Banane.

Bananele sunt fructe de forma alungita, usor curbată, care cresc in bananier adesea grupate în ciorchini
mari. Coaja este de culoare galbenă, verde sau roșie în funcție de specie, ușor de desprins. Partea internă
este o pulpă amilacee cu gust dulce si consistenta in general fondantă.

Banana sălbatică este o bacă policarpică (conține numeroși sâmburi ascuțiți duri). Varietățile comerciale
sunt adesea plante triploide sterile care produc bace partenocarpice formate fără fecundare, care nu mai
conțin semințe (dacă despicăm această banană domestică pe lungime, observăm un șir longitudinal de
puncte mici negre care sunt ovule nefecundate).

Marea parte a producătorilor este formată din fermieri mici, care folosesc aceste culturi pentru
consumul casnic sau pentru comercializarea locală. Deoarece bananele sunt produse în continuu de-a
lungul unui an, acestea reprezintă o sursă de hrană importantă în timpul sezonului foametei (acea
perioadă a anului când alimentele provenite din recoltarea anterioară s-au terminat, iar cea din anul
curent nu este gata de cules). Din aceste motive bananele sunt extrem de importante pentru securitatea
alimentației. Climatele în care bananierul este cultivat:ecuatorial si tropical,iar mai rar,subecuatorial si
subtropical

Marea parte a bananelor cultivate pe plan mondial sunt folosite pentru consumul local. La tropice,
bananele, în special bananele pentru gătit, reprezintă o sursă majoră de hrană, ca și o sursă majoră de
venit pentru fermierii mici. În ținuturile muntoase din Africa de Est bananele au importanța cea mai
mare ca aliment de bază al populației. În țări precum Uganda, Burundi sau Rwanda se estimează că există
un consum de 450 kg pe an pe cap de locuitor, cel mai mare din lume. Ugandezii folosesc același cuvânt
"matooke" pentru a descrie și banana, și mâncarea.

În trecut, bananele reprezentau o cultură cu o viață de plantație lungă și recoltări stabile în decursul
anului. Totuși, odată cu apariția ciupercii Black Sigatoka, producția de banane în Africa de est a scăzut cu
peste 40%. De exemplu, în anii 1970, Uganda producea 15 până la 20 de tone de banane pe hectar.
Astăzi, producția a scăzut la doar 6 tone pe hectar.

Situația a început să se îmbunătățească pe măsură ce varietăți noi, rezistente la boli, au început să apară,
așa cum este FHIA-17 (cunoscută în Uganda drept Kabana 3). Aceste varietăți noi au un gust diferit față
de banana crescută tradițional, acest lucru ducând la o acceptare a celor noi mai greoaie în cadrul
fermierilor. Prin adăugarea de îngășământ de proveniență animală la solul de la baza plantelor, aceste noi
varietăți au crescut în producție în locațiile în care au fost testate.
Fundația Rockefeller a început să efectueze teste pentru bananieri modificați genetic care sunt rezistenți
și la Black Sigatoka și la insectele dăunătoare. În prezent dezvoltă varietăți specifice pentru fermieri mici
sau pentru subzistență.

Bibliografie

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Bananier