum: Consiliul Europei (1951), OCDE, Uniunea
(germană)
Vest-Europeană (1954), NATO (1955), Uniunea Europeană (1957),
Deutschland (germană)
ONU (1973), OSCE, și din zona euro. Se învecinează: la nord - cu
Marea Nordului, Danemarca și Marea Baltică; la est - cu Polonia și
Republica Cehă; la sud - cu Austria și Elveția; iar la vest - cu Franța,
Luxemburg, Belgia și Olanda. Teritoriul Germaniei acoperă 357.021
de kilometri pătrați (137.847 mile pătrate), într-o zonă cu climat
temperat. Germania are cea mai mare populație dintre statele
membre ale Uniunii Europene (82 de milioane de locuitori). Drapelul Germaniei Stema Germaniei

Diferite triburi germanice au ocupat nordul Germaniei încă din


Deviză: Einigkeit und Recht und Freiheit
„Unitate și dreptate și libertate”
antichitate. În timpul epocii migrațiilor, triburile germanice s-au Imnul național: a treia strofă din
extins spre sud. Începând din secolul al X-lea, teritoriile germane Das Lied der Deutschen
au format o parte centrală a Sfântului Imperiu Roman. [9] În secolul (cunoscută și ca Einigkeit und Recht und Freiheit)

al XVI-lea, regiunile germane din nord au devenit centrul Reformei MENIU


0:00
protestante.

Creșterea pan-germanismului în interiorul confederației germane,


care a fost ocupată de Franța, a dus la unificarea majorității statelor
germane în 1871 în Imperiul German. După Primul Război Mondial
și Revoluția germană din 1918-1919, imperiul a fost înlocuit de
Republica parlamentară de la Weimar. Înființarea celui de-al treilea
Reich în 1933 a dus la al doilea război mondial și a Holocaustului.
După 1945, Germania a pierdut o parte din teritoriul său și a fost
împărțită în două state, Germania de Est și Germania de Vest. În
1990, la scurt timp după revoluțiile care au dus la căderea
comunismului în Germania de Est și în restul Europei de Est,
Germania a fost reunificată.
Localizarea Germaniei (verde închis)
Germania este o republică federală parlamentară alcătuită din 16 – pe continentul european (verde deschis și gri închis)
state numite Landuri (în limba germană Länder). Capitala federală – în Uniunea Europeană (verde deschis) —
[Legendă]
și cel mai mare oraș este Berlin. Industria germană este una din Geografie
cele mai dezvoltate din lume. Germania este unul din principalele Suprafață
state exportatoare, deține o poziție-cheie în Uniunea Europeană și - totală 357.121 km²
Cel mai înalt
punct Zugspitze (2.962,06 m)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 1/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

menține o multitudine de parteneriate strânse la nivel global.[10] Cel mai jos Neuendorf-Sachsenbande
punct (-4 m)
Cercetarea științifică și tehnologică din Germania este recunoscută
Cel mai mare Berlin
ca cercetare de vârf, la nivel mondial.[11] oraș
Vecini Danemarca
Germania a fost un membru fondator al Comunităților Europene în Polonia[6]
1957, care a devenit Uniunea Europeană în 1993. Acesta face parte Elveția
din Spațiul Schengen, și a devenit un co-fondator al zonei euro în Franța
Luxemburg
1999. Germania este membru al Organizației Națiunilor Unite, Belgia
NATO , G8, G20, și OCDE. Cunoscută pentru istoria și cultura sa Țările de Jos
Austria
bogată, Germania a produs numeroși artiști, filozofi, muzicieni,
Cehia
antreprenori, oameni de știință și inventatori. Fus orar CET (UTC+1)
Ora de vară CEST (UTC+2)
Populație
Densitate 225,1 loc/km²
Cuprins - Estimare 2012 80.399.300 locuitori[3]
Etimologie
(locul 14)
- Estimare 2018 82.979.100
Istorie
Limbi oficiale germană[1] (https://ro.wikipedia.
Triburi germanice
org/wiki/Germania#endnote_1)
Sfântul Imperiu Roman (962-1806)
Etnonim German (neamț)[1]
Restaurație și revoluție (1814-1871)
Imperiul German (1871-1918) Grupuri etnice 81% Germani, 7% alți
Europeni, 4% turci, 2%
Republica de la Weimar (1919–1933)
asiatici, 6% altele[2]
Al Treilea Reich (1933–1945)
Guvernare
Istoria modernă
Sistem politic Republică federală,
Germania unificată și integrarea în UE (1990–prezent) republică parlamentară
Evenimente politice recente, prezentate sumar Președinte Frank-Walter Steinmeier
Papi germani Cancelar Angela Merkel
Geografie Legislativ Bundesrat
Climă Capitala Berlin
Biodiversitate Istorie
Mediul încojurător Formare
Sfântul Imperiu 962
Guvernul și politica de stat
Roman
Componența actuală a guvernului
Imperiul 18 ianuarie 1871
Parlament German
Alte organe ale statului german Istoria 23 mai 1949
Germaniei
Organizarea politico-administrativă
Reunificare 3 octombrie 1990
Ierarhia administrativă (reprezentare simplificată)
Aderare la UE 25 martie 1957
Legislație Economie
Legislația de stat PIB (PPC) 2018
Particularități ale regulilor de circulație - Total ▲ $4,356 trilioane[4]
Relații externe (locul 5)
Ajutor pentru dezvoltare - Pe cap de
locuitor ▲ $52,558[4] (locul 18)
Armata PIB (nominal) 2018
Demografie - Total ▲ $4,000 trilioane[4]
Religie (locul 5)
Papi germani - Pe cap de
Limbi locuitor ▲ $48,264[4] (locul 4)
Orașe Gini (2017) ▼ 29,1[5] (scăzut)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 2/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

Economie IDU (2017) ▲ 0,936 (foarte ridicat)


Infrastructură (locul 22)
Monedă Euro (€)
Cultură
Coduri și identificatori
Știință Cod CIO GER
Sport Cod mobil 262
Sărbători publice Prefix telefonic +49
Note
ISO 3166-2 DE
Domeniu .de [2] (https://ro.wikipedia.org/wik
Lectură suplimentară Internet i/Germania#endnote_2)
Legături externe
^ Limbile daneză, germana de jos, soraba, romani,
Vezi și frizona sunt recunoscute și protejate de Carta
Europeană a Limbilor Minoritare sau Regionale.
^ Se poate folosi și domeniul .eu, întrucât Germania
face parte din Uniunea Europeană.
Etimologie Prezență online
Foursquare Labs, Inc. (https://www.foursquar
Cuvântul „Germania” în limba română, provine de la cuvântul din e.com/v/5c2cabf59cadd9002bc0c090)
limba latină „Germania”. Numele „Germania” a fost utilizat după ce Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?ti
tle=Germania&action=edit&section=0)
Iulius Cezar l-a adoptat dintr-un termen galic pentru popoarele din
partea de est a Rinului care ar fi însemnat „vecin”.[12]

Istorie
Articole principale: Istoria Germaniei și Istoria Germaniei postbelice.

Triburi germanice
Se consideră că etnogeneza triburilor germanice a avut loc pe durata Epocii
Nordice a Bronzului, sau, cel mai târziu, pe durata Epocii de fier Pre-Romane.
Pornind din sudul Scandinaviei și nordul Germaniei, triburile și-au extins
teritoriul spre sud, est și vest, în secolul I î.Hr., ajungând în contact cu triburile
celtice din Galia, precum și cu triburi iraniene, baltice și slave, în Europa de
Est. Nu se cunosc prea multe despre începuturile istoriei germanicilor, avem la
dispoziție doar scrieri ale autorilor romani, cercetări etimologice și descoperiri
arheologice.
Expansiunea triburilor germanice
(750 î.Hr. – 1 d.Hr.) Pe timpul domniei lui Cezar August, generalul roman Publius Quinctilius
Varus a început invazia Germaniei (Germania era numele dat de romani
teritoriilor de dincolo (la est) de Rin până la munții Ural). În această perioadă, triburile germanice au început să se
familiarizeze cu tacticile de război romane, menținându-și, însă, apartenența tribală. În anul 9 d.Hr., în cadrul bătăliei de
la Pădurea Teutoburg, triburi germanice conduse de Arminius au înfrânt trei legiuni romane conduse de Varus. O mare
parte din Germania de astăzi, anume partea de la est de Rin și la nord de Dunăre, a rămas, astfel, în afara Imperiului
Roman. Spre anul 100 d.Hr., pe când Tacitus scria lucrarea sa Germania, triburi germanice s-au stabilit de-a lungul
Rinului și Dunării (Limes Germanicus), ocupând mare parte din aria Germaniei moderne. În secolul III s-au afirmat mai
multe triburi vest-germanice: alamanii, francii, chatii, saxonii, frizonii, sicambrii și turingii. În jurul anului 260 d.Hr.,
multe triburi germanice au trecut de limes și de frontiera de pe Dunăre, ajungând în teritorii controlate, pe atunci, de
romani.[13]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 3/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

Sfântul Imperiu Roman (962-1806)


Articol principal: Sfântul Imperiu Roman.
La 25 decembrie 800, Carol cel Mare a fondat Imperiul Carolingian, care avea să fie
divizat în 843. Imperiul medieval (Sfântul Imperiu Roman) s-a format din partea
estică rezultată din această divizare, și a continuat să existe, sub diverse forme, din anul
962 până în 1806. Teritoriul său se întindea de la râul Eider la nord, până la coasta
mediteraneană la sud. Numit, inițial, Sfântul Imperiu Roman, a fost redenumit, oficial,
Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanicæ (Sfântul Imperiu Roman al
Națiunii Germane) începând cu 1448, pentru ca titulatura să corespundă cu teritoriul
ocupat, devenit, între timp, mai restrâns.

Pe timpul dinastiei începute de Otto I, între anii 919 și


1024, s-au consolidat ducatele Lorenei, Saxoniei,
Franconiei, Șvabiei, Turingiei și Bavariei, iar regele german Coroana Imperială a
a fost numit Împărat romano-german al acestor regiuni în Sfântului Imperiu Roman
962. Pe timpul domniei împăraților salici (1024-1125),
Sfântul Imperiu Roman (Imperiul romano-german) a
cucerit nordul Italiei și Burgundia, dar împărații și-au pierdut din putere în urma unei
controverse privind învestitura. Pe timpul împăraților Hohenstaufen (1138-1254), prinții
germani au căutat să se extindă spre sud și est, ajungând să controleze teritorii locuite de slavi
înainte ca germanii să trimită coloniști în aceste pământuri, și chiar mai la est (ceea ce s-a
Martin Luther (1483– numit Ostsiedlung). Orașele din nordul Germaniei s-au dezvoltat, făcând parte din Liga
1546) a inițiat
Hanseatică. Cu toate acestea, în urma Marii Foamete din 1315 și Morții Negre din 1348-50,
Reforma Protestantă
populația Germaniei a scăzut considerabil.[14]

Edictul Bulei de Aur din 1356 a conferit imperiului o Constituție a căror principii de bază aveau să dureze până la
destrămarea imperiului. Aceasta codifica alegerea împăratului de către șapte prinți-electori, care controlau unele din cele
mai puternice principate și arhiepiscopii. Începând cu secolul al XV-lea, împărații au fost aleși, aproape fără excepție, din
cadrul dinastiei austriece de Habsburg.

Călugărul Martin Luther și-a publicat cele 95 de Teze în 1517, prin care ataca unele practici ale Bisericii Catolice, începând,
astfel, Reforma Protestantă. O religie distinctă, luterană, a devenit religie oficială în mai multe teritorii germane, după
1530. Conflictul religios a dus la Războiul de treizeci de ani (1618-1648), care a devastat ținuturile germane, populația fiind
redusă cu 30%[15][16]. Pacea Westfalică din 1648 a pus capăt războaielor religioase dintre statele germane, dar imperiul a
fost împărțit de facto în numeroase principate independente. Din 1740, monarhia austriacă de Habsburg și Regatul
Prusiei au dominat istoria germanilor. În 1806, Imperiul a fost dizolvat, ca urmare a Războaielor Napoleoniene.[17]

Restaurație și revoluție (1814-1871)


Articol principal: Confederația Germană.
În urma căderii lui Napoleon Bonaparte, a fost organizat, în anul 1814, Congresul de la Viena și a fost fondată Confederația
Germană (Deutscher Bund), o ligă formată din 39 de state. Dezacordul cu ideile politice ale restaurației a dus la întărirea
mișcărilor liberale, care cereau unitate și libertate. Aceste cereri, însă, au fost urmate de noi măsuri de represiune din
partea omului de stat austriac Metternich. Zollverein, o uniune tarifară, a contribuit hotărâtor la unificarea economică a
statelor germane. În această perioadă, mulți germani erau influențați de principiile Revoluției Franceze, iar naționalismul
era o forță în creștere, în special printre tinerii intelectuali. Pentru prima dată, culorile negru-roșu-galben au fost alese
pentru a reprezenta mișcarea, aceste culori devenind, mai târziu, culorile drapelului german.[18]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 4/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

În contextul unei serii de mișcări revoluționare în Europa, care au avut drept


rezultat proclamarea republicii în Franța, intelectualii și oamenii de rând au
adus revoluția de la 1848 și în Confederația Germană. Speriați, monarhii au
acceptat, în primă instanță, cererile revoluționarilor. În aceste împrejurări,
regelui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei i s-a oferit titlul de împărat, dar,
întrucât trebuia să renunțe la o parte din puterea politică deținută anterior,
acesta a refuzat coroana și a respins constituția propusă, ceea ce, pe atunci, a
fost un pas înapoi pentru mișcare. Conflictul dintre regele Wilhelm I al Prusiei
și Parlament, care era din ce în ce mai influențat de ideile liberale, a izbucnit pe
Parlamentul de la Frankfurt în 1848
fondul discuțiilor privind reformele militare din 1862, iar regele l-a numit pe
Otto von Bismarck nou prim-ministru al Prusiei. Bismarck a purtat, în 1864,
un război împotriva Danemarcei, ieșind victorios. Victoria prusacă în cadrul războiului austro-prusac din 1866 i-a permis
să creeze o Federație Nord-Germană (Norddeutscher Bund) și să împiedice Austria, care înainte era cel mai puternic stat
german, să se mai amestece în politica celorlalte state germane.

Imperiul German (1871-1918)


Articole principale: Imperiul German și Primul Război Mondial.
Statul cunoscut cu numele Germania a fost unificat ca stat-națiune modern în
1871, când Imperiul German a fost înființat împreună cu Regatul Prusiei, ca
element constitutiv. După înfrângerea francezilor în Războiul franco-prusac,
Imperiul German a fost proclamat la Versailles, în 18 ianuarie 1871. Dinastia
Hohenzollern a Prusiei a guvernat noul imperiu, al cărui capitală era Berlin.
Imperiul era o unificare a tuturor statelor dezmembrate ale Germaniei, cu
excepția Austriei (Kleindeutsche Lösung sau „Germania de Jos”). Începând din
1884, Germania a început un proces de colonizare a câtorva state în afara
Europei.
Fondarea Germaniei moderne la
Versailles, Franța, 1871. Bismarck
În perioada Gründerzeit, după unificarea Germaniei, politica externă a
se află în centru, într-o uniformă
împăratului Wilhelm I asigura poziția Germaniei ca o mare națiune prin
albă.
alianțe, izolând Franța prin mijloace diplomatice, precum și evitarea
războiului. Cu toate acestea, sub conducerea lui Wilhelm al II-lea, Germania,
ca toate puterile europene, a avut un curs imperialist care a dus la neînțelegeri cu țările vecine. Majoritatea alianțelor din
care făcea parte și Germania nu au fost reînnoite, iar noile alianțe au exclus-o. În mod specific, Franța a stabilit relații noi
prin semnarea tratatului numit Antanta cu Regatul Unit și asigurarea legăturilor cu Imperiul Rus. În afară de relațiile sale
cu Austro-Ungaria, Germania a devenit din ce în ce mai izolată.

Imperialismul Germaniei s-a extins până în afara granițelor statului și s-a alăturat celorlalte puteri europene, cerând
partea lor din Africa. Conferința Congoului de la Berlin (1884-1885), mediată de Bismarck, a împărțit Africa între puterile
europene. Profitând de o situație politică favorabilă (prietenie cu Austro-Ungaria, Italia și Rusia, înțelegere cu Franța),
Germania a întemeiat următoarele protectorate: Africa Germană de Sud-Vest (1884), Togo și Camerun (1884), Africa
Germană de Est (1885), inclusiv coloniile germane din Mările Sudului: Kaiser Wilhelmland (achiziționată, în 1880, de la
Noua Guinee), Arhipelagul Bismarck, Insula Marshall. Cearta între puterile imperialiste pentru dominația Africii și altor
teritorii a provocat continue tensiuni între Marile Puteri, care, prin acumulare, au fost una dintre cauzele care au
contribuit la declanșarea Primului Război Mondial.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 5/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, la data de 28 iunie 1914, a


constituit pretextul pentru declanșarea Primului Război Mondial. Ca stat
inițiator și principala forță a Triplei Alianțe (Puterile Centrale), Germania a
dus greul războiului contra Puterilor Aliate (Antantei) și a suferit pierderi grele
într-unul dintre cele mai sângeroase conflicte ale tuturor timpurilor, numărând
aproximativ 5.989.758 de victime germane (1.773.700 morți și 4.216.058
răniți).[19]

În toamna anului 1918, situația grea de pe front și mișcările revoluționare


interne l-au determinat pe împăratul Wilhelm al II-lea să abdice și să plece în
Germania Imperială (1871–1918), exil, în Olanda. Socialiștii au preluat puterea și au proclamat republica. Pentru
cu dominantul Regat al Prusiei în a împiedica invadarea țării, aceștia au semnat, la 11 noiembrie, armistițiul cu
albastru
Puterile Aliate, care a pus capăt războiului iar, ulterior, Tratatul de la
Versailles, în iunie 1919, atrăgându-și ostilitatea naționaliștilor care refuzau să
recunoască înfrângerea din Primul Război Mondial. Tratatul a fost perceput în Germania ca o continuare umilitoare a
războiului prin alte mijloace, iar asprimea sa este, de obicei, considerată ca având un rol important în nașterea și creșterea
ulterioară a curentului revanșist și nazismului în țară.[20]

Republica de la Weimar (1919–1933)


Articol principal: Republica de la Weimar.
La începutul revoluției germane, Germania a fost proclamată republică, iar monarhia abolită. Cu toate acestea, lupta
pentru putere a continuat, comuniștii radicaliști de stânga ajungând la putere în Bavaria, dar eșuând să preia controlul din
întreaga Germanie. Revoluția s-a sfârșit în august 1919, când Republica de la Weimar a fost înființată oficial. La 11 august
1919, Constituția Weimar a intrat în vigoare odată cu semnarea acesteia de către președintele Friedrich Ebert.

Suferind din cauza crizei economice, a condițiilor aspre de pace dictate de Tratatul de la Versailles, precum și a succesiunii
unor guverne mai mult sau mai puțin stabile, poporul Germaniei s-au lipsit din ce în ce mai mult de identificarea cu
sistemul lor politic și cu „Înființarea Partidelor” în parlamentul lor democratic. Acest lucru a fost agravat pe scară largă de
extrema dreaptă (monarhism, völkisch și nazism) Dolchstoßlegende, care promova ideea că Germania a pierdut Primul
Război Mondial datorită eforturilor și influenței celor care doreau să răstoarne guvernul. Cea mai mare acuzație adusă
guvernului de la Weimar a fost trădarea națiunii germane, prin semnarea Tratatului de la Versailles, în timp ce comuniștii
radicaliști de stânga, precum Liga Spartakistă (Grupul Spartakist), doreau o revoluție având drept țintă principală abolirea
capitalismului în favoarea unui Räterepublik.

Cu toate acestea, nemulțumirea față de noul guvern de la Weimar a provocat creșterea Partidul Comunist din Germania.
Mulți conservatori au fost atrași de revoluționarea în spirit revanșard a dreptei politice, în special Partidul Muncitoresc
German Național-Socialist - Partidul nazist. Până în 1932, aceste două partide au controlat majoritatea parlamentului,
(296 de scaune parlamentare până în iulie 1932). După câteva serii de cabinete de scurtă durată, președintele Paul von
Hindenburg a luat o decizie crucială: având puține alternative și presat de consilierii de dreapta, la 30 ianuarie 1933, von
Hindenburg l-a numit pe Adolf Hitler cancelar al Germaniei, îndeplinind cererea lui Hitler.

Al Treilea Reich (1933–1945)


Articol principal: Germania Nazistă.
În aproape toată această perioadă statul german a purtat denumirea oficială Deutsches Reich (Imperiul German);
denumirea colocvială a fost Drittes Reich (Al Treilea Reich) sau și Nazi-Deutschland (Germania nazistă).

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 6/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

La 27 februarie 1933, sediul Reichstagului (parlamentului german de pe


atunci), aflat în clădirea numită și până astăzi Reichstag, a fost incendiat,
aceasta constituind pretextul pentru decretele de urgență ce au abrogat
drepturile cetățenești de bază.[21] O hotărâre a parlamentului i-a dat lui
Hitler putere legislativă nerestricționată. Doar Partidul Social Democrat
SPD a votat împotriva acesteia, în timp ce membrii comuniști ai
parlamentului au fost încarcerați. Folosindu-și puterea de a distruge orice
rezistență actuală sau potențială, în decurs de câteva luni, Hitler a pus
bazele unui stat centralizat totalitarist. Industria a fost revitalizată prin
producția masivă de armament, de fapt, interzisă Germaniei după
pierderea Primului Război Mondial. În 1935 Germania a redobândit Harta celui de-al Treilea Reich în 1939
controlul asupra ținutului istoric Saar, iar în 1936 controlul militar al
ținutului Rin, amândouă fiind pierdute în urma Tratatului de la Versailles. Susținând, în paralel, campania agresivă a
dezvoltării masive a producției de armament, politica externă a Germaniei a devenit mai agresivă și expansionistă,
împingând, voit, omenirea spre Al Doilea Război Mondial. În 1938 și 1939, Austria și Cehoslovacia au fost aduse sub
controlul Germaniei și a fost pregătită invazia Poloniei (Pactul Hitler-Stalin, Operațiunea Himmler). La 1 septembrie 1939
armata Germaniei a lansat războiul „fulger” (blitzkrieg) asupra Poloniei, care a fost rapid ocupată de trupele Germaniei și
de Armata Roșie Sovietică, marcând începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa. Regatul Unit și Franța au
declarat război Germaniei și, întrucât războiul s-a extins, Germania și aliații săi au căpătat controlul asupra unei mari părți
din Europa continentală.

La 22 iunie 1941, Germania a încălcat Pactul Hitler-Stalin și a invadat


Uniunea Sovietică. În același an, Japonia a atacat baza americană de la
Pearl Harbor din Oceanul Pacific, iar Germania, în calitate de aliat al
Japoniei, a declarat război și Statelor Unite. Deși armata germană a
avansat în Uniunea Sovietică destul de rapid, Bătălia de la Stalingrad a
marcat punctul de turnură al acestui război. În consecință, armata
germană a început să se retragă de pe Frontul de Est. În septembrie 1943,
Italia, aliata Germaniei, a capitulat, obligând forțele Wehrmact-ului să
deschidă un alt front pentru păstrarea acestei regiuni nord-
mediteraneene în sistemul de apărare german. Operațiunea Neptun a
marcat un alt punct de turnură în acest război, deschizând frontul vestic.
La 6 iunie 1944, Forțele aliate anglo-americane au debarcat pe Coasta
Cuceririle naziste în Europa pe durata
Normandiei din Franța ocupată și s-au îndreptat spre teritoriul german,
celui de-al Doilea Război Mondial
astfel că foarte curând, la 8 mai 1945, după ce Armata Roșie a cucerit
Berlinul, iar Hitler s-a sinucis în bunkerul său, Germania nazistă a fost
silită să capituleze necondiționat. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au murit aproximativ 7 milioane de civili și
soldați germani (inclusiv etnicii germani din Europa de est).

În timpul celui de-al Treilea Reich, guvernul german nazist a aplicat politici împotriva minorităților și multor dizidenți,
ceea ce, mai târziu, avea să fie cunoscut sub denumirea de Holocaust. În timpul acestuia au fost uciși aproximativ 17
milioane de oameni, inclusiv circa 6 milioane de evrei și un număr important de țigani, polonezi și alți slavi, prizonieri de
război sovietici, bolnavi mintali, homosexuali și membri ai opoziției politice. Cel de-al Doilea Război Mondial și genocidul
nazist au fost responsabili pentru mai mult de 40 de milioane de morți în Europa. După încheierea celui de-al Doilea
Război Mondial, s-au desfășurat, la Nürnberg, procesele criminalilor de război germani.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 7/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

Istoria modernă
Articol principal: Istoria Germaniei postbelice.
Comunitatea și limba germană au apărut cu mii de ani în urmă, însă, ca
stat, Germania a apărut abia în 1871, când, sub conducerea cancelarului
Otto von Bismarck, s-a format Imperiul German, înglobând partea de
nord a Germaniei actuale - Confederația Germană de Nord (dominată de
Prusia, în germană: Preußen), apoi Bavaria (în germană: Bayern) precum
și diferite alte regiuni, excluzând, însă, părțile vorbitoare de germană din
Austria. Acesta a fost cel de al doilea Reich german, tradus de obicei ca
„imperiu”. Primul Reich — cunoscut timp de multe secole sub denumirea
Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană — provenea din divizarea
Imperiului Franc în 843, existând sub diverse forme până în anul 1806.
Cel de-al Treilea Reich (și ultimul) a fost cel al naziștilor; el a durat doar
12 ani (din 1933 până în 1945).

Germania, devenită una dintre marile puteri europene, s-a implicat în


Primul Război Mondial (1914 - 1918) alături de aliatul ei, Austro-Ungaria.
La începutul conflagrației, Germania a invadat Belgia și a pătruns în
Franța, până aproape de Paris, nereușind, însă, să obțină o victorie Zonele de ocupație din Germania (1945)
hotărâtoare, deoarece războiul a devenit unul de uzură, care i-a secat
resursele materiale și umane. Războiul s-a încheiat în 1918 și, drept
urmare, împăratul Germaniei a fost forțat să abdice. În Tratatul de la Versailles, încheiat după război, Germania a fost
considerată responsabilă pentru provocarea conflagrației.

Unii politicieni consideră condițiile grele impuse Germaniei prin Tratatul de la Versailles din 1919, precum și problemele
economice datorate crizei economice mondiale începute în 1929 ca fiind factori care au permis partidului nazist al lui
Hitler (NSDAP) să obțină un procentaj mare din sufragii și, în cele din urmă, să formeze, la 30 ianuarie 1933, un nou
guvern cu Adolf Hitler în funcția de cancelar. Istoricii, fără a respinge implicarea certă a factorilor de natură conjuncturală
(precum obligația de a despăgubi statele agresate de către Germania în Primul Război Mondial pentru imensele pierderi
provocate, sau criza mondială cu punct de plecare în crahul bursier din SUA) subliniază importanța istoriei recente a țării
(perioada din timpul și după unificarea Germaniei, când tendința liberală a fost brutal marginalizată sau doar cooptată de
tendințele politice naționaliste) în ascensiunea nazismului; în primul volum al trilogiei sale dedicate fenomenului, istoricul
britanic Richard J. Evans, de exemplu, găsește originea derivei naziste în caracteristicile evidente ale societății germane,
precum: militarismul, prevalența valorilor și instituțiilor aristocratice (în contrast cu valorile liberale și democratice care
se răspândiseră cu mai mult succes în țări precum Franța sau Marea Britanie), precum și moștenirea conservatorismului
politic al "cancelarului de fier" Otto von Bismarck și influența durabilă a acestuia asupra mentalului colectiv (anume dorul
intens pentru un leader puternic care să conducă națiunea ca un părinte sever, dar inspirat). Plecând de la faptul că
rădăcinile derivei naziste sunt adânc înfipte în istoria țării, cel puțin cât să ajungă până la jumătatea secolului XIX, alți
istorici (precum francezul Georges Bensoussan[22]) subliniază și ei faptul plin de semnificații că națiunea germană a fost
strânsă laolaltă în 1871 de niște politicieni, și așa s-a întâmplat, de altfel, întotdeauna în istoria laxelor forme statale
federalizatoare pe teritoriile germanofone, neexistând așa, cum s-a întâmplat în Franța, de exemplu, un moment de
simbolism național unificator și egalizator, precum revoluția: națiunea n-are ce celebra ca moment în care s-a unificat "de
jos" (cum e 14 iulie 1790 în Franța, cu "la Fête de la Fédération"), căci ea a fost unificată "de sus." [23] De aceea, în
Germania secolului al XIX-lea, referința-far este un politician, birocrat și chiar militar aristocrat, precum von Bismarck,
nu cum se întâmpla în Franța aceluiași secol, unde referința-far a fost un scriitor popular (prin naștere, dar și dedicare),
anume Victor Hugo.[24] Faptul că unificarea a trebuit să fie câștigată prin război contra străinilor (francezi, de exemplu) și

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 8/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

aceasta i-a făcut pe germani naționaliști, marcați profund și durabil de mentalitatea asediatului)) și ținând cont de valorile
pe care Franța le încarna pe continent la acel moment, ostilitatea străinilor la unificarea națiunii i-a făcut pe nemți și
antilberali, de unde una dintre explicațiile eșecului liberalilor în timpul revoluției de la 1848 pe teritoriile germanofone și,
mai ales, la Berlin.[24]

În 1934 Hitler a preluat tot controlul, devenind șeful statului și scăpând de opoziție prin violență. În 1935, antisemitismul
a devenit o politică oficială de stat în Germania, justificată, formal, prin Legile de la Nürnberg (Nürnberger Gesetze). Un
moment important în istoria Germaniei îl reprezintă unirea cu Austria. Evenimentul, cunoscut sub numele de Anschluss
(„alipire”), s-a petrecut la 12 martie 1938 și reprezintă unul din pașii importanți ai regimului nazist din Germania spre
război. Germania făcut, apoi, o alianță cu Italia și Japonia, numită Axa Berlin-Roma-Tokio.

La 23 august 1939 Hitler a încheiat chiar și cu Stalin un tratat de neagresiune, cu urmări importante asupra lumii și
României, numit Pactul Ribbentrop-Molotov. În virtutea acestui pact, politica lui Hitler de a anexa țările vecine a
culminat, la 1 septembrie 1939, prin cotropirea Poloniei și izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

În prima parte a războiului, Germania a avut succese militare fulgerătoare, câștigând controlul asupra principalelor
teritorii din Europa, unei mari părți a URSS și a nordului Africii. În 1941 naziștii au pus în aplicare Holocaustul ca politică
de stat, bazată pe argumente și pretexte rasiste, de exterminare în masă a milioane de evrei și alte naționalități. Între 1942-
1943, balanța în război s-a schimbat, succesele trecând de partea Aliaților împotriva Germaniei, printre care URSS, Marea
Britanie și Statele Unite ale Americii. La finele lunii aprilie 1945, Hitler și-a recunoscut eșecul total și s-a sinucis. La 8 mai
1945, Germania a capitulat necondiționat.

În urma cererilor făcute de Stalin la conferințele de la Ialta și Potsdam, provinciile germane de până atunci situate la est de
râurile Odra (Oder) și Neisse (Neiße) - Pomerania, Silezia, orașul hanseatic Danzig (astăzi Gdansk în Polonia), Prusia
Răsăriteană, Prusia Apuseană și Țara Sudeților (Sudetenland) - au fost alipite la Polonia, URSS și Cehoslovacia. Începând
cu ofensiva Armatei Roșii de la 12 ianuarie 1945 și până în 1948, cei mai mulți locuitori germani ai acestor regiuni,
aproximativ 12 milioane înainte de război, au fost expulzați spre vest sau și spre Siberia, în condiții brutale. În jur de 2
milioane dintre aceștia și-au pierdut viața în război și în cadrul procesului de expulzare („Vertreibung”).

În urma războiului, teritoriul Germaniei de azi a fost împărțit în patru „zone de ocupație”, controlate de puterile aliate
Franța, URSS, Regatul Unit și Statele Unite. Berlinul a fost, de asemenea, divizat în patru sectoare controlate de aceste
puteri. Scindarea a culminat prin constituirea, în 1949, pe teritoriul Germaniei de azi a două state germane: partea de apus
s-a numit Republica Federală Germania, RFG sau Germania de Vest (germană: Bundesrepublik Deutschland), iar partea
de răsărit, orientată spre URSS, s-a numit Republica Democrată Germană, RDG, Germania de Est sau de Răsărit
(germană: Deutsche Demokratische Republik sau DDR). Germania de Vest și-a recuperat rapid nivelul de dinaintea
războiului, devenind o putere economică importantă a Europei.

Germania unificată și integrarea în UE (1990–prezent)


Vezi și articolele: Istoria Germaniei postbelice, Zonele aliate de ocupație din Germania, Expulzarea germanilor după al
doilea război mondial.

În 1990, după căderea comunismului în Europa, cele două state germane s-au reunificat, prin aceea că în fosta RDG au
fost înființate landuri (așa cum existau deja în RFG), landuri care, ceva mai târziu, au aderat oficial la RFG, adoptând și
constituția RFG numită Grundgesetz. Tratatul care a definit această reunificare se numește Tratatul doi plus patru (a fost
încheiat de către cele două state germane și cele patru puteri care dețineau suveranitatea asupra întregii Germanii: SUA,
Regatul Unit, Franța și URSS). Prin semnarea acestor acte, Republica Democrată Germană a încetat să mai existe.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 9/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

Conform Actului Bonn-Berlin, adoptat de Parlament la data de 10 martie 1994,


Berlin a devenit, încă o dată, capitala Germaniei Întregite, în timp ce Bonn a
obținut statutul unic de Bundesstadt (oraș federal), păstrând câteva ministere
federale.[25][26] Remutarea guvernului a fost finalizată în 1999.

După reunificare, Germania a luat un rol tot mai activ în Uniunea Europeană și
NATO. Germania a trimis forțe de menținere a păcii pentru a asigura
stabilitatea din Balcani și a trimis o forță militară germană în Afganistan, ca
parte din efortul NATO pentru a stabili securitatea în această țară după
eliminarea talibanilor.[27] Aceste desfășurări au fost controversate, deoarece, În 1999 Germania a adoptat
după război, Germania a fost obligată să trimită trupe cu scopuri de apărare. moneda euro.
Evenimentele din teritoriile străine au fost percepute ca fiind acoperite fără
asigurare defensivă; cu toate acestea, votul parlamentului în această problemă a legalizat, în mod efectiv, participarea într-
un context de menținere a păcii.

Statul german reunit este acum una dintre cele mai importante țări din Uniunea Europeană și din lume.

Evenimente politice recente, prezentate sumar


Din 1998 și până în iulie 2005 cancelar federal a fost Gerhard Schröder (SPD),
în fruntea unui cabinet de coaliție între social-democrați (SPD) și verzi
(Bündnis 90 / Die Grünen). La 21 iulie 2005 președintele federal Horst Köhler
a dizolvat Bundestagul, ca urmare a votului de neîncredere pe care l-a primit
cancelarul Schröder.

La 18 septembrie 2005 au avut loc alegeri federale anticipate, în urma cărora a


venit la putere marea coaliție, între fracțiunile parlamentare CDU/CSU (așa-
numita „Uniune Creștină”) și SPD, cu Angela Merkel (CDU) drept cancelar.

La alegerile federale din 2009 social-democrații au scăzut în preferința


electoratului, așa încât creștin-democrații au format o coaliție cu liberalii
(FDP), coaliție supranumită „negru-galben”. Al 17-lea Bundestag al Germaniei
s-a constituit la 28 octombrie 2009. Norbert Lammert (CDU) a fost reales
președinte al Bundestagului. Angela Merkel și-a numit apoi noul cabinet,
format din 16 persoane (de la CDU, CSU și FDP), cu Guido Westerwelle (FDP)
vicecancelar și ministru de externe.
Zidul Berlinului, asaltat de mulțime
(10 noiembrie 1989) La alegerile prezidențiale din 30 iunie 2010, Adunarea Federală
(Bundesversammlung) l-a ales în al 3-lea scrutin pe Christian Wulff (CDU)
drept nou președinte al Germaniei, pentru o perioadă de 5 ani. Acesta a fost învestit în funcție la 2 iulie 2010. La 17
februarie 2012 Wulff a fost nevoit să demisioneze, după ce procuratura din Saxonia Inferioară l-a învinuit că ar fi primit
foloase necuvenite în perioada cât a fost prim-ministru al landului Saxonia Inferioară.

La 18 martie 2012, Adunarea Federală (Bundesversammlung) l-a ales pe fostul disident anticomunist Joachim Gauck
(independent), din primul tur de scrutin, drept nou președinte al Germaniei.

Papi germani

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 10/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

1. Gregor V. (în anul 996, pentru 4 luni).


2. Clemens II. (1046 – 1047, pentru 9 luni).
3. Damasus II. (1048, pentru 24 zile).
4. Leo IX. (1049 – 1054).
5. Victor II. (1055 – 1057).
6. Stephan IX. (1057 – 1058, pentru 7 luni).
7. Hadrian VI. (1522 – 1523).
8. Benedikt XVI. (2005 - 2013)

Geografie
Articol principal: Geografia Germaniei.
Teritoriul Germaniei acoperă 357,021 km², dintre care 349223 km² sunt terenuri,
relieful fiind preponderent muntos, iar 7798 km² sunt ape. Se plasează, după suprafață,
pe locul șapte în Europa și pe locul 63 la nivel global. Altitudinea variază de la
altitudinile Munților Alpi (cel mai înalt punct: Zugspitze la 2962 metri) în sud, până la
țărmurile Mării Nordului (Nordsee), în nord-vest și Marea Baltică (Ostsee), în nord-est.
Între acestea se află zonele de munte împădurite din Germania Centrală și terenurile
joase din nord (cel mai jos punct: Wilstermarsch la 3.54 metri sub nivelul mării),
traversate de câteva fluvii ale Europei, precum Rinul, Dunărea și Elba.[28]

Germania are cele mai multe granițe cu țările europene, decât oricare alt stat din
Europa. Se învecinează în nord cu Danemarca, în est cu Polonia și Republica Cehă, în
sud cu Austria și Elveția, în sud-vest cu Franța și Belgia iar în nord-vest cu Olanda.
Capitala Germaniei este Berlin. Hartă topografică

Climă
Germania are o climă temperată, cu o temperatură medie anuală de 9 °C. Temperatura medie în ianuarie variază de la
-6 °C până la +1 °C (în funcție de localitate și altitudinea ei), în timp ce temperatura medie a lunii iulie variază între 16 și
20°C. Precipitațiile sunt mai mari în sud, unde se înregistrează 1.980 mm pe an, majoritatea sub formă de zăpadă.

Majoritatea Germaniei are o climă temperată, în care predomină vânturile


vestice umede. Clima este moderată de Curentul Atlanticului de Nord, care este
extinderea nordică a Curentului Golfului. Această apă caldă afectează zonele
riverane Mării Nordului, inclusiv zona de-a lungul Rinului, care se varsă în
Marea Nordului. În consecință, în partea de nord și nord-vest, clima este
oceanică; ploile cad pe parcursul întregului an, cu un maxim în timpul verii.

Iernile sunt blânde, iar verile tind să se răcească, deși temperaturile pot depăși
30° C (86° F) pentru perioade prelungite. În zonele estice, clima este mai mult Peisaj alpin în Bavaria
continentală; iernile pot fi foarte reci, verile pot fi foarte calde, iar adesea sunt
consemnate perioade de secetă. Germania centrală și de sud sunt regiuni de tranziție, care variază de la o temperatură
moderat oceanică la continentală, iar temperaturi pot depăși 30°C (86°F) pe timp de vară.[29][30]

Biodiversitate

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 11/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

Din punct de vedere fitogeografic, Germania este partajată între provinciile


Atlanticului European și Europei Centrale a Regiunii Circumboreale în cadrul
Regatului Boreal. Teritoriul Germaniei poate fi subdivizat în două ecoregiuni:
pădurile montane mixte ale Mediteranei europene și reciful marin ale
Atlanticului nord-estic.[31] Majoritatea Germaniei este acoperită fie din teren
arabil (33%), fie silvicultură și regiune păduroasă (31%). Numai 15% este
acoperit de pășuni constante.

Plantele și animalele sunt, în


general, comune celor din perioada Cerbul roșu este o specie
medievală. Fagi, stejari, și alte răspândită larg în sălbăticie.
esențe de foioase constituie o
treime din păduri; pădurile de conifere sunt în creștere ca urmare a
reîmpăduririlor. Molidul și bradul predomină în munții de sus, în timp ce pinul
și laricele se găsesc în sol nisipos. Există multe specii de ferigi, flori, ciuperci, și
Aproximativ o treime din teritoriul mușchi. Peștii abundă în râuri și în Marea Nordului. Printre animalele
Germaniei este acoperit de păduri: sălbatice, se găsesc cerbul, mistrețul, muflonul, vulpea, bursucul, iepurele, și
Munții Pădurea Turingiei un număr mic de castori. Diverse păsări migratoare străbat Germania
primăvara și toamna.

Parcurile naționale ale Germaniei includ Parcurile naționale Wattenmeer, Parcul național Jasmund, Parcul național
Vorpommersche Boddenlandschaft, Parcul național Müritz, Parcul național Unteres Odertal, Parcul național Harz, Parcul
național Sächsische Schweiz și Bayerischer Wald.

Germania este cunoscută pentru numeroasele sale grădini zoologice, parcurile faunei sălbatice, acvarii, și parcuri de
păsări,[32] mai mult de 400 de grădini zoologice și parcuri de animale sunt administrate în această țară, număr care o
plasează pe primul loc în lume[33] Gradină zoologică de la Berlin este cea mai veche grădină zoologică din Germania și
deține cea mai numeroasă colecție de specii din lume.[34]

Mediul încojurător
Cea mai mare fermă eoliană și a
capacității de energie solară din
lume este instalată în Germania.[35]
Germania este cunoscută pentru
conștiința propriului mediu
înconjurător.[36] Mulți germani
consideră cauzele antropice a fi un
factor semnificativ la încălzirea
Pajura este o pasăre de pradă
protejată și simbol heraldic național. globală.[37] Germania participă, în Turbinele eoliene din Wehrda
cadrul Protocolului de la Kyoto și în (Marburg)
alte tratate de promovare a
biodiversității, aplicând riguros standardele de emisii scăzute, programele de reciclare și utilizare a energiei regenerabile și
sprijinind dezvoltarea durabilă la nivel global.[38]

Guvernul german a inițiat numeroase activități pentru reducerea emisiilor iar totalul emisiilor țării sunt în descreștere.[39]
Cu toate acestea, emisiile de dioxid de carbon pe cap de locuitor din Germania sunt printre cele mai ridicate din UE, deși
ele sunt semnificativ mai mici decât cele din Australia, Canada, Arabia Saudită și Statele Unite. Emisiile provenite din
https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 12/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

industrie și utilitățile de ardere a cărbunelui contribuie la poluarea aerului. Ploile acide care rezultă din emisiile de dioxid
de sulf devastează pădurile. Poluarea din Marea Baltică a apelor reziduale și a reziduurilor industriale de la râuri din fosta
Germanie de Est au fost reduse. Guvernul cancelarului Schröder a anunțat intenția de a pune capăt utilizării energiei
nucleare pentru producerea energiei electrice. Germania lucrează pentru respectarea angajamentelor UE pentru a
identifica zonele de conservare a naturii, în conformitate cu Directiva de Habitat a Uniunii Europene privind flora și
fauna. Ca urmare a încălzirii globale, ultimii ghețari din regiunea alpină a Germania se topesc. Pericole naturale sunt
inundațiile de primăvară și vijeliile furtunoase care au loc în toate regiunile.

Guvernul și politica de stat


Articol principal: Politica Germaniei.
Din punct de vedere constituțional, Germania este o democrație republicană
federală reprezentativă.

Forma de guvernământ este parlamentară, în care șeful guvernului


(cancelarul) este ales de către parlament, numit bundestag, și confirmat de
către președintele statului. Deși cancelarul deține cele mai puternice
competențe politice din stat, în ierarhia protocolară el se află abia pe locul 3,
după președintele statului și președintele Bundestagului.
Reichstagul din Berlin este sediul
Cancelarul, actualmente Angela Merkel, este șeful guvernului și exercită parlamentului german.
puterea executivă, similar cu rolul de prim-ministru, în alte democrații
parlamentare. Cancelarul este ales cu majoritate absolută de către parlament
(Bundestag) pe o perioadă de 4 ani și are dreptul de a numi și elibera din funcție pe miniștri, precum și dreptul numit
„competența liniilor directoare” (Richtlinienkompetenz), prin care formulează, în linii mari, sarcinile fiecărui ministru din
cabinet (guvern). Puterea federală legislativă este învestită în parlament, compus din Bundestag (Parlamentul Federal) și
Bundesrat (Consiliul Federal), care, împreună, formează un tip unic de corp legislativ. Bundestag-ul este ales, prin alegeri
directe, prin reprezentare proporțională. Membrii Bundesrat reprezintă guvernele celor șaisprezece landuri și sunt
membri ai cabinetelor de stat. Guvernele respective de stat au dreptul de a numi și de a-și elimina reprezentanții în orice
moment.

Guvernul federal al Germaniei (Bundesregierung) constă din cancelar (prim-ministru) și miniștri. Actualul cabinet, numit
cabinetul Merkel III, a fost format în urma alegerilor federale din 2013 și este format din politicieni ai partidelor marii
coaliții (CDU, CSU și SPD).

Președintele este șeful statului împuternicit, în primul rând, cu responsabilitățile și competențele reprezentative. El este
ales de către Bundesversammlung (Adunarea Federală), o instituție formată din membri ai Bundestag-ului și un număr
egal de delegați de stat. A doua funcție importantă în ordinea de prioritate germană este Bundestagspräsident
(Președintele Bundestag-ului), care este ales de Bundestag și responsabil pentru supravegherea sesiuni de zi cu zi a
corpului. Cea de a treia funcție importantă și șef al guvernului este cea de cancelar, care este numit de către
Bundespräsident, după ce a fost ales de către Bundestag. Cancelarul poate fi îndepărtat printr-o mișcare constructivă de
neîncredere de către Bundestag, în cazul în care implică constructiv faptul că Bundestag-ul alege, simultan, un succesor.

Din 1949, sistemul de partide a fost dominat de Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat din Germania,
toți cancelarii, până în prezent, fiind membri ai unuia dintre cele două partide. Cu toate acestea, Partidul Liberal
Democrat (care are membri în Bundestag încă din 1949) și Bündnis 90/Die Grünen (care erau cei mai numeroși în
Parlament după 1983) au jucat, de asemenea, un rol important,[40] deoarece acestea sunt, de regulă, parteneri mai mici ai
unui guvern de coaliție.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 13/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

Componența actuală a guvernului


Din 14 martie 2018:

Resort Titular Partid


Cancelar federal Angela
CDU
(Bundeskanzlerin) Merkel
Vicecancelar și ministru Olaf
SPD
de Finanțe Scholz
Heiko
Externe SPD
Maas
Horst
Interne CSU
Seehofer
Christine
Justiție SPD
Lambrecht
Peter
Economie și energie CDU
Altmeier Președintele Frank-Walter Steinmeier; și cancelarul Angela
Muncă și protecție Hubertus Merkel
SPD
socială Heil
Jutta
Alimentație și agricultură CDU
Klöckner
Ursula von
Apărare CDU
der Leyen
Familie, seniori, femei și Franziska
SPD
tineret Giffey
Jens
Sănătate CDU
Spahn
Transporturi și Andreas
CSU
infrastructură digitală Scheuer
Mediu, ocrotirea naturii și
Svenja
siguranța reactoarelor SPD
Schulze
nucleare
Anja
Formare și cercetare CDU
Karliczek
Atribuții speciale; șeful Helge
CDU
Biroului cancelarului Braun
Cooperare și dezvoltare Gerd
CSU
economică Müller

Parlament
Membrii parlamentului sunt aleși de către cetățeni la fiecare patru
ani printr-un vot proporțional personalizat. La acest sistem de vot,
alegătorii dispun de 2 voturi, care pot fi date și la partide diferite. Cu
primul vot se hotărăște după un sistem majoritar care anume
candidat să reprezinte circumscripția electorală respectivă în
parlament (candidat ales direct); cu al doilea vot se alege, după un
sistem proporțional, partidul dorit în parlament.

Un candidat ales direct capătă, în orice caz, un loc în parlament


(mandat); acest fapt poate duce la depășirea numărului de locuri Reichstagul Germaniei
care s-ar cuveni unui partid conform numai votului al doilea.
Situația se numește Überhangmandat (mandat suplimentar). Această situație a avut loc la fiecare alegere federală din

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 14/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

1949 încoace. Totuși, în 2008, tribunalul constituțional federal, Bundesverfassungsgericht, a decis că acest procedeu
contravine constituției federale (Grundgesetz), deoarece așa se poate încălca reprezentarea proporțională democratică
necesară, și i-a impus legislativului să corecteze legea alegerilor până cel târziu în 2011.

Alte organe ale statului german


Un alt organ constituțional german important (legislativ) se numește „Bundesrat” (Consiliul Federal) și este format din
membrii guvernelor celor 16 landuri (țări constituente ale federației). Pe câteva domenii de activitate (de exemplu,
învățământ, poliție), Bundestag-ul trebuie să coopereze cu Bundesrat-ul.

Puterea judiciară are ca organ superior Curtea Constituțională Federală supremă (Bundesverfassungsgericht), care poate
să declare un act legislativ sau de administrație drept anticonstituțional, caz în care actul trebuie revizuit.

Organizarea politico-administrativă
Articol principal: Landurile Germaniei.
În constituția germană, numită Grundgesetz (lege fundamentală), Germania (Deutschland) este definită ca fiind o
republică federală (Bundesrepublik) formată din următoarele landuri (țări ale federației):

Schleswig-
Holstein
Mecklenburg-
Hamburg Vorpommern

Bremen
Brandenburg
Saxonia Inferioară
Berlin

Saxonia-
Renania de Nord-
Anhalt
Westfalia
Saxonia
Turingia
Hessen
Renania-
Palatinat

Saarland
Bavaria
Baden-
Württemberg

Locuitori
Land Capitală Suprafață (km²)
(2011)
Baden-Württemberg Stuttgart 35.752 10.789.000
Bavaria München 70.549 12.595.000
Berlin Berlin 892 3.500.000
Brandenburg Potsdam 29.477 2.497.000
Brema Bremen 404 661.000
Hamburg Hamburg 755 1.800.000
https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 15/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

Locuitori
Land Capitală Suprafață (km²)
(2011)
Hessa Wiesbaden 21.115 6.093.000
Mecklenburg - Pomerania
Schwerin 23.174 1.636.000
Inferioară
Saxonia Inferioară Hanovra 47.618 7.915.000
Renania de Nord - Westfalia Düsseldorf 34.043 17.845.000
Renania-Palatinat Mainz 19.847 4.000.000
Saarland Saarbrücken 2.569 1.014.000
Saxonia Dresda 18.416 4.139.000
Saxonia-Anhalt Magdeburg 20.445 2.315.000
Schleswig-Holstein Kiel 15.799 2.838.000
Turingia Erfurt 16.172 2.223.000

Ierarhia administrativă (reprezentare simplificată)

Schema structurii unităților administrative din Germania

Pe treapta administrativă cea mai înaltă se află Bund (Federația germană, Germania)
Pe a doua treaptă de sus se află Bundesländer ( landurile Germaniei), grupate în 2 categorii:

Flächenländer (13 landuri „cu suprafață”);


Stadtstaaten (3 orașe-stat: Berlin, Brema și Hamburg); deci, în total, 16 landuri.
Sub landurile cu suprafață stă scris (Regierungsbezirke) (ceea ce semnifică faptul că unele din aceste landuri dispun
de o treaptă intermediară de regiuni administrative de tip Regierungsbezirk).
Landurile cu suprafață, indiferent dacă dispun sau nu de Regierungsbezirke, sunt subîmpărțite în districte rurale
(numite Landkreis sau Kreis, în funcție de land) și districte urbane, numite kreisfreie Stadt (orașe care nu țin de vreun
district rural).
Districtele rurale sunt și ele subîmpărțite și mai fin, în diverse moduri, în funcție de landul în care se află. Unele
districte rurale se subîmpart în subunități numite Amt. În sfârșit, districtele, și acolo unde există și subunitățile Amt, se
subîmpart, mai departe, în subunități numite Gemeinde (comune). În unele landuri există și unitățile de tip
Verbandsgemeinde, o grupare de comune.
După cum se vede, subdivizarea administrativă a Germaniei nu este foarte unitară, datorită diversității de tradiții istorice
din regiunile țării.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 16/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

Legislație
Articol principal: Sistemul judiciar al Germaniei.
Sistemul judiciar al Germaniei este autonom față de ramura executivă și cea
legislativă. Germania are un statut civil sau sistem de lege care se bazează pe
dreptul roman, cu unele referiri la legislația germană.
Bundesverfassungsgericht (Curtea Constituțională Federală), cu sediul în
Karlsruhe. În Germania, Curtea Supremă este responsabilă pentru probleme
constituționale, cu o putere de control jurisdicțional.[41] Aceasta acționează ca
cea mai înaltă autoritate legală și se asigură că practica legislativă și
judecătorească este conformă cu Legea fundamentală pentru Republica
Federală Germania (Legea de bază). Aceasta acționează în mod independent de Curtea Constituțională Federală a
alte organe de stat, dar nu poate acționa în numele său propriu. Germaniei din Karlsruhe

Sistemul Curții Supreme a Germaniei, numit Oberste Gerichtshöfe des Bundes,


este specializat. Pentru cazurile civile și penale, cea mai înaltă instanță de recurs este Curtea Federală de Justiție, situată în
Karlsruhe și Leipzig. Stilul sălii de ședință este inchizitorial. Alte tribunale federale sunt Curtea Federală a Muncii din
Erfurt, Curtea Federală Socială din Kassel, Curtea Federală a Finanțelor din München și Curtea Federală Administrativă
de la Leipzig.

Dreptul penal și dreptul privat sunt codificate la nivel național în Strafgesetzbuch și, respectiv, Bürgerliches Gesetzbuch.
Obiectivul Sistemului Penal German este reabilitarea criminalului; al doilea este protecția publicului.[42] Pentru a realiza
acest din din urmă obiectiv, un criminal condamnat poate fi închis preventiv (Sicherungsverwahrung), în cazul în care este
considerat a fi o amenințare la adresa publicului. Völkerstrafgesetzbuch reglementează consecințele de crime împotriva
umanității, genocid și crime de război. Acesta oferă instanțelor germane competență universală în cazul urmăririi penale
de către o instanță din țara în care infracțiunea a fost comisă, sau nu este posibilă de către o instanță internațională.

Legislația de stat
Articol principal: Poliția Germană.
Puterea legislativă este împărțită între federație și stat (land). Legea fundamentală
presupune că toată puterea legislativă rămâne la nivel de stat, cu excepția dacă este
desemnată de către însăși Legea fundamentală.

Orice lege federală are prioritate față de dreptul de stat, în cazul în care puterea
legislativă se află la nivel federal. Un exemplu celebru este cazul oferit de prevederea
din legislația landului Hessa privind pedeapsa cu moartea, care, nefiind în conformitate
cu Legea fundamentală, a fost infirmată. Bundesratul este organul federal, prin care
landurile participă în legislația națională. Participarea landurilor la legislația federală
este necesară în cazul în care legea intră în zona de putere legislativă concurentă,
cerând landurilor să administreze regulamentele federale, astfel cum sunt ele
desemnate de Legea fundamentală. Fiecare land are propria curte constituțională.
Amtsgerichte, Landgerichte și Oberlandesgerichte sunt instanțe de stat cu competență
generală. Ele sunt competente dacă acțiunea este bazată pe legea federală sau de stat. Polițist în Hamburg

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 17/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

Multe dintre problemele fundamentale de drept administrativ rămân în jurisdicția statelor, deși majoritatea landurilor își
pun bazele pe propriile reglementări din acea zonă, conform Verwaltungsverfahrensgesetz din 1976 (Legea conten-
ciosului administrativ), acoperind puncte importante de drept administrativ. Oberverwaltungsgerichte sunt cel mai înalt
nivel administrativ de competență privind administrațiile de stat, cu excepția cazului în care problema se referă la dreptul
legislației federale sau dreptul de stat identic cu legea federală. În astfel de cazuri, este posibil recursul final la Curtea
Federală de administrație.

Particularități ale regulilor de circulație


În cazul unui blocaj pe autostradă, autovehiculele se deplasează spre stânga și spre dreapta pentru a facilita trecerea.
Vehiculele mai lente sunt obligate să dea posibilitatea vehiculelor din spate să le depășească. Au prioritate autobuzele care
pleacă din stație și, uneori, tramvaiele. Lumina verde a semafoarelor este precedată de galben. În estul Germaniei mai
există semafoare care arată două culori odată: galben și verde înseamnă "liber", galben și roșu semnifică "stop". Luminile
de ceață pot fi folosite numai dacă este ceață sau ninsoare cu vizibilitate sub 50 m. Iarna, vehiculul trebuie să fie dotat cu
pneuri corespunzătoare - universale sau de iarnă, cu adâncimea striațiilor de cel puțin 4 mm, iar spălătorul de parbriz
trebuie să conțină un amestec antigel. Vehiculele parcate pe drumurile publice în afara zonelor construite trebuie să fie
luminate în față și în spate. Noaptea, remorcile parcate trebuie să fie întotdeauna luminate. Este valabil certificatul de
invalid gradul III (însoțitor), împreună cu pictograma căruciorului pe fond albastru. În rulotă sau în automobilul locuibil
este permisă înnoptarea la marginea drumurilor doar în cazuri inevitabile și doar în refugii. În aceste cazuri, trebuie
respectate regulile locale.[43]

Relații externe
Articol principal: Relațiile externe ale Germaniei.
Germania a jucat un rol important în Uniunea Europeană încă de la
începuturile sale și a menținut o alianță puternică cu Franța de la sfârșitul celui
de-al Doilea Război Mondial. Alianța a fost foarte apropiată spre sfârșitul
anilor 1980 și începutul anilor 1990, sub conducerea lui Helmut Kohl,
președintele Uniunii Creștin-Democrate, și a lui François Mitterrand,
președintele Partidului Socialist. Germania se află în fruntea statelor europene
care doresc să avanseze crearea unor sisteme politice defensive și de securitate
mult mai unite ale UE.[44] Timp de câteva decenii după sfârșitul celui de-al Cancelarul Angela Merkel găzduind
Doilea Război Mondial, Republica Federală Germania a avut o putere redusă în summit-ul G8 la Heiligendamm
relațiile internaționale, datorită istoriei recente și a ocupației acesteia de către
puterile externe.[45]

În perioada Războiului Rece, divizarea Germaniei de către Cortina de Fier a făcut-o un simbol al tensiunilor dintre
occident și orient, și un câmp de luptă politic în Europa. Cu toate acestea, conceptul de Ostpolitik, înființat de Willy
Brandt, a fost un factor cheie de destindere în anii 1970.[46] În 1999, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial,
guvernul cancelarului Gerhard Schröder a definit o nouă bază pentru politica externă germană, fiind de acord să participe
la războiul NATO împotriva Iugoslaviei și să trimită acolo trupe germane combatante [47]

Guvernele din Germania și Statele Unite sunt aliate politice apropiate.[48] Planul Marshall, inițiat în 1948, prin care SUA
au sprijinit masiv procesul de reconstrucție a Republicii Federale a Germaniei după Al Doilea Război Mondial, precum și
legăturile culturale puternice au creat o legătură puternică între cele două țări, deși opoziția lui Schröder în problema
Războiului din Irak a sugerat încheierea Atlantismului și o ușoară răcire a relațiilor germano-americane.[49] De asemenea,
din punct de vedere economic, cele două țări sunt interdependente: 8,8% din exporturile germane au legătură către SUA,

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 18/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

și 6,6% din importurile germane provin din SUA.[50] Viceversa, SUA exportă 8,8% din producția sa de nave către
Germania și 9.8% din importurile americane provin din Germania.[50] Alte dovezi ale legăturilor strânse între cele două
țări includ continuitatea pozițiilor de vârf deținute în toate domeniile de americanii de origine germană - cel mai mare
grup etnic din SUA[51] și existența pe teritoriul Germaniei a celei mai mari comunități militare americane din străinătate -
Ramstein Air Base (aproape de Kaiserslautern).[52]

Ajutor pentru dezvoltare


Politica de dezvoltare a Republicii Federale Germania este o zonă independentă de politica externă germană. Aceasta este
formulată de către Ministerul Federal pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (BMZ) și este pusă în aplicare de către
organizațiile și instituțiile specifice. Guvernul german consideră politica de dezvoltare ca o responsabilitate comună a
comunității internaționale.[53]

Ajutoarele umanitare și pentru dezvoltare oferite de Germania în anul 2007 s-au ridicat la 8,96 miliarde de euro (12,26
miliarde de dolari), o creștere cu 5,9 la sută față de 2006. Astfel, Germania a devenit al doilea mare donator de ajutoare
după Statele Unite.[54] Germania a cheltuit 0,37 la sută din produsul său intern brut (PIB) pe dezvoltare, care se situează
sub obiectivul guvernului de creștere a ajutorului la 0,51 la sută din PIB până în 2010. Nici obiectivul internațional de
0,7% din PNB nu a fost atins.

Armata
Articol principal: Bundeswehr.
Bundeswehr, armata Germaniei, este o forță militară alcătuită Heer (Armată),
Marine (Forțele navale), Luftwaffe (Forțele Aeriene), Zentraler Sanitätsdienst
(Centrul de Servicii Medicale) și Streitkräftebasis (Serviciul Comun de
Sprijin). Începând cu 1 iulie 2011, serviciul militar obligatoriu a fost suspendat
(fără să se modifice constituția) și înlocuit cu un serviciu voluntar. Înainte de
această dată, refuzul unui tânăr de a se înrola era, în anumite cazuri, acceptat,
de exemplu, pe motive de convingeri pacifiste, în care caz serviciul militar era
înlocuit cu o perioadă de serviciu prestat în domenii sociale (fără armă). Și
acest domeniu a fost înlocuit de un serviciu social voluntar. Există, însă, temeri
Mecklenburg-Vorpommern
că pe bază de voluntariat nu se va întruni un număr suficient de persoane
participând într-o operațiune UNIFIL
pentru a acoperi nevoile și a atinge scopurile Bundeswehr-ului. Conform II în largul coastei Libanului
statisticilor din 2003, cheltuielile militare constituie 1,5% din PIB al țării.[28]
Pe timp de pace, Bundeswehr-ul este comandat de Ministrul Apărării,
actualmente Ursula von der Leyen. Însă dacă Germania intră în război, care conform constituției îi este permis numai
pentru scopuri de apărare, comandatul suprem al Bundeswehr-ului este cancelarul.[55]

Bundeswehr-ul are 200500 de soldați profesioniști, 55000 de recrutați pentru


serviciul militar având vârste între 18-25 de ani care servesc pentru cel puțin
nouă luni, în conformitate cu normele actuale, și 2500 de rezerviști activi la un
moment dat. Aproximativ 300000 de rezerviști sunt disponibili pentru forțele
armate și de a participa la exerciții de apărare, precum și dislocări în
străinătate. Din 2001, femeile pot servi în toate funcțiile de serviciu, fără
restricții, dar acestea nu sunt supuse serviciului militar obligatoriu. În prezent,
Demonstrație de zbor Eurofighter

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 19/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

există aproximativ 14500 de femei și un număr de rezerviști de sex feminin care iau parte la toate obligațiile, inclusiv
misiunile de menținere a păcii și alte operațiuni. Până în prezent, doi ofițeri medici de sex feminin au fost promovați la
rangul de general.

Începând din noiembrie 2009, armata germană avea în jur de 8300 de militari încadrați în trupele staționate peste hotare,
ca parte a diferitelor forțe internaționale de menținere a păcii, inclusiv cei 2470 de militari ai Bundeswehr-ului în Kosovo,
4520 de trupe germane în cadrul forței ISAF conduse de NATO în Afganistan și Uzbekistan și 450 de militari sub drapel
UNIFIL în Liban.[56]

În 2009, ministrul apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg a afirmat că, în Afganistan, condițiile au fost „ca un război”, în
timp ce, în prealabil, au fost menționate ca „stabilizare și reconstrucție civilă”, evitând cuvântul „război”.[57][58]

Demografie
Articole principale: Germani și Demografia Germaniei.
Cu o populație de 82 de milioane de locuitori, Germania este cea mai populată
țară din Uniunea Europeană. Rata fertilității este una din cele mai scăzute din
Europa, cu doar 1.41 de copii pentru fiecare femeie.[28] Germania are
numeroase orașe mari, cele mai populate fiind Berlin, Hamburg, Munich,
Köln, Frankfurt și Stuttgart. Cea mai mare conurbație este regiunea Rhein-
Ruhr (12 milioane), inclusiv Düsseldorf (capitala Renaniei de Nord-Westfalia)
și orașele Köln, Essen, Dortmund, Duisburg și Bochum.
Populația teritoriilor germane 1800–
Ca suprafață Republica Federală
2000 și populația imigrantă între
Germană este cu puțin mai mare ca 1975–2000
suprafațǎ decât Polonia, însǎ,
dupǎ numǎrul populației, o
depǎșește de aprox. 2,1 ori. La 1 noiembrie 2011, în Germania locuiau
81.859.000 locuitori. Ca și în multe state dezvoltate, natalitatea Germaniei este
mai scǎzutǎ decât mortalitatea. În 2011 la 1000 de locuitori au revenit 8,0
nașteri și 10,4 decese. Numǎrul populației rurale constituie 9%, și relativ 91%
Berlin este cel mai mare oraș, cu o
populație urbanǎ.
populație de 3,2 milioane de
locuitori.
După Al Doilea Război Mondial, 15 milioane de etnici germani au fost expulzați
sau s-au refugiat din teritorii din est ale Germaniei, teritorii care fac parte,
astǎzi, din Polonia, Cehia, Lituania și Rusia. Într-un număr mai mic au fost strămutate sau s-au refugiat în timpul
războiului și imediat după terminarea lui etnici germani din Iugoslavia, Ungaria, România. Această populație strămutată a
fost integrată în cele două state germane înființate în 1949, RFG și RDG.

În deceniile ulterioare din țările est-europene au mai imigrat valuri de etnici germani, cele mai importante fiind din URSS,
Polonia și România. Astfel, începând cu din 1960, etnicii germani din Polonia și URSS (în special din Kazahstan,
Uzbekistan, Rusia și Ucraina) s-au strămutat în Germania Occidentală. Nu puțini, pentru a-și ușura emigrarea, se mutau
din republicile central asiatice în republici situate în vest, între care RSS Moldovenească. Începând din decembrie 2004,
aproximativ șapte milioane de cetățeni străini au fost înregistrați în Germania și, astfel, 19% din locuitorii țării au origini
străine. În această situație, tinerii au, mult mai probabil, origini străine decât bătrânii. 30% dintre germani au o vârstă de
15 ani iar cei sub această vârstă au cel puțin un părinte născut în străinătate. În orașele mari, 60% din copii au o vârstă de
peste 5 ani, iar cei sub 5 ani au cel puțin un părinte născut în străinătate.[59]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 20/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

Conform statisticilor din 2007, cel mai mare grup (2,7 milioane) este din Turcia, precum și o majoritate din rest sunt din
state europene, cum ar fi Italia (761000) și Polonia (638000).[60]

Fondul ONU pentru Populație a listat Germania ca gazdă deținând cel de-al treilea mare număr de imigranți la nivel
mondial, adică 5% sau 10 milioane din totalul de 191 de milioane de imigranți sau aproximativ 12% din populația
Germaniei.[61] Ca o consecință a restricțiilor impuse legilor azilului și imigrării din Germania (odinioară, aproape fără
restricții), numărul imigranților care caută azil, afirmându-și etnicitatea germană (majoritatea din fosta Uniune Sovietică)
a scăzut permanent, începând cu anul 2000.[62]

Numeroase persoane care au origini germane se găsesc în Statele Unite (50 de milioane),[63] Brazilia (5 milioane)[64] și
Canada (3 milioane).[65] Aproximativ 3 milioane de „aussiedler” (refugiați germani, în special din Europa de Est și fosta
Uniune Sovietică) s-au restabilit în Germania din 1987.[66]

Religie
Articol principal: Religia în Germania.
Creștinismul este cea mai numeroasă confesiune religioasă din Germania, cu 52 de
milioane de practicanți (64%). [67][68] 26.5 de milioane sunt protestanți (32.3%) iar
25.5 de milioane sunt catolici (31.0%).[69] A doua religie numeroasă este Islamul cu 4.3
milioane de adepți (5%)[70] urmată de Budism și Iudaism, amândouă având
aproximativ 200.000 de credincioși (c. 0.25%). Hinduismul are 90.000 de credincioși
(0.1%) iar Sikismul 75.000 (0,09%). Celelalte comunități religioase din Germania au
mai puțin de 50.000 (sau mai puțin de 0.05%) de practicanți. Aproximativ 24.4 de
milioane de germani (29.6%) nu și-au declarat religia.

Protestantismul este concentrat în nord și


est, iar Romano-Catolicismul în sud și vest.
Domul din Köln pe malul
Papa emerit Benedict al XVI-lea, care a
râului Rin este unul din
renunțat la funcție în data de 28 februarie
patrimoniul mondial
2013, s-a născut în Bavaria. Persoanele non- UNESCO.
religioase, inclusiv ateii și agnosticii,
alcătuiesc 29.6% din populație, din care
numeroși sunt, în special, din fosta Germanie de Est și zone metropolitane
majore.[71]
Interiorul Frauenkirche din Dresden
Din cei 4.3 milioane de musulmani, majoritatea sunt sunniți și aleviți din
Turcia, dar există și un număr restrâns de șiiți.[72] 1.7% din populația totală a
țării se declară creștini ortodocși; sârbii și grecii fiind cei mai numeroși.[67] Germania este a treia țară din Europa, cu cea
mai numeroasă populație evreiască (după Franța și Regatul Unit).[73] În 2004, mulți evrei din fostele republici sovietice s-
au stabilit în Germania (de două ori mai mulți ca în Israel), totalul populației evreiești ajungând la mai mult de 200.000,
în comparație cu 30.000 înainte de reunificarea Germaniei. Orașele mari cu importante populații evreiești includ Berlin,
Frankfurt și Munchen.[74] Aproximativ 250.000 de budiști locuiesc în Germania, 50% dintre ei sunt imigranți din Asia.[75]

Conform sondajului Eurobarometru 2005, 47% din cetățenii germani sunt de acord cu afirmația „Cred că există un
Dumnezeu”, unde 25% sunt de acord cu afirmația „Cred că există un fel de spirit sau forță de viață” iar 25% susținea „Nu
cred că există nici un fel de spirit, Dumnezeu, sau forță de viață”.[76]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 21/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

Papi germani
În total, au existat opt papi germani:

Grigore al V-lea (996-999) (numele laic: Bruno von Kärnten);


Clement al II-lea (1046-1047) (Suidger, Graf von Morsleben und Hornburg).
Este îngropat în Domul din Bamberg;
Damasus al II-lea (1048) (Poppo von Brixen);
Leon al IX-lea (1049-1054) (Bruno Graf von Egisheim-Dagsburg). A contribuit
la declanșarea Marei Schisme din 1054;
Victor al II-lea (1055-1057) (Gebhard Graf von Dollnstein-Hirschberg);
Ștefan al IX-lea (1057-1058) (Friedrich Herzog von Lothringen);
Adrian al VI-lea (1522-1523) (Adriaan Florisz Boeyens);
Benedict al XVI-lea (2005-2013) (Joseph Alois Ratzinger).

Limbi
Articol principal: Limbile Germaniei.
Germana este limba oficială și predominant vorbită în Germania.[77] Este una din Germanul Joseph Alois
cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, precum și una din cele trei limbi de Ratzinger, Papă între 2005 -
2013
lucru ale Comisiei Europene, alături de engleză și franceză. Limbile native
minoritare recunoscute sunt daneza, sorabele, romani și frizonele. Acestea sunt
protejate oficial de Carta Europeană a Limbilor Minoritare sau Regionale. Cele
mai utilizate limbi de imigranți sunt turca, polona, limbile balcanice și rusa.

Fondul principal de cuvinte (standardul german) este un limbaj vest-germanic


și este strâns legat și clasificat alături de engleză, olandeză, precum și limbile
frizone. Într-o măsură mai mică, este, de asemenea, legat de cel estic (dispărut)
și de limbile scandinave. Mare parte din vocabularul german provine din
ramura germanică (aparținând familiei de limbi indo-europene).[78] Minorități
semnificative de cuvinte sunt derivate din latină și greacă, cu o cantitate mai
mică din limba franceză și, cel mai recent, din limba engleză (cunoscut sub
numele de Denglisch). Germana se scrie folosind alfabetul latin. În plus, față
de cele 26 de litere standard, germana are trei vocalele cu treme, și anume ä, ö,
Cunoștințe de limba germană în
și ü, precum și esțet sau scharfes S (s ascuțit) care este scris „ß”. țările UE

Dialectele germane se deosebesc de limba germană standard. Dialectele


germane sunt limbile tradiționale locale și provin de la diferite triburi germane. Multe dintre ele nu sunt ușor de înțeles de
cineva care cunoaște doar standardul german, deoarece, adesea, acestea diferă - din punct de vedere lexical, fonologic și
sintactic - de standardul german .

La nivel mondial, limba germană este vorbită de aproximativ 100 de milioane de vorbitori nativi și, de asemenea,
aproximativ 80 milioane nu sunt vorbitori nativi.[79] Germana este limba principală a aproximativ 90 de milioane de
oameni (18%) din UE. 67% dintre cetățenii germani pretind a fi capabili să comunice în cel puțin o limbă străină, 27% în
cel puțin două alte limbi decât ale lor.[77]

Orașe
Articol principal: Lista orașelor din Germania.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 22/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

Economie
Articol principal: Economia Germaniei.
Germania are cea mai mare
economie națională din
Europa, a patra din lume ca
PIB nominal, și a cincea din
lume în funcție de paritatea
puterii de cumpărare, conform
datelor din 2008[80]. De la
începuturile erei industriale,
Germania a fost exportatorul
Germania a fost un lider,
mondial nr. 1 de mărfuri în 2007.
inovator și beneficiar al unei
Centrală eoliană în Wehrda, Germania
este cel mai mare producător de energie economii din ce în ce mai
eoliană din Uniunea Europeană. globalizate. Germania este lider mondial în exporturi, exportând bunuri
în valoare de 1,133 trilioane de dolari în 2006 (incluzând țările din zona
Euro), și generează un surplus comercial de 165 de miliarde[81]. Succesul
economiei germane este cu atât mai meritoriu, dacă ținem cont de faptul că aceste rezultate pozitive se obțin în condițiile
în care doar în Europa există șase economii mai performante decât cea germană, în timp ce muncitorii germani - care nu
excelează în termeni de productivitatea muncii când îi compari cu alți muncitori ai lumii dezvoltate (OCDE) - muncesc cel
mai puțin când îi compari cu muncitorii celorlalte economii ale OCDE-ului (mai puțin Olanda), în timp ce copiii germani
petrec mai puțin timp la școală decât copiii celor mai mulți dintre vecini. În opinia unor analiști, succesul recent al
Germaniei stă în moneda comună, euro, care a făcut produsele germane mai ieftine decât erau înainte de adoptarea
monedei comune europene.[82] Sectorul servicii contribuie cu aproximativ 70 % la PIBul total, sectorul industrie cu 29,1 %
și sectorul agricultură cu 0,9 %. Majoritatea produselor sunt din domeniul ingineriei, în special: automobile, instalații
mecanice, metalurgice și produse ale industriei chimice[28]. Germania este cel mai mare producător de turbine eoliene și
de tehnologi de exploatare a energiei solare din lume. Cele mai mari târguri și congrese internaționale de comerț din
fiecare an au loc în orașe germane, cum ar fi Hanovra, Frankfurt și Berlin[83].

În topul celor mai mari 500 de companii din lume listate la bursă, top
organizat în funcție de veniturile companiilor, există 37 de companii cu sediul
în Germania. În 2007 cele mai mari dintre acestea erau Daimler, Volkswagen,
Allianz (compania cea mai profitabilă), Siemens, Deutsche Bank (a doua
companie ca rentabilitate), E.ON, Deutsche Post, Deutsche Telekom, Metro
Cash & Carry, și BASF [84]. Printre companiile cu cei mai mulți angajați se
numără Deutsche Post, Robert Bosch GmbH și Edeka [85]. Companii și, în
același timp, mărci de produse germane renumite pe tot globul sunt Adidas,
Frankfurt este un centru financiar
Audi, BMW, Mercedes Benz, Nivea, Porsche, SAP, Volkswagen și multe altele
major, sediul Băncii Centrale [86].
Europene, și un centru de transport
aerian la nivel mondial.
Germania este o susținătoare a integrării economice și politice europene, iar
politicile ei comerciale sunt, din ce în ce mai mult, determinate de acordurile
dintre membrii Uniunii Europene și de legislația europeană privind piața comună. Germania a adoptat moneda europeană
unică euro, iar politica ei monetară este stabilită de Banca Centrală Europeană, cu sediul la Frankfurt pe Main. După
reunificarea Germaniei din 1990, nivelul de trai și veniturile anuale au rămas sensibil mai mari în fosta Germanie de
Vest[87]. Modernizarea și integrarea economiei din estul Germaniei de azi continuă să fie un proces de lungă durată și se
prevede că acesta va dura până în 2019, transferurile anuale de la vest la est fiind până acum de aproximativ 80 de
https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 23/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

miliarde de dolari, în total. Rata șomajului a scăzut începând cu 2005, ajungând la una foarte scăzută: 3,8 % în iulie
2011[88]. Acest procentaj diferă, însă, între fosta Germanie de Vest și fosta Germanie de Est. Guvernul cancelarului
Gerhard Schröder a inițiat, la începutul anilor 2000, o serie de reforme privind piața forței de muncă și instituțiile legate
de bunăstarea publică, în timp ce guvernele următoare (negru-roșu și negru-galben) au adoptat o politică fiscală
restrictivă și au redus numărul de locuri de muncă din sectorul public.

În intervalul 1990 – 2009 Germania a primit Investiții străine directe (ISD) de 700 de miliarde de dolari[89]. În anul 2009
investițiile străine directe în Germania au fost de 36 miliarde dolari[89]. Totodată, Germania a generat ISD pentru alte
state în valoare de 62,7 miliarde de dolari în 2009[89].

Date economice 2009


Indicator economic Valoare
Creștere PIB 1,7 %
Compoziție PIB pe ramuri agricultură: 1 %, industrie: 31 %, servicii: 68 %
Rata inflației 1,6 % pe an
Forța de muncă 42,63 milioane
Forța de muncă distribuită pe agricultură: 2,8 %, industrie: 33,4 %, servicii:
sectoare 63,8 %
Rata șomajului 8,4 %
Șomaj peste 3 milioane de cetățeni
Buget de stat 1.200 miliarde euro
Cheltuieli de stat 1.300 miliarde euro
Deficit bugetar 80 miliarde euro
Datorie publică 65,8 % din PIB

Infrastructură
Articol principal: Transportul în Germania.
Germania este un punct central de transport important, datorită poziției sale
centrale. Acest lucru poate fi observat în rețelele numeroase și moderne de
transport. Rețeaua extinsă de autostrăzi (Autostradă) care se plasează pe locul
trei la nivel mondial după lungimea totală și este caracterizată prin lipsa de
limită a vitezei pe majoritatea drumurilor.[90]

Germania a construit o rețea policentrică a trenurilor de mare viteză.


InterCityExpress sau ICE este categoria cea mai avansată de servicii Deutsche
Bahn și operează în orașele germane majore, precum și în destinații spre țările Portul de la Hamburg este al doilea
vecine. Viteza maximă a trenului variază între 160 km/h și 300 km/h. mai mare port din Europa.
Conexiunile sunt oferite la fiecare 30 de minute sau la intervale de două
ore.[91]

Germania este al cincilea mare consumator de energie, iar două treimi din energia primară a fost importată în 2002. În
același an, Germania a fost cel mai mare consumator de electricitate din Europa, în valoare totală de 512.9 terawatt-ore.
Politica guvernului promovează conservarea energiei și dezvoltarea surselor de energie regenerabilă, precum energia
solară, eoliană, biomasă, hidroelectrică, precum și geotermică. Ca urmare a măsurilor de economisire a energiei, eficiența

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 24/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

energetică a fost îmbunătățită de la începutul anilor 1970. Guvernul a stabilit


obiectivul de a obține din surse regenerabile, până în 2050, jumătate din
cererile de energie ale țării.

În anul 2000, guvernul și industria nucleară germană au fost de acord să


elimine, până în 2021, progresiv, toate centralele nucleare.[92] Energia
regenerabilă încă joacă un rol tot mai modest în consumul de energie. În 2006,
consumul de energie a fost îndeplinit de către următoarele surse: petrol
Trenul ICE 3 (35,7%); cărbune, inclusiv lignit (23,9%); gaze naturale (22,8%); nucleare
(12,6%); hidroelectrică și eoliană (1,3%); și altele (3,7%). Cu toate acestea,
ponderea energiei regenerabile în furnizarea de energie electrică a crescut rapid, atingând 14% în 2007. Guvernul german
a stabilit un nou obiectiv de a crește, până în 2020, acest procent la 27% .

Cultură
Contribuțiile germane la cultura mondială sunt numeroase. Germania a fost locul de naștere al unor renumiți compozitori,
precum Ludwig van Beethoven, Johann Sebastian Bach, Johannes Brahms și Richard Wagner; poeți precum Johann
Wolfgang von Goethe și Friedrich Schiller; filosofi ca Immanuel Kant, Georg Hegel, Karl Marx sau Friedrich Nietzsche.

O mică selecție de aspecte culturale specifice:

Muzica Germaniei
Bundesliga - liga întâia de fotbal a Germaniei
Oktoberfest

Știință
Articol principal: Știință și tehnologie în Germania.
Germania este una din țările cu cei mai cunoscuți cercetători în diverse domenii științifice.[93] Premiul Nobel a fost
înmânat celor 103 laureați germani. Munca lui Albert Einstein și Max Planck a fost decisivă pentru fondarea fizicii
moderne, pe care Werner Heisenberg și Max Born au dezvoltat-o ulterior.[94] Aceștia au fost precedați de fizicieni precum
Hermann von Helmholtz, Joseph von Fraunhofer și Gabriel Daniel Fahrenheit. Wilhelm Conrad Röntgen a descoperit
razele X, care sunt denumite în limba germană Röntgenstrahlen (Razele Röntgen). Această realizare l-a făcut primul
câștigător al Premiului Nobel pentru Fizică în 1901.[95]

Inginerul Wernher von Braun a construit prima rachetă spațială iar, mai târziu, a fost un membru remarcabil în NASA,
construind racheta lunară Saturn V, care a pavat calea spre succes a programului american Apollo. Lucrarea lui Heinrich
Rudolf Hertz în domeniul Radiației electromagnetice a fost importantă pentru dezvoltarea telecomunicației moderne.[96]
Datorită construirii primului său laborator de la Universitatea din Leipzig, în 1879, Wilhelm Wundt a fost creditat cu
fondarea psihologiei ca știință empirică independentă.[97] Lucrarea lui Alexander von Humboldt, ca om de știință și
explorator, a fost fundamentală în biogeografie.[98]

Numeroși matematicieni celebri s-au născut în Germania, dintre care: Carl Friedrich Gauss, David Hilbert, Bernhard
Riemann, Gottfried Leibniz, Karl Weierstrass și Hermann Weyl. Germania are mulți inventatori și ingineri faimoși,
precumȘ Johannes Gutenberg, care este acreditat pentru inventarea imprimantei de tip portabil în Europa; Hans Geiger,
creatorul contorului Geiger; și Konrad Zuse, care a construit primul calculator complet digital.[99] Inventatori, ingineri și
fabricanți germani, precum Contele Ferdinand von Zeppelin, Otto Lilienthal, Gottlieb Daimler, Rudolf Diesel, Hugo
Junkers și Karl Benz au ajutat la dezvoltarea tehnologiei moderne de transporturi auto și aeriene.[100]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 25/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

Instituții importante de cercetare din Germania sunt Societatea Max Planck,


Helmholtz-Gemeinschaft și Societatea Fraunhofer. Acestea sunt conectate, în
mod independent sau extern, la sistemul universitar și ajută, într-o măsură
considerabilă, la randamentul științific. Premiul Gottfried Wilhelm Leibniz
este acordat la zece oameni de știință și academicieni în fiecare an. Cu un
maxim de 2,5 milioane € pe premiu, este una dintre cele mai înalte distincții de
cercetare din lume.[101]
Cameră de curățătorie pentru
fabricarea de microelectronice în
Stuttgart Sport
Articol principal: Sportul în
Germania.
Peste 27 milioane de persoane fac parte dintr-un club sportiv.[102] Fotbalul
este cel mai important și practicat sport.

Sărbători publice Echipa națională de fotbal a


Germaniei, după ce a câștigat
Sărbători publice Campionatul Mondial pentru a patra
Nume în oară în 2014.
Dată Nume local Note
română
1 ianuarie Anul Nou Neujahr
Cei Trei în Bavaria,
Crai de la Heilige Drei Baden-
6 ianuarie
Răsărit Könige Württemberg,
(Boboteaza) Saxonia-Anhalt
Vinerea
variabil Karfreitag
Mare
Lunea
variabil Ostermontag
Paștilor
1 mai Ziua Muncii Tag der Arbeit
Înălțarea Christi
variabil
Domnului Himmelfahrt
50 zile de
Rusaliile Pfingsten
la Paști
în Bavaria,
Baden-
Württemberg,
Hessa, Renania
de Nord -
Corpus Westfalia,
variabil Fronleichnam
Christi Renania-
Palatinat,
Saarland și în
unele comunități
din Saxonia și
Turingia.
15 august Ridicarea la Mariä în Saarland și în
https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 26/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

cer a Mariei Himmelfahrt comunitățiile din


Bavaria cu
populație
majoritar catolică
sărbătoarea
Ziua Tag der
3 reunificării
Unificării Deutschen
octombrie Germaniei, din
Germanei Einheit
1990
în Mecklenburg -
31 Ziua Pomerania
Reformationstag
octombrie Reformației Inferioară și în
Brandenburg
în Bavaria,
Baden-
Württemberg,
Sărbătoarea
1 Renania de Nord
Tuturor Allerheiligen
noiembrie - Westfalia,
Sfinților
Renania-
Palatinat și
Saarland
Conform
legislației muncii,
24 Ajunul
Heiligabend ziua de 24
decembrie Crăciunului
decembrie este
zi lucrătoare.
25 Prima zi de Erster
decembrie Crăciun Weihnachtstag
26 A doua zi de Zweiter
decembrie Crăciun Weihnachtstag
Sfântul Conform
Silvestru legislației muncii,
31
(ultima zi a Silvester ziua de 31
decembrie
anului, decembrie este
revelionul) zi lucrătoare.

Note
3. ^ Statistisches Bundesamt: 4. ^ a b c d „World Economic Outlook
1. ^ „„Definiție: german" ” (http://dexo Bevölkerung auf Grundlage des Database, April 2019” (https://ww
nline.ro/definitie/german). DEX Zensus 2011 (https://www.destatis. w.imf.org/external/pubs/ft/weo/201
online. Accesat în 28 martie 2010. de/DE/ZahlenFakten/Gesellschaft 9/01/weodata/weorept.aspx?pr.x=
2. ^ Ein Fünftel der Bevölkerung in Staat/Bevoelkerung/Bevoelkerung 68&pr.y=13&sy=2017&ey=2021&s
Deutschland hatte 2010 einen sstand/Tabellen/Zensus_Geschlec csm=1&ssd=1&sort=country&ds=.
Migrationshintergrund (https://ww ht_Staatsangehoerigkeit.html). &br=1&c=134&s=NGDPD%2CPP
w.destatis.de/DE/PresseService/Pr Retrieved 22 June 2013. PGDP%2CNGDPDPC%2CPPPP
esse/Pressemitteilungen/2011/09/ C&grp=0&a=). IMF.org (în
PD11_355_122.html) engleză). Fondul Monetar
Internațional. Accesat în 11 iunie
2019.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 27/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

5. ^ „Gini coefficient of equivalised 12. ^ Schulze, Hagen. Germany: A 21. ^ Deutsches Historisches
disposable income - EU-SILC New History (în engleză). Museum. „Das
survey” (https://ec.europa.eu/euro Cambridge, MA: Harvard Ermächtigungsgesetz 1933” (htt
stat/tgm/table.do?tab=table&init=1 University Press. p. 4. p://www.dhm.de/lemo/html/nazi/inn
&language=en&pcode=tessi190&p 13. ^ The Cambridge Ancient History, enpolitik/ermaechtigungsgesetz/in
lugin=1). ec.europa.eu/eurostat (în vol. 12, p. 442. ISBN 0-521-30199- dex.html) (în germană). Deutsches
engleză). Eurostat. Accesat în 11 8. Historisches Museum. Accesat în
iunie 2019. 14 noiembrie 2009. "An der
14. ^ The Great Famine (1315-1317)
6. ^ (http://www.jura.uni-sb.de/BGBl/ Abstimmung nicht teilnehmen
and the Black Death (1346-1351)
199133_2.HTML) konnten die 81 Abgeordneten der
(http://www.vlib.us/medieval/lectur
Kommunistischen Partei
7. ^ Bevölkerungsstand (https://www. es/black_death.html). Lynn Harry
Deutschlands (KPD). Ihre
destatis.de/DE/Themen/Gesellsch Nelson. The University of Kansas.
Mandate waren auf Basis der
aft-Umwelt/Bevoelkerung/Bevoelk 15. ^ The Thirty-Years-War (http://mar Reichstagsbrandverordnung
erungsstand/Tabellen/zensus-gesc s.wnec.edu/~grempel/courses/wc bereits am 8. März 1933 annulliert
hlecht-staatsangehoerigkeit-2018. 2/lectures/30yearswar.html), worden."
html) (în germană), DESTATIS[*], Gerhard Rempel, Western New Roderick, Stackelberg (1999).
accesat în 29 mai 2019 England College. Hitler's Germany: origins,
8. ^ Max Mangold (ed.), ed. (1995). 16. ^ The Thirty Years War (1618–48) interpretations, legacies (în
Duden, Aussprachewörterbuch (http://users.erols.com/mwhite28/w engleză). Routledge. p. 103.
(Duden Pronunciation Dictionary) arstat0.htm#30YrW), Alan ISBN 0415201144.
(în germană) (ed. 6). Mannheim: McFarlane, The Savage Wars of Raffael, Scheck. „Establishing a
Dudenverlag (Bibliographisches Peace: England, Japan and the Dictatorship: The Stabilization of
Institut & F.A. Brockhaus AG. Malthusian Trap (2003) Nazi Power” (http://www.colby.edu/
pp. 271, 53f. ISBN 3-411-04066-1. personal/r/rmscheck/GermanyE1.h
17. ^ Fulbrook, Mary: A Concise
9. ^ The Latin name Sacrum History of Germany, Cambridge tml) (în engleză). Colby College.
Imperium (Holy Empire) is University Press 1991, p. 97. ISBN Accesat în 14 noiembrie 2009.
documented as far back as 1157. 0-521-54071-2 22. ^
The Latin name Sacrum http://fr.wikipedia.org/wiki/Georges_B
18. ^ Martin, Norman. German
Romanum Imperium (Holy Roman
Confederation 1815–1866 23. ^ "Philosophie Magazine", Hors-
Empire) was first documented in
(Germany) (http://www.fotw.net/fla Série: "Les Philosophes Face Au
1254. The full name "Holy Roman
gs/de1848.html) Flags of the Nazisme" (février-mars 2012), p. 8
Empire of the German Nation"
World. 5 octombrie 2000. ("Une Histoire Allemande",
(Heiliges Römisches Reich
Retrieved 2006, 12-07. Entretien Avec Georges
Deutscher Nation) dates back to
19. ^ David Crossland (22 ianuarie Bensoussan)
the 15th century.
Zippelius, Reinhold (2006) [1994]. 2008). „Last German World War I 24. ^ a b Philosophie Magazine Hors-
Kleine deutsche Veteran Believed to Have Died” (ht Série: "Les Philosophes Face Au
Verfassungsgeschichte: vom tp://www.spiegel.de/international/g Nazisme" (février-mars 2012), p. 8
frühen Mittelalter bis zur ermany/0,1518,530319,00.html) ("Une Histoire Allemande",
Gegenwart [Brief German (în engleză). Accesat în 13 Entretien Avec Georges
Constitutional History: from the noiembrie 2009. Bensoussan)
Early Middle Ages to the Present] 20. ^ Lee, Stephen J. (2003). Europe 25. ^ „Landtag einstimmig gegen
(în German) (ed. 7th). Beck. p. 25. 1890–1945 (în engleză). Komplettumzug” (http://www.wdr.d
ISBN 978-3-406-47638-9. Routledge. p. 131. e/themen/politik/nrw03/bonn_berli
10. ^ „The leader of Europe? Answers ISBN 0415254558. n/060914.jhtml?rubrikenstyle=politi
an ocean apart” (http://web.archiv k) (în germană). WDR. 14
e.org/web/20080404235732/http:// septembrie 2006. Accesat în 20
www.iht.com/articles/2008/04/04/e noiembrie 2009.
urope/poll.php) (în engleză). 4 26. ^ „Deutschlands heimliche
aprilie 2008. Arhivat din original (ht Hauptstadt” (http://www.wdr.de/the
tp://www.iht.com/articles/2008/04/0 men/politik/deutschland/bonn_berli
4/europe/poll.php) la 4 aprilie n/060619.jhtml?rubrikenstyle=politi
2008. Accesat în 6 noiembrie k) (în germană). WDR. 20 iunie
2009. 2009. Accesat în 20 noiembrie
11. ^ „Confidently into the Future with 2009.
Reliable Technology” (http://www.i 27. ^ Dempsey, Judy (31 octombrie
nnovations-report.de/html/berichte/ 2006). „Germany is planning a
informationstechnologie/bericht-10 Bosnia withdrawal” (http://www.nyti
9339.html) (în engleză). 6 mai mes.com/2006/10/31/world/europ
2008. Accesat în 6 noiembrie e/31iht-germany.3343963.html?_r
2009. =1) (în engleză). The New York
Times. Accesat în 14 noiembrie
2009.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 28/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

28. ^ a b c d „Rank Order - GDP 37. ^ PIPA (24 septembrie 2007). „All 45. ^ Manuela Glaab (2003). „German
(purchasing power parity)” (https:// Countries Need to Take Major Foreign Policy” (http://web.archive.
www.cia.gov/library/publications/th Steps on Climate Change: Global org/web/20071121072523/http://e
e-world-factbook/rankorder/2001ra Poll” (http://www.worldpublicopinio n.internationalepolitik.de/archiv/20
nk.html) (în engleză). CIA n.org/pipa/pdf/sep07/BBCClimate_ 03/spring2003/german-foreign-poli
Factbook 2005. Accesat în 11 Sep07_rpt.pdf) (PDF). BBC World cy.html) (în engleză).
decembrie 2009. service Poll, carried out by Internationale Politik. Accesat în
29. ^ Olson, Donald (2007). Germany Globescan (în engleză). Program 29 noiembrie 2009.
For Dummies, 3rd Edition (http://w on International Policy Attitudes at 46. ^ „The Berlin Wall, Ostpolitik and
ww.dummies.com/WileyCDA/Dum the University of Maryland, Détente” (http://www.ghi-dc.org/file
miesArticle/id-5361.html) (în College Park. Accesat în 21 s/publications/bu_supp/supp1/sup
engleză). Wiley. ISBN 978-0-470- noiembrie 2009. "Eighty-seven p-01_005.pdf) (PDF) (în engleză).
08956-9. percent of German respondents German Historical Institute. 2003.
agree that human activity is a Accesat în 2 decembrie 2009.
30. ^ „German Climate and Weather” significant cause of climate
(http://www.wordtravels.com/Trave 47. ^ „Germany's New Face Abroad”
change and 95 percent think it is
lguide/Countries/Germany/Climat (http://www.dw-world.de/dw/article/
necessary to take measures to
e/) (în engleză). Word Travels. 0,2144,1741310,00.html) (în
deal with the problem."
Accesat în 20 noiembrie 2009. engleză). Deutsche Welle. 14
38. ^ „Reinforcing Germany's octombrie 2005. Accesat în 2
31. ^ „List of Ecoregions: Terrestrial environmental protection industry”
Ecoregions” (http://www.panda.or decembrie 2009.
(http://www.umweltbundesamt.de/
g/about_our_earth/ecoregions/eco 48. ^ „Background Note: Germany” (ht
uba-info-presse-e/2004/pe04-056.
region_list/) (în engleză). WWF. tp://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/399
htm) (în engleză).
Accesat în 21 noiembrie 209. 7.htm) (în engleză). U.S.
Umweltbundesamt. Accesat în 21
Verificați datele pentru: |access- Department of State. iunie 2009.
noiembrie 2009.
date= (ajutor) Accesat în 2 decembrie 2009.
39. ^ „Germany greenest country in
32. ^ „List of famous Zoological 49. ^ „Ready for a Bush hug?” (http://
the world” (http://timesofindia.india
gardens in European countries” (ht www.economist.com/world/europe/
times.com/Earth/Germany_greene
tp://www.eupedia.com/europe/zool displaystory.cfm?story_id=714131
st_country_in_the_world/articlesho
ogical_gardens_europe.shtml) (în 1) (în engleză). The Economist. 6
w/3151766.cms) (în engleză).
engleză). Europe Guide. Accesat iulie 2006. Accesat în 2 decembrie
Times of India. Accesat în 21
în 21 noiembrie 2009. 2009.
noiembrie 2009.
33. ^ „Some interesting zoo facts” (htt 40. ^ „Christian Democratic 50. ^ a b „U.S.-German Economic
p://www.americanzoos.info/Zoofac Union/Christian Social Union” (htt Relations Factsheet” (http://germa
ts.html) (în engleză). Zoofacts. p://countrystudies.us/germany/15 ny.usembassy.gov/germany/img/a
Accesat în 21 noiembrie 2009. 9.htm) (în engleză). U.S. Library of ssets/9336/econ_factsheet_may20
34. ^ „Tierstatistik 2008” (http://www.z Congress. Accesat în 21 06.pdf) (PDF) (în engleză). U.S.
oo-berlin.de/en/understand/zahlen noiembrie 2009. Embassy in Berlin. mai 2006.
-fakten.html) (în germană). Zoo Accesat în 2 decembrie 2009.
41. ^ „Federal Constitutional Court” (ht
Berlin. Accesat în 21 noiembrie tp://www.bundesverfassungsgerich 51. ^ „German Still Most Frequently
2009. t.de/en/index.html) (în engleză). Reported Ancestry” (http://www.ce
35. ^ „German lessons” (http://www.ec Bundesverfassungsgericht.de. nsus.gov/Press-Release/www/rele
onomist.com/business/displaystor Accesat în 22 noiembrie 2009. ases/archives/census_2000/00187
y.cfm?story_id=10961890) (în 0.html) (în engleză). U.S. Census
42. ^ „§ 2 Strafvollzugsgesetz” (http:// Bureau. 30 iunie 2004. Accesat în
engleză). The Economist. Accesat www.gesetze-im-internet.de/stvollz
în 21 noiembrie 2009. 2 decembrie 2009.
g/__2.html) (în germană).
36. ^ „Starting points and focus of Bundesministerium der Justiz. 52. ^ „Kaiserslautern, Germany
environmental communication” (htt Accesat în 22 noiembrie 2009. Overview” (http://benefits.military.c
p://209.85.135.104/search?q=cach om/misc/installations/Base_Conte
43. ^ Atlas Rutier. Europa. Reader's nt.jsp?id=1675) (în engleză). U.S.
e:zXGikuS_5GIJ:www.dzforum.de/ Digest. Bucuresti, 2009. Sectiunea
downloads/020101311.pdf+germa Military. Accesat în 2 decembrie
"Calatorind fara griji", 2009.
ny+%22environmental+conscious subsectiunea "Calatorind prin
ness%22&hl=en&ct=clnk&cd=3&cl Europa", p. 50. 53. ^ „Aims of German development
ient=news) (în engleză). German policy” (http://www.bmz.de/en/inde
Federal Environmental 44. ^ „Declaration by the Franco- x.html) (în engleză). Federal
Foundation. Accesat în 21 German Defence and Security Ministry for Economic Cooperation
noiembrie 2009. Council” (http://www.elysee.fr/elys and Development. Accesat în 3
ee/anglais/speeches_and_docume decembrie 2009.
nts/2004/declaration_by_the_franc
o-german_defence_and_security_
council.1096.html) (în engleză).
Elysee.fr. 13 mai 2004. Accesat în
29 noiembrie 2009.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 29/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

54. ^ „Germany is a leader in 60. ^ „Bevölkerung nach 65. ^ „2001 Canadian Census” (http://
development funding” (http://www. Migrationshintergrund” (http://ww www12.statcan.ca/english/census
young-germany.de/news-verwaltu w.destatis.de/jetspeed/portal/cms/ 01/products/highlight/ETO/Table1.
ng/news-singleview/article/7fbf309 Sites/destatis/Internet/DE/Content/ cfm?Lang=E&T=501&GV=1&GID=
b04/germany-is-a-leader-in-develo Statistiken/Bevoelkerung/Migration 0) (în engleză). Ethno-Cultural
pment-funding.html) (în engleză). Integration/Migrationshintergrund/T Portrait of Canada, Table 1.
Young Germany. 16 aprilie 2008. abellen/Content100/Migrationshint Accesat în 8 decembrie 2009.
Accesat în 3 decembrie 2009. ergrundStaatsangehoerigkeit,temp "2001 Canadian Census gives
55. ^ „Xa. Verteidigungsfall” (http://ww lateId=renderPrint.psml) (în 2.742.765 total respondents
w.bundestag.de/dokumente/rechts germană). German Federal stating their ethnic origin as partly
grundlagen/grundgesetz/gg_10a.h Statistical Office. Accesat în 8 German, with 705,600 stating
tml) (în germană). Deutscher decembrie 2009. "single-ancestry""
Bundestag. Accesat în 4 61. ^ „State of World Population 2006” 66. ^ „Fewer Ethnic Germans
decembrie 2009. (http://www.unfpa.org/publications/ Immigrating to Ancestral
56. ^ „Einsatzzahlen – Die Stärke der detail.cfm?ID=294&filterListType=) Homeland” (http://www.migrationin
deutschen Einsatzkontingente” (htt (în engleză). United Nations formation.org/Feature/display.cfm?
p://www.bundeswehr.de/portal/a/b Population Fund. Accesat în 7 ID=201) (în engleză). Migration
wde/einsaetze/einsatzzahlen?yw_ decembrie 2009. Information Source. Accesat în 8
contentURL=/C1256EF4002AED3 62. ^ „Erstmals seit 1990 weniger als decembrie 2009.
0/W264VFT2439INFODE/content.j 600 000 Ausländer zugezogen” (ht 67. ^ a b „EKD-Statistik: Christen in
sp) (în germană). Bundeswehr. tp://www.destatis.de/presse/deutsc Deutschland 2007” (https://www.ek
Accesat în 5 decembrie 2009. h/pm2006/p2690025.htm) (în d.de/statistik/mitglieder.html) (în
57. ^ Derek Scally (4 noiembrie 2009). engleză). Statistiches Bundesamt engleză). Evangelische Kirche in
„Taboo broken as minister says Deutschland. Accesat în 8 Deutschland. Accesat în 9
German troops at war” (http://ww decembrie 2009. decembrie 2009.
w.irishtimes.com/newspaper/world/ 63. ^ „U.S. Census Bureau, 2005 68. ^ „Christen in Deutschland 2005”
2009/1104/1224258027039.html) American Community Survey” (htt (https://www.ekd.de/statistik/mitgli
(în engleză). IRISHTIMES. p://factfinder.census.gov/servlet/IP eder.html) (în germană).
Accesat în 5 decembrie 2009. Table?_bm=y&-reg=ACS_2005_E Evangelische Kirche in
"'Certain traditional choices of ST_G00_S0201:535;ACS_2005_E Deutschland. Accesat în 9
words do not really work in the ST_G00_S0201PR:535;ACS_200 decembrie 2009.
current situation. In parts of 5_EST_G00_S0201T:535;ACS_20 69. ^ „Religionen in Deutschland:
Afghanistan, there are, without 05_EST_G00_S0201TPR:535&-qr Mitgliederzahlen” (http://www.remi
question, conditions that are like a _name=ACS_2005_EST_G00_S0 d.de/remid_info_zahlen.htm/) (în
war,' said Mr zu Guttenberg 201&-qr_name=ACS_2005_EST_ germană).
yesterday." G00_S0201PR&-qr_name=ACS_2 Religionswissenschaftlicher
58. ^ „zu Guttenberg: Kriegsähnliche 005_EST_G00_S0201T&-qr_nam Medien- und Informationsdienst.
Zustände in Teilen Afghanistan e=ACS_2005_EST_G00_S0201T Accesat în 9 decembrie 2009.
(verbatim)” (http://www.bundesregi PR&-ds_name=ACS_2005_EST_
G00_&-TABLE_NAMEX=&-ci_type 70. ^ „Germany Has 1 Million More
erung.de/Content/DE/Interview/20 Muslims than Previously Thought”
09/11/2009-11-03-interview-gutten =A&-redoLog=false&-charIteration
s=047&-geo_id=01000US&-format (http://www.spiegel.de/internationa
berg-bild.html). Regierung online l/germany/0,1518,632290,00.html)
(Government Online) (în =&-_lang=en) (în engleză).
Accesat în 8 decembrie 2009. (în engleză). Spiegel Online.
germană). Guvernul Germaniei. 3 Accesat în 9 decembrie 2009.
noiembrie 2009. Accesat în 5 Citare cu parametru depășit
decembrie 2009. "zu Guttenberg: |coauthors= (ajutor) 71. ^ „Religionen in Deutschland:
Ich will ganz offen sein. In Teilen Recensământul din 1990 prezintă Mitgliederzahlen” (http://www.remi
Afghanistans gibt es fraglos 57.9 milioane sau 23,3% din d.de/remid_info_zahlen.htm) (în
kriegsähnliche Zustände (zu populația SUA. germană).
Guttenberg: I will be quite frank. In 64. ^ „A Imigração Alemã no Brasil Religionswissenschaftlicher
parts of Afghanistan, there are, Deutsche Welle” (http://www.pass Medien- und Informationsdienst;
without question, conditions like a eiweb.com/na_ponta_lingua/sala_ date=31 octombrie 2009. Accesat
war)" de_aula/geografia/geografia_do_b în 9 decembrie 2009.
59. ^ „Menschen mit rasil/demografia_imigracoes/brasil 72. ^ „Islam in Germany” (http://www.e
Migrationshintergrund – neue _imigracoes_alemanha) (în uro-islam.info/country-profiles/ger
Definition, alte Probleme” (http://w portugheză). Passeiweb. Accesat many/) (în engleză). Euro-
ww.good-practice.de/zielgruppen_ în 8 decembrie 2009. Islam.info. Accesat în 3 aprilie
beitrag3533.php) (în germană). 2010.
BiBB. Accesat în 7 decembrie
2009.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 30/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

73. ^ Mariah, Blake (10 noiembrie 81. ^ German trade surplus hits 91. ^ „Geschäftsbericht 2006 der
2006). „In Nazi cradle, Germany record (http://news.bbc.co.uk/2/hi/ Deutschen Bahn AG” (http://web.a
marks Jewish renaissance” (http:// business/4692638.stm), BBC, 8 rchive.org/web/20070809140315/h
www.csmonitor.com/2006/1110/p2 februarie 2006, Accesat 3 ianuarie ttp://www.db.de/site/bahn/de/unter
5s02-woeu.html) (în engleză). 2007. nehmen/investor__relations/finanz
Christian Science Monitor. 82. ^ berichte/geschaeftsbericht/gescha
Accesat în 9 decembrie 2009. http://www.bbc.co.uk/news/business- eftsbericht__2006.html) (în
74. ^ „The Jewish Community of 18868704 germană). Deutsche Bahn.
Germany” (http://www.eurojewcon Accesat în 14 decembrie 2009.
83. ^ Wind Power (http://www.german
g.org/ejc/news.php?id_article=81) -renewable-energy.com/Renewabl 92. ^ „Germany split over green
(în engleză). European Jewish es/Navigation/Englisch/wind-powe energy” (http://news.bbc.co.uk/2/h
Congress. Accesat în 9 decembrie r.html) Federal Ministry of i/europe/4295389.stm) (în
20009. Verificați datele pentru: Economics and Technology engleză). BBC. Accesat în 14
|access-date= (ajutor) (Germany) Accesat 30 noiembrie decembrie 2009.
75. ^ Die Zeit 12/07, pagina 13 2006. 93. ^ „Learning From Germany” (htt
76. ^ „Eurobarometer on Social 84. ^ Global 500 Germany (http://mon p://www.acus.org/new_atlanticist/l
Values, Science and technology ey.cnn.com/magazines/fortune/glo earning-germany) (în engleză).
2005” (http://ec.europa.eu/public_ bal500/2007/countries/Germany.ht Atlantic Council. 17 noiembrie
opinion/archives/ebs/ebs_225_rep ml), CNN Money, Accesat 26 2009. Accesat în 28 martie 2010.
ort_en.pdf) (PDF). p. 11. Accesat în noiembrie 2007. 94. ^ Roberts, J. M. (2002). The New
9 decembrie 2009. 85. ^ Global 500 Biggest Employers Penguin History of the World (în
77. ^ a b Comisia Europeană (2006). (http://money.cnn.com/magazines/ engleză). Penguin History.
„Special Eurobarometer 243: fortune/global500/2007/performer p. 1014. ISBN 0-14-100723-0.
Europeans and their Languages s/companies/biggest_employers/in 95. ^ „W.C. Roentgen (1845-1923)
(Survey)” (http://ec.europa.eu/publi dex.html), CNN Money, Accesat from Germany was the first Nobel
c_opinion/archives/ebs/ebs_243_e 26 noiembrie 2007. Prize Winner in Physics” (http://ww
n.pdf) (PDF). Europa (web portal). 86. ^ The 100 Top Brands 2006 (htt w.student-consolidation.net/nobel-
Accesat în 11 decembrie 2009. p://web.archive.org/web/20080106 prize-winners/roentgen/roentgen.h
Comisia Europeană (2006). 165521/http://bwnt.businessweek. tm) (în engleză). STUDENT LOAN
„Special Eurobarometer 243: com/brand/2006/), Businessweek, CONSOLIDATION. Accesat în 28
Europeans and their Languages Accesat 26 noiembrie 2007. martie 2010.
(Executive Summary)” (http://ec.eu 87. ^ Berg, S., Winter, S., 96. ^ „Historical Figures in
ropa.eu/public_opinion/archives/eb Wassermann, A. The Price of a Telecommunications” (http://www.it
s/ebs_243_sum_en.pdf) (PDF). Failed Reunification (http://www.sp u.int/en/history/overview/Pages/fig
Europa (web portal). Accesat în 11 iegel.de/international/spiegel/0,151 ures.aspx) (în engleză).
decembrie 2009. 8,373639,00.html) Spiegel Online International Telecommunication
78. ^ Comisia Europeană (2004). International. 5 septembrie 2005. Union. Accesat în 31 martie 2010.
„Many tongues, one family. Accesat 28 noiembrie 2006. 97. ^ „Wilhelm Maximilian Wundt” (htt
Languages in the European 88. ^ Arbeitslosenzahl unter 3,2 p://plato.stanford.edu/entries/wilhel
Union” (http://ec.europa.eu/publica Millionen gesunken (http://web.arc m-wundt/) (în engleză). Standord
tions/booklets/move/45/en.pdf) hive.org/web/20081220113203/htt Encyclopedia of Philosophy. 16
(PDF). Europa (web portal). iunie 2006. Accesat în 31 martie
p://www.tagesschau.de/wirtschaft/
Accesat în 11 decembrie 2009. arbeitslosenzahlen10.html) 2010.
79. ^ National Geographic Collegiate (germană) Tagesschau, Accesat 1 98. ^ „The Natural History Legacy
Atlas of the World (în engleză). iulie 2008. ofAlexander von Humboldt (1769
Willard, Ohio: R.R Donnelley & to 1859)” (http://web.archive.org/w
89. ^ a b c Top 10 tari din UE care au
Sons Company. 2006. pp. 257– eb/20070807011540/http://www.ea
atras cele mai mari investitii.
270. ISBN Regular:0-7922-3662-9, glehill.us/ahumb.html) (în
Romania, locul 14 (http://www.wall
978-0-7922-3662-7. Deluxe:0- engleză). Humboldt Field
-street.ro/top/Economie/89871/Top
7922-7976-X, 978-0-7922-7976-1 Research Institute. Accesat în 31
-10-tari-din-UE-care-au-atras-cele-
Verificați valoarea |isbn=: invalid martie 2010.
mai-mari-investitii-Romania-locul-1
character (ajutor). 99. ^ Zuse, Horst. „The Life and Work
4/9/Germania-35-6-mld-dolari.htm
80. ^ Rank Order - GDP (purchasing l), 26 iulie 2010, wall-stret.ro, of Konrad Zuse” (http://www.epem
power parity) (https://www.cia.gov/l accesat la 23 august 2010 ag.com/zuse/) (în engleză).
ibrary/publications/the-world-factb EPEMag Online. Accesat în 3
90. ^ „Autobahn-Temporegelung” (htt
ook/rankorder/2001rank.html) CIA aprilie 2010.
p://www.adac.de/images/SP_Temp
Factbook 2005. Accesat 31 100. ^ „The Zeppelin” (http://www.cente
olimit_V%201%2E0_tcm8-199598.
decembrie 2006. nnialofflight.gov/essay/Lighter_tha
pdf) (PDF) (în germană). ADAC.
octombire 2007. Accesat în n_air/zeppelin/LTA8.htm) (în
14 decembrie 2009. Verificați engleză). U.S. Centennial of Flight
datele pentru: |date= (ajutor) Comission. Accesat în 3 aprilie
2010.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 31/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

101. ^ „Leibniz Prize 2010: Ten


Winners Receive Honour, Prize
Money and "Idyllic Freedom" ” (htt
p://www.dfg.de/en/service/press/pr
ess_releases/2009/pressemitteilun
g_nr_65/index.html) (în engleză).
DFG. 18 noiembrie 2009. Accesat
în 4 aprilie 2010.
102. ^ „Germany Info: Culture & Life:
Sports” (http://www.germany.info/r
elaunch/culture/life/sports.html).
Germany Embassy in Washington,
D.C. Accesat în 28 martie 2011.

Lectură suplimentară
Statele Uniunii Europene. Mică enciclopedie, Ioan Mărculeț (coord.), ISBN 978-973-0-16211-0, București, 2014
(online (http://www.isjbacau.ro/compartiment-curriculum/geografie/an-scolar-2013-2014/statele-uniunii-europene-mica
-enciclopedie-format-pdf))

Legături externe
de en fr es www.deutschland.de (http://www.deutschland.de) - portal actual și multilingv despre Germania
de Informații despre Germania (http://www.tatsachen-ueber-deutschland.de) (de la Ministerul de Afaceri Externe al
Germaniei)
en Informații turistice referitoare la Germania (http://www.cometogermany.com) (de la Oficiul Național German de
Turism)
de ro Ambasada Germaniei la București (http://www.bukarest.diplo.de)
ro Români in Germania (http://e4de.info/arhiva-informatii/)
Ziua Națională a Germaniei (http://www.amosnews.ro/arhiva/ziua-nationala-germaniei-03-10-2008), 3 octombrie
2008, Amos News
Ziua Unificării Germane (http://www.amosnews.ro/arhiva/ziua-unificarii-germane-09-10-2010), 9 octombrie 2010,
Amos News

Vezi și
Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
Limba germană
Strămutarea germanilor după al doilea război mondial
Evacuarea Prusiei Răsăritene
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică
Președinții Germaniei
Cancelar federal al Germaniei
Republică federală

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Germania&oldid=12994429

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 32/33
8/23/2019 Germania - Wikipedia

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 30 iulie 2019, ora 16:50.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania 33/33