OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Despre “războiul stelelor”

Conferinţa din 03.09.1983

Concentrându-ne asupra spaţiului, a veşniciei, a astrelor, veţi putea regăsi pacea,

bucuria, împlinirea

Lectura meditaţiei zilei

Atunci când Cerul este senin, încercaţi să contemplaţi stelele: închipuiţi-vă

că părăsiţi pământul cu războaiele şi tragediile sale şi că deveniţi cetăţeni ai
Cerului. Meditaţi asupra frumuseţii astrelor, asupra măreţiei fiinţelor care le
populează. Pe măsură ce înaintaţi în spaţiu vă veţi simţi mai uşori, mai liberi, dar
şi mai împăcaţi cu voi înşivă: pacea se va instala încet-încet în toate celulele
fiinţei voastre. Meditând asupra înţelepciunii, ce a zămislit această imensitate şi
asupra fiinţelor care o locuiesc, veţi simţi că sufletul vostru îşi dezvoltă anumite
antene, foarte subtile, ce îi vor permite să comunice cu lumi atât de
îndepărtate… Acestea sunt momentele cele mai sensibile pe care omul le poate
trăi şi pe care nu le mai poate uita niciodată.

Dragii mei, vă reamintiţi că, în trecut, v-am vorbit despre această problemă
pe care eu am verificat-o de foarte multe ori… V-am povestit cum, pe când
trăiam în Bulgaria, urcam în munţii Rila, pe un vârf numit Musala, unde
obişnuiam să-mi petrec nopţile, acolo sus, în loc să mă adăpostesc în tabăra de
corturi din vale… Alegeam mereu culmea, vârful !... Priveam stelele, întins pe
spate, şi astfel am învăţat, am simţit foarte multe lucruri…
Eu v-am mai spus că războaiele nu pot fi oprite, nu pot fi suprimate, ele vor
exista în permanenţă atât timp cât va exista şi spiritul lui Marte. Da, războaiele
vor exista mereu… Numai că, va fi posibil să schimbăm destinaţia lor, modul în
care ne luptăm; acest lucru l-am descoperit uitându-mă la stele, observând că ele
duc un altfel de război ! În loc să se bombardeze, stelele îşi trimit raze pline de
iubire şi de lumină, luptându-se cu iubire, fulgerându-se cu lumina iubirii…
Astfel, învăţând de la stele, eu am declarat război întregii omeniri ! Iar, mai
devreme sau mai târziu, ea va fi “terminată” !... Va fi bombardată încât nu va
mai rămâne nimic din ea, adică vor exista atâtea schimbări încât întreaga
omenire se va război, dar cu iubire ! Aş mai adăuga că există variaţii şi
îmbunătăţiri ale acestei teorii.
Am asistat, într-o zi, la Nisa, la o petrecere cu un război de confeti (mici
bucăţi de hârtie, de diferite culori, ce se împrăştie la baluri sau petreceri – n.t.).

1
Dar cum putem să ne batem cu confeti ? Din nefericire, invitaţii au amestecat şi
pietricele ce cădeau în capul unora. Ei au procedat astfel fiindcă este greu să
arunci bucăţele de hârtie atât de mici şi uşoare; au pus pietricele pentru a mări
eficienţa loviturii… Ce şmecheri ! Ei bine, încep cu un război al confetiilor şi
sfârşesc, într-o zi, bombardându-se, războindu-se cu lumină… aşa cum faceţi
voi, deja, în fraternitate… pe stânci, fără să fiţi conştienţi că vă bombardaţi cu
lucruri celeste: o privire, un surâs, iar în spatele acestor priviri se află bombe,
dar atât de agreabile încât, atunci când le primim, în loc să fim răniţi, scoatem
chiote de bucurie şi devenim atât de fericiţi încât ne-am dori ca acest lucru să
continue. Da, dragii mei, toate aceste lucruri le-am aflat de la astre !
Uneori, în timpul nopţii, ningea pe Musala şi stăteam acoperit de fulgii de
nea, dar nu conta, fiindcă eram înfofolit şi eram fericit că exista zăpadă. Nu am
remarcat, însă, numai războiul stelelor, a mai fost ceva ce m-a atins drept în
plexul solar: pacea. Înainte de a adormi, suntem obligaţi, totuşi, să ne gândim, să
medităm la această imensitate pe care o trăim, somnul nu se instalează repede şi
ce ne-ar mai rămâne de făcut ? Ei bine, ne gândim puţin la lume, la felul în care
oamenii se sfâşie între ei, cum îşi smulg părul, cum devin nefericiţi din nimic şi
cum dispare pacea … De ce ? Pentru că ei sunt atât de limitaţi, de mărginiţi în
gândire, obsedaţi de lucruri materiale, primitive, încât pacea nu are cum să se
instaleze în sufletul lor. Şi atunci, cel mai neînsemnat lucru, îi poate tulbura,
făcându-i nefericiţi.
Există, totuşi, un secret: dacă am şti cum să folosim spaţiul, distanţele,
stelele, dacă am şti cum să ne îndepărtăm, puţin, de pământ, de toate
evenimentele, de războaie, de tulburări şi de revoluţii, atunci am putea uita puţin
de lumea obişnuită. Am putea pătrunde, atunci, în spaţiul infinit şi am simţi cum
ceva deosebit se declanşează în noi… adică am simţi pacea ! Este ciudat, cum
am putea, oare, explica aceste lucruri ? Psihologii contemporani încearcă să
studieze toate acestea, să afle ce este spaţiul infinit, ce pot veşcinia sau stelele să
declanşeze în noi, în cei care suntem, deseori, tulburaţi, neliniştiţi, suspicioşi,
aproape bolnavi. Oh, ce bine ar fi dacă am şti să ne îndepărtăm de tot ceea ce
există pe pământ, de lucrurile mărunte, chiar prea mărunte în raport cu
universul! Vă închipuiţi, oare, că întreg cosmosul este la curent cu ceea ce se
petrece pe pământ ? Lucrurile de pe pământ sunt atât de obişnuite, de grosiere,
de rele, de crude, de urâte, de meschine, de murdare chiar, încât nu interesează
pe nimeni…
În cosmos există fiinţe atât de evoluate, încât oamenii, nici măcar, nu-şi pot
închipui măreţia, inteligenţa, frumuseţea sau puterea de care acestea sunt
capabile. De aceea, discipolul, care doreşte să se exerseze, să avanseze, să se
dezvolte, să se perfecţioneze, nu are altceva de făcut decât să se concentreze
asupra spaţiului infinit, asupra stelelor, a constelaţiilor atât de îndepărtate,
gândindu-se la toate acele fiinţe care trăiesc în frumuseţe, în armonie, în
inteligenţă şi bogăţie, trezind astfel în sufletul său elemente ce dormiteau pentru
moment: pacea, bucuria, dilatarea, împlinirea !

2
 Eu am verificat toate aceste lucruri de mai multe ori până acum. Amintiţi-vă
că v-am spus, mai sus, şi o poveste cu tâlc: “A fost, cândva, un rege foarte trist şi
nefericit care îşi dorea moartea. Un înţelept, aflat la curtea sa, l-a sfătuit că dacă
doreşte să se vindece, să se destindă, să scape de tristeţe, va trebui să iasă din
iatac şi să urce în turnul castelului de unde să admire stelele. Apoi i-a mai spus
regelui să vină şi să îi povestească ce sentimente a trăit. La început, regele, nu a
crezut o iotă din cele spuse, dar a simţit, încet-încet, cum un fel de linişte începe
să-l cuprindă… Privind stelele totul începea să se armonizeze, să se calmeze, să
se acordeze în fiinţa sa, totul tresărea de bucurie şi de fericire, încât l-a
recompensat, din plin, pe înţeleptul nostru care ştia atât de multe lucruri…”. V-
aş mai da, acum, un sfat: dacă nimic nu vă poate aduce pacea, liniştea interioară,
chiar după ce aţi încercat toate metodele şi medicamentele existente şi
recunoscute, încercaţi şi voi experienţa regelui din poveste, fiindcă Inteligenţa
Cosmică a zămislit omul astfel încât acesta poate nădăjdui la spaţiul infinit, la
timp, la nemurire…
Eu v-am explicat diferenţele ce există între timpul infinit, veşnicia şi spaţiul
infinit, de nepătruns… Dacă veţi exersa, veţi observa cum alte lucruri se vor
declanşa în fiinţa voastră şi veţi regăsi pacea… dar nu numai pacea, ci şi
inteligenţa care stăpâneşte, pentru întâia oară, totul, înţelegând, acum, cât de
mici eraţi, într-o stare de supărare, de nelinişte, pentru nimicuri trecătoare; în
vreme ce, dacă vă veţi gândi la infinit, la veşnicie, veţi pluti deasupra tuturor
lucrurilor şi nimic nu vă va putea atinge, absolut nimic, nici o tristeţe, nici un
necaz, nici o pierdere, deoarece o altă conştiinţă se va trezi în voi, o conştiinţă ce
vă judecă şi simţi, in mod diferit, lucrurile. Iar când veţi pleca în lumea de
dincolo, veţi fi foarte inspiraţi, asemenea multor Înţelepţi, Iniţiaţi, Mari Maeştri,
care trăiesc în această stare, în care nimic, din ceea ce este pământesc, nu îi
poate mişca. Orice s-ar întâmpla, aceştia se g ăsesc deasupra lucrurilor, deasupra
binelui şi răului ! Oamenii obişnuiţi nu pot înţelege, însă, toate aceste lucruri, ei
au coborât mult prea jos, în materie, devenind sensibili şi vulnerabili, bolnavi şi
plăpânzi !
Iată o metodă formidabilă de urmat, aceea de a vă lăsa conduşi, câteva
minute, de imaginaţie, fiindcă, cu ajutorul ei, veţi putea gândi orice veţi dori…
Veţi uita puţin de lume, veţi călători în spaţiul infinit, gândindu-vă la toate
fiinţele care vă depăşesc, la constelaţiile extraordinare despre care nu ştiţi, încă,
nimic… Apoi veţi vedea ceea ce urmează… Credeţi-mă şi exersaţi, fiindcă eu
am făcut-o, deja, de multe ori, am încercat să trăiesc altfel decât alţii… Şi viaţa a
fost aceea care m-a învăţat, nu cărţile, fiindcă în cărţi nu am putut găsi aceste
lucruri. Felul în care veţi trăi vă va învăţa multe lucruri sau vă va face să le uitaţi
pe altele ! Da, amândouă sunt posibile, să vă reamintiţi multe lucruri sau să le
uitaţi pe altele din timpul vieţii… Ceea ce eu v-am spus aici are o valoare
extraordinară !…

Un minut de meditaţie.

3
 *

Dăruiţi zilnic câteva minute liniştii interioare, lăsaţi-i cale liberă în fiinţa
voastră. Închideţi ochii, desprindeţi-vă de grijile cotidiene, dirijându-vă gândul
spre înalt, spre izvoarele vieţii care inspiră întreg universul. Când veţi simţi că
aţi putut opri torentul gândurilor, al sentimentelor şi al imaginilor de tot soiul, ce
vă străbat fiinţa, pronunţaţi în interior cuvântul “mulţumesc”. Iată cuvântul cel
mai simplu ce risipeşte toate tensiunile, fiindcă, mulţumind, intraţi în rezonanţă
cu Cerul, ieşiţi din cercul strâmt al eului vostru inferior, pătrunzând în pacea şi
liniştea conştiinţei cosmice.

Există o legatură între lumea de jos şi lumea de sus, între lumea fizică şi
lumea spirituală. Omul are puterea de a crea această legatură prin cuvântul său.
Acela care ştie să pronunţe cuvinte ce inspiră, ce însufleţeşte, posedă o baghetă
magică în gura sa; el face legătura între pământ şi Cer.

“Slavă Ţie, Doamne !”

De mai multe ori pe zi, gândiţi-vă să pronunţaţi această formulă. De ce
slavă? Fiindcă ea este manifestarea luminoasă, strălucitoare, a vieţii divine. În
realitate, Dumnezeu, nu are nevoie de noi ca să Îi cântăm meritele; tot ceea ce
noi putem spune despre El nu Îi foloseşte deloc. Noi suntem aceia care avem
nevoie să-L slăvim pe Domnul, astfel ca să putem pătrunde cu întreaga noastră
fiinţă în Lumina Sa.

Omraam Mikhael Aivanhov